Salariul de bază de la stat rămâne fără o definiție unică: Curtea Constituțională spune că răspunsul îl dau instanțele

D E C I Z I A Nr. 42 din 20 ianuarie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei „stabilite în anexele” din cuprinsul art. 7 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a sintagmei „se va stabili” din cuprinsul art. 39 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017

EMITENT: Curtea Constituțională a României

Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 9 iulie 2026

D E C I Z I I A L E C U R Ț I I C O N S T I T U Ț I O N A L E CURTEA CONSTITUȚIONALĂ D E C I Z I A Nr. 42 din 20 ianuarie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei „stabilite în anexele” din cuprinsul art. 7 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a sintagmei „se va stabili” din cuprinsul art. 39 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 Elena-Simina Tănăsescu — președinte Asztalos Csaba-Ferenc — judecător Mihai Busuioc — judecător Mihaela Ciochină — judecător Cristian Deliorga — judecător Dacian-Cosmin Dragoș — judecător Dimitrie-Bogdan Licu — judecător Laura-Iuliana Scântei — judecător Gheorghe Stan — judecător Oana Duță — magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruța Dărângă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a sintagmei „stabilite în anexele” din cuprinsul art. 7 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a sintagmei „se va stabili” din cuprinsul art. 39 alin. (4) din aceeași lege-cadru, excepție ridicată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară (OCPI) Dolj în Dosarul nr. 8.861/63/2020 al Curții de Apel Craiova — Secția de litigii de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.891D/2021.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 3.892D/2021, nr. 456D/2022, nr. 557D/2022, nr. 1.348D/2022, nr. 1.349D/2022 și nr. 1.259D/2025, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a sintagmei „stabilite în anexele” din cuprinsul art. 7 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a sintagmei „se va stabili” din cuprinsul art. 39 alin. (4) din aceeași lege-cadru, excepție ridicată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară (OCPI) Dolj în dosarele nr. 8.862/63/2020, nr. 9.325/63/2020, nr. 9.323/63/2020, nr. 3.533/63/2020, nr. 3.731/63/2020 și nr. 8.485/63/2020 ale Curții de Apel Craiova — Secția de litigii de muncă și asigurări sociale.

4. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5. Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 3.892D/2021, nr. 456D/2022, nr. 557D/2022, nr. 1.348D/2022, nr. 1.349D/2022 și nr. 1.259D/2025 la Dosarul nr. 3.891D/2021.

6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura propusă. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 3.892D/2021, nr. 456D/2022, nr. 557D/2022, nr. 1.348D/2022, nr. 1.349D/2022 și nr. 1.259D/2025 la Dosarul nr. 3.891D/2021, care a fost primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției, ca neîntemeiată, apreciind că dispozițiile art. 7 lit. a) și ale art. 39 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt clare și previzibile, sintagma „stabilite în anexele” având conținut normativ determinabil prin trimiterea la anexele la legea-cadru. Se susține că eventualele dificultăți de interpretare sau aplicare nu echivalează cu lipsa de claritate, iar noțiunea „salariu de bază” are un înțeles unitar în cadrul actului normativ.

Diferențele invocate privesc modalitatea de determinare în timp a cuantumului, ca efect al aplicării etapizate a Legii-cadru nr. 153/2017, care nu contravine principiului egalității, fiind justificată obiectiv de politica legislativă de implementare graduală a sistemului de salarizare. C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

8. Prin Încheierile din 20 decembrie 2021, 8 februarie 2022, 15 februarie 2022 și 23 mai 2022, pronunțate în dosarele nr. 8.861/63/2020, nr. 8.862/63/2020, nr. 9.325/63/2020, nr. 9.323/63/2020, nr. 3.533/63/2020 și nr. 3.731/63/2020, precum și prin Încheierea din 11 martie 2025, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din 31 martie 2025, pronunțată în Dosarul nr. 8.485/63/2020, Curtea de Apel Craiova — Secția de litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 lit. a) și ale art. 39 alin. (4), respectiv a sintagmelor „stabilite în anexe” din cuprinsul art. 7 lit. a) și „se va stabili” din cuprinsul art. 39 alin. (4) din Legeacadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară (OCPI) Dolj în cauze având ca obiect acordarea de drepturi salariale, respectiv plata salariului de bază stabilit la nivelul maxim corespunzător funcțiilor ocupate potrivit dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017.

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, cu privire la sintagma „stabilite în anexele”, că, potrivit Legii-cadru nr. 153/2017, personalul salarizat se împarte în trei categorii, respectiv: personal existent la data intrării în vigoare a legii (1 iulie 2017), personal care, potrivit art. 36 alin. (1) din Legea-cadru nr 153/2017, a fost reîncadrat în funcție, cu stabilirea salariilor de bază conform art. 39, personal nou-încadrat/promovat în perioada de aplicare etapizată — căruia i s-a stabilit salariul de bază potrivit art. 39 —, personal existent la data de 1 ianuarie 2022, căruia, conform art. 12 alin. (2), i se va stabili salariul de bază prin înmulțirea coeficienților prevăzuți în anexele nr. I-VIII la legea-cadru cu salariul de bază brut minim pe țară garantat în plată în vigoare.

10. Se apreciază că unul dintre elementele comune acestor trei categorii de personal, din punctul de vedere al drepturilor de natură salarială, este salariul de bază, care trebuie să aibă același înțeles pentru fiecare dintre aceste categorii, singura diferență fiind modalitatea de stabilire/determinare.

11. Se mai susține că din analiza definiției date de legiuitor sintagmei „salariu de bază” se înțelege că acesta reprezintă suma de bani menționată în anexele la Legea-cadru nr. 153/2017, deoarece expresia „stabilită în anexele” din cuprinsul art. 7 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu poate să aibă alt înțeles. Or, în anexele la Legea-cadru nr. 153/2017, în particular în anexa nr. VIII cap. 2 lit. A pct. 2.4, sunt menționate expres, ca sume de bani, doar cuantumurile salariilor de bază din anul 2022. Se ajunge astfel la concluzia că sintagma „salariu de bază”, în înțelesul Legii-cadru nr. 153/2017, reprezintă suma de bani aferentă anului 2022, sumă care oricum nu poate fi depășită, deoarece art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 interzice acest lucru.

12. Se menționează Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 22 ianuarie 2021, din conținutul căreia rezultă, în opinia autorului excepției, că „salariul de bază” reprezintă suma de bani din anexele la legea-cadru, respectiv suma aferentă anului 2022.

13. Se consideră că, în cazul sporului pentru condiții vătămătoare, prin raportare și la Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, discriminarea devine imorală deoarece din analiza comparată a beneficiarilor, persoane încadrate pe funcții similare în aceeași instituție sau în instituții diferite, rezultă că personalul care are salariul de bază din anul 2022, deci mai mare, beneficiază de sporul pentru condiții vătămătoare. În schimb, personalul care nu a ajuns la nivelul salariului de bază din 2022 nu beneficiază de acest spor. Altfel spus, criteriul — nivelul salariului de bază — nu este unul obiectiv pentru a justifica tratamentul diferit a două categorii de persoane: (i) cei cu salariu sub nivelul din anul 2022 și (ii) cei cu salariu la nivelul anului 2022, în acordarea unui spor calculat ca procent la salariul de bază.

14. Se susține că, în cazul sporului pentru condiții vătămătoare de muncă, menținerea actualei definiții a noțiunii „salariu de bază” creează o problemă majoră, deoarece majoritatea instituțiilor publice vizate de Hotărârea Guvernului nr. 917/2017 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă, precum și a condițiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupațională de funcții bugetare „Administrație” din administrația publică centrală au acordat, începând cu anul 2018, sporul pentru condiții vătămătoare de muncă prin raportare la salariul de bază în plată al salariaților, și nu condiționat de atingerea nivelului salarial din anul 2022.

15. Tot astfel, menținerea actualei definiții a noțiunii „salariu de bază” creează o problemă majoră, deoarece majoritatea instituțiilor publice vizate de Legea-cadru nr. 153/2017 (inclusiv Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară și instituțiile subordonate) au acordat, începând cu data intrării în vigoare a legii-cadru, 1 iulie 2017, majorarea de 10% a salariului de bază personalului care exercită activitatea de control financiar preventiv conform art. 15 din acest act normativ ori majorarea de 50% a salariului de bază personalului din instituțiile și/sau autoritățile publice nominalizate în echipele de proiecte finanțate din fonduri nerambursabile conform art. 16 din Legea-cadru nr. 153/2017.

16. Se afirmă că imprecizia cu privire la noțiunea „salariu de bază” devine dramatică, deoarece, potrivit art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu data de 1 ianuarie 2023, salariul de bază se va stabili prin înmulțirea coeficienților prevăzuți în anexele nr. I-VIII la actul normativ sus-menționat cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare, ceea ce vine în contradicție cu ceea ce se înțelege prin „salariu de bază” în definiția art. 7 lit. a) din legea-cadru, în concret, cu suma din anul 2022.

17. În opinia autorului excepției, numai printr-o coincidență suma rezultată din înmulțirea coeficienților prevăzuți în anexele nr. I-VIII cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare poate fi egală cu suma din 2022 menționată în „anexele la lege” și care reprezintă salariul de bază; numai așa se pot acorda drepturile salariale calculate prin raportare la salariul de bază. Altfel, destinatarii Legii-cadru nr. 153/2017, începând cu 1 ianuarie 2023, rămân cu suma determinată prin înmulțirea coeficienților prevăzuți în anexele nr. I-VIII cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare.

18. Se afirmă că într-un stat de drept nu se poate opera cu unități de măsură diferite, în sensul în care prin „salariu de bază” se înțelege suma de bani din anul 2022 doar atunci când se calculează sporul pentru condiții vătămătoare prin raportare la salariul de bază, iar în cazul altor sporuri, majorări, prime, premii sau alte drepturi, deși legea dispune că se calculează tot prin raportare la salariul de bază, în fapt raportarea să se facă la salariul de bază preexistent intrării în vigoare a legii-cadru, ori începând cu 2023 prin raportare la suma determinată prin înmulțirea coeficienților prevăzuți în anexele nr. I-VIII cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare.

Imprecizia sintagmei „stabilite în anexe” din cuprinsul art. 7 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, dar și a legii-cadru în ansamblul său este dovedită de multitudinea de clarificări postate de Ministerul Muncii pe site-ul propriu, dintre care unele agreate cu reprezentanții Curții de Conturi.

19. În sensul celor menționate, se invocă jurisprudența Curții Constituționale și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la standardele de calitate a legii, precum și la interzicerea discriminării.

20. În ceea ce privește critica adusă sintagmei „se va stabili” din cuprinsul art. 39 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, autorul excepției arată că OCPI Dolj intră sub incidența alin. (1) și (2) ale art. 39 din legea-cadru, deoarece, pe de o parte, aceasta este edictată pentru a fi aplicată, și nu pentru a nu fi aplicată, iar, pe de altă parte, nu există niciun text de lege derogator, în sensul că acestea nu se aplică OCPI Dolj.

21. Se susține că nu există o normă de forța legii cu privire la obligația instituțiilor din subordinea aceluiași ordonator de credite de „identificare” a salariului maxim din cadrul instituțiilor similare pe baza căruia să stabilească angajaților proprii salariul de bază. Astfel, Legea-cadru nr. 153/2017 nu reglementează obligația OCPI Dolj de „identificare” a salariului de bază brut maxim, lunar, aflat în plată în cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare „Administrație” specifice OCPI Dolj și Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară. Ca atare, nu există bază legală la nivel de normă cu forța legii pentru a proceda, într-un fel sau altul, la „identificarea” unui astfel de salariu. Subsecvent, neexistând obligația de identificare a salariului în sensul solicitat, Legea-cadru nr. 153/2017 nu reglementează, pentru că nu ar avea logică juridică, nici obligația OCPI Dolj de „stabilire” a unui astfel de salariu. Astfel, sintagma „se va stabili” din cuprinsul alin. (4) al art. 39 din Legeacadru nr. 153/2017 este, în opinia autorului excepției, lipsită de claritate, deoarece nu se poate stabili în sarcina cărei instituții dintre cele la care se referă norma legală este stabilită obligația de stabilire a salariului de bază.

22. Din lectura art. 3 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 rezultă că obligația stabilirii salariilor de bază revine ordonatorilor de credite, fără a deosebi între ordonatorii terțiari, secundari sau principali. Se poate aprecia deci că obligația de identificare revine deopotrivă atât OCPI Dolj (ordonator terțiar de credite), cât și Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ordonator secundar de credite). De asemenea, autorul excepției subliniază că nu există o bază legală, la nivel de normă juridică de organizare și executare a legii, cu privire la obligația de „identificare” și de „stabilire” a salariului maxim din cadrul instituțiilor similare pe baza căruia să stabilească angajaților proprii salariul de bază.

23. Astfel, după intrarea în vigoare a legii, urmează etapa organizării executării legii prin hotărâre a Guvernului, iar, ulterior, etapa executării legii prin ordine cu caracter normativ, instrucțiuni și alte asemenea, ale ministerelor/organelor administrației publice centrale. În acest moment, nu există nicio hotărâre a Guvernului care să stabilească metodologia de identificare și, ulterior, de stabilire de către OCPI Dolj a salariului în sensul solicitat. De asemenea, nu a fost adoptat/adoptată niciun ordin cu caracter normativ sau o instrucțiune al/a ministrului lucrărilor publice, dezvoltării și administrației (ordonator principal de credite) sau al/a directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ordonator secundar de credite) prin care să fie pusă în executare Legea-cadru nr. 153/2017 prin responsabilități precise în identificarea și stabilirea de către OCPI Dolj a salariului în sensul solicitat. Or, câtă vreme conduita impusă OCPI Dolj de prevederile legale criticate, în sensul „stabilirii” salariului maxim la nivelul maximului din cadrul celorlalte oficii de cadastru și publicitate imobiliară subordonate Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, nu este reglementată procedural, textul criticat este lipsit de coerență.

24. Autorul susține și că, în cauza în care a invocat excepția, instanța, în considerarea rolului său activ, dar cu depășirea nelegală a acestui rol, a solicitat Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară să comunice salariile maxime din cadrul celorlalte oficii de cadastru și publicitate imobiliară subordonate, iar ca urmare a observării acestor salarii a obligat OCPI Dolj să stabilească salariile la nivelul maxim comunicat instanței.

25. Se afirmă că Ministerul Muncii și Protecției Sociale are, potrivit art. 4 din legea-cadru, atribuții de control în aplicarea acestui act normativ, așa încât este neclar rolul OCPI Dolj în această privință.

26. Autorul menționează Decizia nr. 20 din 21 septembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Secțiile Unite, pentru examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, referitor la posibilitatea acordării și cuantificării drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare care, aplicată prin analogie, ar valida următorul raționament: dacă alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu identifică actul normativ, actul administrativ, grila de salarizare sau alte asemenea acte juridice la care OCPI Dolj să se raporteze pentru a identifica și, ulterior, a stabili salariul la nivelul maxim, este evidentă neclaritatea textului.

27. De asemenea, lipsa reglementării prin hotărâre a Guvernului, ordin/instrucțiune cu caracter normativ, a organizării și punerii în executare a art. 39 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 conduce la lipsa cadrului funcțional de determinare ori calculare a salariului în sensul solicitat, el rămânând doar un drept „virtual”.

28. În final, autorul excepției susține că formularea art. 7 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit căreia salariul de bază este astfel cum este stabilit în anexele nr. I-IX, nu permite identificarea clară a acestei componente salariale și conduce la dificultăți de aplicare practică a legii. În opinia autorului, legiuitorul nu a oferit o definiție unitară și aplicabilă general a noțiunii „salariu de bază”, ci doar o formulare generală și lacunară, completată prin trimiterea la anexe, fără ca acestea să clarifice sensul concret al expresiei.

29. Curtea de Apel Craiova — Secția de litigii de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția este neîntemeiată.

30. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

31. Guvernul, în punctul de vedere transmis în dosarele Curții Constituționale nr. 3.891D/2021 și nr. 3.892D/2021, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere deciziile Curții Constituționale nr. 81 din 18 februarie 2020, nr. 1.601 din 9 decembrie 2010 sau nr. 206 din 28 mai 2020.

32. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. C U R T E A, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

33. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

34. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispozițiile art. 7 lit. a) și ale art. 39 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, respectiv sintagmele „stabilite în anexe” din cuprinsul art. 7 lit. a) și „se va stabili” din cuprinsul art. 39 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017. Referitor la excepția de neconstituționalitate ce formează obiectele dosarelor nr. 3.891D/2021, nr. 3.892D/2021, nr. 557D/2022 și nr. 1.259D/2025, din analiza notelor autorului excepției, Curtea reține că acesta critică, în realitate, sintagmele „stabilită în anexele” din cuprinsul art. 7 lit. a) și „se va stabili” din cuprinsul art. 39 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017. Prin urmare, obiect al excepției de neconstituționalitate îl reprezintă sintagma „stabilită în anexele” din cuprinsul art. 7 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, precum și sintagma „se va stabili” din cuprinsul art. 39 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Dispozițiile legale criticate au următorul conținut: — Art. 7 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017: „În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație: a) salariul de bază reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcției, gradului/treptei profesionale, gradației, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în anexele nr. I-IX;”; — Art. 39 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017: „(4) În aplicarea prevederilor alin. (1), în cazul instituțiilor sau autorităților publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul salariului de bază/indemnizației de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituții sau autorități publice subordonate.” Dispozițiile art. 39 alin. (4) fac referire la alin. (1) al aceluiași articol, potrivit căruia: „(1) Până la aplicarea integrală a prevederilor prezentei legi, pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte profesionale, salarizarea se face la nivelul de salarizare pentru funcții similare din cadrul instituției/autorității publice în care acesta este numit/încadrat sau din instituțiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcție similară în plată.”

35. Autorul excepției de neconstituționalitate apreciază că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, în componenta referitoare la calitatea legii, și în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.

36. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia critică sintagmele „stabilite în anexele” din cuprinsul art. 7 lit. a) și „se va stabili” din cuprinsul art. 39 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, susținând că acestea nu permit identificarea clară a elementelor necesare stabilirii salariului de bază, respectiv a salariului maxim la nivelul instituțiilor subordonate aceluiași ordonator de credite.

37. Având în vedere aceste critici, Curtea reține că interpretarea normelor de lege este operațiunea de stabilire a conținutului și a sensului la care acestea se referă și este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii în situația de fapt concretă din cauză, instanța de judecată fiind ținută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice. Așa cum a stabilit Curtea Constituțională, în mod constant, în jurisprudența sa, interpretarea legilor este o operațiune rațională, utilizată de orice subiect de drept în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare.

Instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Oricât de clar ar fi textul unei dispoziții legale — se arată în Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, paragraful 34 —, în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară (a se vedea, în același sens, și Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, sau Decizia nr. 360 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010).

38. În consecință, problema de drept invocată de autorul excepției de neconstituționalitate, referitoare la sintagmele „stabilită în anexele” din cuprinsul art. 7 lit. a) și „se va stabili” din cuprinsul art. 39 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 este în realitate una de interpretare și de aplicare a normelor de lege în cazul concret dedus judecății instanței care a sesizat Curtea Constituțională.

39. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a sintagmei „stabilite în anexele” din cuprinsul art. 7 lit. a) și a sintagmei „se va stabili” din cuprinsul art. 39 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.

40. Într-un context similar celui prezent, prin Decizia nr. 17 din 14 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 525 din 20 mai 2021, paragrafele 65-68, Curtea Constituțională a statuat că o critică de neconstituționalitate care pune în discuție aspecte detaliate, particulare ale modalității de aplicare și interpretare a unei norme legale, fie ea și trecută deja prin filtrul interpretativ al instanței supreme, nu conduce automat la concluzia că respectivele chestiuni ar fi lipsite de importanță.

Dimpotrivă, lămurirea aspectelor invocate de autori se poate dovedi decisivă pentru modalitatea de aplicare a normelor legale în discuție și deci a soluțiilor concrete pronunțate. Chestiunea decisivă care împiedică instanța de contencios constituțional să ia în considerare oferirea unui răspuns la astfel de critici ține de repartizarea de competențe între autoritățile de rang constituțional. În speță, este vorba despre atribuțiile Curții Constituționale, pe de o parte, și ale instanțelor judecătorești, pe de altă parte.

41. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a sintagmei „stabilită în anexele” din cuprinsul art. 7 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a sintagmei „se va stabili” din cuprinsul art. 39 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, excepție ridicată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj în dosarele nr. 8.861/63/2020, nr. 8.862/63/2020, nr. 9.325/63/2020, nr. 9.323/63/2020, nr. 3.533/63/2020, nr. 3.731/63/2020 și nr. 8.485/63/2020 ale Curții de Apel Craiova — Secția de litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Curții de Apel Craiova — Secția de litigii de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 20 ianuarie 2026. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Oana Duță