Pe scurt

  • Cele două texte care lasă salarizarea din Interne pe mâna ordinelor de ministru rămân în picioare. Curtea Constituțională a respins, cu unanimitate de voturi, excepția ridicată de un om aflat în proces la Curtea de Apel Brașov și a constatat că articolul 90 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 și articolul 7 alineatul (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Primul text spune că instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională emit norme metodologice aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite. Al doilea spune că ministrul afacerilor interne emite ordine și instrucțiuni.
  • Miza concretă este indemnizația lunară pentru titlul științific de doctor. Autorul excepției ceruse în instanță anularea Ordinului ministrului afacerilor interne nr. S48 din 19 aprilie 2019, inclusiv a normelor metodologice pentru acordarea acestei indemnizații, cuprinse într-o anexă a altui ordin al aceluiași ministru. Susținerea lui, reluată în paragrafele 5-11 ale deciziei, era că prin astfel de ordine se adaugă la lege condiții de acordare pe care legea nu le prevede și că tot ce ține de statutul polițiștilor și jandarmilor ar trebui reglementat prin lege organică, nu prin ordin.
  • Curtea a răspuns pe scurt și a mutat discuția în altă sală. Sistemul de salarizare nu se numără printre domeniile rezervate legii organice, iar indemnizația pentru titlul de doctor este un drept salarial suplimentar, nu un drept fundamental. Cât despre ordinele ministrului, ele nu pot fi judecate de Curtea Constituțională, ci doar în contencios administrativ. Decizia este definitivă și general obligatorie de la 15 septembrie 2026. Fiind o decizie de respingere, nu deschide calea revizuirii hotărârilor deja rămase definitive.
Act: Decizia Curții Constituționale nr. 592 din 11 noiembrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 90 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative
Publicat: M. Of. nr. 778 din 15 septembrie 2026
Intră în vigoare: de la 15 septembrie 2026, data publicării

Cine lucrează în Ministerul Afacerilor Interne și așteaptă banii pentru titlul de doctor află condițiile dintr-un ordin de ministru, nu din lege, iar Curtea Constituțională a decis că legea are voie să lase lucrurile așa. Decizia nr. 592 din 11 noiembrie 2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 778 din 15 septembrie 2026, respinge ca neîntemeiată critica adusă celor două texte pe care se sprijină întreaga construcție de ordine ale ministrului de interne în materie de drepturi bănești. Este a doua oară în două săptămâni când Curtea confirmă un mecanism din aceeași anexă a legii salarizării, după decizia prin care a stabilit că regulile după care se dă un spor polițiștilor pot rămâne într-un ordin secret.

Anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 acoperă familia ocupațională „Apărare, ordine publică și securitate națională”, adică militarii, polițiștii, jandarmii, pompierii și funcționarii publici cu statut special din penitenciare, plus personalul civil din aceste instituții. Ultimele ei articole sunt tehnice și trec de obicei neobservate. Articolul 90 este unul dintre ele și are o singură frază: „În aplicarea prezentei legi, instituțiile publice de apărare, ordine publică și securitate națională emit norme metodologice, aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite.” În Ministerul Afacerilor Interne, ordonatorul principal de credite este ministrul.

Celălalt text atacat vine din ordonanța care organizează ministerul. Articolul 7 alineatul (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 spune că, în exercitarea atribuțiilor legale, ministrul emite ordine și instrucțiuni, care pot avea caracter normativ sau individual. Împreună, cele două texte formează temeiul pe care ministerul își scrie propriile reguli de aplicare a salarizării.

Procesul din care a pornit totul este o acțiune în contencios administrativ la Curtea de Apel Brașov, dosarul nr. 566/64/2020. Reclamantul cerea anularea Ordinului ministrului afacerilor interne nr. S48 din 19 aprilie 2019 și, odată cu el, a Normelor metodologice pentru acordarea indemnizației lunare pentru titlul științific de doctor, cuprinse în anexa nr. 31 la Ordinul ministrului afacerilor interne nr. S/7/2018. Pe 5 aprilie 2021, instanța a trimis dosarul la Curtea Constituțională, care l-a înregistrat sub nr. 1.236D/2021.

Argumentele autorului, așa cum le rezumă decizia, se învârt în jurul unei singure idei: o normă administrativă nu poate reglementa ce Constituția rezervă legii organice. El invoca articolul 1 alineatele (4) și (5) din Constituție, despre separația puterilor și despre respectarea legilor, și articolul 73 alineatul (3) litera j), despre reglementarea statutului funcționarilor publici prin lege organică. Mai spunea, în paragraful 7, că actele care reglementează raporturi de serviciu și drepturi salariale ar trebui publicate în Monitorul Oficial, „tocmai datorită importanței lor deosebite”. Paragraful 8 adaugă reproșul concret: prin ordinele emise în temeiul textelor criticate se adaugă la lege în privința condițiilor de acordare a indemnizației pentru titlul de doctor.

Curtea de Apel Brașov a apreciat că textele sunt constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au trimis puncte de vedere. Procurorul a cerut respingerea, arătând că modul în care un ordin de ministru respectă legea poate fi controlat doar de judecătorul de contencios administrativ, nu de judecătorul constituțional.

Motivarea Curții stă în șapte paragrafe, de la 19 la 25, și are două paliere. Primul: textele criticate nu privesc evaluarea de serviciu, cum susține autorul, ci doar posibilitatea unor organe administrative de a emite acte de punere în aplicare. Evaluarea polițiștilor este reglementată în alt act, Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, care îi dedică articolele 26-266. Iar indemnizația pentru titlul de doctor este, așa cum Curtea a stabilit în 2009 și în 2013, un drept salarial suplimentar care nu aparține sferei drepturilor fundamentale. Al doilea palier, în paragraful 24: ceea ce se critică în realitate este legalitatea unor ordine de ministru, iar asta excedează competenței Curții, fiindcă articolul 29 alineatul (1) din Legea nr. 47/1992 o limitează la legi și ordonanțe.

Efectele pe care le produce

Decizia este definitivă și general obligatorie. Potrivit articolului 147 alineatul (4) din Constituție, deciziile Curții devin general obligatorii de la data publicării și au putere numai pentru viitor, deci efectele curg de la 15 septembrie 2026.

Cele două texte rămân în vigoare, neatinse. Primul dintre ele, articolul 90 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, nu a fost modificat niciodată de la publicarea legii, în 2017. Articolul 7 alineatul (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 este și el în vigoare, în forma pe care i-a dat-o Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2012, aplicabilă din 18 mai 2012. Prin această decizie nu s-a schimbat nimic în textul legii.

Pentru un om care are pe rol o acțiune împotriva unui ordin al ministrului afacerilor interne, efectul practic este că îi dispare un argument. Nu mai poate susține că textul legal pe care se sprijină ordinul e neconstituțional, fiindcă întrebarea a primit răspuns cu putere general obligatorie. Îi rămân argumentele de nelegalitate a ordinului, exact cele pe care Curtea le trimite spre instanța de contencios administrativ în paragraful 24.

Calea aceea are o particularitate care merită știută. Un ordin de ministru cu caracter normativ nu poate fi atacat prin excepția de nelegalitate: articolul 4 alineatul (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 spune limpede că actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate și că ele se controlează în cadrul acțiunii în anulare. Compensația este că, potrivit articolului 11 alineatul (4) din aceeași lege, un act administrativ cu caracter normativ considerat nelegal poate fi atacat oricând, fără termen.

Ce nu produce decizia este la fel de important. O decizie de respingere nu deschide calea revizuirii. Articolul 509 alineatul (1) punctul 11 din Codul de procedură civilă permite revizuirea numai când Curtea Constituțională „s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții”, iar articolul 453 alineatul (1) litera f) din Codul de procedură penală cere, la fel, ca prevederea să fi fost declarată neconstituțională. Prin urmare, termenul de 3 luni de la publicare, pe care articolul 511 alineatul (3) din Codul de procedură civilă îl fixează pentru acest motiv de revizuire, nici nu începe să curgă aici. Cine a pierdut definitiv un proces pe acest temei nu are ce redeschide.

Nici dosarul din care a pornit sesizarea nu a stat pe loc între timp. Legea nr. 47/1992 nu prevede suspendarea judecății pe durata controlului de constituționalitate, iar între încheierea de sesizare din 5 aprilie 2021 și publicarea deciziei au trecut 1.989 de zile, adică peste cinci ani și cinci luni. Este foarte probabil ca procesul de la Brașov să se fi terminat cu mult înainte ca răspunsul Curții să devină obligatoriu.

În fine, o nouă excepție pe aceleași texte nu este formal interzisă. Articolul 29 alineatul (3) din Legea nr. 47/1992 blochează doar prevederile deja constatate ca fiind neconstituționale, iar acestea nu sunt. Practic însă, fără elemente noi, Curtea își menține soluția, așa cum a făcut și în alte serii de dosare pe salarizarea bugetară.

Ce s-a schimbat față de situația anterioară

În textul legii nu s-a schimbat nimic. S-a schimbat doar ce poate spune cineva în instanță despre el.

Poziția Curții nu este nouă. Ea se sprijină pe două linii de jurisprudență citate chiar în decizie. Prima: indemnizația pentru titlul de doctor este un drept salarial suplimentar, nu un drept fundamental, stabilit prin Decizia nr. 1.520 din 17 noiembrie 2009 și Decizia nr. 329 din 25 iunie 2013. A doua: sistemul de salarizare, indiferent de categoria profesională, nu se numără printre domeniile pe care articolul 73 alineatul (3) din Constituție le rezervă legii organice, stabilit prin Decizia nr. 645 din 29 noiembrie 2005 și Decizia nr. 627 din 22 septembrie 2020. Pe fond, decizia din 2025 nu adaugă un raționament nou, ci aplică unul vechi de douăzeci de ani la un text nou.

Ce s-a schimbat, în schimb, este chiar dreptul pentru care omul s-a judecat. Articolul 14 alineatul (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 leagă indemnizația pentru titlul științific de doctor de jumătate din salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată și o condiționează de desfășurarea activității în domeniul titlului și de existența, în fișa postului, a unor atribuții obiective și cuantificabile. Din 2026 însă, prin derogare, articolul LIV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 146 din 25 februarie 2026, fixează indemnizația la 500 de lei brut pe lună, iar articolul LVII din aceeași ordonanță prevede că veniturile salariale lunare ale celor vizați se diminuează corespunzător. Cine reia astăzi discuția despre acești bani discută o sumă fixă, nu un procent.

S-a schimbat și modul în care se stabilește de când se plătește. Prin Decizia nr. 118/2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 464 din 20 mai 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că angajatorul are obligația de a modifica fișele de post acolo unde specificul muncii permite identificarea unor atribuții obiective, iar indemnizația se cuvine salariatului de la data modificării fișei postului. Este o dezlegare obligatorie pentru toate instanțele și mută primul pas practic de la cererea de bani la cererea de modificare a fișei postului.

Al treilea lucru schimbat ține de evaluarea profesională, cea pe care autorul o invoca. Din 22 iulie 2016, când a intrat în vigoare Legea nr. 152/2016, Statutul polițistului conține articolele 26-266, care reglementează evaluarea de serviciu: cine evaluează, ce perioadă se evaluează, ce calificative există și cum se contestă rezultatul. Acesta este argumentul pe care Curtea îl folosește în paragraful 21 ca să spună că textele criticate nu se referă la evaluare.

Avantaje și dezavantaje

Ce aduce bun

  • Decizia spune limpede unde se judecă ce. Constituționalitatea legii se discută la Curtea Constituțională, legalitatea ordinului de ministru se discută în contencios administrativ. Cine își alege corect sala nu mai pierde cinci ani pe un drum închis.
  • Confirmă, cu unanimitate de voturi, o linie pe care Curtea o ține din 2005: salarizarea bugetară nu este domeniu rezervat legii organice. Previzibilitatea are și ea o valoare, chiar și pentru cel care pierde.
  • Arată, în paragraful 21, că evaluarea de serviciu a polițiștilor este reglementată amănunțit chiar în legea organică, prin articolele 26-266 din Legea nr. 360/2002. Reproșul că statutul ar fi fost lăsat integral în seama ministrului nu se verifică pe acest punct.
  • Motivarea e scurtă și se poate citi fără pregătire juridică. Paragrafele 22-24 spun în câteva fraze ce s-a cerut, de ce nu se poate și unde se poate.
  • Textele rămân neschimbate, deci normele metodologice de salarizare emise în Ministerul Afacerilor Interne și în celelalte instituții de apărare și ordine publică nu își pierd temeiul. Nu apare niciun gol de reglementare, cu efect asupra plăților.

Ce rămâne o problemă

  • Reproșul de fond rămâne fără răspuns. Omul spunea că nu poate citi regulile după care i se dau sau nu i se dau banii, fiindcă ordinele care le stabilesc nu ajung în Monitorul Oficial. Curtea nu tranșează asta, ci îl trimite în contencios administrativ, unde problema accesului la textul ordinului este aceeași.
  • Decizia a ajuns la destinatari la 308 zile de la pronunțare. În tot acest timp, soluția exista, dar nu producea efecte, iar instanțele au judecat fără ea.
  • Paragraful 17 reproduce textul criticat într-o formă care nu mai este în vigoare din 18 mai 2012, cu „ministrul administrației și internelor” în loc de „ministrul afacerilor interne”, și nu precizează că citează o formă anterioară.
  • Paragrafele 17 și 20 identifică actul analizat drept „Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2017”, care este cu totul alt act decât cel din titlul deciziei.
  • Curtea răspunde criticii întemeiate pe articolul 73 alineatul (3) litera j) din Constituție spunând că salarizarea nu e domeniu de lege organică, dar autorul vorbea despre statutul funcționarilor publici, nu despre salarizare ca atare. Legătura dintre cele două se face în două fraze, în paragrafele 22 și 23, fără să fie desfășurată.
  • Delegarea din articolul 90 privește toate instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională, nu doar Ministerul Afacerilor Interne. Decizia discută însă exclusiv ordine ale ministrului de interne, deci nu spune nimic despre limitele delegării în armată, în penitenciare sau în serviciile de informații.

Sfaturi utile

  1. Dacă aveți pe rol un proces în care cereți indemnizația pentru titlul de doctor sau alt drept bănesc reglementat printr-un ordin al ministrului afacerilor interne, nu vă mai bazați pe argumentul constituțional. Este închis din 15 septembrie 2026, cu putere general obligatorie. Mutați discuția pe nelegalitatea ordinului, adică pe faptul că el adaugă la lege condiții pe care legea nu le prevede.
  2. Atacați ordinul pe calea corectă. Fiind act administrativ cu caracter normativ, nu poate fi atacat prin excepția de nelegalitate: articolul 4 alineatul (4) din Legea nr. 554/2004 o interzice expres și trimite la acțiunea în anulare. Vestea bună este că, potrivit articolului 11 alineatul (4) din aceeași lege, un asemenea act poate fi atacat oricând, fără termen de decădere.
  3. Nu cereți revizuirea unei hotărâri pierdute definitiv. Atât articolul 509 alineatul (1) punctul 11 din Codul de procedură civilă, cât și articolul 453 alineatul (1) litera f) din Codul de procedură penală deschid revizuirea numai când Curtea a declarat neconstituțională prevederea. Aici a făcut exact opusul. O cerere de revizuire va fi respinsă și veți plăti cheltuielile.
  4. Verificați ce sumă cereți, înainte de a plăti un avocat. În 2026, indemnizația pentru titlul științific de doctor este de 500 de lei brut pe lună, prin derogare de la regula procentuală din articolul 14 alineatul (1) din Legea-cadru nr. 153/2017. Derogarea este la articolul LIV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2026.
  5. Începeți cu fișa postului, nu cu banii. Legea condiționează indemnizația de existența, în fișa postului, a unor atribuții obiective și cuantificabile care să arate cum este valorificat suplimentar titlul. Înalta Curte a stabilit, prin Decizia nr. 118/2025, că angajatorul are obligația să modifice fișa postului acolo unde specificul muncii permite, iar plata se cuvine de la data modificării. O cerere scrisă de modificare a fișei postului fixează, practic, data de la care curg banii.
  6. Cereți în scris unității comunicarea normelor metodologice aplicabile dreptului pe care îl reclamați. Chiar dacă ordinul nu este publicat în Monitorul Oficial, criteriile după care sunteți evaluat vă privesc direct. Un răspuns scris, oricare ar fi el, este util mai târziu în instanță.
  7. Dacă nemulțumirea dumneavoastră ține de evaluarea de serviciu, iar nu de salarizare, temeiul nu este articolul 90 din anexa nr. VI. Este Legea nr. 360/2002, articolele 26-266, care reglementează procedura și contestarea calificativului, iar metodologia se aprobă prin ordin al ministrului afacerilor interne, potrivit articolului 266.
  8. Citiți paragraful 24 al deciziei înainte de orice altceva. Este singurul loc în care Curtea spune, direct, ce se poate face mai departe și în fața cui.
  9. Dacă vă pregătiți o acțiune nouă, nu reluați aceeași excepție pe aceleași texte sperând la alt rezultat. Nu este interzisă formal, dar fără argumente care nu au fost deja analizate veți primi aceeași soluție, cu întârzierea de rigoare.

Întrebări frecvente

Ce a decis Curtea Constituțională, pe scurt?
A respins ca neîntemeiată excepția și a constatat că articolul 90 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 și articolul 7 alineatul (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Decizia s-a luat cu unanimitate de voturi, într-un complet de opt judecători.
Mai are rost să dau în judecată pentru banii de doctorat?
Are, dar pe alt temei. Ce s-a închis este calea prin care ceream desființarea textelor de lege care permit ministerului să scrie norme metodologice. Ce rămâne deschis este atacarea ordinului însuși, în contencios administrativ, pentru că adaugă la lege. Curtea spune chiar ea, în paragraful 24, că legalitatea unui ordin de ministru se verifică pe această cale.
Pot cere revizuirea unui proces pierdut, acum că decizia s-a publicat?
Nu. Revizuirea pentru motiv de neconstituționalitate funcționează numai când Curtea a declarat neconstituțională prevederea, potrivit articolului 509 alineatul (1) punctul 11 din Codul de procedură civilă și articolului 453 alineatul (1) litera f) din Codul de procedură penală. O decizie de respingere confirmă textul, deci nu deschide nimic.
De când produce efecte decizia?
De la 15 septembrie 2026, data publicării în Monitorul Oficial nr. 778. Articolul 147 alineatul (4) din Constituție leagă obligativitatea de data publicării și precizează că deciziile au putere numai pentru viitor.
Cât înseamnă azi indemnizația pentru titlul științific de doctor?
În 2026, 500 de lei brut pe lună, prin derogare de la articolul 14 alineatul (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, care o leagă altfel de jumătate din salariul minim brut garantat în plată. Derogarea este cuprinsă în articolul LIV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 146 din 25 februarie 2026. Se acordă numai dacă activitatea se desfășoară în domeniul titlului și dacă fișa postului conține atribuții obiective și cuantificabile în acest sens.
Cine este vizat de textele confirmate de Curte?
Articolul 90 din anexa nr. VI privește tot personalul din instituțiile publice de apărare, ordine publică și securitate națională: militari, polițiști, jandarmi, pompieri, funcționari publici cu statut special din penitenciare și personalul civil din aceste instituții. Cât despre articolul 7 alineatul (5) din ordonanța de organizare, el privește strict Ministerul Afacerilor Interne.
De ce a durat atât până la publicare?
Pronunțarea a avut loc pe 11 noiembrie 2025, iar publicarea pe 15 septembrie 2026, adică la 308 zile distanță. Legea nu prevede niciun termen maxim între pronunțare și publicare, iar în tot acest interval decizia nu produce efecte, pentru că obligativitatea curge de la publicare.
Ce înseamnă „respinsă ca neîntemeiată” față de „respinsă ca inadmisibilă”?
Neîntemeiată înseamnă că fondul a fost judecat: Curtea a analizat critica și a găsit textele conforme cu Constituția. Inadmisibilă înseamnă că fondul nu a fost atins deloc, pentru că sesizarea nu îndeplinea o condiție de formă sau de obiect. Aici a fost judecat fondul.

Erori și neconcordanțe în textul publicat

  • Paragrafele 17 și 20 identifică actul supus controlului drept „Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2017”, în loc de nr. 30/2007. Greșeala apare de două ori, în cele două paragrafe care contează cel mai mult: paragraful 17 este cel care fixează obiectul excepției și reproduce textul criticat, iar paragraful 20 este cel în care Curtea îl analizează. Chiar în paragraful 17, cu douăsprezece rânduri mai sus, același act e citat corect, cu numărul 30/2007 și cu referința de publicare, Monitorul Oficial nr. 309 din 9 mai 2007, iar titlul deciziei și dispozitivul din paragraful 25 spun tot 30/2007. Trimiterea greșită nu duce nicăieri: Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 263 din 13 aprilie 2017, modifică și completează Legea nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, are articolele numerotate I-III și nu conține niciun articol 7 și niciun alineat (5). Cum considerentele unei decizii a Curții sunt obligatorii la fel ca dispozitivul, oricine citează paragraful 20 preia identificarea greșită a actului analizat.

Analiza redacției

Soluția e corectă și era previzibilă. Curtea Constituțională nu poate desființa un ordin de ministru, iar cele două texte atacate nu spun nimic despre condițiile în care se dă indemnizația pentru titlul de doctor; ele spun doar cine are voie să scrie norme de aplicare. Problema omului nu era în lege, ci în ordin, și acolo a fost trimis. Partea nemulțumitoare nu e soluția, ci drumul.

Prima observație privește timpul, și nu doar pentru că a durat mult. Decizia s-a pronunțat pe 11 noiembrie 2025 și a apărut în Monitorul Oficial pe 15 septembrie 2026, la 308 zile. În aceeași ședință, pe 11 noiembrie 2025, Curtea a pronunțat și Decizia nr. 594, tot pe salarizarea polițiștilor și militarilor, care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 767 din 9 septembrie 2026, adică la 302 zile. Două decizii din aceeași ședință, cu numere consecutive ca ordine, au ajuns la cititor la șase zile distanță, iar cea cu numărul mai mic a ieșit ultima. Comparația care spune totul este însă cu Decizia nr. 183/2026, pe un text din aceeași anexă nr. VI: pronunțată pe 26 februarie 2026, deci cu trei luni și jumătate mai târziu, publicată pe 31 august 2026, la 186 de zile, deci cu două săptămâni mai devreme. Ordinea în care deciziile devin obligatorii nu are nicio legătură cu ordinea în care au fost luate.

A doua observație iese din combinarea paragrafului 4 cu paragraful 24 și cu Legea contenciosului administrativ. În paragraful 24, Curtea spune că ceea ce se critică în realitate este legalitatea unor ordine de ministru și că aceasta se poate verifica doar pe calea contenciosului administrativ. Or, paragraful 4 arată că exact acolo se afla dosarul: o acțiune în anulare a Ordinului nr. S48/2019 la Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Omul nu greșise sala, ci adăugase o cerere în plus. Iar cererea aceea nu avea cum să îl ajute, fiindcă articolul 4 alineatul (4) din Legea nr. 554/2004 exclude expres actele normative din sfera excepției de nelegalitate și le trimite la acțiunea în anulare, adică la ce depusese deja. Cei cinci ani și cinci luni petrecuți la Curtea Constituțională nu au schimbat nimic în dosarul lui.

A treia observație privește argumentul cel mai puternic al Curții, cel din paragraful 21, și ce nu spune el. Curtea răspunde reproșului că statutul polițistului ar fi fost lăsat în seama ministrului arătând că evaluarea de serviciu este reglementată „în mod amănunțit” în articolele 26-266 din Legea nr. 360/2002, adică într-o lege organică. Argumentul e bun, dar se oprește cu un articol prea devreme: articolul 266 din aceeași lege spune că „Metodologia privind evaluarea de serviciu a polițiștilor se aprobă prin ordin al ministrului afacerilor interne”. Cu alte cuvinte, chiar legea organică invocată ca dovadă că materia nu e lăsată administrației face exact ce reproșa autorul. Diferența juridică există și e reală, criteriile și calificativele sunt în lege, doar metodologia e în ordin, dar decizia nu o explică, iar cititorul care deschide Statutul polițistului la capătul trimiterii găsește acolo tocmai delegarea despre care i s-a spus că nu contează.

A patra observație ține de forma textului pe care Curtea l-a judecat. Paragraful 17 reproduce articolul 7 alineatul (5) astfel: „În exercitarea atribuțiilor legale, ministrul administrației și internelor emite ordine și instrucțiuni, care pot avea caracter normativ sau individual.” În forma consolidată publicată de Portalul Legislativ al Ministerului Justiției, aceeași normă spune „ministrul afacerilor interne”, după modificarea adusă articolului 7 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2012, aplicabilă din 18 mai 2012; tot acolo, titlul ordonanței a devenit „privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Interne”, deși decizia îl citează, inclusiv în titlu, cu denumirea din 2007. Nimic din asta nu schimbă soluția, fiindcă articolul și alineatul sunt aceleași și în vigoare, dar articolul 29 alineatul (1) din Legea nr. 47/1992 leagă competența Curții de texte aflate în vigoare, iar o decizie care reproduce o formă abandonată acum paisprezece ani, fără să spună că o face, îl pune pe cititor să compare două texte diferite și să nu știe pe care s-a judecat.

În fine, o notă de exactitate în chiar fraza cea mai citată a deciziei. Paragraful 24 începe corect, spunând că ceea ce se critică vizează „legalitatea unor acte administrative”, dar se încheie afirmând că „constituționalitatea unui astfel de act normativ” poate fi verificată doar pe calea contenciosului administrativ. Contenciosul administrativ verifică legalitatea actului, nu constituționalitatea lui. Distincția pare de manual, însă tocmai ea era miza procesului, iar paragraful care o explică folosește cei doi termeni ca și cum ar fi unul singur.

Ce ar trebui schimbat

  • Un termen maxim, prevăzut în lege, între pronunțarea unei decizii a Curții Constituționale și publicarea ei în Monitorul Oficial. Efect: soluția ar deveni obligatorie cât timp dosarul care a generat-o mai este pe rol. Aici, între pronunțare și publicare au trecut 308 zile, iar între sesizarea instanței și publicare 1.989 de zile, adică peste cinci ani, timp în care judecata de la Brașov a mers mai departe fără răspunsul pe care îl ceruse.
  • Publicarea în Monitorul Oficial cel puțin a criteriilor de acordare a drepturilor bănești din normele metodologice emise în temeiul articolului 90 din anexa nr. VI. Efect: cel care trebuie să îndeplinească o condiție ar putea să o citească înainte de a-și cere dreptul, iar litigiile de tipul celui de față ar începe cu o discuție despre fapte, nu cu una despre accesul la text.
  • Completarea articolului 90 din anexa nr. VI cu limitele delegării: ce anume pot stabili normele metodologice și ce le este interzis. Efect: instanța de contencios administrativ ar avea un reper legal când verifică dacă un ordin adaugă la lege, în loc să deducă limitele din principii generale. Textul actual are o singură frază și nu spune nimic despre conținutul normelor.
  • Precizarea, în deciziile Curții, a formei și a datei textului reprodus, atunci când actul a fost modificat între faptele din dosar și judecată. Efect: cititorul care compară decizia cu legea în vigoare ar ști care variantă a fost analizată, în loc să găsească două formulări diferite ale aceleiași norme, ca aici, la articolul 7 alineatul (5).
  • Îndreptarea, printr-o erată publicată în Monitorul Oficial, a trimiterii la „Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2017” din paragrafele 17 și 20. Efect: considerentele deciziei, obligatorii la fel ca dispozitivul, ar identifica actul analizat cu același număr în tot cuprinsul lor, iar cine le citează nu ar mai prelua trimiterea către un act despre locuințe.

Textul original al actului normativ

Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial

M. Of. nr. 778 din 15 septembrie 2026 16 pagini PDF, 115 KB actul începe la pagina 2

Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul

Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.

Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului

DECIZIA nr. 592 din 11 noiembrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 90 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative

EMITENT: Curtea Constituțională

Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 778 din 15 septembrie 2026

Elena-Simina Tănăsescu — președinte Asztalos Csaba-Ferenc — judecător Mihai Busuioc — judecător Mihaela Ciochină — judecător Cristian Deliorga — judecător Dacian-Cosmin Dragoș — judecător Dimitrie-Bogdan Licu — judecător Gheorghe Stan — judecător Patricia-Marilena Ionea — magistrat-asistent Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Ioana Codruța Dărângă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 90 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative. Excepția a fost ridicată de Manuel-Olavi Grif în Dosarul nr. 566/64/2020 al Curții de Apel Brașov — Secția contencios administrativ și fiscal și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.236D/2021.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că dispozițiile de lege criticate sunt norme cu caracter general, cu caracter de principiu, fără de care nu s-ar putea realiza prerogativele Ministerului Afacerilor Interne, iar acestea nu încalcă prevederile constituționale. Cât privește modul în care Ordinul ministrului afacerilor interne nr. S48 din 19 aprilie 2019 respectă dispozițiile legale, acesta poate fi controlat doar de judecător, pe calea contenciosului administrativ, și nu de către judecătorul constituțional.

C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 5 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 566/64/2020, Curtea de Apel Brașov — Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 90 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative. Excepția a fost ridicată de Manuel- Olavi Grif într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de anulare a Ordinului ministrului afacerilor interne nr. S48 din 19 aprilie 2019, inclusiv a Normelor metodologice pentru acordarea indemnizației lunare pentru titlul științific de doctor — anexa nr. 31 la Ordinul ministrului afacerilor interne nr. S/7/2018.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate nu întrunesc exigențele de claritate, precizie și previzibilitate și sunt astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție.

6. Totodată, se arată că sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5) privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat, precum și obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor și ale art. 73 alin. (3) lit. j) referitor la reglementarea prin lege organică a statutului funcționarilor publici. Astfel, dispozițiile art. 90 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 și ale art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 prevăd că procedura evaluării profesionale este stabilită printr-o normă administrativă, cu o putere juridică inferioară legii organice, respectiv printr-un ordin al ministrului administrației și internelor.

În acest mod, se transmite competența constituțională exclusivă a legiuitorului organic de a reglementa în domeniul statutului funcționarilor publici către o autoritate unipersonală din puterea executivă, și anume ministrul administrației și internelor. Or, pentru a respecta prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, aspectele referitoare la evaluarea activității funcționarilor publici (jandarm/polițist), cum sunt, spre exemplu, criteriile de evaluare a activității, comunicarea rezultatului evaluării și posibilitatea de contestare a acestuia, trebuie să fie reglementate prin lege organică.

7. Se arată că Ordinul ministrului afacerilor interne nr. S48 din 19 aprilie 2019, emis în temeiul dispozițiilor de lege criticate, modifică și adaugă la legea organică, este retroactiv, reglementează raporturi de serviciu, drepturi salariale, evaluarea funcționarului public din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și relativizează nepermis domeniul evaluării acestui funcționar. Mai mult, apreciază că actele normative care reglementează aceste domenii trebuie publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, tocmai datorită importanței lor deosebite.

8. Se arată că prin actele administrative emise în temeiul dispozițiilor de lege criticate se adaugă nepermis la lege în ceea ce privește condițiile de acordare a indemnizației lunare pentru titlul științific de doctor.

9. Se susține că pentru a nu fi în contradicție cu art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, reglementarea aspectelor legate de evaluarea profesională a polițiștilor și jandarmilor — funcționari publici cu statut special — trebuie realizată prin lege organică, și nu prin ordin al ministrului afacerilor interne. În același timp, reglementarea prin ordin a evaluării activității profesionale, ca element esențial în cariera jandarmilor și polițiștilor, nu corespunde exigențelor art. 1 alin. (4) și (5) din Constituție.

10. Se amintește că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, procedura evaluării profesionale nu poate fi stabilită printr-o normă administrativă, cu o putere juridică inferioară legii organice, respectiv printr-un ordin al ministrului administrației și internelor. De asemenea, din coroborarea art. 31, 73 și 78 din Constituție se deduce că, în situația în care legiuitorul constituant a dispus ca un domeniu social să fie reglementat prin lege organică, acesta a urmărit ca reglementarea în cauză să fie adusă și la cunoștința publică, prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

11. Astfel, se susține că Ordinul ministrului afacerilor interne nr. S48 din 19 aprilie 2019 contravine art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție și încalcă voința legiuitorului constituant în ceea ce privește transparența reglementării care are ca obiect statutul funcționarilor publici. De altfel, art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție prevede că regimul general privind raporturile de muncă se reglementează prin lege organică.

12. În sprijinul criticilor formulate este invocată jurisprudența Curții Constituționale, de exemplu, Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, paragraful 17, Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, paragraful 24, și Decizia nr. 244 din 19 aprilie 2016, paragraful 19.

13. Curtea de Apel Brașov — Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

14. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. C U R T E A, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 90 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, și ale art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2007, care au următoarea redactare: — art. 90 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017: „În aplicarea prezentei legi, instituțiile publice de apărare, ordine publică și securitate națională emit norme metodologice, aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite.”; — art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2017: „În exercitarea atribuțiilor legale, ministrul administrației și internelor emite ordine și instrucțiuni, care pot avea caracter normativ sau individual.”

18. Autorul excepției consideră că dispozițiile de lege criticate contravin următoarelor prevederi constituționale: art. 1 alin. (4) și (5) privind respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor și art. 73 alin. (3) lit. j) referitor la reglementarea prin lege organică a statutului funcționarilor publici.

19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 90 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 fac parte din ansamblul de reglementări privind salarizarea familiei ocupaționale de funcții bugetare „Apărare, ordine publică și securitate națională” și prevăd că, în această materie, instituțiile publice de apărare, ordine publică și securitate națională emit norme metodologice, aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite.

20. Dispozițiile art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2017 fac parte din ansamblul de reglementări privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, art. 7 referindu-se în mod particular la atribuțiile ministrului administrației și internelor și la posibilitatea acestuia ca, în exercitarea acestor atribuții legale, să emită ordine și instrucțiuni, care pot avea caracter normativ sau individual.

21. Raportat la cele susținute de autorul excepției, Curtea mai reține că reglementarea Statutului polițistului se realizează printr-un act normativ distinct, respectiv Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, act normativ care, în art. 26-266 reglementează în mod amănunțit evaluarea de serviciu a polițiștilor.

22. Prin urmare, Curtea observă că dispozițiile de lege criticate, care instituie posibilitatea unor organe administrative de a emite acte administrative pentru punerea în aplicare a dispozițiilor legale ori în exercitarea atribuțiilor legale ce le revin potrivit legii, nu se referă la domeniul evaluării de serviciu, așa cum susține autorul excepției. În mod concret, indemnizația lunară pentru titlul de doctor, pe care o solicită autorul excepției, reprezintă, așa cum Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa, un drept salarial suplimentar, care nu aparține sferei drepturilor și libertăților fundamentale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.520 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 896 din 22 decembrie 2009, și Decizia nr. 329 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 14 august 2013). În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a arătat că sistemul de salarizare, indiferent de categoria profesională vizată, nu se regăsește printre domeniile care, conform art. 73 alin. (3) din Constituție, constituie, strict și limitativ, obiectul de reglementare al legii organice (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 645 din 29 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1160 din 21 decembrie 2005, și Decizia nr. 627 din 22 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2021).

23. Prin urmare, având în vedere cele mai sus reținute, Curtea reține că prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție nu sunt incidente în cauză, astfel că susținerile autorului referitoare la încălcarea acestui text constituțional sunt lipsite de temei.

24. În continuare, analizând critica privind încălcarea prevederilor art. 1 alin. (4) și (5) din Constituție referitoare la principiul separației puterilor în stat și la exigențele de calitate a legii, Curtea constată că, de fapt, susținerile autorului excepției vizează conținutul unor acte administrative emise în temeiul dispozițiilor de lege criticate. Prin urmare, ceea ce se critică, în realitate, vizează legalitatea unor acte administrative, respectiv a unor ordine ale ministrului administrației și internelor, aspecte ce excedează însă competenței Curții Constituționale care, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, se pronunță asupra constituționalității unei legi sau ordonanțe ori a unor dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță. Astfel, un ordin al unui ministru nu poate forma obiectul controlului de constituționalitate exercitat de aceasta, constituționalitatea unui astfel de act normativ putând fi verificată doar pe calea contenciosului administrativ.

25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Manuel-Olavi Grif în Dosarul nr. 566/64/2020 al Curții de Apel Brașov — Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 90 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Curții de Apel Brașov — Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 11 noiembrie 2025. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Patricia-Marilena Ionea

Sursă: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 778 din 15 septembrie 2026, paginile 2-4.

Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.