Pe scurt

  • Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată, cu unanimitate de voturi, excepția prin care se cerea ca judecătorii și procurorii militari să fie plătiți după două grile în același timp, cea a magistraților și cea a armatei.
  • Regula rămâne cea din art. 69 alin. (1) și art. 70 din capitolul II al anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017: magistrații militari sunt salarizați ca personal din sistemul justiției și primesc, în plus, doar solda de grad. Restul majorărilor din armată, inclusiv solda de comandă, nu li se cuvin.
  • Decizia a fost pronunțată la 16 octombrie 2025 și publicată abia la 2 septembrie 2026, la 321 de zile distanță. De la data publicării este definitivă și obligatorie pentru toate instanțele.
Act: Decizia Curții Constituționale nr. 473 din 16 octombrie 2025
Publicat: M. Of. nr. 737 din 2 septembrie 2026
Intră în vigoare: 2 septembrie 2026, data publicării, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, invocat chiar de Curte în temeiul deciziei

Un judecător militar cu grad de colonel a cerut să fie plătit și după grila armatei, pe lângă salariul de magistrat, iar Curtea Constituțională i-a respins cererea în bloc. Decizia nr. 473 din 16 octombrie 2025 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 737 din 2 septembrie 2026 și confirmă că cele două texte atacate, art. 69 alin. (1) și art. 70 din capitolul II al anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, sunt constituționale. Aceeași anexă nr. VI, cea care ține salarizarea din apărare, ordine publică și siguranță națională, a mai ajuns pe masa Curții și în vara anului 2026, atunci într-un dosar despre sporul de specialist de clasă al polițiștilor.

Cele două articole atacate ocupă, împreună, trei rânduri. Art. 69 alin. (1) spune că „pentru judecătorii și procurorii militari se aplică, în mod corespunzător, reglementările specifice personalului din sistemul justiției”. Art. 70 adaugă că, „pentru calitatea de cadru militar în activitate, cadrele militare prevăzute la art. 69 mai beneficiază de solda de grad”. Din aceste trei rânduri se deduce întregul regim de plată al unei categorii mici de oameni: magistrații care judecă sau anchetează în instanțele și parchetele militare și care poartă, în același timp, grad militar.

Autorul excepției, care a decedat între momentul sesizării Curții și cel al judecății, ridicase problema într-un proces de contencios administrativ pornit în 2018 pentru acordarea unor drepturi salariale. Argumentul lui avea două brațe. Primul: art. 69 alin. (1) din anexa nr. VI repetă, cu alte cuvinte, o regulă care există deja în art. 2 alin. (1) din anexa nr. V a aceleiași legi, iar paralelismul acesta este interzis de art. 13-17 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă și încalcă standardele de calitate a legii impuse de art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție. Al doilea: modul în care administrația și prima instanță au citit textele îl discriminează pe magistratul militar față de orice alt militar, ceea ce ar contraveni art. 16 alin. (1) din Constituție și art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Miza în cifre era vizibilă chiar din motivarea excepției. Ca judecător care a îndeplinit funcțiile de președinte delegat și de vicepreședinte de instanță, autorul primea o majorare a indemnizației de 10%, respectiv 8%. Un comandant de unitate militară, cu responsabilități pe care autorul le considera echivalente pe linie militară, primește potrivit art. 8 alin. (1) din anexa nr. VI o soldă de comandă de până la 25% din solda de funcție. Singurul drept de natură militară care îi rămânea magistratului era solda de grad, în cuantum de 360 de lei pentru gradul de colonel, potrivit cifrei invocate în dosar.

Curtea nu a intrat în comparația de procente. A trimis la Decizia nr. 7 din 14 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 418 din 21 aprilie 2021, unde examinase deja critici aproape identice, formulate de procurori militari din Direcția Națională Anticorupție, și unde reținuse, în paragraful 35, concluzia care închide și dosarul de acum: magistrații militari „nu beneficiază de un regim dublu de salarizare, respectiv de personal din sistemul justiției și de personal din domeniul apărării, ci numai de cel care îi privește pe procurori ca parte a sistemului justiției”. Cum, spune Curtea la paragraful 24, nu au intervenit elemente noi, soluția și considerentele din 2021 rămân valabile.

Pe fondul discriminării, raționamentul este cel clasic al Curții: egalitatea nu înseamnă uniformitate, iar situațiile obiectiv diferite impun tratamente juridice diferite. Un judecător militar și un comandant de unitate militară nu fac aceeași muncă, deci pot fi plătiți după logici diferite. Pe dreptul de proprietate, Curtea a amintit hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 19 aprilie 2007 în cauza Vilho Eskelinen și alții împotriva Finlandei, paragraful 94, potrivit căreia Convenția nu garantează dreptul de a primi în continuare un salariu într-un anumit cuantum.

Efectele pe care le produce

Prima consecință este că nimic nu se schimbă în lege. O decizie de respingere lasă textul exact acolo unde era. Art. 69 alin. (1) și art. 70 din capitolul II al anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 rămân în vigoare în forma publicată în Monitorul Oficial nr. 492 din 28 iunie 2017, formă pe care Curtea o reproduce integral la paragraful 14 fără să semnaleze vreo modificare intervenită între timp.

A doua consecință privește dosarul concret. Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția de contencios administrativ și fiscal, care poate merge mai departe cu judecata în dosarul nr. 3.736/2/2018/a1. Cum autorul excepției a decedat, beneficiul practic al soluției nu îi mai revine lui, ci se răsfrânge asupra tuturor celorlalți magistrați militari care ar fi vrut să folosească aceeași cale.

A treia consecință este cea care contează pentru oricine lucrează într-o instanță sau un parchet militar. Începând cu 2 septembrie 2026 există o a doua decizie a Curții, după cea din 2021, care spune același lucru. O acțiune în instanță prin care s-ar cere solda de comandă, majorarea generală prevăzută de art. 19 din anexa nr. VI sau majorarea pentru specialist de clasă din art. 28 al aceleiași anexe pornește acum cu un handicap în plus: nu mai poate fi susținută pe neconstituționalitatea textului, pentru că textul a fost verificat de două ori și a trecut de fiecare dată.

A patra consecință este una de ordin practic pentru compartimentele financiare. Statele de plată întocmite după modelul confirmat de Curte, cu indemnizație de magistrat plus soldă de grad și fără drepturi din grila militară, nu mai pot fi contestate pe motiv că regula însăși ar fi neconstituțională. Curtea a răspuns în 2026 și la o întrebare vecină despre veniturile magistraților: pensia celui reîncadrat în funcție se reduce cu 85%.

Ce s-a schimbat față de situația anterioară

Din punct de vedere al textului legii, nimic. Aceasta este partea importantă și cea mai des înțeleasă greșit când Curtea Constituțională apare în titluri. O excepție respinsă nu abrogă, nu suspendă și nu obligă Parlamentul să facă ceva. Legea rămâne cum a fost, iar decizia adaugă doar un strat de interpretare obligatorie peste ea.

S-a schimbat, în schimb, densitatea jurisprudenței. În ianuarie 2021, când Curtea a pronunțat Decizia nr. 7, exista un singur precedent pe această chestiune, iar el fusese pronunțat într-un dosar de procurori militari din Direcția Națională Anticorupție. Acum există două decizii, iar cea de-a doua acoperă și situația judecătorilor militari care au condus instanțe, adică exact ipoteza în care argumentul echivalenței cu comandantul de unitate militară părea cel mai puternic. Zona în care mai poate fi încercat un atac de neconstituționalitate s-a îngustat.

S-a schimbat și contextul legislativ din jurul dosarului, deși Curtea nu îl menționează. Autorul excepției își sprijinise motivarea, printre altele, pe art. 74 alin. (4) și (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Legea nr. 303/2004 a fost abrogată la 16 decembrie 2022, prin Legea nr. 303/2022, adică la aproape trei ani înainte ca decizia să fie pronunțată. Excepția a fost judecată pe o motivare care se sprijinea, parțial, pe un text care nu mai exista. Statutul magistraților a mai ajuns o dată la Curte în 2026, de data aceasta pe tema coordonării procurorilor stagiari.

Avantaje și dezavantaje

Ce aduce bun

  • Închide o incertitudine care dura de opt ani. Dosarul de fond a fost înregistrat în 2018. Ordonatorii de credite din sistemul militar și magistrații deopotrivă știu acum, fără echivoc, ce se plătește și ce nu.
  • Confirmă că solda de grad rămâne un drept. Art. 70 nu a fost desființat, iar Curtea îl citează ca text valid. Magistrații militari nu pierd nimic din ce primeau, indiferent cum ar fi arătat soluția.
  • Unanimitate, fără opinii separate. Toți cei opt judecători care au format completul au votat la fel, ceea ce face improbabilă o schimbare de jurisprudență în anii următori.
  • Argumentația este verificabilă. Curtea trimite explicit la paragrafele 25-29 și 33-35 din Decizia nr. 7/2021 și la un paragraf identificat din hotărârea CEDO Vilho Eskelinen, deci raționamentul poate fi urmărit de oricine, nu doar afirmat.

Ce rămâne o problemă

  • Critica de paralelism legislativ rămâne fără răspuns propriu. Autorul susținea că art. 69 alin. (1) din anexa nr. VI repetă art. 2 alin. (1) din anexa nr. V. Curtea răspunde prin trimitere la o decizie anterioară care se ocupa în principal de plafonarea salariilor la nivelul anului 2022, nu de suprapunerea celor două anexe.
  • Diferența de procente rămâne nediscutată. Între 10% pentru un președinte de instanță militară și până la 25% pentru un comandant de unitate există un raport de 2,5 la unu. Decizia nu explică de ce acest raport este rezonabil, ci doar că diferența de tratament este, în principiu, permisă.
  • Publicarea a durat 321 de zile. Soluția a fost pronunțată la 16 octombrie 2025 și a devenit obligatorie abia la 2 septembrie 2026. În tot acest interval, instanțele care judecau cauze similare nu aveau la dispoziție considerentele.
  • Autorul nu mai apucă soluția. Curtea a judecat un dosar în care partea decedase, ceea ce este corect din punct de vedere procedural, dar arată cât de departe a ajuns durata procedurii de durata unei vieți de om.

Sfaturi utile

  1. Verificați ce înseamnă, în fluturașul dumneavoastră, „solda de grad”. Este singurul element de natură militară care se adaugă la indemnizația de magistrat. Dacă apare sub altă denumire sau lipsește, aveți un motiv concret de sesizare a compartimentului financiar, iar acesta nu are legătură cu decizia de față.
  2. Nu confundați respingerea cu o interdicție de a mai merge în instanță. Decizia închide calea neconstituționalității art. 69 și 70, nu și eventualele litigii pe modul concret de calcul, pe indexări sau pe sume neplătite. Acelea rămân chestiuni de interpretare a legii, de competența instanțelor de contencios administrativ.
  3. Dacă aveți un proces în curs pe același subiect, citiți întâi Decizia nr. 7/2021. Curtea a spus explicit la paragraful 24 că preia acele considerente. Decizia nr. 473/2025 se înțelege corect doar împreună cu cea din 2021, publicată în M. Of. nr. 418 din 21 aprilie 2021.
  4. Rețineți data de la care decizia produce efecte. Este 2 septembrie 2026, data publicării, nu 16 octombrie 2025, data pronunțării. Diferența contează pentru termene procedurale și pentru argumentele scrise depuse la dosar în intervalul dintre cele două date.
  5. Pentru orice referire la anexa nr. VI, folosiți forma actualizată a legii. Curtea citează textul așa cum a fost publicat în 2017. Legea-cadru nr. 153/2017 a fost modificată de zeci de ori de atunci, iar numerotarea unui articol nu garantează că textul din jurul lui a rămas identic.

Întrebări frecvente

Ce a decis, concret, Curtea Constituțională?
A respins excepția ca neîntemeiată și a constatat că art. 70, cu referire la art. 69 alin. (1) din capitolul II al anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Votul a fost unanim.
Pe cine afectează decizia?
Pe judecătorii și procurorii militari, adică magistrații care activează în instanțele și parchetele militare și care au, în același timp, grad militar. Este o categorie de câteva zeci de oameni la nivelul întregii țări. Ceilalți magistrați și ceilalți militari nu sunt vizați.
Ce este solda de grad și de ce se dă separat?
Este suma care se plătește pentru gradul militar deținut, indiferent de funcția ocupată. Art. 70 din anexa nr. VI o acordă magistraților militari tocmai pentru că ei rămân cadre militare în activitate. În motivarea excepției se arată că, pentru gradul de colonel, ea era de 360 de lei.
Judecătorii militari pierd vreun drept prin această decizie?
Nu. O decizie de respingere nu schimbă legea. Ei rămân plătiți ca personal din sistemul justiției, primesc în continuare solda de grad și nu primeau oricum, nici înainte, drepturile din grila militară pe care le cerea autorul excepției.
De ce nu primesc și majorările prevăzute pentru ceilalți militari?
Pentru că art. 69 alin. (1) trimite în bloc la regulile din sistemul justiției, iar art. 70 face o singură excepție, solda de grad. Curtea a reținut, preluând Decizia nr. 7/2021, că nu există un regim dublu de salarizare, de magistrat și de militar în același timp.
Ce este solda de comandă și de ce a fost adusă în discuție?
Este majorarea de până la 25% din solda de funcție pe care art. 8 alin. (1) din anexa nr. VI o prevede pentru comandanții de unități militare. Autorul excepției susținea că funcția lui de președinte de instanță militară presupunea responsabilități comparabile, dar era plătită cu o majorare de doar 10%.
De ce a fost tratată ca discriminare și de ce a respins Curtea acest argument?
Argumentul se sprijinea pe art. 16 alin. (1) din Constituție și pe art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului. Curtea a răspuns că principiul egalității cuprinde și dreptul la diferențiere, iar situațiile obiectiv diferite impun tratamente juridice diferite. Un magistrat și un comandant de unitate nu se află în aceeași situație.
Ce se întâmplă acum cu dosarul de la Înalta Curte?
Decizia se comunică Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care poate continua judecata în dosarul nr. 3.736/2/2018/a1. Excepția fiind respinsă, instanța va aplica textele în forma actuală.
Textele criticate mai sunt în vigoare?
Da. Curtea le reproduce la paragraful 14 în forma publicată în Monitorul Oficial nr. 492 din 28 iunie 2017 și nu semnalează nicio modificare sau abrogare intervenită între timp. Fiind o decizie de respingere, ea nici nu putea scoate textele din vigoare.
De la ce dată se aplică decizia?
De la 2 septembrie 2026, data publicării în Monitorul Oficial, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, pe care Curtea îl invocă în temeiul deciziei. Decizia este definitivă și general obligatorie, deci se impune tuturor instanțelor și autorităților.

Analiza redacției

Soluția este previzibilă și, judecând după trimiterile din text, corect construită. Curtea nu inventează nimic: preia paragrafele 25-29 și 33-35 din Decizia nr. 7 din 14 ianuarie 2021, constată la paragraful 24 că nu au apărut elemente noi și închide dosarul cu unanimitate. Problema deciziei nu este ce spune, ci ce alege să nu spună și cât a durat până a spus-o.

Prima observație ține de calendar. Între pronunțare, 16 octombrie 2025, și publicare, 2 septembrie 2026, au trecut 321 de zile. Precedentul pe care se sprijină, Decizia nr. 7/2021, a fost pronunțat la 14 ianuarie 2021 și publicat la 21 aprilie 2021, adică în 97 de zile. Aceeași instanță, aceeași materie, un interval de 3,3 ori mai lung. Iar dacă numărăm de la sesizare, adică de la încheierea din 11 noiembrie 2021, până la publicare, ies 1.756 de zile, aproape patru ani și zece luni în care un text de trei rânduri a stat cu un semn de întrebare pe el. Dosarul de fond, înregistrat în 2018, a împlinit între timp opt ani.

A doua observație iese din combinarea a două cifre pe care Curtea le are în față și nu le pune una lângă alta. Un președinte de instanță militară primește o majorare de 10% din indemnizație, iar un comandant de unitate militară primește o soldă de comandă de până la 25% din solda de funcție. Raportul este de 2,5 la unu în favoarea comandantului, iar pentru vicepreședinte, cu 8%, urcă la 3,1 la unu. Curtea răspunde că diferența de tratament este permisă când situațiile sunt diferite, ceea ce este adevărat, dar nu verifică dacă diferența este și proporțională. Testul de proporționalitate, pe care instanța constituțională îl aplică în alte materii, lipsește complet aici.

A treia observație este una pe care nici măcar părțile nu par să o fi ridicat. Autorul excepției își sprijinea motivarea, printre altele, pe art. 74 alin. (4) și (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Acea lege a fost abrogată la 16 decembrie 2022, prin Legea nr. 303/2022, deci cu aproape trei ani înainte de pronunțare. Nici Curtea, nici Ministerul Public nu observă în text acest lucru. Într-un dosar care a stat patru ani în așteptare, verificarea faptului că normele invocate mai există ar fi trebuit să fie un pas de rutină.

Ce ar trebui schimbat

  • Un termen maxim între pronunțare și publicare pentru deciziile pe excepții de neconstituționalitate. Efectul practic: instanțele care judecă cauze identice ar înceta să lucreze cu o soluție cunoscută din comunicatul de presă și cu considerente indisponibile luni în șir. Un prag de 60 de zile ar fi suficient de larg pentru redactare și suficient de strâns cât să conteze.
  • Comasarea art. 69 alin. (1) din anexa nr. VI cu art. 2 alin. (1) din anexa nr. V. Efectul practic: dispare exact paralelismul reclamat în excepție. Dacă regula de salarizare a magistraților militari ar sta într-un singur loc, litigiile despre care anexă primează nu ar mai avea obiect.
  • Scrierea explicită, în art. 70, a faptului că enumerarea este limitativă. Efectul practic: o formulare de tipul „exclusiv solda de grad” ar face inutilă orice acțiune viitoare pe majorările din art. 8, art. 19 sau art. 28 din anexa nr. VI. Textul actual spune „mai beneficiază de solda de grad”, iar din „mai beneficiază” se poate încerca, oricând, o listă deschisă.
  • Recalibrarea majorării pentru conducerea instanțelor militare sau motivarea publică a diferenței. Efectul practic: fie procentele se apropie, fie ordonatorul de credite explică o dată de ce o funcție de conducere valorează 10% într-un loc și până la 25% în altul. Ambele variante scad numărul de procese.
  • Verificarea, la momentul redactării, a stării normelor invocate în motivare. Efectul practic: o decizie care se referă la o lege abrogată de trei ani își pierde din autoritate chiar dacă soluția este corectă. O notă de o frază în considerente ar fi rezolvat problema.
  • Publicarea de către Consiliul Superior al Magistraturii a numărului de magistrați militari în funcție. Efectul practic: se poate estima, cu creionul, impactul bugetar al oricărei propuneri de modificare a art. 70. Acum discuția se poartă fără să se știe despre câți oameni este vorba.

Textul original al actului normativ

Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial

M. Of. nr. 737 din 2 septembrie 2026 16 pagini PDF, 112 KB actul începe la pagina 2

Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul

Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.

Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului

DECIZIA nr. 473 din 16 octombrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70, cu referire la art. 69 alin. (1) din cuprinsul capitolului II din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice

EMITENT: CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

Publicat în: M. Of. nr. 737 din 2 septembrie 2026

D E C I Z I I A L E C U R Ț I I C O N S T I T U Ț I O N A L E CURTEA CONSTITUȚIONALĂ D E C I Z I A Nr. 473 din 16 octombrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70, cu referire la art. 69 alin. (1) din cuprinsul capitolului II din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice Elena-Simina Tănăsescu — președinte Asztalos Csaba-Ferenc — judecător Mihaela Ciochină — judecător Cristian Deliorga — judecător Dacian-Cosmin Dragoș — judecător Dimitrie-Bogdan Licu — judecător Laura-Iuliana Scântei — judecător Gheorghe Stan — judecător Cosmin-Marian Văduva — magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70, cu referire la art. 69 alin. (1) din cuprinsul capitolului II din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Radu Stancu în Dosarul nr. 3.736/2/2018/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție — Secția de contencios administrativ și fiscal și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.749D/2021.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent menționează că, în urma verificării legalității procedurii de înștiințare, rezultă că autorul excepției a decedat.

4. Reprezentantul Ministerului Public arată că această împrejurare nu împiedică Curtea Constituțională să soluționeze excepția de neconstituționalitate, având în vedere natura de ordine publică a acesteia.

5. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției, arătând că atâta vreme cât atribuțiile unui cadru militar activ sunt diferite de cele ale unui judecător militar și salarizarea acestora poate să fie diferită. C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin Încheierea din 11 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 3.736/2/2018/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție — Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 70, cu referire la art. 69 alin. (1) din cuprinsul capitolului II din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Radu Stancu într-o cauză având ca obiect acordarea unor drepturi salariale.

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile criticate au același conținut normativ ca al prevederilor cuprinse în art. 2 alin. (1) din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017. Acest paralelism legislativ, interzis și de art. 13-17 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, este contrar standardelor constituționale de calitate a legii, așa cum s-a statuat în jurisprudența Curții Constituționale, de exemplu, prin Decizia nr. 155 din 6 mai 2020, paragrafele 48 și 75-77, sau Decizia nr. 187 din 17 martie 2021, paragraful 68, precum și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

8. Se susține, totodată, că interpretarea dispozițiilor legale incidente în cazul autorului de către autoritatea administrativă, însușită de prima instanță, care a fost realizată prin scoaterea acestora din contextul normativ mai larg, îi discriminează pe judecătorii și procurorii militari față de ceilalți militari, fiind contrară art. 16 alin. (1) din Constituție, art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Protocolului nr. 12 la aceasta, jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțate în interpretarea acestora, precum și art. 2 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Astfel, prin această interpretare se restrâng drepturile la solda de grad, în cuantum, în cazul autorului, pentru gradul de colonel, de 360 de lei, deși a îndeplinit funcțiile de președinte delegat sau vicepreședinte, în condițiile în care, pe linie militară, avea aceleași responsabilități precum comandanții și locțiitorii comandanților de unități militare. Pentru funcțiile de președinte și vicepreședinte de instanță majorarea indemnizației este de 10%, respectiv 8%, în timp ce pentru comandanții de unități militare solda de comandă este, potrivit art. 8 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, de până la 25% din solda de funcție/salariul de funcție. De asemenea, interpretarea criticată lasă fără efecte și prevederile art. 74 alin. (4) și (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și ale art. 2 alin. (1) din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017.

9. Autorul mai arată că se încalcă și prevederile art. 1 din Primul Protocol la Convenție, deoarece dreptul la salariu invocat este un bun în sensul acestora. În cazul salarizării militarilor, în Legea-cadru nr. 153/2017 se disting două categorii de majorări salariale: una cu caracter general, care ține de calitatea de militar, de exemplu, cea prevăzută de art. 19 din cuprinsul anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, și o alta cu caracter special, care ține de anumite calități, calificări specifice, precum majorarea pentru specialist de clasă prevăzută de art. 28 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. Cele două majorări reprezintă drepturi acordate tuturor militarilor care se află în aceeași situație, excluderea magistraților militari fiind discriminatorie.

10. Înalta Curte de Casație și Justiție — Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția este neîntemeiată.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. C U R T E A, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 70, cu referire la art. 69 alin. (1) din cuprinsul capitolului II din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, care au următorul cuprins: — Art. 69 alin. (1): „Pentru judecătorii și procurorii militari se aplică, în mod corespunzător, reglementările specifice personalului din sistemul justiției.”; — Art. 70: „Pentru calitatea de cadru militar în activitate, cadrele militare prevăzute la art. 69 mai beneficiază de solda de grad.”

15. Se apreciază că dispozițiile criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) privind statul de drept și standardele de calitate a legii și ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în cauza soluționată prin Decizia nr. 7 din 14 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 21 aprilie 2021, a mai examinat critici care, în esență, exprimau nemulțumirea față de scăderea cuantumului drepturilor salariale ale procurorilor militari din cadrul Direcției Naționale Anticorupție. Cu acel prilej, în paragrafele 25-29 ale deciziei anterior menționate, Curtea a reamintit că stabilirea unei limite a cuantumului salariului de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare care sunt mai mari decât cele stabilite, potrivit acestei legi, la nivelul prevăzut de lege pentru anul 2022 are un caracter tehnic, fără a dispune cu privire la reducerea salariilor de bază ale personalului plătit din fonduri publice. Integrate regulilor privind aplicarea etapizată a legii, prevederile legale criticate vizează reglarea în timp a disfuncționalităților existente în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, prin limitarea creșterilor salariale la un nivel stabilit prin lege. O asemenea soluție legislativă este circumscrisă scopului urmărit de legiuitor, astfel cum acesta este enunțat în expunerea de motive la Legea-cadru nr. 153/2017, și anume acela de „eliminare a disfuncționalităților salariale existente în sistemul public de salarizare”, și vizează, în ansamblu, toate categoriile de personal plătit din fonduri publice.

17. În raport cu cele enunțate, Curtea a reținut că prevederile legale criticate, prin conținutul lor normativ, nu pun în discuție o restrângere a exercițiului dreptului fundamental la salariu, în sensul art. 53 din Constituție, ci vizează o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice, aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului.

18. Cât privește invocarea unor aspecte din jurisprudența Curții Constituționale privind dreptul fundamental la salariu, Curtea a reținut că acestea vizează ipoteze juridice distincte de cea avută în vedere prin prevederile legale criticate, drept pentru care acestea nu au relevanță în soluționarea excepției de neconstituționalitate.

19. De asemenea, referitor la invocarea dreptului la respectarea unui bun, prevăzut de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea a observat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în Convenție nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen și alții împotriva Finlandei, paragraful 94). Prin urmare, stabilirea prin lege a unei limite a salariilor de bază plătite angajaților din fonduri publice la nivelul prevăzut pentru anul 2022 nu are semnificația încălcării regulilor fundamentale și convenționale menționate.

20. De asemenea, reținând că situația obiectiv diferită în care se află diferite categorii de persoane plătite din fonduri publice justifică și chiar impune un tratament juridic diferit, Curtea a constatat că prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu sunt, prin însuși conținutul lor, contrare art. 16 alin. (1) din Constituție.

21. Cu referire specifică la prevederile lit. B a capitolului I din anexa nr. V, precum și ale art. 69 și 70 din anexa nr. VI la Legeacadru nr. 153/2017, criticate în mod expres și în cauza de față, Curtea a reținut, în paragrafele 33-35 ale Deciziei nr. 7 din 14 ianuarie 2021, că, potrivit jurisprudenței instanței constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, principiul egalității justifică dreptul la diferențiere, tocmai pentru că egalitatea nu înseamnă uniformitate, iar situațiile diferite sub aspect obiectiv și rezonabil impun diferențe de tratament juridic.

22. În ceea ce privește invocarea încălcării dispozițiilor art. 41 și 53 din Constituție, Curtea a reținut că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului plătit din fonduri publice intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului, iar modificarea reglementărilor în această materie nu înseamnă restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale. Constituția prevede în art. 41 alin. (2), printre drepturile salariaților la protecția socială a muncii, „instituirea unui salariu minim brut pe țară”, fără să dispună cu privire la cuantumul acestuia. În aceste condiții, nu poate fi reținută o restrângere a exercițiului dreptului la muncă, în componenta sa privind dreptul la salariu, în sensul art. 53 din Constituție, și, în consecință, dispozițiile art. 41 și 53 din Legea fundamentală invocate nu sunt încălcate.

23. Curtea a mai constatat că regimul salarizării procurorilor militari poate fi dedus din punctul 3 al anexei nr. V coroborat cu art. 69 alin. (1) din anexa nr. VI la aceeași lege, care prevede că pentru judecătorii și procurorii militari se aplică, în mod corespunzător, reglementările specifice personalului din sistemul justiției. Așadar, procurorii militari nu beneficiază de un regim dublu de salarizare, respectiv de personal din sistemul justiției și de personal din domeniul apărării, ci numai de cel care îi privește pe procurori ca parte a sistemului justiției.

24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudența mai sus invocată, atât soluția, cât și considerentele deciziilor citate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Radu Stancu în Dosarul nr. 3.736/2/2018/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție — Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 70, cu referire la art. 69 alin. (1) din cuprinsul capitolului II din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție — Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 16 octombrie 2025. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva

Sursă: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 737 din 2 septembrie 2026

Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.