Pe scurt

  • Pentru asociații și fundații nu se schimbă nimic. Curtea Constituțională a respins excepția prin care Judecătoria Sectorului 3 București susținea, din proprie inițiativă, că regulile de dizolvare și lichidare a organizațiilor neguvernamentale ar fi trebuit scrise prin lege organică, nu prin ordonanță a Guvernului. Cele zece articole atacate din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 rămân în vigoare exact în forma de astăzi. Vizate sunt asociațiile, fundațiile și federațiile din România, membrii, donatorii și creditorii lor.
  • Întrebarea tranșată definitiv este cine avea dreptul să scrie aceste reguli. Curtea a răspuns că Guvernul, fiindcă Legea nr. 206/1999 îl abilitase expres să reglementeze în materia asociațiilor și fundațiilor, iar faptul că un dosar de dizolvare ajunge la judecătorie nu transformă textul într-o normă despre organizarea instanțelor. Răspunsul e general obligatoriu, deci nicio instanță nu mai poate ajunge la altă concluzie pe aceleași critici.
  • Ce rămâne valabil pentru o organizație care se închide acum. Judecătoria de la sediu decide, tribunalul în cazul federațiilor. Bunurile rămase după lichidare nu pot ajunge la persoane fizice, deci membrii nu împart nimic. Organizația continuă să existe juridic până la radierea din registru, iar termenele scrise în ordonanță o țin în viață între 213 și 274 de zile după hotărârea de dizolvare, chiar dacă nimeni nu contestă nimic.
Act: Decizia Curții Constituționale nr. 219 din 12 martie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 54 alin. (1), ale art. 55, 56, 57, ale art. 60 alin. (3), ale art. 61 alin. (1) și (2) și ale art. 68, 69, 70 și 71 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații
Publicat: M. Of. nr. 788 din 16 septembrie 2026
Intră în vigoare: 16 septembrie 2026, data publicării

Curtea Constituțională a respins, cu unanimitate de voturi, excepția prin care o judecătorie din București punea la îndoială chiar temeiul regulilor după care se desființează o asociație sau o fundație în România. Rezultatul e cel mai simplu cu putință pentru cititor: niciun text nu cade, niciun termen nu se schimbă, niciun dosar aflat pe rol nu se rejudecă. Spre deosebire de situațiile în care Curtea admite excepția, iar procesele deja pierdute pot fi redeschise prin revizuire, o respingere nu deschide nicio cale de întoarcere și nu atinge nimic din ce s-a judecat până acum.

Miza nu e totuși zero, iar asta merită spus de la început. Excepția fusese ridicată din oficiu de instanță, nu de o parte din proces, adică judecătorul însuși a considerat că are în față un text pe care s-ar putea să nu aibă voie să îl aplice. Cât timp întrebarea rămânea fără răspuns, orice cerere de dizolvare a unei asociații se judeca pe un temei pus sub semnul întrebării de una dintre instanțele care îl aplicau. Decizia nr. 219/2026 închide discuția, iar de aici înainte aceleași critici nu mai pot duce la altă soluție.

Punctul de plecare e un dosar obișnuit de instanță civilă. Prin Încheierea din 9 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 24.272/301/2020, Judecătoria Sectorului 3 București, Secția civilă, judeca o cerere de dizolvare a unei asociații și a sesizat Curtea Constituțională cu privire la art. 54 alin. (1), art. 55, 56 și 57, art. 60 alin. (3), art. 61 alin. (1) și (2), precum și art. 68, 69, 70 și 71 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații. Sunt zece articole, unele atacate integral, altele doar cu câte un alineat, și toate privesc același lucru: cum se închide o organizație neguvernamentală, cine decide, ce se întâmplă cu ce rămâne după ea.

Argumentul instanței a fost unul singur, de tehnică legislativă. Art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție cere ca organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești să fie reglementate prin lege organică. Judecătoria a considerat că textele despre dizolvare și lichidare, care dau competență judecătoriei și îi cer judecătorului să numească lichidatori, să autorizeze remiterea bunurilor și să atribuie patrimoniul rămas, fac exact asta. Or, ordonanțele Guvernului se emit, potrivit art. 108 alin. (3) din Constituție, numai în temeiul unei legi speciale de abilitare și numai în limitele ei. Instanța a arătat că Legea nr. 206/1999, legea de abilitare din decembrie 1999, îi permitea Guvernului să legifereze în domeniul justiției doar pentru expertiza tehnică judiciară și pentru instituțiile de medicină legală, adică nu pentru competența instanțelor în materia asociațiilor.

Efectele pe care le produce

Efectul imediat e o confirmare, nu o schimbare. Decizia este definitivă și general obligatorie și produce efecte de la publicarea în Monitorul Oficial, adică de la 16 septembrie 2026, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție. Cele zece articole rămân în vigoare neschimbate, în forma pe care o aveau și cu o zi înainte.

O respingere nu deschide nicio cale de atac și nu pune în discuție nimic din ce s-a hotărât în trecut. Revizuirea unei hotărâri civile pentru motiv de neconstituționalitate se poate cere doar când Curtea admite excepția, deci niciun dosar de dizolvare încheiat până acum nu se redeschide pe baza acestei decizii.

Nici invers nu se blochează nimic definitiv. Art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 interzice ridicarea unei excepții doar asupra prevederilor deja constatate ca neconstituționale, iar aici constatarea e opusă. Teoretic, aceleași texte pot fi atacate din nou, cu alte critici. Practic, pe critica de lege organică, orice instanță are acum un răspuns explicit de invocat, iar Curtea îl va relua ca precedent, exact cum l-a reluat în cauza de față pe cel din 2024.

Pentru dosarul din care a plecat totul, efectul e mai degrabă unul de arhivă. Alineatul (5) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cel care suspenda judecata până la răspunsul Curții, a fost abrogat prin Legea nr. 177/2010, așa că procesul de la Judecătoria Sectorului 3 nu a stat pe loc. Răspunsul a venit la cinci ani și trei luni după întrebare.

Pentru o organizație care se închide astăzi, harta rămâne cea din ordonanță. Dizolvarea are trei căi, iar ele nu se confundă. De drept, potrivit art. 55, când se împlinește durata pentru care asociația a fost constituită, când scopul e realizat ori a devenit imposibil de realizat și nu se schimbă în trei luni, când adunarea generală sau consiliul director nu se mai pot constitui mai mult de un an, ori când numărul de asociați scade sub limita legală și nu e completat timp de trei luni. Chiar și aici trebuie o hotărâre de judecătorie, dar una care doar constată ce s-a întâmplat deja, la cererea oricărei persoane interesate. Judiciară, potrivit art. 56, la cererea Ministerului Public sau a oricărei alte persoane interesate, când scopul sau activitatea au devenit ilicite ori contrare ordinii publice, când scopul e urmărit prin mijloace ilicite, când asociația urmărește altceva decât scopul pentru care s-a constituit, când a devenit insolvabilă sau când desfășoară activități pentru care nu a obținut autorizațiile prealabile cerute de lege, cazul de la art. 14. Voluntară, potrivit art. 57, prin hotărârea adunării generale, care se depune la judecătorie în 15 zile de la ședință, ca să fie înscrisă în Registrul asociațiilor și fundațiilor.

Există și o a patra situație, adăugată în 2019 prin Legea nr. 129/2019: art. 56 alin. (11) permite dizolvarea prin hotărâre judecătorească atunci când organizația nu comunică datele de identificare ale beneficiarului real în termenul de 30 de zile prevăzut la art. 345 alin. (7), la cererea Ministerului Public sau a Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor. Ordonanța lasă o portiță: potrivit art. 56 alin. (3), cauza de dizolvare poate fi înlăturată înainte de a se pune concluzii în fond, deci o organizație care își comunică beneficiarul real în timpul procesului scapă.

Ce urmează după dizolvare e lichidarea, iar aici se află partea care interesează cel mai mult donatorii și creditorii. Lichidatorii sunt numiți chiar prin hotărârea judecătorească, la dizolvările de la art. 55, 56, 58 și 59, sau de adunarea generală, la dizolvarea voluntară, iar în al doilea caz art. 61 alin. (2) prevede o sancțiune dură: fără numirea lichidatorilor, hotărârea de dizolvare rămâne fără efecte juridice. Bunurile rămase nu se pot transmite persoanelor fizice, ci doar unor persoane juridice cu scop identic sau asemănător, prin procedura scrisă în statut. Dacă statutul tace, dacă prevederea e contrară legii ori ordinii publice sau dacă lichidatorii nu reușesc transmiterea în șase luni de la terminarea lichidării, art. 60 alin. (3), textul atacat în acest dosar, trimite decizia la instanță, care atribuie ea patrimoniul.

Lichidatorii răspund solidar pentru daunele cauzate creditorilor din culpa lor și sunt supuși regulilor mandatului, potrivit art. 66 și 67. Ordonanța nu prevede o răspundere similară a asociaților pentru datoriile organizației; textele despre răspunderea din lichidare îi vizează pe lichidatori. Descărcarea lor nu e automată: art. 69 le cere să depună bilanțul, apoi să aștepte 30 de zile libere fără nicio contestație, și abia după ce remit bunurile și sumele, cu autorizarea judecătoriei, primesc actul constatator.

Ultimul pas e cel mai des confundat cu dizolvarea. Radierea nu e același lucru, iar art. 71 alin. (1) e explicit: asociația sau fundația încetează să existe la data radierii din Registrul asociațiilor și fundațiilor, nu la data hotărârii de dizolvare. Radierea se face în baza actului constatator eliberat lichidatorilor potrivit art. 69, iar cererea de radiere e tot obligația lor, potrivit art. 70 alin. (3). Până atunci, organizația rămâne persoană juridică.

Ce s-a schimbat față de situația anterioară

În drept, nimic. Asta e formularea corectă și merită repetată, fiindcă o decizie a Curții Constituționale e citită de obicei ca o veste despre o schimbare. Aici nu e. Dacă excepția ar fi fost admisă, art. 147 alin. (1) din Constituție ar fi suspendat de drept textele timp de 45 de zile, interval în care Guvernul sau Parlamentul ar fi trebuit să le pună de acord cu legea fundamentală, iar la capătul lui textele și-ar fi încetat efectele. Fiind respinsă, niciunul dintre aceste mecanisme nu pornește.

S-a schimbat însă starea întrebării. Până la 16 septembrie 2026, temeiul constituțional al regulilor de dizolvare și lichidare era pus la îndoială de o instanță care le aplica, iar îndoiala stătea într-un dosar deschis la Curte din 2020. De acum, criticile de acest fel au un răspuns publicat și general obligatoriu.

Merită așezată alături și o comparație pe care decizia nu o face. Vecinătatea imediată a unuia dintre textele salvate aici chiar s-a mișcat recent. Prin Decizia nr. 349 din 1 iulie 2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 695 din 24 iulie 2025, Curtea a admis o excepție și a constatat că sintagma „sau art. 56 alin. (11)” din art. 60 alin. (4) din aceeași ordonanță este neconstituțională. Era regula care trimitea la stat bunurile rămase după lichidarea unei organizații dizolvate pentru necomunicarea beneficiarului real. Alineatul (4) al art. 60 a pierdut atunci o bucată, iar alineatul (3) al aceluiași articol trece acum neatins.

Al doilea reper de context ține tot de anul 2019. Legea nr. 129/2019, cea despre prevenirea spălării banilor, a adăugat în ordonanță atât obligația de a declara beneficiarul real, cât și dizolvarea ca sancțiune pentru nedeclarare. Textele atacate în dosarul de față sunt însă cele vechi, din arhitectura anului 2000, modificată în 2005 și în 2012, adică regulile pe care s-au închis organizațiile din ultimii douăzeci și cinci de ani.

Avantaje și dezavantaje

Ce aduce bun

  • Cererile de dizolvare aflate pe rol își păstrează temeiul. Niciun judecător nu mai are motiv să amâne sau să trimită din nou întrebarea la Curte pe aceeași critică.
  • Competența rămâne unde era: judecătoria de la sediul asociației sau al fundației, tribunalul pentru federații. Nimic nu se mută la mijlocul unui proces.
  • Decizia a fost luată cu unanimitate de voturi și fără opinie separată, deci semnalul trimis instanțelor nu are nuanțe de interpretat.
  • Întrebarea fusese ridicată de instanță din oficiu, nu de o parte care încerca să câștige timp. Răspunsul rezolvă o îndoială reală a celui care aplică textul, nu o tactică procesuală.

Ce rămâne o problemă

  • Motivarea e preluată aproape integral dintr-o decizie care privea altceva: înființarea și înscrierea unei asociații în registru. Dizolvarea judiciară se judecă în contradictoriu, nu în procedură necontencioasă, iar decizia trece peste diferență într-o singură frază.
  • Textele rămân în picioare cu toate defectele lor practice, iar Curtea nu avea cum să le repare: putea doar să spună dacă Guvernul avea sau nu dreptul să le scrie.
  • Între întrebare și răspuns au trecut 1.919 zile, adică cinci ani și trei luni, plus încă 188 de zile de la pronunțare până la publicare.
  • Niciuna dintre instituțiile sesizate, cele două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului, nu a trimis un punct de vedere în cei peste cinci ani.

Sfaturi utile

  1. Dacă organizația ta e într-un proces de dizolvare, nu aștepta ca decizia să îți schimbe situația. Excepția a fost respinsă, deci textele pe care se sprijină cererea rămân aplicabile întocmai.
  2. Verifică întâi pe ce temei se cere dizolvarea. Cea de drept, de la art. 55, se constată de instanță și pornește de la un fapt deja consumat, cum ar fi expirarea duratei sau un an fără adunare generală. Cea judiciară, de la art. 56, se cere de Ministerul Public sau de orice persoană interesată și se judecă în contradictoriu. Apărarea nu arată la fel în cele două cazuri.
  3. La dizolvarea voluntară, respectă amândouă obligațiile din aceeași ședință. Hotărârea adunării generale se depune la judecătorie în 15 zile de la data ședinței, potrivit art. 57, iar lichidatorii trebuie numiți tot de adunare. Fără numirea lor, art. 61 alin. (2) lipsește hotărârea de dizolvare de efecte juridice.
  4. Nu conta pe împărțirea patrimoniului între membri. Art. 60 alin. (1) interzice transmiterea bunurilor rămase către persoane fizice. Dacă vrei să alegi tu cine le primește, scrie procedura de transmitere în statut din timp, altfel alege instanța, potrivit art. 60 alin. (3).
  5. Dacă ai de recuperat bani de la o organizație în lichidare, urmărește afișul de la ușa judecătoriei în a cărei circumscripție își are sediul. Acolo se publică lichidarea, potrivit art. 68 alin. (3), iar contestația la bilanțul lichidatorilor se poate formula în cele 30 de zile libere de la depunerea lui, conform art. 69 și art. 70.
  6. Comunică datele beneficiarului real în termen. După prima sancțiune, art. 345 alin. (7) dă 30 de zile de la comunicarea procesului-verbal, iar netrimiterea deschide calea dizolvării judiciare. Dacă procesul a început deja, poți înlătura cauza de dizolvare până când se pun concluzii în fond, potrivit art. 56 alin. (3).
  7. Dacă e vorba de o federație, mergi la tribunal, nu la judecătorie. Art. 72 din ordonanță aplică federațiilor aceleași reguli de dizolvare și lichidare, dar dă competența tribunalului de la sediul federației.
  8. Ține minte că organizația nu dispare la hotărârea de dizolvare. Rămâne persoană juridică până la data radierii din registru, potrivit art. 71 alin. (1), iar radierea se cere de lichidatori, pe baza actului constatator prevăzut la art. 69.

Întrebări frecvente

Se schimbă ceva pentru asociația mea de la 16 septembrie 2026?
Nu. Curtea a respins excepția, deci toate cele zece articole atacate rămân în vigoare exact în forma anterioară. Nu apare niciun termen nou, nicio obligație nouă și nicio schimbare de competență.
Atunci de ce contează decizia?
Pentru că tranșează definitiv o întrebare care stătea deschisă din decembrie 2020: dacă Guvernul avea dreptul să reglementeze prin ordonanță dizolvarea și lichidarea asociațiilor, câtă vreme aceste proceduri se desfășoară în fața judecătoriei. Răspunsul, general obligatoriu, este că avea, fiindcă Legea nr. 206/1999 îl abilitase expres în materia asociațiilor și fundațiilor, iar competența dată judecătoriei nu înseamnă o reglementare a organizării instanțelor.
Cine a ridicat excepția și de ce a durat atât?
A ridicat-o din oficiu Judecătoria Sectorului 3 București, Secția civilă, prin Încheierea din 9 decembrie 2020, într-un dosar de dizolvare a unei asociații. Curtea s-a pronunțat la 12 martie 2026, la 1.919 zile după sesizare, iar decizia a fost publicată la 188 de zile după pronunțare. Judecata de la judecătorie nu a fost suspendată în tot acest timp, pentru că regula suspendării a fost abrogată în 2010.
Ce se întâmplă cu bunurile și banii rămași după lichidare?
Nu pot ajunge la persoane fizice, deci membrii nu primesc nimic. Se transmit unor persoane juridice de drept privat sau public cu scop identic ori asemănător, prin procedura prevăzută în statut. Dacă statutul nu prevede o astfel de procedură, dacă prevederea e nelegală sau dacă lichidatorii nu reușesc transmiterea în șase luni de la terminarea lichidării, instanța atribuie ea bunurile unei persoane juridice cu scop identic sau asemănător, potrivit art. 60 alin. (3).
Care e diferența dintre dizolvare și radiere?
Dizolvarea oprește activitatea normală și deschide lichidarea. Radierea șterge organizația din Registrul asociațiilor și fundațiilor. Potrivit art. 71 alin. (1), asociația sau fundația încetează să existe abia la data radierii, deci între cele două momente rămâne persoană juridică, cu lichidatori în locul consiliului director.
Cât durează, în termenele din ordonanță, de la dizolvare până la radiere?
Între 213 și 274 de zile, adică între șapte și nouă luni, chiar dacă nimeni nu contestă nimic. Lichidatorii nu pot încheia operațiunile mai devreme de șase luni de la publicarea dizolvării, potrivit art. 65, au apoi două luni ca să depună bilanțul, potrivit art. 68 alin. (1), iar bilanțul se consideră aprobat abia după 30 de zile libere fără contestații, potrivit art. 69.
Răspund membrii asociației pentru datoriile rămase?
Ordonanța nu prevede o astfel de răspundere. Textele despre răspunderea din faza de lichidare, art. 66 și art. 67, îi vizează pe lichidatori, care răspund solidar pentru daunele cauzate creditorilor din culpa lor și sunt supuși regulilor mandatului. Creanțele se plătesc din activul organizației, iar lichidarea nu se poate declara terminată înainte ca cei cu creanțe contestate sau neplătite imediat să fie garantați.
Mai poate fi atacat vreodată acest text la Curtea Constituțională?
Da. Art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 interzice doar atacarea prevederilor deja declarate neconstituționale, iar aici constatarea a fost inversă. O nouă excepție ar trebui însă să aducă alte critici decât cea de lege organică, la care există acum un răspuns explicit și general obligatoriu.

Analiza redacției

Soluția e corectă și greu de contrazis. Legea nr. 206/1999 chiar conține, la art. 1 lit. S pct. 2, abilitarea intitulată „Reglementări cu privire la asociații și fundații”, iar o ordonanță emisă în temeiul ei putea să stabilească cine judecă cererile de dizolvare fără să atingă organizarea instanțelor. Problema nu e soluția, ci drumul până la ea.

Prima observație se vede doar dacă deschizi legea de abilitare. Instanța care a ridicat excepția a invocat art. 1 lit. S pct. 1 din Legea nr. 206/1999, iar acel punct se numește „Organizarea și funcționarea agențiilor imobiliare”. Ordonanța a fost emisă în temeiul punctului 2 al aceleiași litere, cel despre asociații și fundații, exact cum arată și preambulul ei. Critica a țintit, așadar, alături, iar Curtea a răspuns pe punctul corect fără să semnaleze nicăieri că cel indicat în încheiere era altul. Nu schimbă soluția, dar explică de ce motivarea putea fi mult mai scurtă.

A doua observație e mai grea și iese din compararea celor două decizii. Toată motivarea Curții, paragrafele 11 până la 15, e citată din Decizia nr. 598 din 5 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 514 din 2 iunie 2025. Acea decizie privea însă art. 5 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 8, 9, 10, 11, 12 și 33, art. 74 alin. (1) și art. 84 alin. (3) din ordonanță, adică înființarea unei asociații și înscrierea ei în registru. Argumentul care o susține este că înscrierea se judecă în procedură necontencioasă, unde încheierile nu au autoritate de lucru judecat, potrivit art. 535 din Codul de procedură civilă. Textele atacate acum descriu exact contrariul: dizolvarea judiciară se cere de Ministerul Public sau de orice persoană interesată și se judecă în contradictoriu, iar art. 70 alin. (2) spune despre sentința dată la contestațiile la bilanț că este executorie și supusă apelului. Decizia acoperă distanța dintre cele două situații într-o singură frază, la paragraful 16, prin formula „pentru identitate de rațiune”. Concluzia poate fi aceeași, dar motivul nu se transferă de la sine, iar aici a fost transferat fără nicio explicație.

A treia observație e o socoteală pe care ordonanța nu o face nicăieri, deși o suportă. Pentru o organizație fără datorii și fără litigii, drumul de la publicarea dizolvării până la radiere trece prin trei termene care nu se pot suprapune: șase luni în care lichidatorii nu pot încheia operațiunile, potrivit art. 65, apoi până la două luni pentru depunerea bilanțului, potrivit art. 68 alin. (1), apoi 30 de zile libere fără contestații, potrivit art. 69. Cumulate, înseamnă între 213 și 274 de zile. O asociație dizolvată la 16 septembrie 2026 nu poate fi radiată mai devreme de 17 aprilie 2027 și, dacă lichidatorii folosesc integral termenele legale, nici înainte de 17 iunie 2027. În tot acest interval organizația există juridic, are lichidatori în locul consiliului director și figurează ca atare în registru.

Ultima observație vine din alăturarea a două articole care nu se citesc de obicei împreună. Art. 74 alin. (1) obligă instanțele să comunice electronic Ministerului Justiției, din oficiu și în trei zile, hotărârile definitive privind constituirea, modificarea și încetarea oricărei asociații, fundații sau federații, pentru Registrul național al persoanelor juridice fără scop patrimonial, care este public potrivit art. 75 alin. (1). În același timp, art. 68 alin. (3) cere ca lichidarea să fie făcută publică prin afișare la ușa instanței. Statul primește informația electronic în trei zile, iar creditorul, donatorul sau partenerul contractual trebuie să se deplaseze la sediul judecătoriei ca să vadă un afiș. Nu e o problemă a deciziei, ci a textului pe care decizia îl lasă în vigoare, și e exact genul de lucru pe care o respingere nu îl poate repara.

Ce ar trebui schimbat

  • Publică lichidarea în Registrul național al persoanelor juridice fără scop patrimonial, nu pe ușa judecătoriei. Registrul e ținut de Ministerul Justiției, e public și primește deja hotărârile definitive în trei zile. Efectul practic: un creditor sau un donator ar afla online că organizația se lichidează, în intervalul în care mai poate contesta bilanțul, în loc să depindă de o vizită la instanță.
  • Scrie în ordonanță cum se publică dizolvarea. Art. 65 leagă un termen de șase luni de publicarea dizolvării, dar singura publicare reglementată, la art. 68 alin. (3), privește lichidarea, nu dizolvarea. În practică, momentul de la care lichidatorii pot încheia operațiunile ar deveni o dată calculabilă, nu una de stabilit prin interpretare de la dosar la dosar.
  • Prevede o procedură scurtă de radiere pentru organizațiile fără active și fără datorii. Astăzi, aceleași șapte până la nouă luni se aplică și unei asociații cu bilanț zero, care nu are ce lichida. Rezultatul: registrul s-ar curăța mai repede de organizațiile care există doar pe hârtie, iar fondatorii nu ar mai rămâne legați de o structură moartă aproape un an.
  • Motivează transferul de jurisprudență atunci când soluția se preia pentru identitate de rațiune. Decizia aplică o motivare construită pe procedura necontencioasă a înscrierii unor texte care organizează o procedură contencioasă. Ce s-ar schimba: o organizație sau un judecător care citește decizia ar putea verifica dacă argumentul chiar acoperă dizolvarea, în loc să îl accepte pe încredere.
  • Scurtează drumul de la pronunțare la publicare. Decizia produce efecte abia de la publicare, iar între 12 martie și 16 septembrie 2026 au trecut 188 de zile în care instanțele cu cereri similare pe rol nu aveau răspunsul. Efectul: aceeași soluție ar ajunge la instanțe cu o jumătate de an mai devreme, fără nicio modificare de fond.

Textul original al actului normativ

Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial

M. Of. nr. 788 din 16 septembrie 2026 8 pagini PDF, 82 KB actul începe la pagina 2

Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul

Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.

Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului

Decizia Curții Constituționale nr. 219 din 12 martie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 54 alin. (1), ale art. 55, 56, 57, ale art. 60 alin. (3), ale art. 61 alin. (1) și (2) și ale art. 68, 69, 70 și 71 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații

EMITENT: Curtea Constituțională

Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 16 septembrie 2026

D E C I Z I I A L E C U R Ț I I C O N S T I T U Ț I O N A L E

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

D E C I Z I A Nr. 219 din 12 martie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 54 alin. (1), ale art. 55, 56, 57, ale art. 60 alin. (3), ale art. 61 alin. (1) și (2) și ale art. 68, 69, 70 și 71 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații

Elena-Simina Tănăsescu — președinte Asztalos Csaba-Ferenc — judecător Mihai Busuioc — judecător Mihaela Ciochină — judecător Cristian Deliorga — judecător Dacian-Cosmin Dragoș — judecător Dimitrie-Bogdan Licu — judecător Gheorghe Stan — judecător Valentina Bărbățeanu — magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 54 alin. (1), ale art. 55, 56, 57, ale art. 60 alin. (3), ale art. 61 alin. (1) și (2) și ale art. 68, 69, 70 și 71 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, excepție ridicată de Judecătoria Sectorului 3 București — Secția civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 24.272/301/2020 și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.481D/2020.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, subliniind că actul normativ criticat nu reglementează aspecte referitoare la organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești, ci aspecte ce țin de competența acestora, care pot fi reglementate prin intermediul unor ordonanțe ale Guvernului.

C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 9 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 24.272/301/2020, Judecătoria Sectorului 3 București — Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 54 alin. (1), ale art. 55, 56, 57, ale art. 60 alin. (3), ale art. 61 alin. (1) și (2) și ale art. 68, 69, 70 și 71 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, excepție ridicată, din oficiu, de instanța de judecată într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de dizolvare a unei asociații.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că, fiind vorba despre aspecte ce se referă la organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești, era necesară reglementarea acestora prin lege organică. Se arată că prevederile art. 1 lit. S pct. 1 din Legea nr. 206/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe nu permiteau emiterea unui asemenea act normativ cu privire la organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești. Este adevărat că art. 1 lit. M din Legea nr. 206/1999 a prevăzut posibilitatea Guvernului de a emite ordonanțe în domeniul justiției, însă doar cu privire la organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, precum și cu privire la organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală. Or, Curtea Constituțională a statuat că art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție cuprinde toată sfera de relații sociale privitoare la justiție, respectiv organizare, funcționare, statut (Decizia nr. 474 din 28 iunie 2016, paragraful 28).

6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

7. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

8. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

9. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 54 alin. (1), ale art. 55, 56, 57, ale art. 60 alin. (3), ale art. 61 alin. (1) și (2) și ale art. 68, 69, 70 și 71 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, cu următorul conținut normativ: — art. 54 alin. (1): „(1) Asociațiile și federațiile se dizolvă:

a) de drept;

b) prin hotărârea judecătoriei sau a tribunalului, după caz;

c) prin hotărârea adunării generale.”; — art. 55: „(1) Asociația se dizolvă de drept prin:

a) împlinirea duratei pentru care a fost constituită;

b) realizarea sau, după caz, imposibilitatea realizării scopului pentru care a fost constituită, dacă în termen de 3 luni de la constatarea unui astfel de fapt nu se produce schimbarea acestui scop;

c) imposibilitatea constituirii adunării generale sau a consiliului director în conformitate cu statutul asociației, dacă această situație durează mai mult de un an de la data la care, potrivit statutului, adunarea generală sau, după caz, consiliul director trebuia să se constituie;

d) reducerea numărului de asociați sub limita fixată de lege, dacă acesta nu a fost complinit timp de 3 luni.

(2) Constatarea dizolvării se realizează prin hotărârea judecătoriei în a cărei circumscripție se află sediul asociației, la cererea oricărei persoane interesate.”; — art. 56: „(1) Asociația se dizolvă, prin hotărâre judecătorească, la cererea Ministerului Public sau a oricărei alte persoane interesate:

a) când scopul sau activitatea asociației a devenit ilicită sau contrară ordinii publice;

b) când realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice;

c) când asociația urmărește un alt scop decât cel pentru care s-a constituit;

d) când asociația a devenit insolvabilă;

e) în cazul prevăzut la art. 14. (11) În cazul necomunicării datelor de identificare ale beneficiarului real în termenul prevăzut la art. 345 alin. (7), asociația se dizolvă, prin hotărâre judecătorească, la cererea Ministerului Public sau a Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.

(2) Instanța competentă să hotărască dizolvarea este judecătoria în circumscripția căreia asociația își are sediul.

(3) Cauza de dizolvare prevăzută la alin. (11) poate fi înlăturată înainte de a se pune concluzii în fond.”; — art. 57: „Asociația se poate dizolva și prin hotărârea adunării generale. În termen de 15 zile de la data ședinței de dizolvare, hotărârea adunării generale se depune la judecătoria în a cărei circumscripție teritorială își are sediul, pentru a fi înscrisă în Registrul asociațiilor și fundațiilor.”; — art. 60 alin. (3): „(3) Dacă în termen de 6 luni de la terminarea lichidării lichidatorii nu au reușit să transmită bunurile în condițiile alin. (2), precum și în cazul în care statutul asociației sau al fundației nu prevede o procedură de transmitere a bunurilor ori dacă prevederea este contrară legii sau ordinii publice, bunurile rămase după lichidare vor fi atribuite de instanța competentă unei persoane juridice cu scop identic sau asemănător.”; — art. 61 alin. (1) și (2): „(1) În cazurile de dizolvare prevăzute de art. 55, 56, 58 și 59, lichidatorii vor fi numiți prin însăși hotărârea judecătorească.

(2) În cazul dizolvării prevăzute de art. 57, lichidatorii vor fi numiți de către adunarea generală, sub sancțiunea lipsirii de efecte juridice a hotărârii de dizolvare.”; — art. 68: „(1) După terminarea lichidării, lichidatorii sunt obligați ca în termen de două luni să depună bilanțul, registrul jurnal și un memorandum, declarând operațiunile de lichidare la Registrul asociațiilor și fundațiilor al judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială își are sediul asociația sau fundația.

(2) Lichidatorii sunt obligați să îndeplinească toate procedurile pentru publicarea lichidării și radierea asociației sau fundației din Registrul asociațiilor și fundațiilor.

(3) Publicarea lichidării se face prin afișarea la ușa instanței în a cărei circumscripție teritorială își are sediul persoana juridică, în termen de două luni de la terminarea lichidării.”; — art. 69: „Dacă în termen de 30 de zile libere de la depunerea bilanțului nu se înregistrează nicio contestație, bilanțul se consideră definitiv aprobat și lichidatorii, cu autorizarea judecătoriei, vor remite celor în drept bunurile și sumele rămase de la lichidare, împreună cu toate registrele și actele asociației sau fundației și ale lichidării. Numai după aceasta lichidatorii vor fi considerați descărcați și li se va elibera, în acest scop, un act constatator.”; — art. 70: „(1) Contestațiile la bilanțul lichidatorilor se pot formula de orice persoană interesată la judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află sediul persoanei juridice lichidate.

(2) Toate contestațiile se soluționează printr-o singură hotărâre. Sentința pronunțată de judecătorie este executorie și este supusă numai apelului.

(3) După terminarea lichidării, lichidatorii trebuie să ceară radierea asociației sau fundației din Registrul asociațiilor și fundațiilor.”; — art. 71: „(1) Asociația sau fundația încetează a ființa la data radierii din Registrul asociațiilor și fundațiilor.

(2) Radierea se face în baza actului constatator eliberat lichidatorilor, în condițiile prevăzute la art. 69, prin care se atestă descărcarea acestora de obligațiile asumate.”

10. În opinia instanței autoare a excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 73 alin. (3) lit. l) potrivit cărora organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești se reglementează prin lege organică și în art. 108 alin. (1) și (3) care permit Guvernului să adopte hotărâri și ordonanțe, ordonanțele emițându-se în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta.

11. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat, în jurisprudența sa, asupra unor critici similare, constatând netemeinicia acestora. Astfel, prin Decizia nr. 598 din 5 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 2 iunie 2025, a observat (paragraful 31) că Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 a fost emisă în temeiul art. 1 lit. S pct. 2, cu denumirea „Reglementări cu privire la asociații și fundații”, din Legea nr. 206/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 31 decembrie 1999. Prin urmare, Guvernul a fost abilitat, în temeiul menționat, să reglementeze în domeniul asociațiilor și fundațiilor, respectând astfel art. 108 alin. (3) din Constituție.

12. Curtea a reținut (paragraful 32) că din analiza dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 rezultă că acest act normativ, expresie a dreptului la liberă asociere, reflectat atât la nivel constituțional prin art. 40, cât și la nivel european prin art. 11 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, are ca scop, potrivit art. 2 din acesta, crearea cadrului pentru exercitarea dreptului la liberă asociere, promovarea valorilor civice, ale democrației și statului de drept, urmărirea realizării unui interes general, local sau de grup, facilitarea accesului asociațiilor și fundațiilor la resurse private și publice, parteneriatul dintre autoritățile publice și persoanele juridice de drept privat fără scop patrimonial și respectarea ordinii publice.

13. Faptul că, potrivit dispozițiilor art. 7 și 8 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000, instanța competentă material și teritorial — și anume judecătoria în a cărei circumscripție teritorială își are sediul, la înființare, asociația — este sesizată de către oricare dintre membrii asociați sau persoanele împuternicite să desfășoare procedura de dobândire a personalității juridice, cu o cerere de înscriere a asociației în Registrul asociațiilor și fundațiilor, iar președintele instanței deleagă un judecător care verifică legalitatea documentelor ce însoțesc cererea de înscriere nu are semnificația unei norme ce vizează organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești (paragraful 33 din Decizia nr. 598 din 5 noiembrie 2024, precitată).

14. Mai mult, această înscriere reprezintă o aplicare a procedurii necontencioase. În acest context, Curtea a reamintit că, prin Decizia nr. 56 din 5 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 13 martie 2014, a statuat că cererea de înscriere a unei asociații sau fundații în registru se soluționează de către instanțele judecătorești în cadrul procedurii necontencioase, prevăzută în cartea a III-a — Procedura necontencioasă judiciară, cuprinzând art. 527-540, din noul Cod de procedură civilă, dispoziții care stabilesc regulile generale pentru soluționarea unei cereri atunci când nu se invocă încălcarea sau contestarea unui drept și nu se urmărește stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană. Astfel, art. 535 din noul Cod de procedură civilă – cu denumirea marginală Efectele hotărârii — stabilește că „încheierile pronunțate în procedura necontencioasă nu au autoritatea lucrului judecat”.

15. Având în vedere aceste dispoziții de lege, Curtea a arătat (paragraful 33 din Decizia nr. 598 din 5 noiembrie 2024, precitată) că, în cazul cererilor de înscriere a unei asociații sau fundații în registru, precum și al cererilor de înscriere a modificării actului constitutiv și al statutului asociației sau fundației în același registru, nu se aplică autoritatea de lucru judecat, deoarece aceste cereri se soluționează în cadrul procedurii necontencioase. Prin urmare, dispozițiile legale criticate nu reglementează aspecte ce privesc organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești, așa încât critica raportată la dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție este neîntemeiată (paragraful 33 din Decizia nr. 598 din 5 noiembrie 2024, precitată).

16. Curtea constată că, pentru identitate de rațiune, și în cauza de față sunt aplicabile statuările citate din jurisprudența instanței de control constituțional.

17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Judecătoria Sectorului 3 București — Secția civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 24.272/301/2020 și constată că dispozițiile art. 54 alin. (1), ale art. 55, 56, 57 și ale art. 60 alin. (3), ale art. 61 alin. (1) și (2), ale art. 68, 69, 70 și 71 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 București — Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 martie 2026.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu

Sursă: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 16 septembrie 2026, paginile 2-4.

Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.