Pe scurt

  • Se poate emite un ordin de protecție împotriva unei persoane puse sub tutelă specială, adică lipsită de capacitate de exercițiu? Întrebarea a ajuns la Înalta Curte, dar a rămas fără răspuns. O sesizare ulterioară a lămurit un aspect conex: cât poate ține tutela specială a unui adult pus sub interdicție, 5 ani sau 15.
  • Instanța supremă a respins sesizarea ca inadmisibilă, pentru că tribunalul care a formulat-o nu era învestit cu acea chestiune: pârâtul nu o invocase nici la prima instanță, nici în apel.
  • Efectul practic: regulile rămân cele de acum, iar judecătorii vor continua să decidă de la caz la caz, fără o dezlegare obligatorie pentru toate instanțele.
Act: Decizia ÎCCJ nr. 73/2026 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept)
Publicat: M. Of. nr. 622 din 28 iulie 2026
Intră în vigoare: 28 iulie 2026

Un tribunal a cerut Înaltei Curți să lămurească dacă o persoană lipsită de capacitate de exercițiu poate fi destinatarul unui ordin de protecție. Instanța supremă a refuzat să răspundă, pentru un motiv care ține strict de limitele apelului. Decizia nr. 73 din 18 mai 2026 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată marți în Monitorul Oficial, este a treia din aceeași zi prin care o instanță supremă respinge o sesizare fără să atingă fondul, după cele două decizii ale Curții Constituționale privind taxele judiciare de timbru și interdicția de intrare în România.

Sesizarea a venit de la Tribunalul Brăila, Secția I civilă, prin încheierea din 29 ianuarie 2026, și a fost înregistrată la Înalta Curte pe 3 februarie 2026. Întrebarea privea interpretarea articolului 12 alineatul (1) din Legea nr. 26/2024 privind ordinul de protecție, mai exact dacă sintagma „din partea unei alte persoane” poate viza și persoane față de care a fost instituită măsura de ocrotire a tutelei speciale. În caz afirmativ, tribunalul voia să știe și în ce condiții s-ar putea emite un asemenea ordin.

Dosarul de la care a pornit totul este unul obișnuit de ordin de protecție. O reclamantă a cerut Judecătoriei Brăila, pe 15 ianuarie 2026, emiterea unui ordin de protecție pentru ea și pentru membrii familiei sale, împotriva unui pârât aflat sub tutelă specială. În apel, tribunalul a dispus citarea tutorelui desemnat, potrivit articolului 57 alineatul (4) din Codul de procedură civilă, iar acesta a confirmat cererea de apel formulată personal de pârât și a semnat-o. Tutela apare ca soluție și în materie penală: Curtea Constituțională a arătat că, atunci când părintele condamnat nu poate îngriji copilul, protecția se asigură prin tutelă, nu prin întreruperea pedepsei.

Efectele pe care le produce

Chestiunea de fond rămâne deschisă. Înalta Curte nu a spus nici că se poate, nici că nu se poate emite un ordin de protecție împotriva unei persoane lipsite de capacitate de exercițiu. Instanțele vor continua să rezolve problema în fiecare dosar, iar practica poate rămâne neunitară exact în situația în care mecanismul hotărârii prealabile ar fi trebuit să o unifice.

Motivul respingerii ține de limitele apelului. Înalta Curte a constatat că pârâtul nu s-a apărat în fața primei instanțe invocând că împotriva sa nu se poate emite un ordin de protecție din cauza tutelei speciale, și nici nu a formulat o asemenea susținere prin cererea de apel. Efectul devolutiv al apelului este limitat de ceea ce s-a judecat la prima instanță și de ceea ce s-a atacat, potrivit articolelor 477 și 478 din Codul de procedură civilă. Prin urmare, tribunalul urma să verifice doar dacă situația de fapt a fost corect stabilită, adică dacă pârâtul a săvârșit acte dintre cele enumerate la articolul 1 din Legea nr. 26/2024.

Lipsa legăturii cu cauza. Aceasta este condiția de admisibilitate care a lipsit. Dezlegarea cerută excedea limitelor învestirii tribunalului, deci nu ar fi produs niciun efect concret asupra soluției din apel. Fără acea legătură, mecanismul de unificare a practicii judiciare prevăzut de articolul 519 din Codul de procedură civilă nu se poate activa. Aceeași poziție o susținuse și reprezentantul procurorului general.

A doua întrebare a căzut odată cu prima. Înalta Curte a arătat expres că analiza condițiilor în care s-ar putea emite un asemenea ordin s-ar fi impus doar dacă prima chestiune ar fi primit o dezlegare pe fond, iar răspunsul ar fi fost afirmativ.

Ce rămâne totuși util din decizie. Textul reproduce integral articolul 12 alineatul (1) din Legea nr. 26/2024, cu cele șapte măsuri pe care instanța le poate dispune printr-un ordin de protecție: evacuarea temporară a agresorului din locuința comună, reintegrarea victimei și, după caz, a membrilor familiei în locuința comună, păstrarea unei distanțe minime față de victimă, față de membrii familiei ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate, interdicția de a se deplasa în anumite localități sau zone, purtarea permanentă a unui dispozitiv electronic de supraveghere, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic sau prin corespondență, și predarea către poliție a armelor, munițiilor și autorizațiilor.

Definiția actelor de violență. Decizia citează și articolul 1 alineatul (1) din aceeași lege, care enumeră șapte categorii: lovirea sau actele cauzatoare de suferințe fizice, actele de violență de natură sexuală, amenințarea, urmărirea repetată și supravegherea, actele de hărțuire online, determinarea unei persoane să nu sesizeze organele de urmărire penală sau să dea declarații mincinoase, precum și orice alte acte de violență fizică sau psihică ce pun în pericol viața, integritatea ori libertatea unei persoane.

Ce s-a schimbat față de situația anterioară

În drept, nimic. Legea nr. 26/2024 rămâne neschimbată, iar decizia nu creează nicio regulă nouă. Ea este obligatorie doar în sensul articolului 521 alineatul (3) din Codul de procedură civilă, adică sub aspectul soluției de inadmisibilitate, nu al vreunei dezlegări de fond.

Ce se clarifică este condiția de admisibilitate a sesizării. O clarificare de procedură a primit, în aceeași vară, și traseul administrativ al reevaluării persoanelor adulte cu handicap, care până acum nu avea termene scrise. Nu este suficient ca o chestiune de drept să fie nouă, dificilă și relevantă în abstract. Ea trebuie să influențeze direct soluția din dosarul concret, iar în apel acest lucru depinde de ce anume s-a criticat. Dacă partea nu a invocat problema nici în fața primei instanțe, nici prin motivele de apel, instanța de apel nu o poate tranșa, deci nici nu poate cere Înaltei Curți să o dezlege.

Pentru practicieni, consecința este una de strategie. Chestiunea capacității de exercițiu a pârâtului dintr-o cerere de ordin de protecție trebuie ridicată devreme, în fața primei instanțe, dacă se dorește ca ea să poată ajunge vreodată la Înalta Curte pe calea hotărârii prealabile.

Merită observat un tipar al zilei. Din cele șase acte importante publicate în Monitorul Oficial pe 28 iulie 2026, trei sunt refuzuri de a decide pe fond, formulate de instanțele supreme pentru vicii ale sesizării: două decizii ale Curții Constituționale și această hotărâre a Înaltei Curți. În toate trei, problema semnalată era reală, dar drumul procedural pe care a ajuns la instanță nu era cel potrivit.

Pe aceeași materie, Înalta Curte a ajuns de data aceasta la un răspuns pe fond: victima poate renunța la judecarea cererii de ordin de protecție chiar și atunci când cererea a fost introdusă de procuror.

Avantaje și dezavantaje

Ce aduce bun

  • Decizia explică limpede cum funcționează condiția legăturii dintre chestiunea de drept și soluționarea cauzei, cu trimitere la efectul devolutiv al apelului.
  • Reamintește că, în apel, instanța este ținută de ce s-a judecat la prima instanță și de ce s-a atacat, potrivit articolelor 477 și 478 din Codul de procedură civilă.
  • Reproduce integral articolul 12 alineatul (1) din Legea nr. 26/2024, deci lista completă a măsurilor care pot fi dispuse printr-un ordin de protecție.
  • Confirmă implicit că tutorele desemnat se citează în procesul în care pârâtul este sub tutelă specială, iar acesta poate confirma actele de procedură făcute personal.
  • Soluția de inadmisibilitate nu împiedică o sesizare viitoare, formulată dintr-un dosar în care problema este efectiv în dezbatere.

Ce rămâne o problemă

  • Întrebarea de fond, dacă un ordin de protecție poate fi emis împotriva unei persoane lipsite de capacitate de exercițiu, rămâne fără răspuns obligatoriu pentru instanțe.
  • Practica poate rămâne neunitară tocmai într-o materie urgentă, unde judecătorul trebuie să decidă rapid, iar victima nu are timp să aștepte clarificări.
  • A doua întrebare, privind condițiile în care s-ar putea emite un asemenea ordin, nu a fost nici măcar analizată.
  • Soluția face ca lămurirea problemei să depindă de felul în care o parte își formulează apărările, nu de importanța ei practică.
  • De la sesizare, în ianuarie 2026, până la publicarea deciziei, în iulie 2026, au trecut peste șase luni, într-o materie în care procedura ordinului de protecție este prin definiție urgentă.

Sfaturi utile

  1. Dacă cereți un ordin de protecție, verificați de la început situația juridică a persoanei împotriva căreia îl solicitați. Dacă aceasta este sub tutelă specială, problema capacității va apărea în proces și e mai bine să fie discutată din fața primei instanțe.
  2. Dacă sunteți pârât într-o cerere de ordin de protecție și vă aflați sub o măsură de ocrotire, invocați acest aspect încă de la prima instanță. În apel, instanța nu poate examina o apărare care nu a fost formulată anterior.
  3. Rețineți lista celor șapte măsuri pe care le poate dispune instanța prin ordin de protecție. Cererea poate viza una sau mai multe dintre ele, în funcție de starea de pericol.
  4. Dacă persoana vizată se află sub tutelă specială, cereți citarea tutorelui desemnat, potrivit articolului 57 alineatul (4) din Codul de procedură civilă.
  5. Nu contați pe o hotărâre prealabilă a Înaltei Curți ca să vă rezolve dosarul. Sesizarea este admisibilă doar dacă răspunsul influențează direct soluția din cauza aflată pe rol.
  6. Dacă sunteți judecător și vreți să sesizați Înalta Curte, verificați întâi dacă chestiunea de drept se află efectiv în limitele învestirii dumneavoastră, mai ales în apel.
  7. Pentru definiția actelor de violență, consultați articolul 1 alineatul (1) din Legea nr. 26/2024. Include expres hărțuirea online, mesajele instigatoare la ură și publicarea neconsensuală de conținut intim.

Întrebări frecvente

Se poate emite un ordin de protecție împotriva unei persoane lipsite de capacitate de exercițiu?
Înalta Curte nu a răspuns. A respins sesizarea ca inadmisibilă, deci întrebarea rămâne să fie rezolvată de fiecare instanță în dosarul concret.
De ce a fost respinsă sesizarea?
Pentru că nu era îndeplinită condiția ca de dezlegarea cerută să depindă soluționarea cauzei. Pârâtul nu invocase problema nici la prima instanță, nici prin cererea de apel, iar instanța de apel este ținută de limitele efectului devolutiv.
Ce înseamnă efectul devolutiv al apelului?
Că instanța de apel rejudecă fondul, dar numai în limitele a ceea ce s-a judecat la prima instanță și a ceea ce s-a atacat prin apel, potrivit articolelor 477 și 478 din Codul de procedură civilă.
Decizia este obligatorie?
Da, potrivit articolului 521 alineatul (3) din Codul de procedură civilă, dar obligativitatea privește soluția pronunțată, adică inadmisibilitatea sesizării, nu o dezlegare de fond, care nu există.
Ce măsuri poate dispune instanța printr-un ordin de protecție?
Evacuarea temporară a agresorului din locuința comună, reintegrarea victimei în locuință, păstrarea unei distanțe minime, interdicția de a se deplasa în anumite zone, purtarea unui dispozitiv electronic de supraveghere, interzicerea oricărui contact și predarea armelor către poliție.
Poate fi reluată întrebarea la Înalta Curte?
Da, dintr-un dosar în care chestiunea este efectiv în dezbatere și în care răspunsul influențează direct soluția.
Ce se întâmplă cu tutorele într-un asemenea proces?
În cauza de la care a pornit sesizarea, instanța de apel a dispus citarea tutorelui desemnat, potrivit articolului 57 alineatul (4) din Codul de procedură civilă, iar acesta a confirmat și semnat cererea de apel formulată personal de pârât.

Textul original al actului normativ

Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial

M. Of. nr. 622 din 28 iulie 2026 16 pagini PDF, 119 KB actul începe la pagina 8

Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul

Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.

Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului

Se încarcă textul actului…

Sursă: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 28 iulie 2026, p. 8-16.

Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.