Pe scurt
- Curtea Constituțională a respins, cu unanimitate de voturi, ca neîntemeiată, excepția prin care doi foști magistrați pensionați contestau regula ce le taie 85% din pensie cât timp sunt chemați înapoi în funcție. Respins ca neîntemeiat înseamnă că, spre deosebire de o respingere ca inadmisibilă, Curtea a intrat în fond și a spus că textul respectă Constituția.
- Textul contestat, art. 83 alin. (3) teza finală din Legea nr. 303/2004, avea o singură frază: „Pe perioada reîncadrării, cuantumul pensiei se reduce cu 85%.” Se aplică numai foștilor judecători, procurori și magistrați-asistenți readuși în funcție fără concurs, la instanțe și parchete care nu pot funcționa din lipsă de personal. Un magistrat pensionat care lucrează oriunde altundeva își păstrează pensia întreagă.
- Legea nr. 303/2004 este abrogată din 16 decembrie 2022, dar regula nu a dispărut: aceeași frază, cu aceeași cifră, se află astăzi în art. 216 alin. (2) din Legea nr. 303/2022. Decizia privește, așadar, drept viu, chiar dacă textul pe care l-a judecat nu mai era în vigoare de 1.159 de zile la data pronunțării.
Publicat: M. Of. nr. 772 din 11 septembrie 2026
Intră în vigoare: 11 septembrie 2026, data publicării
Un judecător sau un procuror care iese la pensie și este chemat înapoi la instanța unde lucra rămâne, pe toată durata reîncadrării, cu 15% din pensie. Decizia nr. 131 din 17 februarie 2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 772 din 11 septembrie 2026, confirmă că această regulă respectă Constituția și respinge, cu unanimitate de voturi, excepția ridicată în două dosare de contestare a deciziilor de pensie. În aceeași ședință din 17 februarie 2026, Curtea a pronunțat și Decizia nr. 132/2026, despre coordonarea procurorilor stagiari, publicată cu o zi mai devreme și tot pe Legea nr. 303/2004, cu deosebirea că acolo a refuzat să intre în fond, iar aici a intrat.
Ca să se înțeleagă miza, regula trebuie așezată lângă cea de dinaintea ei. Art. 83 alin. (2) din aceeași lege spunea că judecătorii și procurorii ieșiți la pensie pot cumula pensia de serviciu cu veniturile din orice activitate profesională, „indiferent de nivelul veniturilor respective”. Un fost judecător care devine avocat, profesor sau consilier juridic își încasează pensia integral. Alineatul următor, (3), reglementa altceva: întoarcerea în magistratură. Foștii judecători, procurori și magistrați-asistenți puteau fi reîncadrați fără concurs, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, la instanțele sau parchetele unde aveau dreptul să funcționeze până la pensionare și care nu mai puteau funcționa normal din cauza lipsei de personal. Numirea se făcea de Președintele României pentru judecători și procurori, de Consiliul Superior al Magistraturii pentru magistrații-asistenți. Iar teza finală, singura ajunsă în fața Curții, tăia 85% din pensie pe toată perioada reîncadrării.
Pe cifre, diferența arată așa: la o pensie de serviciu de 10.000 de lei, cine se întoarce la instanță primește salariul funcției plus 1.500 de lei din pensie, iar cine își deschide un cabinet de avocatură primește onorariile plus 10.000 de lei. Reducerea nu este o interdicție de cumul, este un preț pus pe un singur tip de cumul, cel dintre pensia de serviciu și salariul de magistrat.
Excepția a venit pe două drumuri, unite la Curte. Primul autor, Adrian Toporăscu, a ridicat-o la Tribunalul Botoșani, Secția I civilă, într-un dosar de contestare a deciziei de pensie emise de Casa Județeană de Pensii Botoșani; instanța a sesizat Curtea prin încheierea din 15 septembrie 2020, iar dosarul a primit numărul 1.812D/2020. A doua autoare, Patricea-Lorela Soare, a ridicat-o la Tribunalul Dâmbovița, Secția I civilă, tot într-o contestație împotriva unei decizii de pensie, de data aceasta a Casei Județene de Pensii Argeș; sesizarea este din 19 septembrie 2023, iar dosarul a primit numărul 210D/2024. Curtea le-a conexat din oficiu, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, la dosarul înregistrat primul.
Argumentele autorilor au fost, în esență, trei. Că o reducere de 85% este atât de mare încât nu mai e o diminuare, ci o desființare a pensiei de serviciu pe durata reîncadrării. Că pensia este un drept câștigat pentru munca depusă în trecut, asimilabil unui bun, iar din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului rezultă că dreptul la pensie și dreptul la salariu pot fi tratate ca drepturi de proprietate. Și că regula încalcă egalitatea în drepturi, fiindcă o tăiere atât de severă a fost legiferată numai pentru magistrații pensionați și apoi reîncadrați, nu și pentru celelalte categorii care beneficiază de pensii de serviciu și lucrează mai departe. Temeiurile constituționale invocate au fost art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 44 alin. (1), art. 47 alin. (2), art. 135 alin. (2) lit. f) și art. 147 alin. (4).
Cele două instanțe care au sesizat Curtea au avut păreri opuse. Tribunalul Botoșani a considerat textul neconstituțional, pentru că pensia de serviciu ar fi un drept câștigat asimilat unui bun proprietate privată, iar o reducere aplicată numai unei categorii de persoane aflate în situații similare ar fi discriminare în sensul art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului. Tribunalul Dâmbovița a considerat excepția neîntemeiată. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au trimis niciun punct de vedere.
Ministerul Public a cerut respingerea, arătând că problema fusese deja tranșată prin Decizia nr. 381 din 4 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 890 din 3 octombrie 2023, prin care Curtea constatase constituționalitatea exact a aceluiași text. Curtea a urmat această linie și și-a construit motivarea aproape integral pe propriile decizii anterioare.
Raționamentul se sprijină pe o distincție veche de peste cincisprezece ani. Pensia de serviciu are două componente: partea contributivă, care se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și un supliment din partea statului, care se suportă din bugetul de stat. Prima este acoperită de dreptul constituțional la pensie din art. 47 alin. (2) din Constituție. A doua nu, fiindcă ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale, iar legiuitorul o poate acorda, modifica sau suprima în funcție de posibilitățile financiare. Ideea vine din Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 433 din 28 iunie 2010, reluată apoi prin Decizia nr. 747 din 4 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 69 din 21 ianuarie 2022. Din ea decurge și răspunsul la critica de proprietate: dacă suplimentul nu intră în sfera dreptului la pensie, suprimarea lui pentru viitor nu are semnificația unei exproprieri.
Pe egalitate, Curtea a comparat două căi de intrare în magistratură. Cine este numit pe bază de concurs, în condițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, ocupă un post vacant în competiție deschisă. Cine este reîncadrat în condițiile art. 83 alin. (3) primește, în schimb, un beneficiu: intră fără concurs, la instanța unde a lucrat, tocmai pentru că acolo lipsesc oamenii. Situațiile fiind diferite în esență, tratamentul diferit are, în logica Curții, un criteriu obiectiv și rațional. Argumentul urcă până la Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial nr. 69 din 16 martie 1994, care a formulat regula după care egalitatea cere tratament egal doar pentru situații care nu diferă.
În fine, Curtea a respins și trimiterea autorilor la Decizia nr. 82 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 33 din 16 ianuarie 2009, prin care fuseseră declarate neconstituționale prevederi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 230/2008. Diferența, arătată deja în Decizia nr. 381/2023, paragraful 36, este dublă. Ordonanța din 2008 interzicea complet cumulul pensiei cu veniturile din activități desfășurate în instituții publice, pe când textul de față permite cumulul și doar diminuează pensia. Și acolo neconstituționalitatea ținea de faptul că afectarea unor drepturi fundamentale se făcuse prin ordonanță de urgență, împotriva art. 115 alin. (6) din Constituție, pe când aici discuția poartă asupra unei legi a Parlamentului.
Efectele pe care le produce
Decizia este definitivă și general obligatorie de la publicare, adică de la 11 septembrie 2026, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție. Fiind o respingere pe fond, nu scoate nimic din vigoare și nu modifică niciun text. Cine caută o schimbare de lege nu va găsi niciuna.
Primul efect se produce în cele două dosare de pensii. Tribunalul Botoșani și Tribunalul Dâmbovița, cărora decizia li se comunică, judecă mai departe contestațiile împotriva deciziilor de pensie cu textul confirmat ca fiind constituțional. Pentru autorii excepției, aceasta este ultima ușă închisă pe calea constituțională.
Al doilea efect privește pe oricine ar vrea să reia problema. O respingere ca neîntemeiată nu declanșează interdicția de la art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, care privește doar prevederile constatate deja ca neconstituționale. Teoretic, textul poate fi atacat din nou, dar nu cu aceleași critici: Curtea a spus limpede că soluțiile din deciziile anterioare își mențin valabilitatea, „neintervenind elemente noi, de natură să justifice modificarea acestei jurisprudențe”. O excepție nouă ar trebui să aducă exact aceste elemente noi.
Al treilea efect, cel care contează pentru practică, privește regula aflată astăzi în vigoare. Curtea a judecat un text abrogat, dar norma a supraviețuit sub alt număr, iar dispozitivul nu o atinge direct. Pentru un magistrat care se pensionează în 2026 și este chemat înapoi, se aplică art. 216 alin. (2) din Legea nr. 303/2022, cu aceeași reducere de 85%. Decizia nu obligă nicio autoritate să se pronunțe asupra noului text, dar motivarea ei este singurul reper existent, fiindcă problema de fond este identică.
Al patrulea efect este economic și se vede la nivelul deciziei de a reveni sau nu în magistratură. Reîncadrarea se face doar acolo unde instanțele sau parchetele nu pot funcționa normal din lipsă de personal, adică exact unde statul are nevoie de oameni. Cine acceptă pierde 85% din pensie și primește salariul funcției. Cine refuză păstrează pensia întreagă și poate lucra oriunde altundeva fără nicio reducere, potrivit art. 217 din Legea nr. 303/2022, care reia vechiul art. 83 alin. (2). Calculul rămâne al fiecăruia, dar legea îl împinge într-o direcție previzibilă.
Al cincilea efect este de jurisprudență. Decizia nr. 131/2026 adaugă încă o verigă la un lanț care merge înapoi până în 2010 și confirmă, pentru a treia oară pe același text, că statul poate umbla la componenta suplimentară a pensiei de serviciu. Aceeași logică a fost folosită de Curte și în afara magistraturii, de pildă atunci când a spus că diferențele de pensie după anul pensionării nu sunt discriminare.
Ce s-a schimbat față de situația anterioară
În drept nu s-a schimbat nimic prin această decizie. S-a schimbat însă legea din jurul textului, de două ori, iar comparația este partea cea mai utilă pentru cititorul de astăzi.
Prima schimbare este chiar nașterea regulii. Reducerea cu 85% nu este din 2005, deși decizia citează republicarea Legii nr. 303/2004 în Monitorul Oficial nr. 826 din 13 septembrie 2005. Fraza a fost introdusă prin Legea nr. 242/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 868 din 15 octombrie 2018, care a rescris integral art. 83 alin. (3) prin pct. 143 al art. I și a intrat în vigoare la 18 octombrie 2018. Până atunci, alineatul spunea doar că reîncadrarea se face fără concurs și cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, la instanța unde magistratul funcționase, fără nicio condiție de deficit de personal și fără nicio atingere adusă pensiei. Legea din 2018 a adăugat deodată și restricția, și tăierea. Amănuntul contează pentru oricine caută textul aplicabil într-un dosar: forma din 2005 a articolului nu conține teza finală judecată de Curte.
A doua schimbare este înlocuirea legii. Legea nr. 303/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1.102 din 16 noiembrie 2022, a intrat în vigoare la 30 de zile de la publicare, potrivit art. 294 alin. (1), adică la 16 decembrie 2022, și a abrogat Legea nr. 303/2004 prin art. 294 alin. (5) lit. a). Vechiul art. 83 s-a rupt în două: menținerea în funcție până la 70 de ani și reîncadrarea au trecut la art. 216, iar dreptul de a cumula pensia cu orice alte venituri profesionale a trecut la art. 217.
Fraza criticată a trecut aproape neschimbată, cu trei diferențe. Prima este o precizare care restrânge: vechiul text spunea „cuantumul pensiei se reduce cu 85%”, iar art. 216 alin. (2) spune „cuantumul pensiei de serviciu se reduce cu 85%”. Cu alte cuvinte, legea nouă lămurește că reducerea lovește pensia specială, nu orice pensie. A doua este o condiție nouă de acces: reîncadrarea se poate face numai dacă magistratul a fost eliberat din funcție prin pensionare în ultimii 3 ani, limită care nu exista în legea veche. A treia ține de motivul reîncadrării: unde legea din 2004 cerea ca instanța să nu poată funcționa normal „din cauza lipsei de personal”, legea din 2022 vorbește despre „numărul mare al posturilor vacante ori din alte cauze obiective”, formulare mai largă.
Nu s-a schimbat nici cifra, nici structura care produce inegalitatea reclamată de autorii excepției. Art. 217 din Legea nr. 303/2022 reia permisiunea de cumul nelimitat pentru orice altă activitate profesională, ba chiar o lărgește la magistrații-asistenți și la personalul de specialitate juridică asimilat, iar art. 216 alin. (2) păstrează tăierea de 85% numai pentru întoarcerea în magistratură. Contrastul pe care s-a construit excepția este, așadar, drept în vigoare în septembrie 2026.
S-a schimbat, în sfârșit, și practica Curții, în sensul că nu s-a schimbat. Decizia nr. 747 din 4 noiembrie 2021 a validat prima dată textul, Decizia nr. 381 din 4 iulie 2023 l-a validat a doua oară în trei dosare conexate, iar Decizia nr. 131/2026 reia motivarea din 2023 aproape frază cu frază, până la trimiterile interne la paragrafele 36 și 37 ale deciziei precedente.
Avantaje și dezavantaje
Ce aduce bun
- Închide o incertitudine care ținea de bani. Casele de pensii și instanțele de contencios al asigurărilor sociale aplicau o regulă contestată în serie; acum au un răspuns pe fond, nu o amânare.
- Este pronunțată cu unanimitate de voturi, fără opinie separată sau concurentă, deci nu lasă îndoieli asupra a ceea ce a vrut Curtea să spună.
- Citează integral jurisprudența pe care se sprijină, cu numărul, data și locul publicării fiecărei decizii. Cititorul poate verifica singur fiecare verigă, ceea ce nu se întâmplă în toate deciziile de respingere.
- Explică limpede de ce tratamentul este diferit: intrarea prin concurs și reîncadrarea fără concurs sunt căi diferite, iar a doua este ea însăși un avantaj acordat de lege.
- Reafirmă distincția dintre partea contributivă a pensiei, protejată constituțional, și suplimentul din bugetul de stat, care nu este. Este reperul de care depinde soarta oricărei discuții viitoare despre pensiile speciale.
- Delimitează clar situația de cea din 2009, când Curtea a desființat interdicția totală de cumul din Ordonanța de urgență nr. 230/2008. Diminuarea unei pensii și interzicerea completă a cumulului rămân două lucruri diferite.
Ce rămâne o problemă
- Între pronunțare și publicare au trecut 206 zile, iar decizia produce efecte doar de la publicare. Pentru Decizia nr. 381/2023, pe același text și cu același magistrat-asistent, intervalul fusese de 91 de zile, deci de peste două ori mai scurt.
- De la sesizarea Tribunalului Botoșani până la publicare au trecut 2.187 de zile, aproape șase ani, într-un dosar în care oamenii contestau cuantumul propriei pensii.
- Textul judecat era abrogat de 1.159 de zile la data pronunțării, iar decizia nu spune nicăieri unde se găsește astăzi aceeași regulă. Cititorul trebuie să descopere singur art. 216 alin. (2) din Legea nr. 303/2022.
- Motivarea proprie a Curții se reduce la paragraful 28, o singură frază. Paragrafele 17 la 27 reproduc Decizia nr. 381/2023, pe alocuri cuvânt cu cuvânt, fără a spune deschis că este o preluare.
- Tribunalul Dâmbovița sesizase Curtea cu întregul art. 83 alin. (3), nu doar cu teza finală, iar decizia restrânge obiectul la teza finală fără să explice de ce. Pentru instanța de trimitere, restul alineatului rămâne fără răspuns expres.
- Decizia descrie reîncadrarea ca făcându-se „prin interviu organizat de către secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii”, deși textul de lege pe care îl reproduce în paragraful 14 spune doar „fără concurs” și nu pomenește niciun interviu. Formularea vine din jurisprudența anterioară, nu din norma judecată.
Sfaturi utile
- Dacă sunteți magistrat pensionat și primiți o propunere de reîncadrare, faceți calculul înainte de a răspunde. Comparați salariul funcției plus 15% din pensia de serviciu cu pensia întreagă plus orice alt venit profesional pe care l-ați putea obține în afara magistraturii, permis fără nicio reducere de art. 217 din Legea nr. 303/2022.
- Verificați condiția de timp introdusă de legea nouă. Art. 216 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 permite reîncadrarea numai dacă ați fost eliberat din funcție prin pensionare în ultimii 3 ani. Cine a ieșit la pensie mai demult nu mai intră în această procedură, indiferent de deficitul de personal al instanței.
- Dacă aveți pe rol o contestație împotriva unei decizii de pensie în care s-a aplicat reducerea, această decizie vă închide calea criticii de neconstituționalitate, dar nu și celelalte. Modul concret de calcul, data de la care s-a aplicat reducerea și componentele la care s-a aplicat rămân chestiuni de legalitate, pe care le apreciază instanța.
- Când lucrați cu un text abrogat, citați forma aplicabilă la data faptelor și verificați-o în Monitorul Oficial. Teza finală a art. 83 alin. (3) nu există în forma republicată în 2005: a fost introdusă prin Legea nr. 242/2018 și se aplică de la 18 octombrie 2018.
- Nu confundați reducerea cu o interdicție de cumul. Pensia și salariul se primesc amândouă, iar Curtea a insistat asupra acestei diferențe atunci când a respins trimiterea la Decizia nr. 82/2009. Dacă vă bazați pe jurisprudența din 2009, verificați mai întâi dacă textul pe care îl atacați interzice sau doar diminuează.
- La recalcularea pensiei după încheierea reîncadrării, cereți luarea în calcul a perioadei lucrate. Art. 216 alin. (4) din Legea nr. 303/2022 dă acest drept expres, prin raportare la funcția avută și la baza de calcul de la data eliberării din funcție.
Întrebări frecvente
Ce a decis Curtea Constituțională, pe scurt?
Cui i se aplică reducerea de 85%?
De ce nu este discriminare, dacă alți pensionari cu pensie de serviciu nu pierd nimic?
De ce nu este o expropriere, dacă pensia este un bun?
Dacă Legea nr. 303/2004 este abrogată, de ce s-a mai judecat excepția?
Regula mai există astăzi?
Se mai poate ridica aceeași problemă la Curte?
Cât a durat procedura?
Unde găsesc textul integral al deciziei?
Analiza redacției
Soluția este previzibilă și, în logica pe care Curtea o construiește din 2010, corectă. Dacă suplimentul din bugetul de stat nu intră în sfera dreptului constituțional la pensie, atunci legiuitorul îl poate reduce, iar 85% este o cifră politică, nu una constituțională. Problema nu este ce a decis Curtea, ci cât a durat până a decis și ce a lăsat nescris. Motivarea proprie se reduce la paragraful 28, o singură frază: soluțiile anterioare își mențin valabilitatea, neintervenind elemente noi. Paragrafele 17 la 27 reiau Decizia nr. 381 din 4 iulie 2023, pe alocuri cuvânt cu cuvânt. Paragraful 21 al deciziei de acum și pasajul corespunzător din 2023 coincid până la formularea „prin interviu organizat de către secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii”, o descriere care, de altfel, nu are acoperire în textul de lege reprodus câteva paragrafe mai sus, unde scrie doar „fără concurs”. Pentru un act care se publică fiindcă devine general obligatoriu, preluarea nu este un defect în sine, dar ar fi trebuit anunțată ca atare.
Cifrele spun mai mult decât textul. De la încheierea Tribunalului Botoșani, 15 septembrie 2020, până la pronunțare au trecut 1.981 de zile, iar până la publicare 2.187, adică fix șase ani mai puțin patru zile, pentru un răspuns care exista deja în forma finală din 4 iulie 2023. Între pronunțare și publicare au trecut 206 zile. Comparația cu propriul precedent este nemiloasă: Decizia nr. 381/2023, pe același text, cu același magistrat-asistent, a fost publicată la 91 de zile de la pronunțare. Aceeași Curte, aceeași procedură, același tip de act, un interval de peste două ori mai lung.
Al doilea calcul explică de ce contează întârzierea. Tribunalul Dâmbovița a sesizat Curtea la 19 septembrie 2023, adică la 77 de zile după ce Curtea pronunțase deja Decizia nr. 381/2023 și cu 14 zile înainte ca aceasta să apară în Monitorul Oficial. Dacă publicarea ar fi fost cu două săptămâni mai rapidă, instanța din Dâmbovița ar fi avut răspunsul sub ochi și, cel mai probabil, nu ar mai fi trimis dosarul la Curte. Întârzierea de publicare a produs, așadar, un dosar în plus, judecat încă doi ani și cinci luni ca să primească exact răspunsul care exista deja.
Al treilea calcul privește ordinea în care sunt luate dosarele. Decizia nr. 381/2023 a soluționat dosarele nr. 1.825D/2019, nr. 3.724D/2021 și nr. 661D/2022. Dosarul de față, nr. 1.812D/2020, era înregistrat la Curte înaintea a două dintre ele și avea obiect identic, dar nu a fost conexat atunci și a mai așteptat 959 de zile până la pronunțare. Nimic nu obliga Curtea să îl conexeze, dar rezultatul practic este că doi contestatari au primit în 2026 un răspuns pe care alți trei îl primiseră în 2023. Un detaliu administrativ spune și el ceva despre ritm: încheierea Tribunalului Dâmbovița este din septembrie 2023, iar dosarul poartă numărul 210D/2024, deci a ajuns la Curte abia după trecerea anului.
În sfârșit, decizia are un gol de orientare care o privește direct pe destinatara ei, practica. Textul judecat este abrogat de peste trei ani, iar regula de 85% trăiește astăzi în art. 216 alin. (2) din Legea nr. 303/2022, cu două diferențe reale: legea nouă spune „pensia de serviciu”, nu „pensia”, și adaugă condiția pensionării în ultimii 3 ani. Decizia nu menționează nicăieri articolul din legea în vigoare, deși paragraful 15 recunoaște expres abrogarea. Cine citește decizia fără să caute mai departe nu are cum să afle unde se aplică azi ceea ce Curtea tocmai a validat.
Ce ar trebui schimbat
- Un termen legal pentru publicarea în Monitorul Oficial a deciziilor Curții Constituționale pronunțate pe excepții. Treizeci de zile de la pronunțare ar fi suficiente. Efect: intervalul de 206 zile din acest caz nu ar mai fi posibil, iar instanțele care judecă între timp dosare cu aceeași problemă ar avea răspunsul la îndemână, în loc să trimită dosare noi la Curte, așa cum s-a întâmplat cu Tribunalul Dâmbovița.
- Publicarea imediată a soluției pe pagina Curții, cu efect de informare, nu de opozabilitate. Efect: o instanță care cântărește o cerere de sesizare ar putea vedea, în ziua următoare pronunțării, că textul a fost deja validat, fără să aștepte motivarea completă.
- Soluționarea grupată a dosarelor cu obiect identic, în ordinea înregistrării. Efect: un dosar înregistrat în 2020 nu ar mai aștepta 959 de zile după ce alte dosare, înregistrate în 2021 și 2022, au primit răspunsul pe același text.
- Explicarea expresă, în motivare, a restrângerii obiectului. Când o instanță sesizează Curtea cu un alineat întreg, iar decizia se pronunță doar asupra unei teze, motivul trebuie scris. Efect: Tribunalul Dâmbovița ar ști dacă a primit sau nu un răspuns asupra primelor două teze ale art. 83 alin. (3), iar părțile ar ști ce mai pot ataca.
- Indicarea, în deciziile care judecă texte abrogate, a articolului din legea în vigoare care a preluat norma. O singură frază la finalul motivării ar fi de ajuns. Efect: cititorul află imediat că regula validată se aplică astăzi prin art. 216 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 și că textul nou nu este identic, ci restrânge reducerea la pensia de serviciu și adaugă o condiție de vechime a pensionării.
Textul original al actului normativ
Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial
M. Of. nr. 772 din 11 septembrie 2026 16 pagini PDF, 125 KB actul începe la pagina 4
Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul
Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.
Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului
Decizia Curții Constituționale nr. 131 din 17 februarie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 alin. (3) teza finală din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor
EMITENT: Curtea Constituțională
Publicat în: M. Of. nr. 772 din 11 septembrie 2026
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ D E C I Z I A Nr. 131 din 17 februarie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 alin. (3) teza finală din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor Elena-Simina Tănăsescu — președinte Asztalos Csaba-Ferenc — judecător Mihai Busuioc — judecător Mihaela Ciochină — judecător Cristian Deliorga — judecător Dacian-Cosmin Dragoș — judecător Dimitrie-Bogdan Licu — judecător Laura-Iuliana Scântei — judecător Valentina Bărbățeanu — magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 alin. (3) teza finală din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Adrian Toporăscu în Dosarul nr. 2.245/99/2019 al Tribunalului Botoșani — Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.812D/2020.
2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 210D/2024, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 83 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, excepție ridicată de Patricea-Lorela Soare în Dosarul nr. 3.304/120/2021* al Tribunalului Dâmbovița — Secția I civilă.
4. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
5. Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate din dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea acestora. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura propusă. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 210D/2024 la Dosarul nr. 1.812D/2020, care a fost primul înregistrat.
6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Precizează că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra prevederilor legale criticate în cauza de față, constatând, prin Decizia nr. 381 din 4 iulie 2023, constituționalitatea acestora, jurisprudența invocată menținându-și valabilitatea.
C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
7. Prin încheierile din 15 septembrie 2020 și 19 septembrie 2023, pronunțate în dosarele nr. 2.245/99/2019 și nr. 3.304/120/2021*, Tribunalul Botoșani — Secția I civilă și Tribunalul Dâmbovița — Secția I civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 83 alin. (3) teza finală din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, respectiv a prevederilor art. 83 alin. (3) din aceeași lege.
Excepția a fost ridicată de Adrian Toporăscu și, respectiv, de Patricea-Lorela Soare în cauze având ca obiect soluționarea contestațiilor formulate împotriva deciziilor de pensie emise pentru autorii excepției de Casa Județeană de Pensii Botoșani, respectiv de Casa Județeană de Pensii Argeș.
8. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că reducerea cuantumului pensiei cu 85% pe perioada reîncadrării în funcția de judecător, procuror sau magistrat-asistent contravine prevederilor din Constituție care garantează dreptul la pensie și dreptul la muncă și la protecție socială. Se apreciază că această diminuare are un caracter excesiv și constituie, în fapt, o abrogare a pensiei de serviciu. Se invocă deciziile Curții Constituționale nr. 20 din 2 februarie 2000 și nr. 375 din 6 iulie 2005, precum și o serie de hotărâri pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la pensie. Se mai arată că nu poate fi afectată sub nicio formă cumularea pensiei cu salariul, pensia fiind un drept câștigat pentru munca depusă în trecut, care nu poate fi înlăturat de nicio dispoziție legală. Se susține că se nesocotește și principiul egalității, întrucât reducerea atât de severă a cuantumului pensiei în caz de cumul cu salariul a fost legiferată doar cu privire la magistrații pensionați și apoi reîncadrați. Se arată că, din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, rezultă că dreptul la salariu și dreptul la pensie pot fi asimilate unui drept de proprietate, nesocotit prin diminuarea criticată.
9. Tribunalul Botoșani — Secția I civilă consideră că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât pensia de serviciu reprezintă un drept câștigat, fiind asimilată unui bun proprietate privată, iar proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. De asemenea, instituirea unor măsuri de reducere a patrimoniului numai față de o anumită categorie de persoane aflate în situații similare reprezintă o discriminare în sensul art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
10. Tribunalul Dâmbovița — Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. C U R T E A, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 83 alin. (3) teza finală din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, care avea, la data ridicării excepției, următorul cuprins: „(3) [Reîncadrarea în funcția de judecător, procuror ori magistrat-asistent se face fără concurs de către secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, la instanțele sau, după caz, la parchetele de pe lângă acestea, în cadrul cărora aveau dreptul să funcționeze până la data pensionării și care nu pot funcționa normal din cauza lipsei de personal. În acest caz, numirea în funcția de magistrat-asistent se face de Consiliul Superior al Magistraturii, iar numirea în funcția de judecător sau procuror se face de Președintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.
Pot fi reîncadrați în funcție, în condițiile prezentului alineat, foștii judecători, procurori sau magistrați-asistenți care au fost eliberați din funcție prin pensionare potrivit prezentei legi și cu privire la care nu s-a stabilit sancțiunea disciplinară a excluderii din magistratură, în condițiile Legii nr. 317/2004, republicată, cu modificările ulterioare]. Pe perioada reîncadrării, cuantumul pensiei se reduce cu 85%.”
15. Chiar dacă Legea nr. 303/2004 a fost abrogată prin Legea nr. 303/2022, privind statutul judecătorilor și procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 16 noiembrie 2022, textul de lege criticat este aplicabil în cauzele aflate pe rolul instanțelor care au sesizat Curtea Constituțională. Ca atare, având în vedere cele statuate prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea se va pronunța prin prezenta decizie cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 83 alin. (3) teza finală din Legea nr. 303/2004.
16. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a crea condițiile necesare pentru creșterea calității vieții și art. 147 alin. (4) privind efectele deciziilor Curții Constituționale.
17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra unor critici similare, constatând conformitatea textului de lege criticat cu dispozițiile din Legea fundamentală invocate și în cauza de față. Astfel, prin Decizia nr. 747 din 4 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 21 ianuarie 2022, paragrafele 18-32, Curtea a reiterat cele statuate prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, în sensul că, în principiu, pensia de serviciu a unei categorii profesionale, reglementată printr-o lege specială, are două componente, și anume pensia contributivă și un supliment din partea statului.
Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat. Acordarea acestui supliment ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, astfel cum este reglementat în art. 47 alin. (2) din Constituție. Prin aceeași decizie, Curtea a mai reținut că în conceptul de „drepturi câștigate” pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări.
18. În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate raportate la încălcarea dispozițiilor constituționale care garantează dreptul de proprietate privată, Curtea a reținut, prin aceeași Decizie nr. 873 din 25 iunie 2010, anterior citată, că, având în vedere cele două componente ale pensiei de serviciu, precum și faptul că a doua componentă, adică suplimentul din partea statului, se acordă numai în măsura în care există resursele financiare necesare, suprimarea pentru viitor a acestei componente, fără afectarea părții contributive, nu poate avea semnificația unei exproprieri, invocând în acest sens jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
19. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate prin raportare la dispozițiile art. 47 alin. (1) și ale art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituție, cu motivarea că textul de lege criticat aduce atingere principiului protecției așteptărilor legitime ale acestora cu privire la un anumit nivel de protecție și securitate socială, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 747 din 4 noiembrie 2021, precitată, paragraful 21, în acord cu jurisprudența sa, că acest principiu nu este consacrat constituțional, iar drepturile rezultate din actul de pensionare sunt previzibile, și anume îndrituirea persoanei la cuantumul aferent pensiei din sistemul ordinar de pensionare, restul cuantumului pensiei (cea suplimentară) fiind supus elementelor variabile amintite mai sus, respectiv optica legiuitorului și resursele financiare ale statului care pot fi alocate în această direcție. Pe de altă parte, instituirea unui anumit cuantum al pensiei de serviciu este un beneficiu acordat de legiuitor, care este în egală măsură îndreptățit să dispună asupra cuantumului prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei.
20. Cu privire la susținerea potrivit căreia în expunerea de motive a legii criticate nu s-a făcut nicio referire la motivele care au determinat diminuarea cuantumului pensiei magistraților reîncadrați în funcție, pe perioada reîncadrării, Curtea a reținut (Decizia nr. 747 din 4 noiembrie 2021, paragraful 22) că aspectele specifice invocate țin de politica economică și socială a statului, iar dreptul la pensie vizează pensia obținută în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituțional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat. Or, legiuitorul este în măsură să acorde, să modifice sau să suprime componenta suplimentară a pensiei de serviciu, în funcție de posibilitățile financiare ale statului, dar, evident, cu respectarea și a celorlalte prevederi sau principii constituționale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, anterior citată).
21. Referitor la pretinsa încălcare a principiului egalității în drepturi pe considerentul că măsura reducerii cuantumului pensiei cu 85%, pe perioada reîncadrării în funcție, se aplică doar magistraților reîncadrați în funcție în condițiile art. 83 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, iar nu și foștilor magistrați care și-au încetat activitatea din motive neimputabile și sunt numiți în magistratură, pe bază de concurs, în condițiile art. 33 alin. (1) din aceeași lege, Curtea a reținut (Decizia nr. 747 din 4 noiembrie 2021, paragraful 26) existența unor situații juridice diferite, circumstanțiate unui cadru normativ distinct, pe de o parte, respectiv încadrarea în funcție, pe bază de concurs, în condițiile reglementate în art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, pentru ocuparea posturilor vacante de la judecătorii și parchetele de pe lângă acestea, precum și, pe de altă parte, reîncadrarea în funcție, potrivit art. 83 alin. (3) din același act normativ, fără concurs, a foștilor judecători, procurori ori magistrați-asistenți la instanțele sau, după caz, la parchetele de pe lângă acestea în cadrul cărora aveau dreptul să funcționeze până la data pensionării. Astfel, textul legal criticat reglementează un beneficiu, din perspectiva modalității de reîncadrare, prin interviu organizat de către secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, iar nu pe bază de concurs, și numai în condițiile în care instanțele sau, după caz, parchetele de pe lângă acestea în cadrul cărora aveau dreptul să funcționeze până la data pensionării nu pot funcționa normal din cauza lipsei de personal.
Prin urmare, în speță, situațiile juridice diferite în care se află magistrații încadrați prin concurs, în condițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, spre deosebire de foștii judecători, procurori sau magistrați-asistenți reîncadrați pe bază de interviu, în condițiile unei lipse de personal a instanțelor sau parchetelor unde au funcționat până la data pensionării, justifică instituirea unui regim juridic diferit cu privire la cuantumul pensiei, pe perioada reîncadrării.
22. Totodată, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). De asemenea, situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003, Decizia nr. 476 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 11 iulie 2006, Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 25 mai 2011, Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014).
23. Pentru aceleași considerente, Curtea a apreciat nu pot fi primite nici susținerile referitoare la existența unei pretinse discriminări față de alte categorii socioprofesionale beneficiare de pensii de serviciu, care sunt în situația de a cumula pensia cu salariul sau indemnizația. De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că nu constituie o discriminare faptul că, prin aplicarea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate ca atare prin prisma propriilor lor interese subiective. A nega posibilitatea legiuitorului de a modifica sau de a abroga o normă ar însemna negarea competenței sale legislative. Din contră, legiuitorul, fie originar, fie delegat, trebuie să vegheze la asigurarea stabilității economice a țării și să ia măsuri în consecință (a se vedea Decizia nr. 90 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 5 aprilie 2012). Pe de altă parte, Curtea mai reține că, în situațiile referitoare la reîncadrarea în profesie, legiuitorul beneficiază de o largă marjă de apreciere în privința condițiilor în care se acordă pensia de serviciu, precum și în privința suspendării/acordării sau reducerii drepturilor bănești pentru această perioadă.
24. Curtea a mai reținut că legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condițiile și criteriile de acordare a acestora, modul de calcul și cuantumul lor valoric, în raport cu posibilitățile create prin resursele financiare disponibile, și să le modifice în concordanță cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare ale statului. Astfel, este la aprecierea legiuitorului reglementarea condițiilor și a criteriilor necesar a fi îndeplinite pentru a beneficia de o categorie de pensie sau alta, având obligația de a nu încălca exigențele constituționale și de a respecta o condiție de rezonabilitate în stabilirea condițiilor de pensionare — est modus in rebus (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, și Decizia nr. 680 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 9 august 2012). Curtea a statuat că, în considerarea situației specifice a unor categorii socioprofesionale, legiuitorul poate institui tratamente juridice diferențiate atât prin condiții și criterii de acordare derogatorii, cât și printr-un mod de calcul și un cuantum diferite ale pensiilor (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 684 din 15 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006, Decizia nr. 455 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 22 iunie 2006, sau Decizia nr. 119 din 15 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 252 din 16 aprilie 2007).
25. În concluzie, astfel cum a reținut Curtea în Decizia nr. 900 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1274 din 22 decembrie 2020, cu privire la regimul juridic al pensiilor reglementate prin legi speciale, legiuitorul dispune de o marjă de apreciere mai largă, stabilind că pensiile speciale nu reprezintă un privilegiu, acestea sunt instituite în considerarea statutului categoriei profesionale căreia i se acordă, iar, odată acordate, legiuitorul trebuie să prezinte rațiuni suficient de puternice care să justifice eliminarea lor.
Totodată, acordarea suplimentului suportat din bugetul de stat ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu cade în sfera de protecție constituțională a dreptului la pensie și a dreptului de proprietate și, în fine, legiuitorul este liber să acorde, să modifice sau să suprime componenta suplimentară a pensiei de serviciu, în funcție de posibilitățile financiare ale statului.
26. În ceea ce privește criticile formulate prin recurgerea la invocarea celor reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 82 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 16 ianuarie 2009, Curtea constată că, prin Decizia nr. 381 din 4 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 890 din 3 octombrie 2023, paragraful 36, a apreciat că asemenea critici nu pot fi reținute și cu privire la ipoteza textului de lege criticat în cauză. În acest sens, Curtea a observat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 230/2008 interzicea cu desăvârșire cumulul pensiei cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională desfășurată în cadrul autorităților și instituțiilor publice, pe când prevederile art. 83 alin. (3) teza finală din Legea nr. 303/2004 nu instituie o astfel de interdicție absolută, ci permit, în continuare, cumulul pensiei cu salariul cuvenit pentru desfășurarea activității specifice de judecător, procuror ori magistrat-asistent reangajat, după pensionare, fără concurs la instanțele sau la parchetele cu deficit de personal, pensia având însă un cuantum diminuat. O altă diferență esențială derivă, totodată, din faptul că neconstituționalitatea constatată viza o afectare a dreptului la pensie și a dreptului la muncă realizată prin ordonanță de urgență a Guvernului, contrar art. 115 alin. (6) din Constituție, pe când în situația de față, discuția poartă asupra unei legi, ca act al Parlamentului adoptat în considerarea atributului său suveran de legiferare.
27. În fine, Curtea a constatat prin aceeași Decizie nr. 381 din 4 iulie 2023, paragraful 37, că nici invocarea Deciziei nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, nu este relevantă în cauză, întrucât situațiile analizate nu sunt analoage.
28. Cele statuate prin deciziile menționate își mențin valabilitatea și în cauza de față, neintervenind elemente noi, de natură să justifice modificarea acestei jurisprudențe.
29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Adrian Toporăscu în Dosarul nr. 2.245/99/2019 al Tribunalului Botoșani — Secția I civilă și de Patricea-Lorela Soare în Dosarul nr. 3.304/120/2021* al Tribunalului Dâmbovița — Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 83 alin. (3) teza finală din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Botoșani — Secția I civilă și Tribunalului Dâmbovița — Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 17 februarie 2026. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.