Cereri de informații publice: Curtea Constituțională confirmă că termenele de 10 și 30 de zile rămân valabile

DECIZIA nr. 755 din 11 decembrie 2025

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7, ale art. 12, ale art. 21 și ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public

EMITENT: CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 638 din 2 august 2026

Elena-Simina Tănăsescu

– președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

– judecător

Mihai Busuioc

– judecător

Mihaela Ciochină

– judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

– judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

– judecător

Gheorghe Stan

– judecător

Cristian-Nicolae Sima

– magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruța Dărângă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7, ale art. 12, ale art. 21 și ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, excepție ridicată de Dan Băzăvan în Dosarul nr. 18.448/3/2020 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.300D/2021.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.318D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții legale, ridicată de același autor în Dosarul nr. 7.135/3/2020 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

4. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.318D/2021 la Dosarul nr. 1.300D/2021, care a fost primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În ceea ce privește critica referitoare la art. 7 din Legea nr. 544/2001 consideră că aceasta este neîntemeiată, întrucât textul de lege este suficient de clar, formularea „în cel mult 30 de zile” fiind una uzuală în legislație. Referitor la critica privind dispozițiile art. 12, ale art. 21 și ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 solicită respingerea excepției ca inadmisibilă, întrucât simpla enumerare a unor dispoziții constituționale, fără a arăta în ce constă încălcarea acestora, nu reprezintă o veritabilă motivare a excepției de neconstituționalitate.

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

7. Prin sentințele civile nr. 1.299 din 25 februarie 2021 și nr. 1.606 din 11 martie 2021, pronunțate în dosarele nr. 18.448/3/2020 și nr. 7.135/3/2020, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7, ale art. 12, ale art. 21 și ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.

8. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Dan Băzăvan în cauze având ca obiect obligarea unor autorități publice la soluționarea integrală a cererilor de comunicare a unor informații de interes public, adresate în temeiul Legii nr. 544/2001.

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că, raportat la prevederile art. 1 alin. (3)-(5), ale art. 4, 11, 16, 21, 31, 57, ale art. 124 alin. (2) și ale art. 126 din Constituție, dispozițiile art. 7 din Legea nr. 544/2001 nu stabilesc în mod clar motivarea în fapt sau în drept ce trebuie făcută, pe de o parte, iar, pe de altă parte, nu reglementează faptul că și necomunicarea completă și/sau incorectă constituie tot refuz sau, pur și simplu, lipsa unui răspuns. Așadar, aceste norme duc la ineficiență, transformând responsabilul cu comunicarea informațiilor de interes public în responsabil total ineficient, prin sintagma „sau, după caz, în cel mult 30 de zile”. Ca atare, având în vedere că nu se identifică dacă aceste zile sunt lucrătoare sau calendaristice, norma este lipsită de claritate, termenul „urgență” instituind discriminare față de alte categorii de informații de interes public ce sunt comunicate, raportat la dispozițiile constituționale menționate. De asemenea, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 544/2001 este confuz, neclar, întrucât nu există, practic, la acest moment vreo autoritate care nu dispune de condițiile tehnice necesare pentru a pune la dispoziție informațiile solicitate.

10. Se apreciază că dispozițiile art. 12 din Legea nr. 544/2001, prin raportare la art. 1 alin. (3)-(5), art. 4, 11, 16, 21, 31, 57, art. 124 alin. (2) și art. 126 din Constituție, sunt neconstituționale, întrucât Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate instituie în mod clar ce informații sunt publice și ce informații sunt exceptate de la nivelul de clasificare, iar art. 33 din aceeași lege stabilește că este interzisă clasificarea ca secrete de serviciu a informațiilor care, prin natura sau conținutul lor, sunt destinate să asigure informarea cetățenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, pentru favorizarea ori acoperirea eludării legii sau obstrucționarea justiției. De asemenea, redând conținutul normativ al art. 24 din Legea nr. 182/2002 și al art. 17 din Standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 585/2002, autorul excepției afirmă că, pe lângă necesitatea evitării paralelismului legislativ, art. 12 este lipsit de eficiență și nu este necesară includerea sa în cuprinsul Legii nr. 544/2001.

11. În final, se arată că se invocă și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 și ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 în raport cu art. 1 alin. (3)-(5), art. 4, 11, 16, 21, 31, 41, 51, 52, 57, 73, art. 124 alin. (2) și art. 126 din Constituție.

12. Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția trebuie respinsă întrucât criticile autorului vizează aplicarea legii și nu încălcarea dispozițiilor constituționale invocate.

13. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

examinând actele de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7, ale art. 12, ale art. 21 și ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23 octombrie 2001, dispoziții care au următorul conținut:

– Art. 7: „(1) Autoritățile și instituțiile publice au obligația să răspundă în scris la solicitarea informațiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare și de urgența solicitării. În cazul în care durata necesară pentru identificarea și difuzarea informației solicitate depășește 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiția înștiințării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile.
(2) Refuzul comunicării informațiilor solicitate se motivează și se comunică în termen de 5 zile de la primirea petițiilor.
(3) Solicitarea și obținerea informațiilor de interes public se pot realiza, dacă sunt întrunite condițiile tehnice necesare, și în format electronic.”;

– Art. 12: „(1) Se exceptează de la accesul liber al cetățenilor, prevăzut la art. 1 și, respectiv, la art. 111, următoarele informații:
a) informațiile din domeniul apărării naționale, siguranței și ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informațiilor clasificate, potrivit legii;
b) informațiile privind deliberările autorităților, precum și cele care privesc interesele economice și politice ale României, dacă fac parte din categoria informațiilor clasificate, potrivit legii;
c) informațiile privind activitățile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum și principiului concurentei loiale, potrivit legii;
d) informațiile cu privire la datele personale, potrivit legii;
e) informațiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidențiale ori se pun în pericol viața, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfășurare;
f) informațiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părțile implicate în proces;
g) informațiile a căror publicare prejudiciază măsurile de protecție a tinerilor.
(2) Răspunderea pentru aplicarea măsurilor de protejare a informațiilor aparținând categoriilor prevăzute la alin. (1) revine persoanelor și autorităților publice care dețin astfel de informații, precum și instituțiilor publice abilitate prin lege să asigure securitatea informațiilor.”;

– Art. 21: „(1) Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorități ori instituții publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere și atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat.
(2) Împotriva refuzului prevăzut la alin. (1) se poate depune reclamație la conducătorul autorității sau al instituției publice respective în termen de 30 de zile de la luarea la cunoștință de către persoana lezată.
(3) Dacă după cercetarea administrativă reclamația se dovedește întemeiată, răspunsul se transmite persoanei lezate în termen de 15 zile de la depunerea reclamației și va conține atât informațiile de interes public solicitate inițial, cât și menționarea sancțiunilor disciplinare luate împotriva celui vinovat.”;

– Art. 22 alin. (1): „(1) În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.”

17. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3)-(5) privind statul de drept, principiul separației puterilor în stat și principiul legalității, art. 4 privind unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 31 privind dreptul la informație, art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, art. 51 privind dreptul de petiționare, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 57 privind exercitarea cu bună-credință a drepturilor și a libertăților fundamentale, art. 73 privind categoriile de legi, art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiției și art. 126 privind instanțele judecătorești.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 544/2001 prin raportare la art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra acestora din perspectiva unor critici similare, formulate de același autor, prin Decizia nr. 719 din 2 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 11 martie 2022.

19. Astfel, referitor la pretinsa lipsă de claritate și previzibilitate a art. 7 din Legea nr. 544/2001, prin Decizia nr. 719 din 2 noiembrie 2021, precitată, paragrafele 17 și 18, Curtea a reținut că dispozițiile de lege criticate stabilesc suficient de clar, în funcție de dificultatea, complexitatea și volumul lucrărilor documentare și de urgența solicitării, termenele în care trebuie soluționate cererile cu privire la orice informație referitoare la activitățile sau care rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației. Prin urmare, dispozițiile art. 7 din Legea nr. 544/2001, reprezentând o garanție legală a realizării dreptului constituțional la informație, întrunesc exigențele de claritate și previzibilitate a legii, având în vedere că normele juridice nu există în mod izolat, ci ele pot fi și trebuie interpretate și raportate la întreg ansamblul normativ din care acestea fac parte, respectiv la Legea nr. 544/2001, care în art. 1 stabilește că accesul liber și neîngrădit al persoanei la orice informații de interes public, definite astfel prin lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relațiilor dintre persoane și autoritățile publice, în conformitate cu Constituția și cu documentele internaționale ratificate de Parlamentul României.

20. Cu privire la susținerea potrivit căreia din cuprinsul textului de lege criticat nu se identifică modalitatea în care se calculează termenul de comunicare a informațiilor de interes public, prin Decizia nr. 719 din 2 noiembrie 2021, precitată, paragraful 19, Curtea a constatat netemeinicia acesteia. Astfel, potrivit art. 16 alin. (2) și (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 123/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 8 martie 2002, cu modificările și completările ulterioare, termenele pentru comunicarea în scris a unui răspuns solicitanților de informații de interes public se calculează de la data înregistrării solicitării și nu intră în calculul acestora ziua de la care începe să curgă termenul și nici ziua când acesta se împlinește. Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

21. Referitor la dispozițiile alin. (3) al art. 7 din Legea nr. 544/2001, potrivit cărora solicitarea și obținerea informațiilor de interes public se pot realiza, dacă sunt întrunite condițiile tehnice necesare, și în format electronic, prin Decizia nr. 719 din 2 noiembrie 2021, precitată, paragraful 20, Curtea a reținut că aceste norme nu consacră obligația autorităților publice de a realiza comunicarea în format electronic a informațiilor de interes public solicitate, ci se referă la ipoteza în care sunt întrunite condițiile tehnice necesare acestei modalități de comunicare.

22. În același sens Curtea s-a pronunțat și prin Decizia nr. 279 din 28 mai 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 25 septembrie 2024.

23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. Prin urmare, critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 raportată la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție este neîntemeiată.

24. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 și art. 12 din Legea nr. 544/2001 prin raportare la art. 1 alin. (4), art. 4, 11, 16, 21, 31, 57, art. 124 alin. (2) și art. 126 din Legea fundamentală și ale art. 21 și art. 22 alin. (1) din aceeași lege, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (3)-(5), art. 4, 11, 16, 21, 31, 41, 51, 52, 57, art. 124 alin. (2) și ale art. 126 din Constituție, Curtea constată că autorul excepției de neconstituționalitate s-a limitat la trimiterea la normele constituționale anterior enumerate, fără să arate, în mod concret, în ce constă contrarietatea astfel reclamată. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate.

25. Totodată, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea Constituțională a statuat că orice excepție de neconstituționalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă și intrinsecă, ce va cuprinde trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. În condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, aceasta rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia. De aceea, Curtea a constatat că, în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține, în mod rezonabil, existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere, deci, că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele 3 elemente menționate.

26. Curtea constată că, în prezenta cauză, indicarea temeiurilor constituționale nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autorul excepției. Or, simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă în condițiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că „sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți” (a se vedea Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011).

27. Prin urmare, dat fiind caracterul general al textelor constituționale invocate, precum și lipsa explicitării pretinsei relații de contrarietate a dispozițiilor legale criticate față de acestea, nu se poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituționalitate. Așa fiind, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12, ale art. 21 și ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 este inadmisibilă.

28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dan Băzăvan în dosarele nr. 18.448/3/2020 și nr. 7.135/3/2020 ale Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 7 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12, ale art. 21 și ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, excepție ridicată de același autor în aceleași dosare ale aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 11 decembrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Cristian-Nicolae Sima