Pe scurt

  • Curtea Constituțională a respins, ca inadmisibilă, o nouă contestație împotriva regulilor legii dării în plată, invocată de Banca Transilvania într-un litigiu cu un debitor al cărui credit depășea echivalentul a 250.000 euro.
  • Legea nr. 77/2016 privind darea în plată rămâne neschimbată: regulile de impreviziune, suspendarea plăților și termenele de convocare la notar nu au fost afectate de această decizie.
  • Decizia confirmă, indirect, un prag important: doar creditele care nu depășesc 250.000 euro (calculat la cursul din ziua încheierii contractului) pot beneficia de mecanismul dării în plată.
Act: Decizia CCR nr. 806/2025
Publicat: M. Of. nr. 650 din 6 august 2026
Pronunțată: 16 decembrie 2025

Curtea Constituțională a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate ridicată de Banca Transilvania împotriva unor prevederi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată și din Legea nr. 52/2020 care a modificat-o. Decizia nr. 806/2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 650 din 6 august 2026, nu se pronunță pe fondul criticilor formulate de bancă, ci constată că legea contestată nu era aplicabilă litigiului: creditul debitorului depășea echivalentul în lei a 250.000 euro, prag peste care Legea nr. 77/2016 nu se aplică deloc.

Banca susținuse că prezumțiile de impreviziune introduse prin Legea nr. 52/2020, care permit stingerea datoriei printr-un simplu transfer al imobilului către bancă atunci când cursul valutar a crescut cu peste 52,6%, încalcă dreptul de proprietate al creditorului și principiul securității juridice. Curtea nu a analizat aceste argumente pe fond, oprindu-se la o chestiune procedurală: cauza dedusă judecății nu intra sub incidența legii criticate.

Atunci când a analizat aceleași texte pe fond, Curtea le-a confirmat: vezi Decizia nr. 557/2025, prin care criticile a șapte bănci au fost respinse în bloc.

Efectele pe care le produce

Pentru debitorii și creditorii aflați deja în proceduri de dare în plată, decizia nu schimbă nimic: regulile din Legea nr. 77/2016, inclusiv prezumțiile de impreviziune introduse prin Legea nr. 52/2020, rămân aplicabile exact ca înainte. Curtea nu a anulat, nu a modificat și nu a suspendat nicio prevedere legală.

Pentru instituțiile de credit care ar fi vrut să conteste constituționalitatea acestor prezumții, decizia arată o limită practică: o astfel de excepție poate fi respinsă ca inadmisibilă dacă litigiul concret în care este ridicată nu se încadrează în domeniul de aplicare al legii (de exemplu, dacă valoarea creditului depășește pragul de 250.000 euro). Băncile ar trebui să găsească un dosar cu un credit sub acest prag pentru ca o viitoare excepție să fie analizată pe fond. Patru bănci au găsit exact un asemenea dosar, iar Curtea le-a respins criticile pe fond, prin Decizia CCR 644/2025.

Ce s-a schimbat față de situația anterioară

  • Nimic nu se schimbă în aplicarea legii dării în plată: regulile rămân exact cele din 2016, modificate în 2020.
  • Se confirmă pragul de 250.000 euro: Curtea a reamintit explicit că doar creditele care nu depășesc acest cuantum, calculat la cursul de schimb din ziua încheierii contractului, intră sub incidența Legii nr. 77/2016.
  • Se clarifică o condiție de admisibilitate: decizia arată clar că legătura cu soluționarea cauzei este o condiție obligatorie pentru ca o excepție de neconstituționalitate să fie analizată pe fond, nu doar o formalitate.

Supravegherea sectorului financiar s-a mișcat și pe cealaltă direcție. Pe 12 august 2026, Banca Națională a României a înăsprit, prin Regulamentul nr. 2/2026, condițiile de autorizare a instituțiilor de plată, firmele care mută bani fără să fie bănci.

Avantaje și dezavantaje

Ce aduce bun

  • Oferă predictibilitate debitorilor cu credite sub 250.000 euro: mecanismul dării în plată, cu prezumțiile sale de impreviziune, rămâne neatins.
  • Clarifică, pentru instanțe și părți, pragul valoric exact peste care Legea nr. 77/2016 nu se aplică, reducând litigiile inutile pe această temă.
  • Reamintește rigoarea condițiilor de admisibilitate a excepțiilor de neconstituționalitate, utilă pentru disciplina procesuală generală.

Ce rămâne o problemă

  • Criticile de fond ale creditorilor privind constituționalitatea prezumțiilor de impreviziune rămân neanalizate, urmând să fie ridicate din nou într-un dosar eligibil.
  • Debitorii cu credite peste 250.000 euro rămân, în continuare, în afara protecției oferite de Legea nr. 77/2016, fără o soluție legislativă alternativă menționată în decizie.
  • Decizia nu lămurește dacă și cum ar putea fi analizate pe fond aceste critici într-un dosar viitor, eligibil.

Sfaturi utile

  1. Dacă ești debitor și vrei să apelezi la darea în plată, verifică întâi dacă suma împrumutată, la momentul acordării, nu depășește echivalentul în lei a 250.000 euro, calculat la cursul de schimb din ziua încheierii contractului de credit.
  2. Dacă ești creditor (bancă sau IFN) și vrei să contești constituționalitatea prezumțiilor de impreviziune, asigură-te că dosarul concret în care ridici excepția implică un credit sub pragul de 250.000 euro, altfel riști respingerea ca inadmisibilă.
  3. Nu confunda respingerea ca inadmisibilă cu respingerea pe fond: Curtea nu a spus că prezumțiile de impreviziune sunt constituționale sau neconstituționale, ci doar că nu putea analiza acest caz concret.
  4. Pentru credite peste 250.000 euro, remediile disponibile rămân cele de drept comun, prevăzute de Codul civil (impreviziunea contractuală generală), nu mecanismul special al Legii nr. 77/2016.

Întrebări frecvente

Ce a decis Curtea Constituțională prin Decizia nr. 806/2025?
A respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată și din Legea nr. 52/2020, ridicată de Banca Transilvania, pentru că litigiul concret nu intra sub incidența legii criticate.
Se schimbă regulile dării în plată după această decizie?
Nu. Curtea nu a analizat pe fond constituționalitatea prezumțiilor de impreviziune, deci Legea nr. 77/2016 rămâne aplicabilă exact ca înainte.
De ce a fost respinsă excepția ca inadmisibilă, nu ca neîntemeiată?
Pentru că suma împrumutată de debitor depășea echivalentul în lei a 250.000 euro, prag peste care Legea nr. 77/2016 nu se aplică. Nefiind îndeplinită condiția legăturii cu soluționarea cauzei, Curtea nu a putut analiza criticile pe fond.
Ce este pragul de 250.000 euro?
Potrivit art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 77/2016, doar creditele al căror cuantum, la momentul acordării, nu depășește echivalentul în lei a 250.000 euro (calculat la cursul de schimb din ziua încheierii contractului) pot beneficia de mecanismul dării în plată.
Decizia e definitivă?
Da. Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii de la data publicării în Monitorul Oficial.

Analiza redacției

Decizia nu rezolvă o problemă de drept substanțial, ci una de igienă procedurală: cine poate cere Curții Constituționale să se pronunțe și în ce dosar. Filtrul folosit e condiția legăturii cu soluționarea cauzei din art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, aplicată printr-o singură verificare de fapt, cuantumul creditului raportat la pragul de 250.000 euro din art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 77/2016, calculat la cursul din ziua încheierii contractului. Curtea nu inventează nimic aici, ci reia distincția din Decizia nr. 20 din 18 ianuarie 2018, paragraful 14: sub prag se aplică legea specială, peste prag rămân remediile de drept comun, art. 969 și 970 din Codul civil de la 1864 sau art. 1.271 din cel actual.

Ceea ce nu se vede citind decizia de la cap la coadă e cât a durat această verificare. Încheierea de sesizare a Judecătoriei Iași e din 20 mai 2021, pronunțarea din 16 decembrie 2025, adică 1.671 de zile mai târziu, iar publicarea în Monitorul Oficial abia pe 6 august 2026, încă 233 de zile. În total, 1.904 zile pentru o soluție care se citea dintr-un act aflat la dosar de la început. Mai mult, niciunul dintre filtrele intermediare nu a semnalat problema: Judecătoria Iași a apreciat excepția ca întemeiată, iar reprezentantul Ministerului Public a cerut respingerea ei ca neîntemeiată, deci pe fond. Amândoi au tratat un text de lege inaplicabil litigiului ca și cum ar fi fost aplicabil, deși art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 cere instanței care sesizează Curtea să verifice tocmai asta.

A doua consecință iese din combinarea a două elemente ale dosarului. Banca nu a atacat doar prezumțiile de impreviziune, ci și Legea nr. 52/2020 în ansamblul său, pentru vicii de procedură la adoptare: lipsa studiilor de impact și lipsa avizului Băncii Naționale a României, cerut de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 312/2004. Criticile astea nu depind în niciun fel de cuantumul creditului din dosarul de la Iași, dar cad odată cu el, pentru că filtrul de admisibilitate se aplică excepției în bloc. Rezultatul practic e că un viciu de procedură invocat împotriva unei legi întregi nu poate fi examinat decât dacă se nimerește într-un dosar în care legea e aplicabilă pe fond, iar decizia nu explică de ce tratamentul e identic pentru cele două tipuri de critică.

Ce ar trebui schimbat

  • Verificarea pragului la momentul sesizării, nu după patru ani. Dacă instanța care sesizează Curtea ar consemna expres în încheiere valoarea creditului raportată la pragul din art. 4 alin. (1) lit. b), dosarele inaplicabile s-ar opri la Iași, nu la București, iar părțile ar afla în câteva săptămâni, nu în cinci ani, că excepția nu are șanse.
  • Un circuit scurt pentru deciziile de inadmisibilitate. O decizie de 17 paragrafe, fără opinie separată și adoptată cu unanimitate de voturi, a stat 233 de zile între pronunțare și publicare. Un termen intern de publicare mai scurt pentru deciziile care nu ating fondul ar elibera dosarele suspendate din instanțe mult mai devreme.
  • Motivarea distinctă a criticilor extrinseci. Curtea ar trebui să spună explicit, într-un considerent separat, de ce inaplicabilitatea legii în cauză blochează și criticile privind procedura de adoptare a Legii nr. 52/2020, care nu depind de situația concretă a debitorului. Fără asta, un viciu de procedură rămâne practic neatacabil.
  • Indexarea sau cel puțin reevaluarea periodică a pragului de 250.000 euro. Cifra e neschimbată din aprilie 2016 și e exprimată la cursul din ziua încheierii contractului, deci un credit din 2008 și unul din 2026 se raportează la repere valorice foarte diferite. O revizuire la interval fix ar decide deliberat cine intră sub legea specială, în loc să lase asta pe seama vechimii contractului.
  • Publicarea numărului de excepții respinse ca inadmisibile pe acest motiv. Curtea are datele. Dacă s-ar vedea câte dosare pe Legea nr. 77/2016 se opresc la pragul valoric, s-ar ști dacă vorbim de un accident sau de un tipar care blochează sistematic controlul de constituționalitate al legii dării în plată.

Textul original al actului normativ

Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial

M. Of. nr. 650 din 6 august 2026 8 pagini PDF, 81 KB actul începe la pagina 3

Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul

Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.

Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului

DECIZIA nr. 806 din 16 decembrie 2025

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (11)-(13), (3) și (4), ale art. 5 alin. (3) și (31) și ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum și a Legii nr. 52/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, în ansamblul său

EMITENT: CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 650 din 6 august 2026

Elena-Simina Tănăsescu

– președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

– judecător

Mihaela Ciochină

– judecător

Cristian Deliorga

– judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

– judecător

Laura-Iuliana Scântei

– judecător

Gheorghe Stan

– judecător

Cristina Cătălina Turcu

– magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia-Eleonora Constantin.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a articolului unic pct. 2-6 din Legea nr. 52/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum și a Legii nr. 52/2020 în ansamblul său, excepție ridicată de Societatea Banca Transilvania – S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 31.177/245/2020 al Judecătoriei Iași – Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.947D/2021.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, respectiv celor reținute în deciziile nr. 752 din 14 decembrie 2023 și nr. 271 din 29 mai 2025.

CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 20 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 31.177/245/2020, Judecătoria Iași – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a articolului unic pct. 2-6 din Legea nr. 52/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum și a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său. Excepția a fost ridicată de Societatea Banca Transilvania – S.A. din Cluj-Napoca într-o cauză având ca obiect o contestație la notificarea de dare în plată.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia arată, în esență, că legea criticată este neconstituțională pentru că a fost adoptată în lipsa unor studii de impact și fără să fi fost solicitat avizul Băncii Naționale a României, ceea ce încalcă art. 3 alin. (2) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României și art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție. Lipsa de previzibilitate a normelor ce reglementează prezumțiile de impreviziune duce la încălcarea principiului securității juridice. Referitor la prevederile art. 4 alin. (11)-(13) din Legea nr. 77/2016 prin raportare la art. 44 și 53 din Constituție, la art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, coroborat cu art. 11 și 20 din Constituție, precum și la art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, se arată că procentul de 52,6% nu se încadrează în sfera impreviziunii, ci reprezintă o ingerință nejustificată în dreptul de proprietate al creditorului. O asemenea soluție legislativă nu duce la o reechilibrare contractuală, ci la mutarea riscului inerent în sarcina exclusivă a creditorului, ipoteză care se constituie într-o încălcare a dreptului de proprietate. Prezumția criticată nu răspunde nici exigențelor stabilite prin Decizia Curții Constituționale nr. 731 din 6 noiembrie 2019, ce țin de problema persistenței „în timp a riscului valutar în sensul caracterului său constant, continuu, ireversibil”. Menținerea pragului valoric în discuție pentru ultimele 6 luni anterioare transmiterii notificării de dare în plată, în condițiile unor contracte de credit încheiate pe o durată de 25-30 de ani, nu poate fi considerat că ar răspunde condițiilor persistenței, continuității și ireversibilității.

6. Procentul de 50% prevăzut de art. 4 alin. (11) lit. b) din Legea nr. 77/2016, introdus prin Legea nr. 52/2020, este stabilit în mod arbitrar, fără o evaluare temeinică în care să se țină cont de perioada lungă pentru care se încheie contractele, ceea ce aduce atingere dreptului de proprietate al creditorului. Termenul de 6 luni în care fluctuația trebuie să se mențină nu îndeplinește exigențele de consistență, continuitate și persistență, evidențiate anterior în Decizia Curții Constituționale nr. 731 din 6 noiembrie 2019.

7. Cu privire la criticile de neconstituționalitate aduse prevederilor art. 4 alin. (13) din Legea nr. 77/2016 prin raportare la art. 16, 53, 57, 135 și art. 147 alin. (4) din Constituție, se arată că textul criticat instituie prezumții absolute în favoarea consumatorilor, fără posibilitatea găsirii punctului de echilibru contractual. În aceste condiții, excluderea controlului judecătoresc al contractului prin introducerea unor prezumții absolute de impreviziune apare în mod evident ca o măsură disproporționată care aduce atingere, în mod nejustificat, dreptului de proprietate și dreptului de acces la o instanță. Impreviziunea nu presupune mutarea riscurilor către creditor, ci găsirea punctului de echilibru, aspect care nu se regăsește în reglementare. Creditorul, parte a contractului, este plasat într-o situație de inegalitate, fiind obligat la preluarea unui bun în contul unei creanțe superioare. Impunerea unei prezumții automate raportate strict la un prag valoric, cu ignorarea restului circumstanțelor contractuale și factuale de după încheierea contractelor, se constituie și într-o ipoteză de restrângere a drepturilor creditorilor. Se aduce atingere și art. 135 din Constituție în condițiile în care o instituție de credit este obligată să devină gestionar și vânzător de imobile. Imixtiunea în dreptul de creanță încă din momentul simplei transmiteri a unei notificări și suspendarea automată prin lege a obligațiilor debitorului și a restului consecințelor neîndeplinirii obligațiilor sale (inclusiv neînscrierea în Biroul de credit) reprezintă o ipoteză de încălcare a dreptului de proprietate al creditorului care nu respectă testul proporționalității și o încălcare a egalității în fața legii.

8. Judecătoria Iași – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată deoarece textele de lege criticate aduc atingere dreptului de proprietate al creditorilor.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.

CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este reținut în încheierea de sesizare, îl constituie prevederile articolului unic pct. 2-6 din Legea nr. 52/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 13 mai 2020, precum și Legea nr. 52/2020 în ansamblul său. Având în vedere art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. 4 alin. (11)-(13), (3) și (4) (condițiile impreviziunii și prioritatea echilibrării contractului de credit), ale art. 5 alin. (3) și (31) (termenele de convocare la notarul public și suspendarea plăților către creditor fără consecința înscrierii în Biroul de credit, precum și suspendarea oricăror proceduri judiciare sau extrajudiciare) și ale art. 7 alin. (4) (suspendarea plăților către creditor și suspendarea oricăror proceduri judiciare sau extrajudiciare până la soluționarea definitivă a contestației) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016, cu modificările și completările ulterioare, precum și Legea nr. 52/2020, în ansamblul său.

13. În opinia autoarei excepției, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) privind principiile statului de drept, legalității, calității legii și securității juridice, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 44 – Dreptul de proprietate privată, art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 57 – Exercitarea drepturilor și a libertăților, art. 135 – Economia și în art. 147 alin. (4) privind efectele deciziilor Curții Constituționale. Totodată, în temeiul art. 11 și al art. 20 alin. (1) din Constituție, prin raportare la prevederile constituționale corespondente, sunt invocate și exigențele art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că una dintre condițiile cumulative ale stingerii creanței izvorâte dintr-un contract de credit și a accesoriilor sale prin dare în plată este cea prevăzută de art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 77/2016, respectiv cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, să nu fi depășit echivalentul în lei al sumei de 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de Banca Națională a României în ziua încheierii contractului de credit.

15. Curtea observă, din examinarea actelor existente la dosarul cauzei, că suma împrumutată depășește echivalentul în lei a 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de Banca Națională a României în ziua încheierii contractului de credit. Referitor la această situație, prin Decizia Curții Constituționale nr. 20 din 18 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 13 aprilie 2018, paragraful 14, Curtea a reținut că acei consumatori care au împrumutat sume al căror cuantum, la momentul acordării, nu depășește echivalentul în lei a 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de Banca Națională a României în ziua încheierii contractului de credit, se pot prevala de remediile judiciare instituite de legea specială, respectiv Legea nr. 77/2016. În schimb, acele persoane care au împrumutat sume al căror cuantum, la momentul acordării, depășește echivalentul în lei a 250.000 euro se pot prevala de remediile judiciare instituite de dreptul comun, respectiv prevederile art. 969 și 970 din Codul civil din 1864 ori, după caz, cele ale art. 1.271 din actualul Cod civil.

16. Raportând aceste aspecte la condiția de admisibilitate referitoare la legătura cu soluționarea cauzei, Curtea reține că aceasta „presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (a se vedea Decizia nr. 376 din 26 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 7 august 2015, paragraful 26, sau Decizia nr. 108 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 8 iunie 2017, paragraful 20). Prin urmare, întrucât Legea nr. 77/2016 nu este aplicabilă litigiului în cadrul căruia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, deoarece nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 77/2016, excepția de neconstituționalitate va fi respinsă ca inadmisibilă.

17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (11)-(13), (3) și (4), ale art. 5 alin. (3) și (31) și ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum și a Legii nr. 52/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, în ansamblul său, excepție ridicată de Societatea Banca Transilvania – S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 31.177/245/2020 al Judecătoriei Iași – Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Iași – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 decembrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu

Sursa: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 6 august 2026

Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.