Pe scurt

  • Curtea Constituțională a constatat că Hotărârile Parlamentului nr. 45/2025 și nr. 46/2025, prin care au fost desemnate consiliile de administrație ale Societății Române de Televiziune și ale Societății Române de Radiodifuziune, sunt neconstituționale. Motivul este același în ambele cazuri: repartizarea locurilor nu a respectat ponderea grupurilor parlamentare.
  • Neconstituționalitatea privește doar cele 8 locuri din 13 pe care le propun grupurile parlamentare. Numirea președinților celor două consilii, care sunt și directori generali ai instituțiilor, își încetează efectele juridice la 4 septembrie 2026, iar Parlamentul trebuie să reia procedura.
  • Ambele decizii au fost luate cu majoritate de voturi, nu în unanimitate. Judecătoarea Laura-Iuliana Scântei a scris câte o opinie separată la fiecare dintre ele și a susținut că sesizările trebuiau respinse, pentru că legea nu impune rotunjirea fracțiilor de loc.
Act: Decizia Curții Constituționale nr. 394 din 29 aprilie 2026 și Decizia Curții Constituționale nr. 395 din 29 aprilie 2026
Publicat: M. Of. nr. 748 din 4 septembrie 2026
Intră în vigoare: 4 septembrie 2026, data publicării

Consiliile de administrație ale Televiziunii Române și ale Radiodifuziunii Române, numite de Parlament în noiembrie 2025, își pierd temeiul legal de la 4 septembrie 2026. În Monitorul Oficial nr. 748 din 4 septembrie 2026 au apărut, una după alta, Decizia nr. 394 și Decizia nr. 395 ale Curții Constituționale, ambele pronunțate pe 29 aprilie 2026. Prima privește Hotărârea Parlamentului nr. 45/2025, care a stabilit componența consiliului de administrație al Societății Române de Televiziune. A doua privește Hotărârea Parlamentului nr. 46/2025, cu același obiect pentru Societatea Română de Radiodifuziune. Curtea a admis ambele sesizări. Ca la orice decizie a Curții Constituționale, efectele se produc de la data publicării și numai pentru viitor.

Sesizările au fost depuse de grupurile parlamentare ale Alianței pentru Unirea Românilor din Camera Deputaților și Senat și au fost înregistrate la Curte pe 22 decembrie 2025, cu numerele 14.466 și 14.467. Reproșul era unul singur: la desemnarea membrilor, grupurile AUR au înaintat câte două propuneri de membri titulari și câte două propuneri de membri supleanți, iar comisiile de cultură reunite ale celor două Camere au avizat favorabil doar câte una din fiecare categorie. Restul nominalizărilor nu au mai ajuns pe listele supuse votului în plen.

Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune spune, la art. 19 alin. (2) lit. a), că grupurile parlamentare reunite propun candidați pentru 8 dintre cele 13 locuri ale consiliului, potrivit configurației politice și ponderii lor în Parlament. Celelalte 5 locuri se completează din alte surse: Președintele României, Guvernul, salariații celor două societăți și grupul parlamentar al minorităților naționale. Curtea a considerat că cele două criterii, configurația și ponderea, sunt cumulative și obligatorii, iar negocierea politică dintre lideri nu le poate ocoli.

Punctul de plecare al analizei este un tabel de aritmetică parlamentară. La 18 noiembrie 2025, data adoptării celor două hotărâri, Parlamentul avea 463 de deputați și senatori: 129 la grupurile reunite PSD, 90 la AUR, 73 la PNL, 59 la USR, 32 la UDMR, 17 la grupul minorităților naționale, 15 la SOS România, 14 la POT, 12 la grupul PACE din Senat și 22 de parlamentari neafiliați. Curtea a comparat aceste ponderi cu componența votată și a constatat două lucruri: grupuri care depășeau 10% din totalul parlamentarilor au primit tot atâtea locuri cât un grup aflat sub 10%, iar alte grupuri sub 10% nu au primit niciunul. Diferențe de pondere de două sau de trei ori, scrie Curtea la paragraful 59 al ambelor decizii, ar fi trebuit să producă un număr diferit de locuri.

Un al doilea reproș privește plenul, nu comisiile. Curtea amintește că avizul unei comisii parlamentare este un act preliminar, de recomandare, și că plenul putea să retrimită listele la comisii sau să propună amendamente. În ședința comună din 18 noiembrie 2025, cererea de retrimitere a fost respinsă, iar plenul și-a însușit propunerile comisiilor. Concluzia, identică în ambele decizii, este că au fost încălcate art. 1 alin. (3) și alin. (5) din Constituție, adică principiul statului de drept și obligativitatea respectării legii.

Efectele pe care le produce

Dispozitivul celor două decizii nu anulează hotărârile Parlamentului în întregime. Formula folosită este că fiecare hotărâre „este neconstituțională în ceea ce privește desemnarea candidaților de către grupurile parlamentare reunite ale celor două Camere ale Parlamentului”. Practic, cad cele 8 locuri de membri titulari propuse de grupuri, împreună cu supleanții lor, la fiecare dintre cele două instituții. Cele 5 locuri care vin de la Președinte, Guvern, salariați și grupul minorităților nu sunt atinse de dispozitiv.

La paragraful 62, Curtea precizează că hotărârile își păstrează prezumția de constituționalitate până la data publicării deciziilor, astfel încât actele juridice adoptate de cele două consilii de administrație până la 4 septembrie 2026 rămân valabile. Nimic din ce au decis consiliile în ultimele nouă luni și jumătate nu se desființează retroactiv.

Paragraful 63 conține partea cu efectul cel mai vizibil. Actul prin care Parlamentul a numit președintele fiecărui consiliu de administrație, în temeiul art. 19 alin. (7) din Legea nr. 41/1994, își încetează efectele juridice la data publicării, adică la 4 septembrie 2026. Cum președintele consiliului de administrație este, potrivit aceleiași legi, și directorul general al societății, conducerile executive ale Televiziunii Române și ale Radioului public rămân fără temei de numire din acea zi. Parlamentul urmează să facă o nouă numire, dintre persoanele care vor alcătui noua componență a consiliilor.

Deciziile nu fixează niciun termen pentru refacerea procedurii. Nu spun nici cine conduce cele două societăți în intervalul dintre încetarea numirilor și noul vot al Parlamentului. Legea nr. 41/1994 prevede prelungirea mandatului unui consiliu doar într-o situație anume, aceea în care procedura de numire nu se finalizează în cursul legislaturii în care a fost declanșată, ceea ce nu este cazul aici. Iar mecanismul obișnuit de acoperire a unui loc rămas liber, înlocuirea titularului cu supleantul lui, nu funcționează, pentru că decizia scoate din consiliu titularii și supleanții în același timp.

Curtea mai reține, la paragraful 64 din fiecare decizie, că sunt obligatorii nu doar dispozitivele, ci și considerentele pe care acestea se sprijină. Asta înseamnă că raționamentul despre ponderea grupurilor devine el însuși regulă pentru viitoarea procedură, nu doar pentru cea anulată.

Ce s-a schimbat față de situația anterioară

Până la 4 septembrie 2026, cele două consilii funcționau normal. Mandatele consiliilor precedente expiraseră pe 15 noiembrie 2025, birourile permanente reunite declanșaseră procedura pe 12 noiembrie 2025, iar noile componențe fuseseră votate pe 18 noiembrie 2025 și publicate în Monitorul Oficial nr. 1061 din aceeași zi. Mandatul unui membru al consiliului de administrație este de 4 ani, deci ar fi trebuit să țină până în noiembrie 2029.

De la 4 septembrie 2026, cele 16 poziții de membru titular și cele care le însoțeau ca supleanți, 8 la fiecare societate, nu mai au acoperire. Modul de calcul se schimbă și el, cel puțin ca principiu. Înainte, repartizarea locurilor rămase după prima rundă se făcea prin negociere între liderii de grup, mecanism pe care Regulamentul Senatului îl recunoaște expres la art. 43 lit. e), prin competența Comitetului liderilor de a stabili algoritmul de reprezentare. După aceste decizii, negocierea rămâne posibilă, dar nu mai poate produce un rezultat care să iasă din marja ponderii fiecărui grup.

S-a schimbat și miza practică pentru grupurile mici. Curtea reproșează explicit că grupuri cu pondere sub 10% nu sunt reprezentate deloc, ceea ce ridică problema locurilor pentru SOS România și pentru Partidul Oamenilor Tineri, care nu au primit niciunul, deși au propus candidați.

Avantaje și dezavantaje

Ce aduce bun

  • Fixează o regulă verificabilă: cele 8 locuri se împart după pondere, iar înțelegerile dintre lideri nu pot rescrie rezultatul. Până acum, criteriul era invocat, dar nu era controlat de nimeni.
  • Confirmă că o hotărâre individuală a Parlamentului, chiar dacă doar numește niște oameni, poate ajunge la Curtea Constituțională atunci când privește o instituție prevăzută de Constituție. Televiziunea și radioul public intră aici prin art. 31 alin. (5) din Constituție.
  • Repune în discuție rolul plenului. Curtea spune limpede că avizul comisiilor este o recomandare și că plenul avea la îndemână retrimiterea la comisie, deci nu se poate ascunde în spatele lucrărilor pregătitoare.
  • Aduce în spațiul public cifrele exacte ale ponderilor parlamentare la o dată precisă, ceea ce face următoarea repartizare mult mai greu de contestat sau de improvizat.

Ce rămâne o problemă

  • Curtea nu spune câte locuri i se cuveneau AUR și nici ce metodă de calcul trebuie folosită pentru fracțiunile de loc. Legea nu prevede una, iar Parlamentul reia procedura fără o formulă obligatorie, deci aceeași dispută poate reapărea.
  • Nu există termen. Deciziile spun că Parlamentul „urmează să facă o nouă numire”, fără nicio dată limită, iar cele două instituții rămân fără conducere legal numită pe o durată nedeterminată.
  • Cei 16 membri titulari și supleanții lor își pierd mandatele fără să li se reproșeze ceva personal. Viciul este în procedura parlamentară, nu în activitatea lor.
  • Deciziile au fost pronunțate pe 29 aprilie 2026 și publicate pe 4 septembrie 2026. În tot acest interval, consiliile despre care Curtea decisese deja că sunt greșit alcătuite au continuat să conducă cele două societăți cu puteri depline.
  • Opinia separată atrage atenția că încetarea anticipată a mandatelor conducerii unui radiodifuzor public intră în conflict cu standardele Comisiei de la Veneția și cu art. 5 alin. (2) din Regulamentul (UE) 2024/1.083, care cere ca acele mandate să fie protejate pe durata lor.

Sfaturi utile

  1. Dacă urmăriți dosarul, rețineți data care contează: 4 septembrie 2026, nu 29 aprilie 2026. Pronunțarea nu produce efecte, publicarea în Monitorul Oficial le produce.
  2. Nu confundați cele două decizii. Decizia nr. 394 privește Televiziunea, prin Hotărârea nr. 45/2025. Decizia nr. 395 privește Radiodifuziunea, prin Hotărârea nr. 46/2025. Textele sunt aproape identice, dar dosarele sunt distincte: 5.126L2/2025 și 5.127L2/2025.
  3. Dacă aveți un contract, o hotărâre de consiliu sau o decizie administrativă emisă de una dintre cele două societăți înainte de 4 septembrie 2026, ea rămâne valabilă. Paragraful 62 al ambelor decizii spune asta explicit.
  4. Pentru actele emise după 4 septembrie 2026 și până la o nouă numire, cereți să vi se indice temeiul de reprezentare al persoanei care semnează. Situația nu este reglementată de decizii.
  5. Componența nominală anulată se găsește în anexele reproduse în chiar textul deciziilor, la paragraful 42 al fiecăreia. Sunt liste publice, utile dacă verificați conflicte de interese sau vechimi.
  6. Dacă vreți să înțelegeți argumentul contrar, citiți opinia separată. Este mai lungă decât decizia în sine la ambele acte și conține tabelul de calcul al ponderilor, cu fracțiunile de loc pentru fiecare grup.
  7. Urmăriți ordinea de zi a ședințelor comune ale celor două Camere. Acolo va apărea noua procedură de desemnare, împreună cu avizul comun al comisiilor de cultură.

Întrebări frecvente

Cine a cerut Curții Constituționale să verifice cele două hotărâri?
Grupurile parlamentare ale Alianței pentru Unirea Românilor din Camera Deputaților și Senat, prin semnătura liderilor de grup. Sesizările au fost înregistrate la Curte pe 22 decembrie 2025.
Toată hotărârea Parlamentului este neconstituțională sau doar o parte?
Doar partea privind desemnarea candidaților de către grupurile parlamentare reunite, adică 8 dintre cele 13 locuri ale fiecărui consiliu. Celelalte 5 locuri, care vin de la Președintele României, Guvern, salariați și grupul minorităților naționale, nu sunt vizate de dispozitiv.
Rămân în funcție membrii numiți prin hotărârile declarate neconstituționale?
Nu. Deciziile spun la paragraful 63 că actul de numire al Parlamentului își încetează efectele juridice la data publicării lor, adică la 4 septembrie 2026, iar Parlamentul urmează să facă o nouă numire dintre persoanele care vor alcătui noua componență a consiliilor.
Ce se întâmplă cu deciziile luate de aceste consilii până acum?
Rămân valabile. Curtea arată la paragraful 62 că hotărârile Parlamentului și-au păstrat prezumția de constituționalitate până la publicarea deciziilor, deci actele juridice adoptate de consilii până la 4 septembrie 2026 nu sunt afectate.
În cât timp trebuie să refacă Parlamentul numirile?
Deciziile nu prevăd niciun termen. Ele spun doar că Parlamentul „urmează să facă o nouă numire”, cu respectarea art. 19 alin. (7) din Legea nr. 41/1994.
De ce a durat atât de mult publicarea?
Deciziile au fost pronunțate pe 29 aprilie 2026 și publicate pe 4 septembrie 2026, la 128 de zile distanță. Deciziile nu explică intervalul. Legea nu prevede un termen maxim de redactare și de trimitere spre publicare.
Judecătorii au fost de acord între ei?
Nu. Ambele decizii au fost luate cu majoritate de voturi, formulă scrisă chiar în textul deciziilor, la paragraful 65. Judecătoarea Laura-Iuliana Scântei a semnat câte o opinie separată la fiecare, în care susține că sesizările trebuiau respinse ca neîntemeiate.
Care este principalul argument al opiniei separate?
Că nicio lege și niciun regulament nu impune rotunjirea fracțiunilor de loc. Potrivit calculului din opinie, ponderea de 19,44% a AUR îi dădea dreptul la o cotă de 1,5552 locuri din cele 8, deci la un singur loc întreg, iar locul suplimentar se putea obține doar prin negociere în comitetul liderilor. Opinia mai susține că, prin admiterea sesizării, Curtea a controlat modul concret în care Parlamentul își aplică propriile regulamente, ceea ce ar încălca autonomia parlamentară prevăzută de art. 64 alin. (1) din Constituție.
De ce poate Curtea Constituțională să verifice o hotărâre prin care Parlamentul numește niște persoane?
Pentru că, potrivit jurisprudenței invocate în decizii, pot fi controlate hotărârile Parlamentului care privesc organizarea și funcționarea unor autorități de rang constituțional. Serviciile publice de radio și de televiziune sunt prevăzute la art. 31 alin. (5) din Constituție, care impune și controlul parlamentar asupra activității lor.
Ce se întâmplă cu directorii generali ai celor două societăți?
Președintele consiliului de administrație este, prin lege, și directorul general al societății, iar numirea lui se face separat de către Parlament, în temeiul art. 19 alin. (7) din Legea nr. 41/1994. Deciziile spun că acest act de numire își încetează efectele la 4 septembrie 2026, deci ambele funcții rămân fără temei până la un nou vot al Parlamentului.

Erori și neconcordanțe în textul publicat

  • Paragraful 65 al ambelor decizii invocă un temei care nu se potrivește procedurii. Dispozitivele sunt pronunțate „în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992”. Art. 146 lit. d) din Constituție privește excepțiile de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, iar art. 29 din Legea nr. 47/1992 reglementează exact acea procedură. Niciunul nu are legătură cu o sesizare împotriva unei hotărâri a Parlamentului. La paragrafele 41, 44, 45, 46 și 47 din aceleași decizii, Curtea își întemeiază competența, corect, pe art. 146 lit. l) din Constituție și pe art. 27 din Legea nr. 47/1992. Același act publicat spune, așadar, două lucruri diferite despre puterea în baza căreia a fost pronunțat. Textul a fost verificat în ediția tipărită, la paginile 9 și 24, deci nu este o pierdere la extragere.
  • Paragraful 58 din decizia majorității și punctul 17 din opinia separată numără altfel același Parlament, la aceeași dată. Majoritatea reține că, la 18 noiembrie 2025, grupul PACE din Senat avea 12 membri, iar parlamentarii neafiliați erau 22. Opinia separată reține 11 membri la PACE și 23 de neafiliați. Ambele variante închid totalul la 463 de parlamentari, deci cifrele nu se pot verifica una prin cealaltă. Cum tocmai ponderea grupurilor este criteriul pe care se sprijină soluția, o divergență de acest fel în interiorul aceleiași publicații lasă cititorul fără o bază numerică unică.

Analiza redacției

Cifra care spune cel mai mult despre acest dosar nu apare nicăieri în cele două decizii. Curtea s-a pronunțat pe 29 aprilie 2026, iar textele au ajuns în Monitorul Oficial pe 4 septembrie 2026, la 128 de zile distanță. Consiliile fuseseră numite pe 18 noiembrie 2025, deci au funcționat 290 de zile până la data la care numirea lor își încetează efectele. Cu alte cuvinte, aproape 44% din durata efectivă a acestor mandate s-a consumat după ce Curtea decisese deja împotriva lor, iar tot ce au hotărât în acest interval rămâne valabil, prin efectul paragrafului 62. Un control de constituționalitate care produce efecte la patru luni și o săptămână după ce judecătorii au votat nu mai este un control asupra unei situații în desfășurare, ci o constatare făcută asupra unei situații deja consumate în bună parte.

Al doilea lucru care sare în ochi este ce nu spune dispozitivul. Curtea constată că cele 8 locuri „trebuind să fie ocupate de candidații propuși de acestea, potrivit configurației politice și ponderii lor în Parlament”, dar nu spune câte locuri i se cuveneau grupului AUR, nu spune câte se cuveneau UDMR, SOS România sau POT și nu indică nicio metodă de repartizare a fracțiunilor. Opinia separată demonstrează, cu tabelul de la punctul 17, că problema este chiar aceasta: ponderile de 27,86%, 19,44%, 15,77%, 12,74% și 6,91% produc cote de 2,2288, 1,5552, 1,2616, 1,0192 și 0,5528 locuri, adică doar 5 locuri întregi din 8, iar celelalte 3 se atribuie după o regulă pe care Legea nr. 41/1994 nu o conține. Metoda celui mai mare rest, metoda D’Hondt și pragul de rotunjire dau rezultate diferite, iar Parlamentul trebuie să reia acum aceeași operațiune fără să știe care dintre ele este cea conformă. Nimic nu împiedică o a doua sesizare pe același motiv.

Există și o consecință care iese din combinarea a două lucruri scrise separat. Decizia scoate din consiliu, în același timp, cei 8 membri titulari și cei 8 supleanți desemnați de grupuri, la fiecare dintre cele două societăți. Or, supleantul este exact mecanismul pe care legea îl are pregătit pentru cazul în care un loc de titular rămâne liber. Aici nu mai are ce să acopere, pentru că este eliminat împreună cu titularul. Iar prelungirea mandatului unui consiliu, singura formă de continuitate prevăzută de Legea nr. 41/1994, se aplică doar situației în care procedura de numire nu se finalizează în cursul unei legislaturi, ceea ce nu este cazul. Rezultatul este că două instituții de presă publică rămân, de la 4 septembrie 2026, fără consiliu de administrație legal constituit și fără director general numit, iar nici deciziile, nici legea nu spun ce se întâmplă în acest timp și nici până când.

De remarcat, în fine, un detaliu de redactare care spune ceva despre graba din final: paragraful 30 al opiniei separate atașate Deciziei nr. 395 conchide că Hotărârea Parlamentului nr. 46 din 18 noiembrie 2025 privește „desemnarea membrilor Consiliului de administrație al Societății Române de Televiziune”, deși acea hotărâre privește Radiodifuziunea. Este o eroare fără urmări juridice, pentru că numărul hotărârii este corect și opinia separată nu are forță obligatorie, dar apare la ultima frază a unui text care a stat 128 de zile în redactare.

Ce ar trebui schimbat

  • Metoda de repartizare a celor 8 locuri trebuie scrisă în Legea nr. 41/1994. O singură frază care indică metoda celui mai mare rest sau metoda D’Hondt, plus regula de departajare la resturi egale, ar transforma o negociere contestabilă într-un calcul verificabil de oricine cu un tabel.
  • Un termen legal pentru reluarea procedurii după o decizie de neconstituționalitate. Fără el, cele două societăți pot rămâne fără conducere numită luni întregi, iar întârzierea nu are niciun cost pentru cel care întârzie.
  • O soluție expresă de interimat pentru perioada dintre încetarea numirilor și noul vot. Deciziile nu spun cine conduce cele două societăți în acest interval și nu trimit la nicio formă de conducere provizorie, deși efectul lor este exact acesta.
  • Un termen maxim între pronunțare și trimiterea spre publicare, cel puțin pentru deciziile care sting mandate în curs. 128 de zile de redactare înseamnă, în acest caz, 128 de zile în care o componență declarată deja neconstituțională a decis în numele a două instituții publice.
  • Publicarea calculului de pondere odată cu avizul comun al comisiilor. Dacă tabelul cu numărul de locuri care revine fiecărui grup ar fi public înainte de votul din plen, contestația s-ar purta pe cifre, înainte de vot, nu pe procedură, la un an și jumătate după.
  • Motivarea scrisă a avizelor negative date candidaților în comisii. În ambele dosare, două candidaturi au fost respinse fără ca actul să arate de ce, iar acest lucru a alimentat toată disputa care a ajuns la Curte.

Textul original al actului normativ

Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial

M. Of. nr. 748 din 4 septembrie 2026 32 de pagini PDF, 209 KB actul începe la pagina 2

Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul

Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.

Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului

Se încarcă textul actului…

Sursă: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 4 septembrie 2026

Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.