Коротко
- Конституційний суд відхилив як неприйнятне заперечення, яким вимагали скасування чинного правила щодо строку оскарження примусового виконання.
- Фактично нічого не змінюється: строк оскарження у 15 днів і надалі обчислюється від отримання ухвали про дозвіл на виконання, повідомлення про сплату, або від дати, коли боржник дізнався про перший виконавчий акт.
- Рішення є остаточним і загальнообов’язковим, тож остаточно закриває цей шлях оскарження положення закону.
Опубліковано: Офіційний вісник № 654 від 7 серпня 2026
Ухвалено: 5 березня 2026
Конституційний суд відхилив як неприйнятне заперечення неконституційності, подане проти правила, яке визначає момент, з якого починається перебіг строку оскарження примусового виконання. Рішення № 211/2026, опубліковане в Офіційному віснику майже через п’ять місяців після ухвалення, підтверджує чинний текст ст. 715 п. (1) підп. 3 Цивільного процесуального кодексу і закриває шлях оскарження, відкритий у 2021 році боржницею, яка оскаржувала спосіб, у який суди обчислюють цей строк, зокрема в чутливих ситуаціях на кшталт арешту пенсії за віком.
Справа розпочалася зі скарги на примусове виконання, яку суди відхилили як подану із запізненням. Заявниця стверджувала, що закон недостатньо чітко визначає момент «дізнання про перший виконавчий акт», залишаючи місце для різних тлумачень від справи до справи, з драматичними наслідками для тих, хто оскаржує виконання із запізненням. Проте Суд вважав, що зазначена проблема стосується застосування закону судами в конкретних справах, а не неконституційності самого тексту – а такий тип критики не належить до компетенції Конституційного суду.
Ефекти, які це створює
Для тих, хто перебуває в процедурі примусового виконання, рішення нічого не змінює в обчисленні строків: правило залишається тим самим, що й у Цивільному процесуальному кодексі, і застосовується судами так само, як і раніше. Реальний ефект інший: остаточно зникає будь-яка надія оскаржити цей текст у конституційний спосіб, а суди більше не муситимуть аналізувати подібні аргументи, подані як заперечення неконституційності – вони зможуть напряму відхиляти такі клопотання, посилаючись на це рішення.
Для адвокатів і практиків рішення підтверджує, що будь-яка скарга на примусове виконання, подана після спливу 15 днів від першого відомого виконавчого акта, ризикує бути відхиленою як подана із запізненням, без можливості посилатися на нечіткість закону як аргумент неконституційності. Це друге останнім часом рішення Суду, опубліковане в той самий період, яке підтверджує стабільність важливих для громадян законних строків – див. також рішення, яким CCR підтвердив строки відповіді на запити публічної інформації. Інше рішення з того самого номера Офіційного вісника, Рішення CCR № 214/2026, підтверджує, що рішення у справах про оскарження примусового виконання, як правило, не підлягають касаційному оскарженню. Також у сфері відносин між кредиторами й боржниками Рішення CCR № 807/2025 підтверджує інший важливий механізм для тих, хто перебуває у фінансових труднощах – передачу житла в рахунок погашення іпотечного кредиту.
Що змінилося порівняно з попередньою ситуацією
- Нічого в тексті: ст. 715 п. (1) підп. 3 Цивільного процесуального кодексу залишається без змін.
- Закривається шлях оскарження: аргумент «закон нечіткий щодо цього строку» більше не можна використати як заперечення неконституційності в інших справах.
- Підтверджена судова практика: Суд повторно підтверджує, з посиланням на попередні рішення (№ 188/2015, № 504/2014), що тлумачення закону судами не може бути оскаржене шляхом конституційного контролю.
Переваги та недоліки
Що це дає доброго
- Передбачуваність: правило 15-денного строку залишається стабільним, без ризику раптової зміни судової практики.
- Суди можуть швидше відхиляти скарги, засновані на тому самому, уже вирішеному аргументі.
Що залишається проблемою
- Точний момент «дізнання про перший виконавчий акт» на практиці залишається питанням тлумачення від справи до справи – саме те, на що скаржилася заявниця.
- Особи без юридичної підготовки залишаються вразливими до пропуску 15-денного строку через практичну нечіткість моменту відліку.
Корисні поради
- Якщо у вас арештовано рахунок або дохід: негайно перевірте дату, коли ви дізналися про арешт (виписка з рахунку, повідомлення банку, розмова з роботодавцем) – саме з цієї дати починається 15-денний строк оскарження.
- Якщо ви отримали повідомлення про сплату або ухвалу про дозвіл на виконання: строк обчислюється від дати їх отримання, а не від дати фактичного арешту.
- Не чекайте, поки будете «впевнені» в усіх деталях: якщо маєте сумніви, подайте скаргу протягом 15 днів від першого сигналу (повідомлення про сплату, арешт, повідомлення) – підстави можна доповнити пізніше, але строк подання продовжити не можна.
- Зверніться до судового виконавця або адвоката одразу, як тільки дізнаєтеся про виконавчий акт, особливо якщо арештований дохід – це пенсія чи рідко використовуваний рахунок.
Часті запитання
Що вирішив Конституційний суд?
З якого моменту починається перебіг 15-денного строку для скарги на виконання?
Чому заперечення відхилили, якщо позначена проблема була реальною?
Чи можна ще оскаржити цей текст закону в конституційний спосіб?
Що робити, якщо строк у 15 днів уже пропущено?
Та сама логіка невтручання у вибір законодавця щодо додаткових виплат заробітної плати простежується й у рішенні, яким CCR залишив чинною умову щодо зарплати 2022 року для доплати за ризик ветеринарним лікарям.
Оригінальний текст нормативного акта
Наведений нижче текст відтворено румунською мовою, в офіційній опублікованій формі.
Показати повний текст законуПриховати повний текст закону
DECIZIA nr. 211 din 5 martie 2026
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 715 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă
EMITENT: CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 654 din 7 august 2026
Elena-Simina Tănăsescu
– președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
– judecător
Mihai Busuioc
– judecător
Mihaela Ciochină
– judecător
Dacian Cosmin Dragoș
– judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
– judecător
Gheorghe Stan
– judecător
Ioana-Laura Paris
– magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 715 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Ecaterina Luminița Andronic în Dosarul nr. 14.000/301/2019 al Tribunalului București – Secția a III-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.701D/2021.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate deoarece se critică neclaritatea legii prin raportare la modalitatea în care aceasta este aplicată de către instanțele judecătorești.
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Decizia civilă nr. 958 A din 31 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 14.000/301/2019, Tribunalul București – Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 715 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă . Excepția a fost invocată de Ecaterina Luminița Andronic în faza de apel a unei cauze având ca obiect soluționarea unei contestații la executare prin care sa solicitat desființarea tuturor actelor și formelor de executare din cadrul dosarului de executare silită.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că norma criticată din materia executării silite are o redactare defectuoasă, care lasă loc unei interpretări variabile asupra momentului de la care începe să curgă termenul de contestație la executare, care nu poate fi determinat obiectiv. Pentru că nu există o definiție legală riguroasă a luării la cunoștință de primul act de executare, consecințele produse pot fi dramatice prin prisma rigorilor impuse unei contestații la executare. Făcând referire la cazul înființării unei popriri asupra unui cont ce nu este folosit în mod frecvent de către debitor, dar și la cazul în care venitul poprit este pensia pentru limită de vârstă, autoarea excepției apreciază că modalitatea de reglementare, în Codul de procedură civilă , a momentului luării la cunoștință de primul act de executare nu oferă garanții că dreptul persoanei de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, dar și a dreptului la un proces echitabil sunt protejate.
6.
Tribunalul București – Secția a III-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât în realitate este criticată aplicarea textului legal de către o instanță judecătorească. Deși este invocată neconstituționalitatea textului din perspectiva art. 21 din Constituție cu privire la accesul la instanță, analiza motivului de nelegalitate invocat din perspectiva interpretării susținute de autoare a făcut obiectul cercetării judecătorești de către instanța de fond. Textul art. 715 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu pune problema împiedicării analizei contestației la executare pe fond, nefiind afectat accesul la instanță prin reglementarea potrivit căreia momentul de la care începe curgerea termenului de contestare este cel în care se ia cunoștință de primele acte de executare.
7.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8.
Guvernul apreciază că excepția invocată este inadmisibilă întrucât, deși se susține în mod formal pretinsa încălcare a prevederilor art. 21 din Legea fundamentală , criticile formulate vizează, în principal, modul în care instanța de executare a aplicat în cauză dispozițiile art. 715 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă . Or, o excepție de neconstituționalitate care vizează exclusiv interpretarea sau aplicarea dispozițiilor legale nu intră în sfera de competență a Curții Constituționale, ci revine instanței judecătorești competența de a interpreta și aplica legea în raport cu situațiile de fapt deduse judecății. De asemenea, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și ca urmare a lipsei motivării, autoarea acesteia limitându-se la a susține că prevederile legale contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 , fără a motiva o asemenea apreciere.
9.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției , precum și Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
10.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale art. 1 alin. (2) , ale art. 2 , 3 , 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
11.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 715 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă , care au următorul conținut: „(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când: […] 3. debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație.“
12.
În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate prevederile constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice și în art. 21 – Accesul liber la justiție.
13.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că susținerile autoarei din cuprinsul cererii de sesizare a Curții nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate, ci elemente care țin de interpretarea și aplicarea legii în raport cu situațiile concrete supuse judecății, care excedează competenței instanței de contencios constituțional. Curtea Constituțională a reținut, în jurisprudența sa, că modalitatea de interpretare și aplicare a legii de către instanțele judecătorești nu poate constitui motiv de neconstituționalitate a textelor de lege criticate și, prin urmare, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte, ci este de competența instanței judecătorești învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. A răspunde criticilor în această situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituție , potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 188 din 31 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 12 iunie 2015, paragraful 18). De asemenea, Curtea Constituțională nu este competentă să controleze constituționalitatea unei interpretări date de o anumită instanță judecătorească textelor legale criticate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 15).
14.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al art. 1 – 3 , al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 715 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Ecaterina Luminița Andronic în Dosarul nr. 14.000/301/2019 al Tribunalului București – Secția a III-a civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a III-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 5 martie 2026.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Ioana-Laura Paris
–-
Ця стаття має інформаційний характер і не є юридичною консультацією. Для конкретних ситуацій зверніться до ліцензованого адвоката або податкового консультанта.