Pe scurt

  • Polițistul cercetat pentru o abatere săvârșită în starea de urgență poate fi sancționat fără ca dosarul să treacă pe la consiliul de disciplină, iar Curtea Constituțională a confirmat că regula este constituțională. Decizia nr. 590 din 11 noiembrie 2025 a fost publicată la 23 septembrie 2026 și este definitivă și general obligatorie de la această dată. Excepția a fost respinsă cu unanimitate de voturi.
  • Pierde polițistul sancționat, iar argumentul respins este chiar cel al dreptului la apărare. Curtea a răspuns că dreptul rămâne exercitabil în cercetarea prealabilă și că textul restrânge doar o parte din garanțiile suplimentare ale procedurii. Sindicatul Național Pro Lex, care a ridicat excepția în numele unui membru, nu mai poate folosi acest temei în dosarele aflate pe rol.
  • Ce îi mai rămâne de făcut celui sancționat ține de fapte, nu de Constituție. Instanța constituțională a arătat expres că refuzul de a audia persoane sau de a administra probe în cercetarea disciplinară este o chestiune de aplicare a legii, în competența exclusivă a instanței de judecată. Pentru sancțiunile date în aceste perioade, legea trimite contestația direct la instanța de contencios administrativ.
Act: Decizia nr. 590 din 11 noiembrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 584 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului
Publicat: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 23 septembrie 2026
Intră în vigoare: decizia este general obligatorie de la data publicării, 23 septembrie 2026

Curtea Constituțională a respins, cu unanimitate de voturi, excepția ridicată de Sindicatul Național Pro Lex din București, în numele membrului de sindicat Marius Bucătaru, împotriva art. 584 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului. Este a doua decizie din ultimele luni prin care instanța constituțională lasă neatinsă construcția răspunderii disciplinare a unei profesii cu statut propriu, după cea în care a confirmat că un magistrat nu mai poate fi sancționat disciplinar la mai mult de doi ani de la faptă. Textul criticat este reprodus chiar în decizie și sună astfel: „Prin excepție de la prevederile alin. (1), pentru abaterile disciplinare săvârșite pe timpul stării de urgență, de asediu, de mobilizare și pe timp de război, sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 58 alin. (1) se aplică după efectuarea cercetării prealabile, fără consultarea consiliului de disciplină.”

Regula generală, scrisă la alineatul dinaintea celui criticat, este că sancțiunile disciplinare ale polițiștilor se stabilesc și se dispun numai după cercetarea prealabilă și după consultarea consiliului de disciplină. Fac excepție doar cele două sancțiuni ușoare, avertismentul și mustrarea scrisă. Pentru restul, adică amânarea promovării în grade profesionale sau funcții superioare pe o perioadă de 1 la 3 ani, trecerea într-o funcție inferioară și destituirea din poliție, consiliul trebuie consultat. Alineatul (2) scoate această etapă pentru abaterile săvârșite în patru situații numite expres: starea de urgență, starea de asediu, mobilizarea și timpul de război.

Textul nu este vechi. A fost introdus în Statutul polițistului prin art. II pct. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 36/2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 31 martie 2020, adică în primele zile ale stării de urgență declarate prin Decretul nr. 195/2020. Ordonanța a fost aprobată prin Legea nr. 30/2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 15 martie 2021.

Dosarul care a produs excepția vine tot din acea perioadă. Un polițist a fost sancționat disciplinar printr-o dispoziție a Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, a contestat-o în instanță, iar cauza a ajuns în recurs la Curtea de Apel Craiova, Secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 4.588/63/2020. Acolo, sindicatul a ridicat excepția de neconstituționalitate, iar instanța a trimis-o mai departe prin Încheierea din 10 martie 2021. La Curtea Constituțională, cauza a primit numărul de dosar 1.130D/2021. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au trimis niciun punct de vedere.

Critica avea o formă precisă, iar precizia ei contează pentru ce a urmat. Sindicatul a atacat textul într-o formulă condiționată: ar fi neconstituțional în măsura în care se interpretează că permite sancționarea fără consiliu a unor fapte săvârșite în starea de urgență, atunci când cercetarea prealabilă și aplicarea sancțiunii au avut loc după ce starea de urgență se încheiase. Temeiurile invocate au fost art. 24 din Constituție, dreptul la apărare, și art. 53, care fixează condițiile în care exercițiul unui drept poate fi restrâns.

Efectele pe care le produce

Decizia este definitivă și general obligatorie de la publicare, adică de la 23 septembrie 2026. Temeiul îl dă art. 147 alin. (4) din Constituție, invocat chiar în dispozitivul deciziei alături de art. 146 lit. d): forța obligatorie a deciziilor Curții atârnă de momentul publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. Regula după care intră în vigoare legile și ordonanțele rămâne alta.

Primul efect îl simte dosarul din care a pornit totul. Recursul de la Curtea de Apel Craiova se judecă mai departe cu textul rămas în picioare așa cum a fost scris. Polițistul sancționat își poate susține în continuare orice apărare de fapt, de pildă că probele cerute îi erau necesare sau că fapta nu a existat, dar nu mai poate susține că lipsa consiliului de disciplină ar fi, în sine, neconstituțională.

Al doilea efect privește pe oricine se află astăzi în aceeași situație. Polițiștii cercetați pentru abateri săvârșite în perioada stării de urgență din 2020 și ale căror dosare au ajuns în instanță rămân fără acest temei. Formula din dispozitiv este însă îngustă: textul este constituțional „în raport cu criticile formulate”, deci o altă critică, construită pe alte articole din Constituție, nu este închisă de această decizie.

Al treilea efect este cel care privește viitorul, fiindcă textul rămâne în Legea nr. 360/2002 și decizia nu constată nicio abrogare a lui. El acoperă orice stare de urgență, stare de asediu, mobilizare sau stare de război care va mai fi declarată, dincolo de cea din 2020. S-a confirmat așadar un regim disciplinar de rezervă, gata să se activeze la următoarea situație de acest fel.

Al patrulea efect este o delimitare de competență, spusă de Curte în ultimul paragraf al motivării. Susținerile despre refuzul de a audia anumite persoane sau de a analiza anumite probe pe parcursul cercetării disciplinare sunt, în formularea deciziei, aspecte ce țin de aplicarea legii, a căror verificare revine în mod exclusiv instanței de judecată. Este, practic, harta a ceea ce îi mai rămâne de făcut polițistului sancționat: aceleași reproșuri, mutate de la Curtea Constituțională la instanța de contencios administrativ.

Ce s-a schimbat față de situația anterioară

Până în martie 2020, Statutul polițistului nu cunoștea această excepție. Orice sancțiune mai grea decât mustrarea scrisă cerea trecerea dosarului pe la consiliul de disciplină, indiferent de împrejurările în care fusese săvârșită fapta. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 36/2020 a adăugat regimul pentru situațiile excepționale, iar motivul invocat atunci, reluat în decizie din expunerea de motive a legii de aprobare, era celeritatea procedurii disciplinare și nevoia unor norme cu rol preventiv în astfel de perioade.

Ce dispare odată cu consultarea consiliului se vede cel mai bine din descrierea pe care o face chiar decizia. Consiliul de disciplină este un organism colectiv de analiză juridică și profesională, care citează polițistul cercetat, evaluează probele administrate, audiază persoane, administrează probe și verifică documente, poate cere clarificări polițistului care a făcut cercetarea și deliberează asupra cauzei. Mai mult, concluziile lui despre existența abaterii și despre vinovăție sunt obligatorii pentru cel care aplică sancțiunea; doar propunerea privind sancțiunea propriu-zisă are caracter consultativ. Prin urmare, ce se pierde nu este un aviz de formă, ci singura etapă în care altcineva decât autorul cercetării se pronunță obligatoriu asupra vinovăției.

A doua schimbare, mai puțin observată, ține de cine decide la capăt. Regula generală prevede că, după cercetarea prealabilă, dosarul se prezintă persoanei care a dispus-o, iar aceasta poate clasa dosarul, îl poate restitui pentru completare, poate aplica una dintre sancțiunile ușoare sau poate sesiza consiliul. Pentru abaterile din starea de urgență, de asediu, de mobilizare și de război, un al doilea text din aceeași lege, art. 593, îi dă aceleiași persoane dreptul de a aplica direct oricare dintre sancțiunile din art. 58 alin. (1). Cel care pornește cercetarea și cel care aplică destituirea pot fi, astfel, aceeași persoană.

A treia schimbare este la calea de atac. Regula obișnuită îi dă polițistului 10 zile lucrătoare de la luarea la cunoștință ca să conteste sancțiunea la șeful unității ierarhic superioare, iar dacă răspunsul nu îl mulțumește se poate adresa instanței de contencios administrativ, fără procedură prealabilă. În schimb, art. 611 din aceeași lege spune că, pentru sancțiunile aplicate pe abateri săvârșite în aceste perioade, actul produce efecte de la data comunicării și poate fi contestat direct la instanța de contencios administrativ. Sancțiunea își produce deci urmările imediat, inclusiv atunci când este destituirea.

Ce nu s-a schimbat prin această decizie este textul însuși. Nimeni nu l-a rescris, nu i s-a atașat o rezervă de interpretare și nu s-a spus ce se întâmplă atunci când fapta este din starea de urgență, dar cercetarea și sancțiunea vin după ce aceasta s-a încheiat. Aceasta era chiar întrebarea pusă, iar ea rămâne unde era.

Avantaje și dezavantaje

Ce aduce bun

  • Închide o incertitudine veche de peste cinci ani. Între sesizarea din 10 martie 2021 și publicarea deciziei au trecut 2.023 de zile în care dosarul de la Craiova avea pe masă o întrebare fără răspuns, iar rezultatul era necunoscut și pentru polițist, și pentru unitatea de poliție care a dat sancțiunea.
  • Așază pe hârtie, într-un singur loc, întreaga procedură disciplinară a polițistului, de la cine poate dispune cercetarea prealabilă până la calea de atac. Cine o caută altfel trebuie să pună cap la cap opt articole din Statut și normele de aplicare din Hotărârea Guvernului nr. 725/2015.
  • Spune limpede unde se duc reproșurile care nu sunt de rang constituțional. Refuzul probelor și audierile lipsă se judecă la instanța de contencios administrativ, iar polițistul află asta din chiar textul deciziei, nu după o încercare ratată.
  • Recunoaște deschis, nu ocolit, că textul restrânge o parte din garanții. Motivarea susține doar că ce a rămas este suficient, ceea ce lasă discuția deschisă pentru o critică formulată altfel.
  • Reproduce integral norma criticată și pe cele din jurul ei, deci decizia este utilizabilă direct în dosarele vechi, fără reconstituirea formei legii de la data faptei.

Ce rămâne o problemă

  • Nu răspunde la întrebarea care a fost pusă. Critica viza ipoteza în care fapta este din starea de urgență, dar cercetarea și sancțiunea vin după încetarea ei. Motivarea tratează textul în general și nu atinge niciodată acest decalaj de timp.
  • Argumentul de prevenție taie în două protecția pe care o analizează. Curtea reține că polițiștii sunt încurajați la disciplină știind că încălcarea normelor este însoțită de o restrângere a garanțiilor dreptului la apărare. Garanțiile procedurale devin astfel o pârghie de descurajare, nu doar o consecință a urgenței.
  • Consiliul de disciplină dispare tocmai acolo unde decizia spune că este cel mai necesar. Motivarea explică faptul că etapa se justifică prin gravitatea sancțiunilor, iar pentru cele ușoare legiuitorul nici nu a cerut-o; textul confirmat o scoate însă pentru toate sancțiunile, destituirea inclusă.
  • Art. 53 din Constituție este invocat, dar nu este verificat pas cu pas. Condițiile de la acest articol, adică scopul, necesitatea într-o societate democratică, proporționalitatea și caracterul nediscriminatoriu, rămân neparcurse. Concluzia că textul se împacă și cu art. 24, și cu art. 53 se sprijină pe aceeași singură motivare.
  • Publicarea a venit la 316 zile de la pronunțare, adică la peste zece luni. Soluția exista din 11 noiembrie 2025, dar nu producea efecte, iar instanțele nu o puteau aplica.
  • Textul confirmat are un geamăn pe care nimeni nu l-a atacat. Aceeași înlăturare a consiliului rezultă și din art. 593 din Statut, deci o eventuală admitere a excepției ar fi lăsat rezultatul practic neschimbat.

Sfaturi utile

  1. Dacă aveți pe rol un litigiu pornit dintr-o sancțiune disciplinară dată pentru o faptă din starea de urgență, mutați apărarea de pe teren constituțional pe teren de fapt și de procedură. Lipsa consiliului de disciplină nu mai este un argument; respectarea citării, ascultarea polițistului, consemnarea susținerilor lui și accesul la actele cercetării rămân argumente.
  2. Verificați data faptei, nu data sancțiunii. Textul se aplică după momentul săvârșirii abaterii, nu după momentul în care cineva a deschis dosarul, iar o faptă de dinainte de instituirea stării de urgență rămâne sub regula generală, cu consiliu de disciplină cu tot.
  3. Cereți proiectul raportului de cercetare prealabilă și folosiți cele 3 zile lucrătoare pe care legea vi le dă de la înmânarea lui. Este intervalul în care puteți formula obiecții și puteți solicita probe noi în apărare, iar odată cu eliminarea consiliului este și singurul moment în care mai puteți cere completarea dosarului.
  4. Cereți asistență din prima zi a cercetării, nu după comunicarea sancțiunii. Legea vă dă dreptul de a fi asistat, la cerere, de un polițist ales de dumneavoastră, de un reprezentant al Corpului Național al Polițiștilor sau al organizației sindicale ori de un avocat.
  5. Nu confundați cele două căi de atac. La abaterile din starea de urgență, de asediu, de mobilizare sau de război, legea prevede contestarea directă la instanța de contencios administrativ. Cine numără cele 10 zile lucrătoare ale contestației la șeful unității ierarhic superioare riscă să afle prea târziu că textul special îl trimitea în altă parte, așa că cel mai sigur este să vă adresați instanței în termenul cel mai scurt dintre cele două.
  6. Țineți minte că sancțiunea produce efecte de la comunicare. Nu se suspendă fiindcă ați contestat-o, iar dacă este destituirea, raportul de serviciu încetează înainte de prima înfățișare, deci cererea de suspendare a actului administrativ se depune în același timp cu acțiunea.
  7. Dacă pregătiți o nouă excepție pe același text, construiți-o pe alte articole din Constituție. Dispozitivul acestei decizii acoperă numai criticile raportate la art. 24 și la art. 53, iar întrebarea despre faptele cercetate după încetarea stării de urgență a rămas fără răspuns.

Întrebări frecvente

Ce a decis, pe scurt, Curtea Constituțională?
A respins excepția ca neîntemeiată și a constatat că art. 584 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului este constituțional în raport cu criticile formulate. Decizia a fost luată cu unanimitate de voturi.
Înseamnă că un polițist poate fi destituit fără consiliu de disciplină?
Da, dacă abaterea a fost săvârșită în starea de urgență, în starea de asediu, pe durata mobilizării sau pe timp de război. În aceste situații, sancțiunile din art. 58 alin. (1) se aplică după cercetarea prealabilă, fără consultarea consiliului. În afara lor, regula generală cere consiliul pentru toate sancțiunile, mai puțin avertismentul și mustrarea scrisă.
Ce rămâne din dreptul la apărare în această procedură?
Rămâne tot ce ține de cercetarea prealabilă. Citarea și ascultarea polițistului, înregistrarea cererilor lui scrise și consemnarea susținerilor sunt obligatorii, el are dreptul să cunoască în întregime actele cercetării, să solicite probe în apărare, să depună înscrisuri, inclusiv rapoarte de expertiză extrajudiciară, și să fie asistat de un polițist ales, de un reprezentant al Corpului Național al Polițiștilor sau al sindicatului ori de un avocat. Exact pe acest argument se sprijină respingerea excepției.
Din ce zi produce efecte decizia?
De la 23 septembrie 2026, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807. Decizia nu prevede altă dată, iar art. 147 alin. (4) din Constituție leagă forța ei general obligatorie de momentul publicării.
Textul se aplică și după ce starea de urgență s-a încheiat?
Decizia nu răspunde la această întrebare, deși ea a fost chiar miezul criticii. Textul vorbește despre abateri săvârșite în aceste perioade, fără să spună ce se întâmplă când cercetarea și sancțiunea vin mai târziu. Motivarea a tratat norma în general și nu a atins decalajul de timp, așa că răspunsul rămâne în seama instanțelor.
Cât a durat procedura?
Curtea de Apel Craiova a sesizat Curtea Constituțională prin Încheierea din 10 martie 2021, iar decizia s-a pronunțat la 11 noiembrie 2025, deci după 1.707 zile. Până la publicare au mai trecut 316 zile. În total, de la sesizare la publicare, 2.023 de zile, adică 5 ani, 6 luni și 13 zile. Dosarul de fond poartă număr din 2020.
Mai pot ataca sancțiunea dacă am pierdut termenul de contestație?
Nu, iar decizia nu redeschide niciun termen. Deciziile prin care Curtea respinge o excepție nu schimbă situația juridică a nimănui; ele doar închid un argument. Termenele de contestare curg mai departe din legea specială, în forma în care erau la data comunicării sancțiunii.
Cine a ridicat excepția și de ce contează?
Sindicatul Național Pro Lex din București, în numele unui membru de sindicat sancționat disciplinar. Contează fiindcă problema a fost purtată de o organizație care apără mai mulți polițiști aflați în aceeași situație, dincolo de cazul individual care a dus-o în instanță, iar rezultatul îi privește pe toți.

Analiza redacției

Prima observație nu se vede citind decizia de la cap la coadă, fiindcă cere compararea a două paragrafe aflate la distanță unul de altul. La paragraful 25, Curtea explică de ce există etapa consiliului de disciplină: pentru că sancțiunile care pot fi aplicate sunt grave, adică amânarea promovării pe 1 până la 3 ani, trecerea într-o funcție inferioară și destituirea din poliție. Tot acolo arată că pentru sancțiunile ușoare, avertismentul și mustrarea scrisă, legiuitorul nici nu a cerut consultarea consiliului. Argumentul este deci construit pe gravitate. Numai că textul confirmat scoate consiliul pentru toate sancțiunile din art. 58 alin. (1), inclusiv pentru destituire, adică tocmai pentru cele care au justificat existența etapei. Motivarea explică rostul unei garanții și, în paragraful următor, acceptă înlăturarea ei exact acolo unde rostul era cel mai mare, fără să spună de ce raționamentul nu se întoarce împotriva soluției.

A doua observație privește ceea ce lipsește din motivare. Critica avea o formă condiționată: textul ar fi neconstituțional în măsura în care se interpretează că permite sancționarea fără consiliu a unor fapte din starea de urgență, atunci când cercetarea prealabilă și aplicarea sancțiunii au loc după încetarea ei. Este singura formulare din cele opt paragrafe de motivare a excepției care descrie o ipoteză, nu o nemulțumire. Această ipoteză nu este reluată niciodată. Paragrafele 13 până la 30 analizează norma în abstract, ca și cum fapta, cercetarea și sancțiunea ar fi toate în aceeași perioadă. Rezultatul practic este că regimul excepțional supraviețuiește evenimentului care l-a justificat: dacă textul se atașează momentului faptei, atunci o abatere din aprilie 2020 poate fi sancționată fără consiliu și în 2026, la șase ani după ce starea de urgență a încetat, pe temeiul unei urgențe care nu mai există. Curtea nu spune nici că este așa, nici că nu este.

A treia observație ține de un detaliu de vocabular care ar fi trecut neobservat dacă nu ar sta în propoziția care duce toată soluția. La paragraful 26, Curtea reține că polițistul își poate exercita dreptul la apărare „în cadrul cercetării preliminare”, formulă repetată de două ori în același paragraf. Statutul polițistului nu cunoaște însă nicio cercetare preliminară; etapa se numește peste tot, inclusiv în textul criticat, cercetare prealabilă. Din context reiese limpede că este vorba de aceeași etapă, deci nu am trecut observația la erată: niciun cititor de bună-credință nu ajunge la altă concluzie juridică. Rămâne totuși faptul că fraza pe care se sprijină respingerea trimite la un stadiu procedural cu un nume pe care legea nu îl folosește, iar deciziile Curții se citează cuvânt cu cuvânt.

A patra observație schimbă miza întregului dosar și iese din citirea alăturată a paragrafelor 13 și 19. Textul atacat, art. 584 alin. (2), scoate consiliul de disciplină pentru abaterile din situațiile excepționale. Art. 593 din aceeași lege, citat de Curte fără niciun comentariu, prevede prin excepție că, pentru exact aceleași abateri, persoana care a dispus cercetarea prealabilă poate aplica ea însăși oricare dintre sancțiunile din art. 58 alin. (1), inclusiv cele pentru care regula generală cere sesizarea și consultarea consiliului. Sunt două texte cu același efect, iar excepția l-a vizat numai pe primul. Chiar dacă Sindicatul Pro Lex ar fi câștigat, al doilea ar fi rămas în vigoare și ar fi produs același rezultat, fiindcă o decizie de admitere ar fi acoperit doar textul cu care Curtea a fost sesizată. Cifra care spune cel mai mult despre acest dosar este așadar numărul de texte care trebuiau atacate pentru ca soluția să conteze practic: două, dintre care unul singur a ajuns la Curte. Durata de 2.023 de zile vine abia pe locul al doilea.

În fine, o observație despre motivul invocat. Paragrafele 27 și 29 explică restrângerea nu doar prin nevoia de celeritate, ci și printr-un scop de prevenție: polițiștii ar fi încurajați să respecte disciplina „cunoscând că încălcarea acestor norme este însoțită de o restrângere a garanțiilor privind respectarea dreptului la apărare”. Fraza aceasta schimbă natura discuției. O garanție procedurală restrânsă din necesitate operativă este o măsură de organizare; o garanție procedurală restrânsă ca să descurajeze este o sancțiune anticipată, aplicată tuturor celor care ajung să fie cercetați, indiferent dacă se dovedesc vinovați. Prezumția de nevinovăție este, de altfel, primul principiu al procedurii disciplinare din același statut. Cele două lucruri nu sunt puse niciodată față în față.

Ce ar trebui schimbat

  • Textul ar trebui să spună limpede ce se întâmplă când cercetarea începe după încetarea situației excepționale. O singură frază la art. 584 alin. (2), care să lege regimul simplificat fie de momentul faptei, fie de durata stării, ar închide problema pe care Curtea a lăsat-o deschisă. Fără ea, fiecare instanță va hotărî singură, iar polițiști aflați în aceeași situație vor primi soluții diferite.
  • Excepția ar trebui restrânsă la sancțiunile care nu produc efecte ireversibile. Dacă motivul este celeritatea în perioade excepționale, el se atinge la fel de bine păstrând consiliul pentru destituire, singura sancțiune după care nu se mai poate reveni la situația dinainte. Chiar motivarea deciziei arată că etapa a fost gândită pentru sancțiunile grave.
  • Art. 593 și art. 584 alin. (2) ar trebui comasate într-un singur text. Două norme paralele cu același conținut nu adaugă nimic, dar fac controlul de constituționalitate iluzoriu: cine atacă una obține, în cel mai bun caz, o victorie fără efect. O trimitere de la un articol la celălalt ar rezolva situația fără nicio schimbare de fond.
  • Intervalul dintre pronunțare și publicare ar trebui plafonat printr-o normă expresă. Aici au fost 316 zile în care soluția exista, dar nu producea efecte, iar instanța de recurs nu o putea aplica. Un termen scris în Legea nr. 47/1992 ar face previzibil momentul în care dosarele care așteaptă răspunsul pot merge mai departe.
  • Actul care aplică o sancțiune sub regimul excepțional ar trebui să arate expres calea de atac și termenul. Legea prevede pentru aceste sancțiuni contestarea directă la instanța de contencios administrativ, în timp ce regula generală trimite mai întâi la șeful unității ierarhic superioare, în 10 zile lucrătoare. Un rând obligatoriu în dispoziția de sancționare nu ar costa nimic și ar scuti pe cineva de pierderea căii de atac.

Textul original al actului normativ

Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 23 septembrie 2026, paginile 2-4 8 pagini PDF, 82 KB actul începe la pagina 2

Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul

Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.

Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului

Decizia nr. 590 din 11 noiembrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 584 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului

EMITENT: Curtea Constituțională

Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 23 septembrie 2026

D E C I Z I I A L E C U R Ț I I C O N S T I T U Ț I O N A L E CURTEA CONSTITUȚIONALĂ D E C I Z I A Nr. 590 din 11 noiembrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 584 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului Elena-Simina Tănăsescu — președinte Asztalos Csaba-Ferenc — judecător Mihai Busuioc — judecător Mihaela Ciochină — judecător Cristian Deliorga — judecător Dacian-Cosmin Dragoș — judecător Dimitrie-Bogdan Licu — judecător Gheorghe Stan — judecător Patricia-Marilena Ionea — magistrat-asistent Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Ioana Codruța Dărângă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 584 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Național Pro Lex din București, în numele membrului de sindicat Marius Bucătaru, în Dosarul nr. 4.588/63/2020 al Curții de Apel Craiova — Secția contencios administrativ și fiscal și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.130D/2021.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că legiuitorul poate restrânge temporar exercițiul unor drepturi atunci când se impune pentru apărarea sănătății publice, fără ca prin aceasta să fie încălcate normele constituționale, iar modul de aplicare a dispozițiilor legale nu poate fi cenzurat de către judecătorul constituțional, neintrând în atribuțiile acestuia.

C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 10 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 4.588/63/2020, Curtea de Apel Craiova — Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 584 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Național Pro Lex din București, în numele membrului de sindicat Marius Bucătaru, într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a dispoziției de sancționare disciplinară dispusă de Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, aflată în etapa procesuală a recursului.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată, în esență, că dispozițiile art. 584 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 24 și 53 în măsura în care se interpretează că permit restrângerea exercițiului dreptului la apărare prin sancționarea unor fapte săvârșite în perioada stării de urgență fără consultarea consiliului de disciplină, în condițiile în care cercetarea prealabilă și aplicarea sancțiunii s-au realizat după perioada stării de urgență.

6. Autorul excepției arată că, în cauză, dreptul la apărare a fost încălcat prin neefectuarea cercetării disciplinare de către consiliul de disciplină specializat în efectuarea unei cercetări disciplinare. Mai mult, arată că i s-au respins probele solicitate, astfel că cercetarea prealabilă a fost doar o formalitate pentru a justificarea sancționarea. De asemenea, susține că a fost încălcat principiul contradictorialității, nefiind audiată partea care a formulat acuzațiile.

7. Curtea de Apel Craiova — Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că este de competența legiuitorului stabilirea unor restrângeri aduse exercițiului unor drepturi sau libertăți, temporar, dacă este necesar într-o situație de apărare a sănătății publice, astfel cum prevede chiar textul art. 53 din Constituție, restrângerea fiind aplicabilă în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în situația respectivă și fără a aduce atingere înseși existenței dreptului sau libertății. Totodată, prin reglementarea unor astfel de restrângeri nu se aduce atingere nici dreptului la apărare consacrat de art. 24 din Constituție.

8. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. C U R T E A, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 584 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, articol introdus prin art. II pct. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 36/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru adoptarea unor măsuri pe timpul stării de urgență instituite prin Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 31 martie 2020. Textul de lege criticat are următorul cuprins: „(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), pentru abaterile disciplinare săvârșite pe timpul stării de urgență, de asediu, de mobilizare și pe timp de război, sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 58 alin. (1) se aplică după efectuarea cercetării prealabile, fără consultarea consiliului de disciplină.”

12. Autorul excepției susține că textul de lege criticat este contrar prevederilor constituționale ale art. 24 privind dreptul la apărare și ale art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 584 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 fac parte din ansamblul de reglementări privind răspunderea disciplinară a polițiștilor, aplicabile pe timpul stării de urgență, de asediu, de mobilizare și pe timp de război. Aceste reglementări au fost introduse prin art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 36/2020 în vederea completării reglementărilor insuficiente în materie la acel moment, așa cum reiese din expunerea de motive a Legii nr. 30/2021 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 36/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru adoptarea unor măsuri pe timpul stării de urgență instituite prin Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 15 martie 2021.

14. Dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate instituie o excepție, excluzând obligația de consultare a consiliului de disciplină din procedura disciplinară atunci când abaterile disciplinare au fost săvârșite pe timpul stării de urgență, de asediu, de mobilizare și pe timp de război.

15. În context, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 584 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, sancțiunile disciplinare aplicabile polițiștilor se stabilesc și se dispun numai după cercetarea prealabilă și după consultarea Consiliului de disciplină, denumit în continuare consiliul, cu excepția sancțiunilor prevăzute la art. 58 alin. (1) lit. a) și b) din aceeași lege, care se pot aplica fără consultarea consiliului. Potrivit art. 59 alin. (1), (2) și (4) din același act normativ, cercetarea prealabilă are ca scop stabilirea existenței/inexistenței abaterii disciplinare și a vinovăției, cu privire la aspectele sesizate sau cunoscute, la cauzele și împrejurările concrete în care acestea s-au produs.

Cercetarea prealabilă se poate dispune de persoana care, pe orice cale, a luat cunoștință de săvârșirea uneia sau mai multor fapte ce pot constitui abateri disciplinare, după caz, astfel:

a) persoana care are competența de numire în funcție a polițistului cercetat sau șeful unității ierarhic superioare; b) șeful unității sau instituției de învățământ din Ministerul Afacerilor Interne la care polițistul este delegat sau detașat ori la care urmează cursuri sau susține examene de carieră; c) șeful instituției subordonate Ministerului Afacerilor Interne care exercită competențe de coordonare și control metodologic al serviciilor publice comunitare sau ministrul afacerilor interne, pentru polițiștii din cadrul serviciilor publice comunitare sau detașați la aceste servicii. Polițiștii desemnați cu efectuarea cercetării prealabile se nominalizează numai din rândul polițiștilor care au calitatea de organe de cercetare penală ale poliției judiciare sau care au studii juridice și, de regulă, sunt cel puțin egali în grad sau în funcție cu polițistul cercetat.

16. Potrivit art. 582 din Legea nr. 360/2002, procedura disciplinară are la bază următoarele principii: a) prezumția de nevinovăție — polițistul cercetat este considerat nevinovat pentru fapta sesizată ca abatere disciplinară atât timp cât vinovăția sa nu a fost dovedită; b) garantarea dreptului la apărare — se recunoaște dreptul polițistului de a formula și de a susține apărări în favoarea sa, de a prezenta probele și motivațiile pe care le consideră necesare în apărarea sa și de a fi asistat; c) celeritatea procedurii — cauza se soluționează fără întârziere, cu respectarea drepturilor persoanelor implicate și a regulilor prevăzute de lege; d) contradictorialitatea — asigurarea posibilității persoanelor aflate pe poziții divergente de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legătură cu abaterea disciplinară sesizată; e) proporționalitatea — asigurarea unui raport corect între gravitatea abaterii disciplinare, circumstanțele săvârșirii acesteia și sancțiunea disciplinară propusă; f) unicitatea sancțiunii — pentru o abatere disciplinară nu se poate aplica decât o singură sancțiune disciplinară; g) legalitatea sancțiunii — sancțiunea disciplinară nu poate fi decât una dintre sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 360/2002.

17. În temeiul art. 583 din Legea nr. 360/2002, pe parcursul cercetării disciplinare, citarea și ascultarea polițistului cercetat, înregistrarea cererilor/rapoartelor scrise ale acestuia și consemnarea susținerilor sale sunt obligatorii. Procedura disciplinară continuă dacă polițistul, în mod nejustificat, nu dă curs citării procedurale. Polițistul cercetat are dreptul să cunoască în întregime actele cercetării și să solicite administrarea de probe în apărare. Polițistul cercetat are dreptul să depună în apărarea sa orice înscrisuri doveditoare pe care le deține, inclusiv rapoarte de expertiză extrajudiciară. În aceeași procedură, polițistul cercetat disciplinar are dreptul să fie asistat, la cerere, de un polițist ales de către acesta, de un reprezentant desemnat de Corpul Național al Polițiștilor ori de organizația sindicală sau de un avocat, cu respectarea prevederilor legale referitoare la protecția informațiilor clasificate.

18. Potrivit dispozițiilor art. 591 alin. (2) și (3) din Legea nr. 360/2002, la terminarea verificărilor, polițistul desemnat întocmește un proiect de raport de cercetare prealabilă. O fotocopie a proiectului se înmânează polițistului cercetat sau, după caz, în situația în care documentul conține informații clasificate, se aduce la cunoștința acestuia, pe bază de semnătură. Cu această ocazie, în termen de 3 zile lucrătoare de la data înmânării documentului sau, după caz, de la data aducerii la cunoștință, în condițiile alin. (2), polițistul cercetat poate formula obiecții și poate solicita noi probe în apărare.

Rezultatul analizei și, după caz, al verificărilor se consemnează în proiectul raportului de cercetare prealabilă.

19. Conform dispozițiilor art. 593 din Legea nr. 360/2002, după efectuarea cercetării prealabile, dosarul de cercetare prealabilă se prezintă persoanei care a dispus-o, care poate lua una dintre următoarele măsuri: a) clasarea dosarului, în cazul inexistenței faptei, constatării nevinovăției polițistului cercetat, prescrierii faptei sau în situația încetării raporturilor de serviciu ale polițistului cercetat; b) restituirea motivată a dosarului pentru completarea cercetării prealabile; c) aplicarea măsurii prevăzute la art. 581 sau, după caz, a unei sancțiuni disciplinare dintre cele prevăzute la art. 58 alin. (1) lit. a) și b); d) sesizarea și consultarea consiliului. Prin excepție de la prevederile alin. (1) lit. c) și d), pentru abaterile disciplinare săvârșite pe timpul stării de urgență, de asediu, de mobilizare și pe timp de război, persoana care a dispus cercetarea prealabilă poate aplica măsura prevăzută la art. 581 sau, după caz, o sancțiune disciplinară dintre cele prevăzute la art. 58 alin. (1).

20. Potrivit celor dispuse prin art. 62 alin. (2), (6) și (7) din Legea nr. 360/2002, consiliul de disciplină este un organism colectiv de analiză juridică și profesională a abaterilor comise de polițiști și a modului în care acestea au fost cercetate, constituit pentru a fi consultat de către persoanele prevăzute la art. 59 alin. (2). Consiliul poate propune: a) clasarea dosarului, în cazul constatării inexistenței faptelor cercetate, nevinovăției polițistului cercetat, împlinirii termenului de prescripție a răspunderii, precum și în situația încetării raporturilor de serviciu ale polițistului cercetat; b) aplicarea măsurii prevăzute la art. 581;

c) aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute la art. 58 alin. (1). Concluziile consiliului cu privire la existența/inexistența abaterii disciplinare și vinovăția/nevinovăția polițistului cercetat sunt obligatorii pentru persoanele prevăzute la art. 59 alin. (2), iar propunerea cu privire la sancțiunea disciplinară sau cu privire la aplicarea măsurii prevăzute la art. 581 are caracter consultativ.

21. Așa cum dispun prevederile art. 34 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 725/2015 pentru stabilirea normelor de aplicare a cap. IV din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, referitoare la acordarea recompenselor și răspunderea disciplinară a polițiștilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 11 septembrie 2015, pentru îndeplinirea rolului și atribuțiilor specifice, de regulă, Consiliul are următoarele atribuții principale: a) citează polițistul cercetat;

b) evaluează probele administrate; c) dacă apreciază că se impune, poate solicita polițistului desemnat să ofere clarificările necesare; d) audiază persoane, administrează probe și verifică documente; e) deliberează asupra cauzei; f) întocmește încheierea prevăzută la art. 62 alin. (5) din Statut.

22. În temeiul dispozițiilor art. 61 alin. (1) și (8) din Legea nr. 360/2002, polițistul poate contesta sancțiunea disciplinară, în termen de 10 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință, șefului unității ierarhic superioare, iar în cazul în care este nemulțumit de soluția aplicată de acesta se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile legii, fără parcurgerea procedurii prealabile. Potrivit art. 611 din aceeași lege, actul administrativ prin care se aplică sancțiunea pentru abaterile disciplinare săvârșite pe timpul stării de urgență, de asediu, de mobilizare și pe timp de război produce efecte de la data comunicării acestuia și poate fi contestat direct la instanța de contencios administrativ, potrivit legii.

23. Așa cum se reține din cele mai sus arătate, procedura disciplinară aplicabilă polițiștilor parcurge mai multe etape, fiecare dintre acestea asigurând posibilitatea polițistului cercetat disciplinar de a se apăra, de a propune probe, de a formula obiecții și de a supune controlului legalitatea procedurii disciplinare. Așa cum rezultă din dispozițiile legale, pe tot parcursul procedurii disciplinare, polițistului îi este garantat dreptul la apărare, în sensul că i se recunoaște dreptul de a formula și de a susține apărări în favoarea sa, de a prezenta probele și motivațiile pe care le consideră necesare în apărarea sa și de a fi asistat. De asemenea, procedura se desfășoară cu respectarea principiului contradictorialității, asigurându-se posibilitatea persoanelor aflate pe poziții divergente de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legătură cu abaterea disciplinară sesizată.

24. Fiecare dintre etapele reglementate de legiuitor reprezintă o garanție suplimentară în ceea ce privește corectitudinea și legalitatea deciziilor privind răspunderea disciplinară a polițistului.

25. Acesta este și scopul existenței etapei consultării consiliului de disciplină, care urmează cercetării disciplinare, etapă în care se reanalizează și se verifică aspectele necesare stabilirii răspunderii disciplinare, precum și legalitatea procedurii cercetării prealabile. Reglementarea acestei etape este justificată de gravitatea sancțiunilor care pot fi aplicate polițiștilor, respectiv amânarea promovării în grade profesionale sau funcții superioare pe o perioadă de 1-3 ani, trecerea într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut ori destituirea din poliție. În ceea ce privește sancțiunile mai blânde, respectiv avertismentul și mustrarea scrisă, legiuitorul nu a prevăzut consultarea consiliului de disciplină.

26. Cu toate acestea, Curtea apreciază că îndepărtarea etapei consultării consiliului de disciplină din procedura disciplinară în ipoteza prevăzută de art. 584 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 nu lipsește polițistul supus acestei proceduri de dreptul la apărare, acesta putând fi exercitat în cadrul cercetării preliminare. Textul de lege supus controlului de constituționalitate restrânge o parte din garanțiile extinse ale dreptului la apărare al polițiștilor în procedura disciplinară, permițând însă exercițiul deplin al acestui drept în cadrul cercetării preliminare.

27. Alături de obiectivul evident al dispozițiilor art. 584 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 de a asigura simplificarea și celeritatea procedurii disciplinare care îi privește pe polițiști în contextul unor situații excepționale, așa cum sunt starea de urgență, de asediu, de mobilizare și războiul, textul de lege are, totodată, un scop de prevenție și de întărire a disciplinei în aceste perioade, având în vedere rolul important pe care îl au polițiștii în menținerea ordinii sociale, apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor, a comunității și a instituțiilor statului prin exercițiul autorității publice.

28. În acest sens sunt relevante cele reținute în expunerea de motive a Legii nr. 30/2021 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 36/2020, în care s-a arătat că „pentru asigurarea celerității desfășurării procedurii disciplinare, este necesară completarea normelor existente, astfel încât, în situațiile de instituire a stării de urgență, a stării de asediu sau a stării de război ori în caz de mobilizare, să existe norme legale cu rol preventiv în asigurarea unei stări și practici disciplinare corespunzătoare, care să conducă la adaptarea comportamentului polițiștilor și cadrelor militare aflați în serviciul permanent, pentru gestionarea eficientă a stării de urgență, a stării de asediu sau a stării de război ori în caz de mobilizare”.

29. Astfel, polițiștii sunt încurajați la respectarea cu strictețe a disciplinei profesionale pe durata acestor situații excepționale, cunoscând că încălcarea acestor norme este însoțită de o restrângere a garanțiilor privind respectarea dreptului la apărare.

30. Având în vedere cele mai sus reținute, Curtea apreciază că, raportat la criticile formulate de autorul excepției, dispozițiile art. 584 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 nu sunt contrare prevederilor art. 24 și 53 din Constituție.

31. Cât privește susținerile autorului excepției referitoare la încălcarea dreptului la apărare prin refuzul de a fi audiate anumite persoane sau de a fi analizate anumite probe pe parcursul cercetării disciplinare, Curtea apreciază că acestea constituie aspecte ce țin de aplicarea legii, a căror verificare revine în mod exclusiv competenței instanței de judecată.

32. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Național Pro Lex din București, în numele membrului de sindicat Marius Bucătaru, în Dosarul nr. 4.588/63/2020 al Curții de Apel Craiova — Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 584 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Curții de Apel Craiova — Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 11 noiembrie 2025. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Patricia-Marilena Ionea

Sursă: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 23 septembrie 2026, paginile 2-4

Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.