Derogările de urbanism dinainte de 2006 au picat: procesele pierdute pot fi redeschise prin revizuire

DECIZIA nr. 10 din 15 ianuarie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 teza întâi din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 6 din Legea nr. 289/2006, precum și ale art. 32 alin. (1) din Legea nr. 350/2001, astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2008, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2011 și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2016

EMITENT: Curtea Constituțională a României

Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 30 iulie 2026

Elena-Simina Tănăsescu — președinte Asztalos Csaba-Ferenc — judecător Mihai Busuioc — judecător Mihaela Ciochină — judecător Dacian-Cosmin Dragoș — judecător Dimitrie-Bogdan Licu — judecător Laura-Iuliana Scântei — judecător Gheorghe Stan — judecător Valentina Bărbățeanu — magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, în formele în vigoare la datele de 2 februarie 2006, 8 septembrie 2010, 31 octombrie 2011, 17 decembrie 2013 și 23 februarie 2016, excepție ridicată de Asociația „Constanța Altfel” din Constanța în Dosarul nr. 2.286/118/2018 al Tribunalului Constanța — Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.436D/2020.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 88D/2022, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 350/2001, în forma în vigoare la data de 25 aprilie 2018, excepție ridicată de aceeași autoare în Dosarul nr. 3.888/118/2018* al aceleiași instanțe.

4. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5. Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate din dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea acestora. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura propusă. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 88D/2022 la Dosarul nr. 1.436D/2020, care a fost primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 350/2001 în forma aflată în vigoare la data de 2 februarie 2006, întrucât textul a fost deja constatat ca fiind neconstituțional prin Decizia nr. 49 din 4 februarie 2020, ca urmare a caracterului lacunar sub aspectul stabilirii unor condiții minime obligatorii sau criterii obiective pentru acordarea despăgubirilor solicitate. În ceea ce privește textul de lege în celelalte forme criticate precizează că acestea au fost modificate în acord cu cerințele stabilite de Curtea Constituțională prin decizia menționată, astfel că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

7. Prin încheierile din 2 iulie 2020 și 19 noiembrie 2021, pronunțate în dosarele nr. 2.286/118/2018 și, respectiv, nr. 3.888/118/2018*, Tribunalul Constanța — Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, în formele în vigoare la datele de 2 februarie 2006, 8 septembrie 2010, 31 octombrie 2011, 17 decembrie 2013, 23 februarie 2016 și 25 aprilie 2018.

8. Excepția a fost ridicată de Asociația „Constanța Altfel” din Constanța în cauze având ca obiect soluționarea cererilor de anulare a unor hotărâri ale Consiliului Local Constanța referitoare la aprobarea planului de urbanism general și a unor planuri de urbanism zonale.

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt lipsite de precizie și claritate, permițând autorității publice locale să acționeze în mod discreționar cu privire la aprobarea cererilor referitoare la modificarea prevederilor documentațiilor de urbanism sau derogarea de la acestea. În argumentarea acestei susțineri sunt prezentate integral considerentele Deciziei nr. 49 din 4 februarie 2020, prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sunt neconstituționale dispozițiile art. 32 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 350/2001, în forma modificată prin art. I pct. 6 din Legea nr. 289/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul. Se precizează, în același timp, că dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate în prezenta cauză și cele deja declarate neconstituționale sunt, în mod evident, relativ identice, modificările și completările suferite de art. 32 alin. (1) de-a lungul timpului până în prezent nefiind de natură să înlăture viciile profunde deja existente.

10. Tribunalul Constanța — Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că cele statuate de Curtea Constituțională prin considerentele Deciziei nr. 49 din 4 februarie 2020, preluate și în motivarea excepției de neconstituționalitate invocate în cauză, sunt incidente și în ceea ce privește formele art. 32 alin. (1) din Legea nr. 350/2001 criticate în speță.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, potrivit încheierilor de sesizare, prevederile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 10 iulie 2001, în formele în vigoare la datele de 2 februarie 2006, 8 septembrie 2010, 31 octombrie 2011, 17 decembrie 2013, 23 februarie 2016 și 25 aprilie 2018. Legea nr. 350/2001 a suferit de-a lungul timpului numeroase modificări și completări. Conținutul normativ pe care art. 32 alin. (1) din legea menționată îl avea la datele la care autoarea excepției își raportează critica este următorul: • La data de 2 februarie 2006, art. 32 din Legea nr. 350/2001 avea un alineat unic, din care autoarea excepției critică doar teza întâi, al cărei conținut normativ este următorul: — Art. 32: „În cazul în care prin documentația înaintată se solicită o derogare de la prevederile documentațiilor de urbanism aprobate pentru zona respectivă, prin certificatul de urbanism se poate solicita elaborarea unei alte documentații de urbanism prin care să se justifice și să se demonstreze posibilitatea intervenției urbanistice solicitate. […].” • La data de 8 septembrie 2010, ca urmare a modificărilor operate prin art. I pct. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 29 august 2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 242/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 3 iulie 2009, art. 32 alin. (1) din Legea nr. 350/2001 avea următoarea redactare: — Art. 32 alin. (1): „(1) În cazul în care prin cererea pentru emiterea certificatului de urbanism se solicită o modificare de la prevederile documentațiilor de urbanism aprobate pentru zona respectivă sau dacă condițiile specifice ale amplasamentului ori natura obiectivelor de investiții o impun, autoritatea publică locală are dreptul ca, după caz, prin certificatul de urbanism: a) să respingă cererea în mod justificat; b) să solicite elaborarea unui plan urbanistic zonal numai în baza unui aviz prealabil de oportunitate întocmit de structura specializată condusă de arhitectul-șef și aprobat de primarul localității, respectiv primarul general al municipiului București, prin care se stabilesc:

1. teritoriul care urmează să fie reglementat prin Planul urbanistic zonal;

2. categoria/categoriile funcțională/funcționale a/ale dezvoltării și eventualele servituți;

3. reglementări obligatorii sau dotări de interes public necesare; c) să solicite elaborarea unui plan urbanistic de detaliu.” • La data de 31 octombrie 2011, ca urmare a modificărilor operate prin art. I pct. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 2 noiembrie 2011, art. 32 alin. (1) din Legea nr. 350/2001 avea următoarea redactare: — Art. 32 alin. (1): „(1) În cazul în care prin cererea pentru emiterea certificatului de urbanism se solicită o modificare a prevederilor documentațiilor de urbanism aprobate pentru zona respectivă sau dacă condițiile specifice ale amplasamentului ori natura obiectivelor de investiții o impun, autoritatea publică locală are dreptul ca, după caz, prin certificatul de urbanism: a) să respingă în mod justificat cererea de modificare a prevederilor documentațiilor de urbanism aprobate; b) să condiționeze autorizarea investiției de elaborarea și aprobarea de către autoritatea publică locală competentă a unui plan urbanistic zonal; c) să condiționeze autorizarea investiției de elaborarea unui plan urbanistic zonal, prin grija investitorului privat, în condițiile legii, și de aprobarea acestuia de către autoritatea publică locală, numai în situația solicitării construirii de parcuri industriale, parcuri tehnologice, supermagazine, hipermagazine, parcuri comerciale, parcuri culturale, zone de producție, zone de dezvoltare a unor ansambluri rezidențiale noi, infrastructură de transport, în situația extinderii intravilanului localității cu cel puțin 10.000 m2 pentru funcțiuni de locuire sau cu cel puțin 5.000 m2 pentru funcțiuni de servicii sau producție; d) să condiționeze autorizarea investiției de elaborarea și aprobarea unui plan urbanistic de detaliu; e) să permită întocmirea documentației tehnice pentru autorizația de construire, în situația solicitării construirii pe o parcelă în cadrul unui front continuu construit preexistent în care clădirile de pe parcelele adiacente au același regim de înălțime cu cel solicitat.” • La data de 17 decembrie 2013 și la data de 23 februarie 2016, ca urmare a modificărilor survenite prin art. I pct. 10 din Legea nr. 190/2013 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 10 iulie 2013, art. 32 alin. (1) din Legea nr. 350/2001 avea următoarea redactare: — Art. 32 alin. (1): „(1) În cazul în care prin cererea pentru emiterea certificatului de urbanism se solicită o modificare de la prevederile documentațiilor de urbanism aprobate pentru zona respectivă sau dacă condițiile specifice ale amplasamentului ori natura obiectivelor de investiții o impun, autoritatea publică locală are dreptul ca, după caz, prin certificatul de urbanism: a) să respingă în mod justificat cererea de modificare a prevederilor documentațiilor de urbanism aprobate; b) să condiționeze autorizarea investiției de elaborarea și aprobarea de către autoritatea publică locală competentă a unui plan urbanistic zonal; c) să condiționeze autorizarea investiției de aprobarea de către autoritatea publică competentă a unui plan urbanistic zonal, elaborat și finanțat prin grija persoanelor fizice și/sau juridice interesate, numai în baza unui aviz prealabil de oportunitate întocmit de structura specializată condusă de arhitectul-șef și aprobat, după caz, conform competenței: — de primarul localității; — de primarul general al municipiului București; — de președintele consiliului județean, cu avizul prealabil al primarului localităților interesate, doar în cazul în care teritoriul reglementat implică cel puțin două unități administrativ-teritoriale; d) să solicite elaborarea unui plan urbanistic de detaliu; e) să permită întocmirea documentației tehnice pentru autorizația de construire, fără elaborarea unei documentații de urbanism, în situația construirii pe o parcelă în cadrul unui front preexistent, în care clădirile de pe parcelele adiacente au același regim de înălțime cu cel solicitat.” • La data de 25 aprilie 2018, art. 32 alin. (1) din Legea nr. 350/2001 avea următoarea redactare, conform modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, precum și a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1052 din 27 decembrie 2016: — Art. 32 alin. (1): „(1) În cazul în care realizarea investiției pentru care s-a solicitat emiterea certificatului de urbanism necesită modificarea sau detalierea prevederilor documentațiilor de urbanism în vigoare pentru zona respectivă ori condițiile specifice ale amplasamentului sau natura obiectivelor de investiții o impun, autoritatea publică competentă are dreptul ca, după caz, prin certificatul de urbanism: a) să respingă în mod justificat realizarea investiției propuse; b) să condiționeze autorizarea investiției propuse de elaborarea și aprobarea de către autoritatea publică locală competentă a unui plan urbanistic zonal, în condițiile prezentei legi; c) să condiționeze autorizarea investiției propuse de aprobarea de către autoritatea publică competentă a unui plan urbanistic zonal, elaborat și finanțat prin grija persoanelor fizice și/sau juridice interesate, numai în baza unui aviz de inițiere a documentației de urbanism, întocmit de structura de specialitate condusă de arhitectul-șef/urbanistul-șef al județului, municipiului, orașului sau de structura de specialitate condusă de arhitectulșef/urbanistul-șef al comunei după consultarea prealabilă a comisiei tehnice de amenajare a teritoriului și urbanism de la nivelul județului, și aprobat, după caz, conform competenței: — de primarul localității; — de primarul general al municipiului București; — de președintele consiliului județean, cu avizul prealabil al primarilor localităților interesate, doar în cazul în care teritoriul reglementat implică cel puțin două unități administrativ-teritoriale și în cazurile prevăzute în lege; d) să condiționeze autorizarea investiției propuse de elaborarea și aprobarea unui plan urbanistic de detaliu; e) să permită întocmirea documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, fără condiția elaborării unei documentații de urbanism, în situația construirii pe o parcelă în cadrul unui front preexistent, în care clădirile de pe parcelele adiacente au același regim de înălțime cu cel solicitat, prin racordarea la fronturile existente.”

15. Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. 32 teza întâi din Legea nr. 350/2001, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 6 din Legea nr. 289/2006, și cele ale art. 32 alin. (1) din Legea nr. 350/2001, astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2008, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2011, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 190/2013, precum și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2016.

16. Curtea observă că textele de lege criticate nu mai sunt în vigoare, dar, astfel cum a reținut instanța în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, acestea continuă, totuși, să producă efecte juridice în cauzele pe care le are de soluționat, astfel că pot fi analizate de Curtea Constituțională, fiind aplicabile cele statuate prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sintagma „în vigoare” din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.

17. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalității în componenta referitoare la calitatea legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, precum și art. 26 — Viața intimă, familială și privată, astfel cum este interpretat, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituție, și prin prisma art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la dreptul la respectarea vieții private și de familie.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 678 din 25 noiembrie 2025*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la momentul pronunțării prezentei decizii, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 teza întâi din Legea nr. 350/2001, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 6 din Legea nr. 289/2006, observând că textul de lege criticat era identic cu cel al art. 32 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 350/2001, în redactarea ulterioară modificării prin art. I pct. 6 din Legea nr. 289/2006, cu privire la care, în precedent, Curtea pronunțase o decizie de admitere, respectiv Decizia nr. 49 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 13 mai 2020. Prin Decizia nr. 678 din 25 noiembrie 2025, Curtea a statuat că, pentru identitate de rațiune, se impune pronunțarea aceleiași soluții și în ceea ce privește art. 32 teza întâi din Legea nr. 350/2001, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 6 din Legea nr. 289/2006, în considerarea acelorași argumente care au condus la admiterea excepției având ca obiect art. 32 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 350/2001, în redactarea ulterioară modificării prin art. I pct. 6 din Legea nr. 289/2006.

19. Astfel, Curtea a constatat (paragraful 47 din Decizia nr. 49 din 4 februarie 2020, precitată) că garanțiile stabilite pentru protejarea drepturilor și intereselor persoanelor, în particular, sau ale comunității locale, în general, împotriva arbitrarului autorităților publice competente să elaboreze și să modifice documentațiile de urbanism erau difuz reglementate, prezentau un grad mare de generalitate și aveau un caracter preponderent formal, principial, și nu efectiv și real. Dispozițiile legale examinate, reglementând posibilitatea unei derogări/ modificări de la regimul juridic impus de documentațiile de urbanism aprobate anterior pentru o anumită zonă, nu conțineau garanții suficiente și eficiente, de natura unor minime cerințe sau criterii obiective pe care să le întrunească solicitările de derogare și care să protejeze totodată destinatarul normei juridice împotriva arbitrarului sau chiar abuzului autorităților publice competente să o interpreteze și să o aplice. Curtea a apreciat că, astfel redactat, textul legal criticat dădea posibilitatea discriminării — negative sau pozitive — unei persoane prin respingerea sau aprobarea cererii de derogare/ modificare a documentației după simpla și exclusiva apreciere a autorității publice competente să o soluționeze, iar, pe de altă parte, afecta principiile previzibilității actelor juridice și securității juridice, ceea ce contravenea art. 1 alin. (5) și art. 16 alin. (1) din Constituție.

20. Curtea a observat (paragraful 48 din aceeași decizie) că insuficiența garanțiilor efective se datora, în esență, caracterului lacunar al textului criticat și că întregul conținut normativ al art. 32 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 350/2001, în varianta ulterioară modificării prin Legea nr. 289/2006, era redactat într-o manieră defectuoasă, eliptică, dar și confuză, lipsită de rigoare și claritate.

21. Curtea a remarcat potențialul neconstituțional al textului examinat (paragrafele 57 și 58 din aceeași decizie) și din perspectiva protejării dreptului la viața intimă, familială și privată, astfel cum aceste drepturi sunt consacrate de art. 26 din Constituție și de art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât textul criticat, prin conținutul său normativ lacunar sub aspectul stabilirii unor minime cerințe obligatorii sau a unor criterii obiective pentru acordarea derogării/modificării solicitate, este apt să afecteze exercitarea în condiții de normalitate a dreptului la viață intimă, privată și de familie, ceea ce echivalează cu o ingerință care nu răspunde vreunui imperativ de ordin public, expres și limitativ menționat la nivel legal. Astfel, persoanele fizice care locuiesc într-o zonă cu un anumit regim de construire în prealabil stabilit prin documentațiile de urbanism și certificatul de urbanism nu pot avea siguranța menținerii acestuia, cel puțin pentru o perioadă rezonabilă de timp; dimpotrivă, norma juridică lasă posibilitatea autorităților publice competente să modifice acest regim în continuu, fără nicio limitare sau fără nicio condiție impusă de textul legal criticat.

22. Având în vedere caracterul exclusiv ex nunc al efectelor Deciziei nr. 49 din 4 februarie 2020, Curtea a pronunțat Decizia nr. 678 din 25 noiembrie 2025, prin care a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 teza întâi din Legea nr. 350/2001, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 6 din Legea nr. 289/2006.

23. În cauza de față, se critică art. 32 teza întâi din Legea nr. 350/2001, în vigoare la data de 2 februarie 2006, adică data emiterii primului certificat de urbanism care prezintă interes pentru autoarea excepției, moment care intră sub efectul Deciziei nr. 678 din 25 noiembrie 2025. Potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu pot face obiect al excepției de neconstituționalitate prevederile a căror neconstituționalitate a fost deja constatată de Curtea Constituțională, astfel că, ținând seama de data invocării prezentei excepții, anterioară datei la care s-a pronunțat Decizia de admitere nr. 678 din 25 noiembrie 2025, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 teza întâi din Legea nr. 350/2001, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 6 din Legea nr. 289/2006, urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

24. Curtea reamintește că, în temeiul deciziei prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate, soluția de respingere ca devenită inadmisibilă poate constitui motiv al unei cereri de revizuire, conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă (a se vedea, în acest sens, exemplificativ, Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 9 martie 2015, paragraful 18, Decizia nr. 560 din 7 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 5 ianuarie 2021, paragraful 23, sau Decizia nr. 684 din 12 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 18 aprilie 2024, paragraful 28).

25. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 350/2001, în variantele redacționale la momentele menționate de autoarea excepției, care reprezintă datele de emitere a certificatelor de urbanism ce au stat la baza elaborării documentației pentru planurile de urbanism aprobate prin hotărârile Consiliului Local Constanța pe care aceasta le contestă, Curtea constată că este inadmisibilă, întrucât autoarea excepției nu formulează critici de neconstituționalitate care să vizeze noul conținut normativ de la fiecare moment care prezintă interes pentru aceasta, ci argumentele expuse în sensul neconstituționalității se limitează la soluția legislativă pe care Curtea Constituțională a constatat-o deja ca fiind neconstituțională prin Decizia nr. 49 din 4 februarie 2020. Or, încă din anul 2008, prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2008, au fost adăugate în corpul Legii nr. 350/2001 noi articole care aduc modificări substanțiale. De altfel, prin însăși Decizia nr. 49 din 4 februarie 2020 (paragraful 61), Curtea a observat că prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2008 au fost modificate dispozițiile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 350/2001 chiar în sensul criticilor de neconstituționalitate formulate în cauza în care s-a pronunțat Curtea și pe care aceasta le-a apreciat ca fiind întemeiate, fiind astfel corectate viciile de neconstituționalitate ale textului supus controlului.

26. Curtea observă, totodată, că în cuprinsul art. 32 din Legea nr. 350/2001 au fost introduse noi ipoteze normative care reconfigurează soluțiile normative anterioare și îmbogățesc substanțial conținutul ideatic al legii, oferind o imagine diferită, mult mai detaliată, asupra problematicii referitoare la derogările de la prevederile documentațiilor de urbanism. Criticile de neconstituționalitate formulate în cauza de față se rezumă la reluarea argumentelor pe care Curtea Constituțională le-a reținut în Decizia nr. 49 din 4 februarie 2020, făcând abstracție de noile prevederi ce reflectă o schimbare de optică a legiuitorului, care a înțeles să suplimenteze reglementarea prin noi dispoziții, cu privire la care nu sunt aduse critici distincte. În jurisprudența sa, Curtea a statuat că nu se poate substitui autorului excepției în formularea unor motive de neconstituționalitate, excepția de neconstituționalitate fiind, în consecință, nemotivată, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, ceea ce determină inadmisibilitatea acesteia.

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E: I. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 teza întâi din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 6 din Legea nr. 289/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, excepție ridicată de Asociația „Constanța Altfel” din Constanța în Dosarul nr. 2.286/118/2018 al Tribunalului Constanța — Secția de contencios administrativ și fiscal.

II. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2008, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2011, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 190/2013, precum și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, precum și a Legii nr. 51/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de aceeași autoare în același dosar, precum și în Dosarul nr. 3.888/118/2018* ale aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Constanța — Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 ianuarie 2026.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu

*) Decizia Curții Constituționale nr. 678 din 25 noiembrie 2025 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 1 aprilie 2026.