Pe scurt
- Curtea Constituțională a respins, cu unanimitate de voturi, ca neîntemeiată, critica unui șofer judecat la Curtea de Argeș. Omul susținea că infracțiunea de condus băut e neconstituțională fiindcă regulile după care i se recoltează și i se analizează sângele nu stau într-o lege organică, ci în ordine de ministru. Curtea a răspuns că procedura de determinare a alcoolemiei nu e element constitutiv al infracțiunii, ci un mecanism tehnic de administrare a probei, deci nu trebuie reglementată prin lege.
- Textul judecat nu mai e în vigoare. Curtea a examinat art. 336 alin. (1) din Codul penal în forma dinainte de Legea nr. 200/2023, aplicabilă faptelor comise până la 8 iulie 2023. Legea nr. 200/2023 a scos din text sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice”, fără să atingă nici pragul, nici pedeapsa.
- Pentru cine e prins acum se aplică altceva. După Legea nr. 172/2024, în vigoare din 3 iunie 2024, pedeapsa e închisoare de la 1 la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, fără varianta amenzii. Pragul rămâne 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Publicat: M. Of. nr. 773 din 11 septembrie 2026
Intră în vigoare: 11 septembrie 2026, data publicării
Regulile după care ți se ia sânge și ți se calculează alcoolemia nu trebuie scrise într-o lege, e suficient să fie într-un act al ministrului sau al Guvernului. Aceasta e concluzia Deciziei nr. 140 din 17 februarie 2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 773 din 11 septembrie 2026, prin care Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată, cu unanimitate de voturi, excepția ridicată de un șofer aflat în judecată la Curtea de Argeș. Este a doua decizie pe același articol publicată în opt zile: pe 3 septembrie 2026 apăruse Decizia nr. 136/2026, în care Curtea a arătat că alcoolemia se judecă la momentul conducerii, nu la cel al recoltării.
Art. 336 alin. (1) din Codul penal e textul care transformă condusul băut în infracțiune. În forma ajunsă la Curte, el pedepsea „conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge”, cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă. Sub pragul de 0,80 g/l fapta iese din acest text și rămâne în zona contravențională.
Dosarul a pornit de la Judecătoria Curtea de Argeș, unde autorul excepției era judecat pentru conducerea unui vehicul sub influența alcoolului. Prin Încheierea din 14 octombrie 2021, instanța a sesizat Curtea Constituțională, iar cauza a primit numărul 3.289D/2021 pe rolul Curții.
Argumentul șoferului nu privea pragul și nici pedeapsa, ci locul în care stau regulile de măsurare. Cifra de peste 0,80 g/l e, spunea el, elementul care desparte contravenția de infracțiune, deci un element esențial al faptei penale. Cum se ajunge la această cifră, adică felul în care se recoltează proba, cum se păstrează, cum se transportă și cum se analizează, era însă stabilit prin Ordinul ministrului sănătății nr. 1.512/2013 și prin Ordinul ministrului sănătății nr. 277/2015, acte inferioare legii. Nici Codul penal, nici Codul de procedură penală nu descriu procedura. De aici criticile pe art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, care cere ca infracțiunile și pedepsele să fie reglementate prin lege organică, pe art. 23 alin. (12), care consacră legalitatea incriminării, și pe art. 1 alin. (5), care cere calitatea legii.
Judecătoria Curtea de Argeș a apreciat excepția ca neîntemeiată, pentru că norma de incriminare arată clar fapta și pedeapsa. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat puncte de vedere. Reprezentantul Ministerului Public a cerut respingerea ca neîntemeiată, invocând Decizia Curții Constituționale nr. 238 din 8 aprilie 2021, o hotărâre anterioară pe același art. 336 alin. (1).
Răspunsul e construit în trei pași. Întâi Curtea amintește ce înseamnă tipicitate: fapta e infracțiune doar când acțiunea corespunde întocmai tiparului din norma de incriminare, iar potrivit Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016, paragraful 65, numai legiuitorul primar poate stabili conduita pe care destinatarul legii e obligat să o respecte. Apoi inventariază ce conține efectiv art. 336 alin. (1): fapta interzisă, împrejurările relevante pentru răspunderea penală și sancțiunea, deci tot ce cere principiul legalității incriminării. În fine, califică procedura de măsurare drept altceva decât un element al infracțiunii.
Fraza care poartă soluția e la paragraful 19: procedura de determinare a îmbibației alcoolice „nu are natura unui element constitutiv al infracțiunii prevăzute la art. 336 alin. (1) din Codul penal, ci reprezintă un mecanism tehnic de administrare a probei, utilizat exclusiv pentru verificarea îndeplinirii condiției obiective privind depășirea pragului de 0,80 g/l alcool pur în sânge, motiv pentru care nu se impune reglementarea acesteia prin lege organică”. Cu alte cuvinte: legea spune ce e interzis și cu cât se pedepsește, iar actele administrative spun doar cum se dovedește.
Efectele pe care le produce
Decizia e definitivă și general obligatorie de la publicare, deci de la 11 septembrie 2026, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție. Fiind o respingere, nu scoate din vigoare niciun text și nu modifică nimic. Cine caută o schimbare de lege nu va găsi niciuna: efectul e de a închide un argument, nu de a rescrie o normă.
Primul efect se produce în dosarul de la Curtea de Argeș, care se reia în fața judecătorului, cu norma neatinsă. Decizia se comunică Judecătoriei Curtea de Argeș.
Al doilea efect privește pe oricine ar vrea să reia aceeași critică. O respingere ca neîntemeiată nu blochează formal o excepție nouă, dar o face aproape inutilă: Curtea s-a pronunțat pe fond, a spus că textul e constituțional, iar o instanță sesizată cu aceeași critică va invoca această decizie. Diferența față de o respingere ca inadmisibilă e importantă. Inadmisibil înseamnă că nu s-a intrat în fond și că problema rămâne deschisă. Neîntemeiat înseamnă că s-a intrat în fond și că răspunsul e dat.
Al treilea efect e cel care contează într-un dosar aflat acum pe rol. Apărarea construită pe ideea că procedura de alcoolemie e nelegală fiindcă stă într-un ordin, nu într-o lege, nu mai are la ce se sprijini în plan constituțional. Asta nu închide însă contestarea probei în sine: Curtea a spus că procedura e un mecanism de administrare a probei, iar respectarea acelui mecanism se verifică în continuare de instanța penală, pe regulile obișnuite de nulitate și de excludere a probelor.
Al patrulea efect e indirect și ține de forma actuală a legii. Răspunsul dat de Curte privește formal un text ieșit din vigoare, dar raționamentul lui se mută fără efort pe textul în vigoare: și forma din 2024 a art. 336 alin. (1) folosește același prag de 0,80 g/l, iar procedura de determinare stă tot într-un act inferior legii, Hotărârea Guvernului nr. 877/2024.
Ce s-a schimbat față de situația anterioară
În urma acestei decizii nu s-a schimbat nimic. Textul însuși s-a schimbat însă de două ori în cei aproape cinci ani cât dosarul a stat la Curte, iar pentru un șofer aici e partea utilă.
Prima schimbare a venit de la Curte, cu unsprezece ani în urmă. Prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 69 din 27 ianuarie 2015, Curtea a admis o excepție și a constatat că sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” din art. 336 alin. (1) e neconstituțională. Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție, o dispoziție constatată neconstituțională e suspendată de drept și își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei, dacă Parlamentul sau Guvernul nu o pun de acord cu Constituția. Nimeni nu a intervenit, deci sintagma a rămas fără efecte din 13 martie 2015. Ce a rămas în picioare a explicat Curtea în Decizia nr. 238 din 8 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 613 din 22 iunie 2021: textul pedepsește pe cel care are peste 0,80 g/l la momentul depistării în trafic, nu la cel al recoltării, iar valoarea de la volan se reconstituie prin calcul retroactiv, pornind de la analiza toxicologică făcută mai târziu.
A doua schimbare a venit de la Parlament, opt ani mai târziu. Prin art. I pct. 7 din Legea nr. 200/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 616 din 6 iulie 2023 și intrată în vigoare la 9 iulie 2023, art. 336 alin. (1) a fost rescris astfel: „Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.” Singura schimbare e dispariția celor șase cuvinte declarate neconstituționale în 2014. Pragul a rămas 0,80 g/l, pedeapsa a rămas de la unu la 5 ani sau amendă. Tot atunci a apărut și o infracțiune nouă, art. 336 indice 1, pentru cel care consumă alcool sau substanțe psihoactive după un accident soldat cu morți sau răniți, până la recoltarea probelor.
A treia schimbare e cea mai grea dintre toate. Prin art. III pct. 4 din Legea nr. 172/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 510 din 31 mai 2024 și intrată în vigoare la 3 iunie 2024, întregul art. 336 a fost rescris. Fapta de la alin. (1) se pedepsește acum cu închisoare de la 1 la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Varianta amenzii a dispărut, iar pedeapsa complementară a devenit obligatorie. Alin. (2) sancționează identic conducerea sub influența substanțelor psihoactive, iar alin. (3) urcă pedeapsa la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi pentru transportul public de persoane, transportul de substanțe sau produse periculoase și instruirea practică sau examinarea pentru permis. Aceeași lege a adăugat la art. 83 un alineat nou, care spune că nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei în cazul infracțiunilor de la art. 335 și 336.
Și cadrul din jurul procedurii contestate s-a mutat între timp. Ordinul ministrului sănătății nr. 1.512/2013 a fost abrogat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 3.969/2024, publicat în Monitorul Oficial nr. 735 din 26 iulie 2024, iar regulile de recoltare, depozitare și transport au trecut în Hotărârea Guvernului nr. 877/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 709 din 19 iulie 2024. Procedura a urcat, așadar, de la ordin de ministru la hotărâre de Guvern, dar tot sub nivelul legii organice, adică exact acolo unde autorul excepției spunea că nu are voie să stea.
Avantaje și dezavantaje
Ce aduce bun
- Dă un răspuns pe fond, nu o respingere procedurală. Textul e declarat constituțional în raport cu criticile aduse, deci discuția despre nivelul actului care reglementează măsurarea alcoolemiei primește o soluție, nu o amânare.
- Separă limpede norma de incriminare de mijloacele de probă. Legea stabilește fapta, pragul și pedeapsa, iar actele administrative stabilesc cum se dovedește depășirea pragului. Distincția e utilă dincolo de dosarele rutiere.
- Este pronunțată cu unanimitate de voturi, fără opinie separată sau concurentă, deci nu lasă îndoieli despre ce a vrut Curtea să spună.
- Confirmă indirect că pragul de 0,80 g/l alcool pur în sânge e o condiție obiectivă a normei penale, nu un rezultat al unei aprecieri administrative.
- Închide o cale de atac care consuma timp în instanțe. Argumentul că procedura de alcoolemie ar trebui să fie lege organică a fost ridicat repetat, iar o soluție pe fond îl scoate din dosarele viitoare.
Ce rămâne o problemă
- Între pronunțare și publicare au trecut 206 zile, iar decizia produce efecte doar de la publicare. Nicio normă nu impune Curții un termen de publicare a deciziilor pronunțate pe excepții.
- De la încheierea de sesizare până la publicare au trecut 1.793 de zile, aproape cinci ani, pentru o motivare pe fond de opt paragrafe. La data pronunțării, textul judecat era ieșit din vigoare de 954 de zile.
- Decizia nu citează nicio hotărâre anterioară a Curții pe art. 336. Decizia nr. 238/2021 apare o singură dată, în relatarea concluziilor procurorului, nu în raționamentul Curții.
- Nu spune nicăieri la ce moment se raportează îmbibația alcoolică, deși reproduce un text care conține sintagma anulată în 2014 exact pe acest motiv. Răspunsul există, dar în alte decizii.
- Nu tratează întrebarea practică din spatele criticii: ce se întâmplă dacă procedura de recoltare nu e respectată. Curtea o califică drept mecanism de probă și se oprește acolo.
- Enumerarea elementelor infracțiunii din paragraful 15 nu coincide cu cea din paragraful 19, iar diferența nu e de stil.
Sfaturi utile
- Verificați întâi data faptei, pentru că de ea atârnă pedeapsa. Pentru fapte comise până la 2 iunie 2024 se aplică forma care permitea amenda ca alternativă la închisoare, dacă e mai favorabilă, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din Codul penal. Pentru fapte de la 3 iunie 2024 încolo, amenda nu mai există la art. 336 alin. (1).
- Rețineți reperul temporal: pragul de 0,80 g/l se raportează la momentul conducerii, nu la cel al recoltării. Valoarea din buletinul de analiză e punctul de plecare pentru un calcul retroactiv, nu cifra finală. Decizia de față nu repetă regula, dar ea vine din Decizia nr. 732/2014 și e explicată în Decizia nr. 238/2021.
- Nu construiți apărarea pe ideea că procedura de alcoolemie ar fi nelegală fiindcă e stabilită prin ordin sau prin hotărâre de Guvern. Decizia de acum răspunde direct la acest argument și îl respinge.
- Contestați, în schimb, respectarea concretă a procedurii, dacă e cazul: termenul dintre depistare și recoltare, condițiile de păstrare și de transport ale probei, identitatea eșantionului, calculul retroactiv. Procedura e, în termenii deciziei, mijloc de probă, iar mijloacele de probă se verifică de instanța penală.
- Când citiți un text din Codul penal pe un portal legislativ, uitați-vă la data până la care e actualizată forma consolidată. Art. 336 a fost rescris de două ori în mai puțin de un an, iar o formă veche arată alt prag de pedeapsă decât cel aplicabil.
- Nu confundați cele două decizii publicate în septembrie 2026 pe același articol. Decizia nr. 136/2026, din Monitorul Oficial nr. 743 din 3 septembrie 2026, privește momentul la care se măsoară alcoolemia. Decizia nr. 140/2026, din Monitorul Oficial nr. 773 din 11 septembrie 2026, privește nivelul actului care reglementează procedura de măsurare. Amândouă au fost pronunțate în aceeași zi și amândouă au fost respinse.
Întrebări frecvente
Ce a decis Curtea Constituțională, pe scurt?
Ce înseamnă respinsă ca neîntemeiată și cu ce diferă de respinsă ca inadmisibilă?
S-a schimbat ceva pentru șoferi după această decizie?
Ce se pedepsește azi la art. 336 alin. (1) și cu cât?
Ce a schimbat Legea nr. 200/2023 în textul examinat?
Sunt într-un dosar pe fapte de dinainte de iulie 2023. Ce înseamnă decizia pentru mine?
Unde sunt scrise, acum, regulile de recoltare și de analiză?
De ce a durat atât?
Unde găsesc textul integral al deciziei?
Erori și neconcordanțe în textul publicat
- Dispozitivul declară constituțională o redactare care cuprinde o sintagmă fără efecte juridice din 13 martie 2015, fără să o excludă. Paragraful 10 reproduce obiectul excepției ca fiind dispozițiile art. 336 alin. (1) „care au următorul cuprins”, iar textul citat conține sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice”. La paragraful 11, aceeași decizie arată că prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 69 din 27 ianuarie 2015, Curtea a constatat că tocmai această sintagmă e neconstituțională. Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție, dispozițiile constatate neconstituționale sunt suspendate de drept, iar dacă Parlamentul sau Guvernul nu intervin în 45 de zile de la publicarea deciziei, ele își încetează efectele juridice; nimeni nu a intervenit, deci termenul a expirat la 13 martie 2015. Dispozitivul constată însă că „dispozițiile art. 336 alin. (1) din Codul penal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 200/2023 (…), sunt constituționale în raport cu criticile formulate”, fără nicio rezervă privind sintagma. Un cititor de bună-credință poate ajunge la două concluzii: fie întreaga redactare anterioară, cu sintagmă cu tot, e validată pentru faptele de dinainte de 9 iulie 2023, fie sintagma e în afara controlului fiindcă nu mai producea efecte. Diferența decide, în dosarele vechi, dacă pragul de 0,80 g/l se raportează la momentul conducerii sau la cel al recoltării, adică decide vinovăția. Decizia nr. 136/2026, pronunțată în aceeași zi și pe același text, tratează expres acest punct.
- Paragraful 15 și paragraful 19 enumeră diferit elementele infracțiunii, iar din primul rezultă o condiție pe care al doilea nu o cere. Paragraful 15 reține că fapta de la alin. (1) „implică două elemente definitorii: pe de o parte, conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, iar, pe de altă parte, o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge” și adaugă că „cele două condiții trebuie îndeplinite cumulativ”. Paragraful 19 descrie același element material altfel: „conducerea pe drumurile publice a unui vehicul, pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, de către o persoană ce are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge”, fără nicio cerință separată de a fi sub influența alcoolului. Textul citat de Curte însăși la paragraful 10 nu conține o asemenea cerință, în schimb conține două condiții pe care paragraful 15 le omite: conducerea să aibă loc pe drumurile publice și vehiculul să fie unul pentru care legea cere permis de conducere. Consecința se vede într-un proces: din paragraful 15 se poate susține că acuzarea trebuie să dovedească, pe lângă cifra din buletinul de analiză, și o stare de influență, iar din paragraful 19 că cifra e suficientă. Ambele formulări stau în aceeași decizie și pot fi invocate ca atare, într-un act al cărui obiect e chiar întrebarea dacă legea cuprinde toate elementele constitutive ale infracțiunii.
Analiza redacției
Distincția pe care o face Curtea e corectă și utilă: o normă de incriminare trebuie să spună ce e interzis și cu cât se pedepsește, iar felul în care se dovedește încălcarea ei nu are cum să încapă tot în lege. Dacă ar fi altfel, orice detaliu de laborator ar cere modificarea Codului penal. Problema e că răspunsul se oprește exact acolo unde începe partea grea. Autorul excepției nu se plângea că procedura e tehnică, ci că pragul de 0,80 g/l e singura graniță dintre contravenție și infracțiune, iar rezultatul care spune de care parte a graniței te afli se produce integral după reguli pe care Parlamentul nu le-a scris și nu le controlează. Curtea numește această procedură „mecanism tehnic de administrare a probei” și consideră întrebarea închisă. În opt paragrafe de motivare pe fond nu apare niciun cuvânt despre ce se întâmplă când mecanismul nu e respectat.
Critica a supraviețuit, de altfel, actului care i-a răspuns. Când excepția a fost ridicată, în octombrie 2021, procedura stătea în Ordinul ministrului sănătății nr. 1.512/2013. De la 19 iulie 2024 ea stă în Hotărârea Guvernului nr. 877/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 709. A urcat o treaptă în ierarhia actelor, dar a rămas sub nivelul legii organice, adică exact acolo unde șoferul din Argeș spunea că nu are voie să stea, iar pragul de 0,80 g/l a rămas neschimbat de la o formă a textului la alta. Răspunsul Curții din 2026 se aplică, în substanță, și formei în vigoare din 3 iunie 2024, chiar dacă formal el privește o redactare scoasă din vigoare de peste trei ani.
Cifrele spun a doua parte a poveștii, și ele nu se văd citind decizia, ci numărând. De la Încheierea din 14 octombrie 2021 până la pronunțare au trecut 1.587 de zile, iar de la pronunțare până la publicare încă 206, în total 1.793 de zile, aproape cinci ani. La data pronunțării, textul judecat era ieșit din vigoare de 954 de zile. Comparația care pune cifra în context e cu propria practică a Curții pe același articol: hotărârea care a produs toată discuția, Decizia nr. 732/2014, a fost pronunțată la 16 decembrie 2014 și publicată la 27 ianuarie 2015, adică în 42 de zile, de aproape cinci ori mai repede. Iar Decizia nr. 136/2026, pronunțată în aceeași ședință, pe același alineat, a fost publicată la 3 septembrie 2026, cu opt zile înaintea acesteia. Două răspunsuri la aceeași întrebare de fond, date în aceeași zi, au ajuns la cititor în două ediții diferite ale Monitorului Oficial, la mai bine de șase luni după ce fuseseră scrise.
O a treia observație iese din confruntarea a două date din același paragraf. În paragraful 17 se arată că Ordinul ministrului sănătății nr. 1.512/2013 a fost abrogat prin Ordinul nr. 3.969/2024, publicat la 26 iulie 2024, iar apoi că „ulterior abrogării” regulile au fost instituite prin Hotărârea Guvernului nr. 877/2024. Hotărârea fusese însă publicată la 19 iulie 2024, cu șapte zile înainte de ordinul de abrogare, deci ordinea e inversă față de cea descrisă. Succesiunea reală arată o grijă a emitentului, nu o scăpare: normele noi au fost puse în vigoare întâi, ca să nu rămână o zi fără procedură de recoltare, iar ordinul vechi a fost abrogat abia după. Este exact detaliul care ar fi întărit raționamentul Curții, dacă ar fi fost citit în ordinea în care s-a petrecut. În fine, decizia nu citează nicio hotărâre anterioară pe art. 336: cea din 2021 apare doar în relatarea concluziilor procurorului, iar cea din 2014 e amintită ca istoric legislativ, nu ca precedent. Pentru un act care se publică tocmai ca să fie general obligatoriu, absența trimiterii e o pierdere: cititorul nu poate deosebi o practică așezată de o soluție de moment.
Ce ar trebui schimbat
- Scrierea în art. 336 din Codul penal a momentului la care se raportează îmbibația alcoolică. O propoziție care spune că pragul se apreciază la momentul conducerii. Efect: dispare discuția care a produs Decizia nr. 732/2014 și care se reia de atunci din dosar în dosar, iar calculul retroactiv al alcoolemiei capătă temei legal, nu doar jurisprudențial.
- Menționarea expresă, în obiectul excepției, a fragmentelor care nu mai produc efecte juridice. Când Curtea examinează o redactare veche care conține o sintagmă anulată anterior, obiectul ar trebui definit cu această rezervă. Efect: instanțele care aplică decizia în dosare pe fapte vechi nu mai au două citiri posibile ale dispozitivului.
- Îndreptarea enumerării elementelor constitutive din paragraful 15, printr-o rectificare publicată. Efect: dispare argumentul că acuzarea ar trebui să dovedească o stare de influență distinctă de depășirea pragului, argument care se poate sprijini pe textul oficial al deciziei.
- Un termen legal pentru publicarea în Monitorul Oficial a deciziilor Curții pronunțate pe excepții. Efect: intervalul de 206 zile dintre pronunțare și publicare nu ar mai fi posibil, iar instanțele care judecă între timp dosarul din care a venit întrebarea ar ști când primesc răspunsul.
- Publicarea în aceeași ediție a deciziilor pronunțate în aceeași zi pe același text de lege. Efect: cititorul și instanța primesc răspunsul întreg deodată, nu jumătate pe 3 septembrie și cealaltă jumătate pe 11 septembrie, cu riscul ca una dintre ele să fie citită fără cealaltă.
- Citarea propriului precedent atunci când Curtea se pronunță a doua oară pe același articol. Efect: cine citește decizia vede dacă are în față o practică constantă, iar autorii de excepții nu reiau un demers deja închis pe același motiv.
Textul original al actului normativ
Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial
M. Of. nr. 773 din 11 septembrie 2026 16 pagini PDF, 103 KB actul începe la pagina 2
Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul
Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.
Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului
Decizia Curții Constituționale nr. 140 din 17 februarie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 200/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum și a altor acte normative
EMITENT: Curtea Constituțională
Publicat în: M. Of. nr. 773 din 11 septembrie 2026
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ D E C I Z I A Nr. 140 din 17 februarie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 200/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum și a altor acte normative Elena-Simina Tănăsescu — președinte Asztalos Csaba-Ferenc — judecător Mihai Busuioc — judecător Mihaela Ciochină — judecător Cristian Deliorga — judecător Dacian-Cosmin Dragoș — judecător Dimitrie-Bogdan Licu — judecător Laura-Iuliana Scântei — judecător Andrei Grigoraș — magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Ion Istrate în Dosarul nr. 2.062/216/2021 al Judecătoriei Curtea de Argeș și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.289D/2021.
2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 238 din 8 aprilie 2021. C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 14 octombrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 2.062/216/2021, Judecătoria Curtea de Argeș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Ion Istrate într-o cauză penală având ca obiect stabilirea vinovăției autorului excepției sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prevăzută și sancționată de art. 336 alin. (1) din Codul penal.
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că modalitatea de reglementare prevăzută de art. 336 alin. (1) din Codul penal încalcă dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție și, în consecință, prevederile art. 1 alin. (5) și ale art. 23 alin. (12) din același act normativ, întrucât sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge” din cuprinsul art. 336 alin. (1) din Codul penal conține elemente care nu sunt reglementate prin lege organică. În acest sens, se arată că elementul material al infracțiunii — rezultatul alcoolemiei stabilit peste pragul de 0,80 g/l alcool pur în sânge — este determinat printr-o procedură reglementată exclusiv prin ordine ale ministrului sănătății, acte normative inferioare legii organice. Se arată că procedura care stabilește modul de recoltare, analiză și determinare a alcoolemiei nu este prevăzută într-o lege organică, în conformitate cu art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, deși intră în sfera dispozițiilor ce trebuie reglementate prin astfel de legi. Se apreciază că prin Ordinul ministrului sănătății nr. 1.512/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind recoltarea, depozitarea și transportul probelor biologice în vederea probațiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenței în organism a substanțelor sau produselor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier și prin Ordinul ministrului sănătății nr. 277/2015 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice privind recoltarea, depozitarea și transportul probelor biologice în vederea probațiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenței în organism a substanțelor sau produselor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, aprobate prin Ordinul ministrului sănătății nr. 1.512/2013, sunt completate și precizate elemente esențiale ale faptei penale, aspect care contravine principiilor legalității incriminării și a previzibilității legii. Se arată că nici Codul penal și nici Codul de procedură penală nu conțin norme care să reglementeze procedura de determinare a alcoolemiei, această lacună fiind acoperită prin acte administrative, în detrimentul cerințelor de claritate și previzibilitate prevăzute de art. 1 alin. (5) din Constituție. În esență, se susține că sintagma „are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge”, care reprezintă o componentă esențială a infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal și care determină tipicitatea infracțiunii, impune necesitatea ca regulile privind determinarea alcoolemiei să fie stabilite prin lege organică, nu prin ordine de ministru, având în vedere că aceste norme influențează însăși existența infracțiunii. În același sens, se menționează că elemente definitorii ale infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal au la bază dispoziții din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și din Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Este invocată jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 548 din 15 mai 2008 și Decizia nr. 786 din 13 mai 2009.
6. Judecătoria Curtea de Argeș apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât norma de incriminare este accesibilă și previzibilă. Se arată că dispozițiile art. 336 alin. (1) din Codul penal prevăd cu claritate fapta care angajează răspunderea penală, precum și pedeapsa cu care este sancționată infracțiunea.
7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. C U R T E A, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 336 alin. (1) din Codul penal, care au următorul cuprins: „(1) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.”
11. Referitor la evoluția legislativă a dispozițiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, Curtea reține că, prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 27 ianuarie 2015, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” cuprinsă în aceste dispoziții este neconstituțională.
Ulterior sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție, prin art. I pct. 7 din Legea nr. 200/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum și a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 6 iulie 2023, prevederile art. 336 alin. (1) din Codul penal au fost modificate în sensul înlăturării viciului de neconstituționalitate. De asemenea, prin art. III pct. 4 din Legea nr. 172/2024 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul prevenirii și combaterii traficului și consumului ilicit de droguri și alte substanțe susceptibile de a avea efecte psihoactive, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 31 mai 2024, dispozițiile art. 336 alin. (1) au fost din nou modificate, însă, având în vedere cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. 336 alin. (1) din Codul penal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 200/2023.
12. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind calitatea legii, ale art. 23 alin. (12) referitoare la legalitatea incriminării și a pedepsei, precum și ale art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea infracțiunilor, pedepselor și regimul executării acestora prin lege organică.
13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia critică faptul că procedura de determinare a alcoolemiei, element esențial al infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal, nu este reglementată în cuprinsul unei legi organice.
14. Curtea reiterează că prevederile art. 15 din Codul penal reglementează trăsăturile esențiale ale infracțiunii, reprezentând o dispoziție fundamentală în definirea infracțiunii în dreptul penal. Conform acestei reglementări, infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o. Această prevedere are o valoare esențială în stabilirea și calificarea infracțiunilor, oferind criteriile pentru a determina dacă o anumită faptă ilicită poate fi considerată infracțiune, în funcție de elementele sale definitorii principale. În continuare, Curtea reține că art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție impune ca infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora să fie reglementate prin lege organică. Astfel, definirea infracțiunii și a condițiilor în care fapta constituie infracțiune trebuie să se facă prin intermediul legii organice pentru a asigura respectarea principiului legalității incriminării și pedepsei, potrivit căruia nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii. De altfel, prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, paragraful 65, Curtea a statuat că, în materie penală, principiul legalității incriminării, nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege, impune ca numai legiuitorul primar să poată stabili conduita pe care destinatarul legii este obligat să o respecte, în caz contrar acesta supunându-se sancțiunii penale. Curtea reține că tipicitatea — prevederea faptei în legea penală — este îndeplinită atunci când acțiunea/inacțiunea săvârșită de o persoană corespunde întocmai tiparului sau modelului existent în norma de incriminare. Constatarea că o faptă are natura juridică a unei infracțiuni este condiționată de existența cumulativă a tuturor elementelor constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, astfel cum acestea sunt reglementate de norma de incriminare.
15. Analizând prevederile art. 336 din Codul penal, Curtea constată că obiectul material al infracțiunii prevăzute de alin. (1) al aceluiași articol implică două elemente definitorii: pe de o parte, conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, iar, pe de altă parte, o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Pentru ca fapta prevăzută de legea penală să îndeplinească condițiile de tipicitate, cele două condiții trebuie îndeplinite cumulativ, fapta devenind relevantă penal doar atunci când îmbibația alcoolică este peste limita de 0,80 g/l alcool pur în sânge.
16. Curtea observă că reglementând infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) din Codul penal, legiuitorul a prevăzut toate elementele constitutive ale infracțiunii — fapta interzisă, împrejurările relevante pentru existența răspunderii penale și sancțiunea corespunzătoare —, fiind garantată îndeplinirea exigențelor de constituționalitate și ale legalității incriminării și asigurându-se totodată previzibilitatea normei. Curtea amintește că, așa cum a subliniat în jurisprudența sa, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate — care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist — să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Curtea a admis că poate fi dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, dar aceasta nu trebuie să afecteze previzibilitatea (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013).
17. Curtea reține că prin Ordinul ministrului sănătății nr. 1.512/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind recoltarea, depozitarea și transportul probelor biologice în vederea probațiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenței în organism a substanțelor sau produselor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 812 din 20 decembrie 2013, în prezent abrogat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 3.969/2024 privind abrogarea Ordinului ministrului sănătății nr. 1.512/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind recoltarea, depozitarea și transportul mostrelor biologice în vederea probațiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenței în organism a substanțelor psihoactive în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 26 iulie 2024, se stabilea cadrul de recoltare, depozitare și transport al mostrelor biologice în vederea probațiunii judiciare pentru determinarea alcoolemiei sau a prezenței substanțelor psihoactive în cazul persoanelor implicate în evenimente rutiere. Ulterior abrogării, normele care reglementează procedura de recoltare, depozitare și transport al probelor biologice au fost instituite prin Hotărârea Guvernului nr. 877/2024 pentru aprobarea Normelor privind recoltarea, depozitarea și transportul mostrelor biologice în vederea stabilirii îmbibației de alcool în sânge sau a prezenței în organism a substanțelor psihoactive în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, precum și de punere în aplicare a art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2024 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul siguranței rutiere și pentru modificarea și completarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 19 iulie 2024.
18. Curtea reține că ordinele de ministru sunt acte normative emise de miniștri pentru punerea în aplicare a legilor și a hotărârilor Guvernului în domeniile lor de competență. Rolul acestora este de a detalia și de a operaționaliza cadrul legislativ superior, aducând precizări tehnice și procedurale necesare implementării eficiente a legislației. În acest sens, determinarea îmbibației alcoolice în organismul făptuitorului prin prelevarea de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei reprezintă atât un mijloc de prevenire a accidentelor rutiere, cât și un mijloc de asigurare a probelor necesare în scopul dovedirii faptelor prevăzute la art. 336 alin. (1) din Codul penal.
19. Având în vedere aspectele reținute, Curtea constată că infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) din Codul penal cuprinde în norma de reglementare toate elementele constitutive esențiale ale acesteia, sub aspectul elementului material fiind relevantă conducerea pe drumurile publice a unui vehicul, pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, de către o persoană ce are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Procedura de determinare a îmbibației alcoolice nu are natura unui element constitutiv al infracțiunii prevăzute la art. 336 alin. (1) din Codul penal, ci reprezintă un mecanism tehnic de administrare a probei, utilizat exclusiv pentru verificarea îndeplinirii condiției obiective privind depășirea pragului de 0,80 g/l alcool pur în sânge, motiv pentru care nu se impune reglementarea acesteia prin lege organică.
20. Având în vedere cele anterior expuse, Curtea reține că prevederile art. 336 alin. (1) din Codul penal nu contravin dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție sub aspectul calității legii și nici celor ale art. 23 alin. (12) din Constituție privind legalitatea incriminării, coroborate cu cele ale art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție referitoare la stabilirea prin lege organică a infracțiunilor, a pedepselor și a regimului executării acestora.
21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ion Istrate în Dosarul nr. 2.062/216/2021 al Judecătoriei Curtea de Argeș și constată că dispozițiile art. 336 alin. (1) din Codul penal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 200/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum și a altor acte normative, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Curtea de Argeș și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 17 februarie 2026. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Andrei Grigoraș
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.