Pe scurt

  • Cei 10% în plus la salariul de bază rămân numai pentru personalul auxiliar de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la parchetul de pe lângă ea, de la DNA și de la DIICOT. Curtea Constituțională a respins, cu unanimitate de voturi, excepția prin care grefieri din județul Teleorman cereau aceeași majorare. Decizia nr. 695 a fost pronunțată la 4 decembrie 2025 și s-a publicat la 25 septembrie 2026.
  • Pierd grefierii și celălalt personal auxiliar din instanțele și parchetele obișnuite, care rămân pe salariul de bază fără majorare. Dosarul lor de la Tribunalul Teleorman se judecă mai departe cu textul neschimbat, iar argumentul volumului mai mare de muncă nu ajută: Curtea a spus că nu este rolul ei să verifice afirmații de fapt de felul acesta.
  • Motivul respingerii este unul de principiu, nu unul de cifre. Legiuitorul are voie să plătească diferit personalul din structuri specializate, fiindcă DNA și DIICOT au competențe exclusive de urmărire penală, iar acest argument ține chiar dacă, scrie Curtea, munca grefierilor din cele două direcții nu este funcțional diferită de cea a colegilor din parchetele de pe lângă judecătorii.
Act: Decizia nr. 695 din 4 decembrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (5) din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice
Publicat: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 25 septembrie 2026, paginile 2-4
Intră în vigoare: decizia este general obligatorie de la data publicării, 25 septembrie 2026

Curtea Constituțională a confirmat că majorarea de 10% a salariului de bază pentru personalul auxiliar de specialitate și pentru personalul conex poate rămâne rezervată celor patru structuri numite în lege, fără ca restul grefierilor din țară să poată cere același tratament. Este a doua oară în puțină vreme când instanța constituțională spune că diferențele de bani din familia ocupațională „Justiție” țin de opțiunea legiuitorului, după ce anul acesta a arătat că nici plafonul de 30% pentru sporurile angajaților din justiție nu poate fi contestat pe temeiul egalității. Textul atacat acum este art. 17 alin. (5) din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, anexa care cuprinde salarizarea personalului din justiție.

Dispoziția criticată are o singură frază. Salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate și pentru personalul conex de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de la Direcția Națională Anticorupție și de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt cele din alineatul (2), majorate cu 10%. Autoarele excepției nu au cerut desființarea textului, ci extinderea lui: au cerut Curții să constate neconstituțională tocmai excluderea grefierilor din afara celor patru structuri.

Excepția a pornit dintr-un litigiu de drepturi salariale de la Tribunalul Teleorman, Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, dosarul nr. 1.521/87/2021. Instanța a trimis-o la Curte prin Sentința nr. 11 din 19 ianuarie 2022, iar la Curtea Constituțională cauza a primit numărul 231D/2022. Argumentele au fost trei: că situațiile celor două categorii de grefieri sunt obiectiv similare, că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede schema de personal este mai mică și neocupată integral, deci volumul de muncă pe om este mai mare decât la DNA și DIICOT, și că practica instanțelor a mers, pentru judecători și procurori, spre egalizarea salariilor la nivelul maxim aflat în plată în aceeași familie ocupațională.

Pentru ultimul argument s-a invocat Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016 și Legea nr. 71/2015, iar pentru discriminare, Decizia nr. 685 din 28 iunie 2012 și Decizia nr. 46 din 15 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, prin care s-a statuat că sporul de confidențialitate trebuie acordat tuturor salariaților aflați în situații similare. Tribunalul Teleorman și-a spus părerea că excepția este neîntemeiată. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat niciun punct de vedere. Ministerul Public a cerut respingerea, invocând Decizia nr. 547 din 29 octombrie 2024.

Răspunsul Curții are două trepte. Prima: reglementarea se sprijină pe o prezumție a legiuitorului, anume că între activitatea grefierilor din parchetele specializate și cea a grefierilor din parchetele de pe lângă judecătorii există, dincolo de asemănări, și deosebiri care pot justifica salarii diferite, iar câtă vreme prezumția nu este arbitrară, articolul 16 din Constituție nu este atins. Pe a doua treaptă, căutarea diferențelor se mută din fișa postului în competența instituției. DIICOT, înființată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016, are competență exclusivă în criminalitatea organizată și terorism, iar DNA, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002, urmărește infracțiunile de corupție săvârșite în condiții de gravitate sporită, de pildă cu o pagubă mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 de euro.

Pe argumentul volumului de muncă, Curtea a refuzat să intre. A reținut că nu îi revine rolul de a evalua corectitudinea unor afirmații pur factuale, că legiuitorul are datoria să pună în balanță cât mai multe date de fapt atunci când adoptă norma, potrivit articolului 6 alineatul (1) din Legea nr. 24/2000, dar că, odată adoptată legea, toate autoritățile sunt ținute să o aplice așa cum a fost scrisă, prin efectul articolului 1 alineatul (5) din Constituție. Iar la paragraful 24 a mers mai departe: admite că activitatea grefierilor din orașe care nu sunt reședință de județ poate fi, în fapt, mai intensă și în condiții mai proaste, însă niciun legiuitor nu se poate lipsi de generalizarea pe care o presupune norma generală și abstractă.

Efectele pe care le produce

Primul efect îl resimt autoarele excepției. Litigiul lor de la Tribunalul Teleorman se judecă mai departe cu textul rămas neatins, iar temeiul pe care sperau să obțină majorarea de 10% a dispărut. Decizia este general obligatorie de la 25 septembrie 2026, data publicării, potrivit articolului 147 alineatul (4) din Constituție.

Al doilea efect privește orice alt proces cu același obiect. O respingere ca neîntemeiată se pronunță asupra fondului, deci aceeași critică, întemeiată pe egalitatea în drepturi și pe remunerarea egală pentru muncă egală, nu mai poate fi reluată cu succes împotriva aceluiași text. Instanțele care aveau dosare similare pe rol au acum un răspuns al instanței constituționale pe care îl pot invoca direct.

Al treilea efect este asupra sumei din statul de plată, care nu se schimbă pentru nimeni. Majorarea de 10% rămâne la Înalta Curte de Casație și Justiție, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte, la DNA și la DIICOT. Personalul auxiliar din celelalte instanțe și parchete rămâne pe salariul din alineatul (2), fără majorare, cu tot ce înseamnă asta pentru gradații și pentru bazele de calcul care pleacă de la salariul de bază.

Al patrulea efect este unul de metodă, iar el depășește cazul grefierilor. Curtea repetă că argumentul volumului efectiv de muncă nu funcționează în fața ei, oricât de bine documentat ar fi, fiindcă ține de fapte, nu de norme. Cine pregătește o excepție în materie de salarizare are aici indicația cea mai clară: schemele de personal, statisticile de dosare și comparațiile de încărcare se depun la Parlament sau la Guvern, nu la Curtea Constituțională.

Al cincilea efect ține de forma în care poate veni, totuși, o schimbare. Curtea a spus că extinderea majorării este treaba legiuitorului, nu că ea trebuie să rămână acolo unde este. O modificare a anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 ar rezolva problema fără niciun proces, iar decizia de acum nu stă în calea ei.

Ce s-a schimbat față de situația anterioară

Din punctul de vedere al textelor de lege nu s-a schimbat nimic. Articolul 17 alineatul (5) din capitolul VIII al anexei nr. V rămâne exact cum era din 28 iunie 2017, când Legea-cadru nr. 153/2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492. Ce s-a schimbat este starea juridică a discuției: până la 25 septembrie 2026 o instanță putea trimite critica la Curte, iar de acum are un răspuns pe fond.

A doua schimbare este completarea unui tablou început cu zece luni mai devreme. Prin Decizia nr. 609 din 11 noiembrie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 6 aprilie 2026, Curtea stabilise deja că legiuitorul poate plăti diferit grefierii din parchetele de pe lângă instanțele cu sediul în reședința de județ față de cei din parchetele celorlalte instanțe ale aceluiași județ, argumentul fiind că toate tribunalele își au sediul în reședința de județ, potrivit articolului 40 alineatul (1) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară. Decizia de acum se sprijină pe aceea și adaugă al doilea plan de comparație, cel dintre parchetele obișnuite și structurile specializate.

A treia schimbare privește linia de jurisprudență despre egalizarea la nivelul maxim aflat în plată. Autoarele au încercat să aducă în salarizarea personalului auxiliar raționamentul construit pentru judecători și procurori pe temeiul Legii nr. 71/2015 și al Deciziei nr. 794 din 15 decembrie 2016. Decizia de acum închide această cale pentru cazul lor, fără să atingă jurisprudența invocată: criteriul rămâne competența structurii, iar competența exclusivă a DNA și a DIICOT nu se regăsește la parchetele de pe lângă judecătorii.

A patra schimbare este de nuanță, dar merită reținută. Până acum, argumentul obișnuit pentru diferența de salariu era că munca prestată diferă. Paragraful 19 scrie însă altceva: chiar dacă grefierii din DIICOT nu prestează o activitate funcțional diferită, statului nu i se poate interzice să reglementeze nuanțat salariile personalului dintr-o structură specializată. Justificarea se mută, așadar, de pe conținutul muncii pe organizarea instituției.

Avantaje și dezavantaje

Ce aduce bun

  • Dă un răspuns pe fond, nu o respingere procedurală. Excepția a fost respinsă ca neîntemeiată, cu unanimitate de voturi, deci instanțele care judecă dosare identice au acum un reper ferm.
  • Numește criteriul pe care se sprijină diferența: competența exclusivă de urmărire penală a DNA și a DIICOT, cu trimitere la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 și la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016. Un criteriu scris se poate discuta și, la nevoie, se poate schimba prin lege.
  • Recunoaște deschis faptul pe care se sprijinea plângerea. Paragraful 24 admite că munca din orașele care nu sunt reședință de județ poate fi mai intensă și făcută în condiții mai proaste, apoi explică de ce asta nu schimbă răspunsul juridic.
  • Nu închide calea legislativă. Se arată acolo că extinderea majorării ține de opțiunea legiuitorului, deci o modificare a anexei nr. V rămâne posibilă fără niciun alt proces.
  • Așază decizia într-un lanț coerent, prin trimiterea la Decizia nr. 609 din 11 noiembrie 2025, în loc să trateze cazul ca pe o noutate absolută.

Ce rămâne o problemă

  • Răspunsul a venit după 1.710 zile de la sesizarea Curții, din care 295 numai între pronunțare, la 4 decembrie 2025, și publicare, la 25 septembrie 2026. Dosarul de la Tribunalul Teleorman a stat în tot acest timp.
  • Paragraful 19 lasă o tensiune nerezolvată. Paragraful 18 reține că legiuitorul a prezumat deosebiri între cele două activități, iar la paragraful 19 că activitatea nu este funcțional diferită. Dacă prezumția de fapt cade, rămâne doar organigrama ca temei al diferenței de salariu.
  • Decizia nu arată la cât se ridică, în lei, cei 10%. Fără nivelul salariului de bază din alineatul (2), cititorul nu poate ști dacă în joc sunt câteva zeci de lei pe lună sau câteva sute.
  • Pragul de gravitate invocat pentru competența DNA, echivalentul în lei a 200.000 de euro, este o sumă care își pierde valoarea în timp, în vreme ce diferența de salariu rămâne un procent fix. Decizia nu spune de când există acest prag.
  • Argumentul volumului de muncă rămâne fără judecător. Instanța constituțională nu evaluează fapte, legiuitorul nu are obligația să răspundă unei plângeri individuale, iar instanța de fond aplică textul. Nu există, practic, nicio poartă pe care o schemă de personal subdimensionată să poată produce un efect.
  • Textul nu limpezește ce se întâmplă cu celălalt capăt al criticii, cel privind orașele care nu sunt reședință de județ, deși îi dedică trei paragrafe.

Sfaturi utile

  1. Dacă aveți pe rol un proces cu același obiect, citiți mai întâi dispozitivul. Respingerea este ca neîntemeiată, deci privește fondul, iar aceeași critică împotriva aceluiași text nu mai poate reuși.
  2. Verificați exact care alineat vă privește. Majorarea de 10% este în alineatul (5) al articolului 17 din capitolul VIII al anexei nr. V, iar salariul de la care pornește ea este în alineatul (2) al aceluiași articol.
  3. Nu construiți o excepție pe volumul de muncă. Curtea spune limpede că nu evaluează afirmații de fapt, oricât de bine documentate ar fi. Statisticile de dosare și schemele de personal au efect la inițiativa legislativă, nu în contenciosul constituțional.
  4. Dacă vizați o schimbare reală, țintiți anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017. Decizia spune expres că extinderea majorării ține de opțiunea legiuitorului, deci calea este o modificare a legii, cu impact bugetar calculat.
  5. Când comparați salarii între instituții, comparați și competențele. Criteriul reținut de Curte nu este munca zilnică, ci competența exclusivă a structurii, iar o comparație care sare peste acest element nu răspunde argumentului deciziei.
  6. Rețineți că decizia produce efecte numai pentru viitor. Hotărârile date până la 25 septembrie 2026 în dosare similare nu se redeschid pe temeiul ei.

Întrebări frecvente

Cine primește majorarea de 10% și cine nu?
O primește personalul auxiliar de specialitate și personalul conex de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de la Direcția Națională Anticorupție și de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. Personalul cu aceleași funcții din celelalte instanțe și parchete rămâne pe salariul de bază din alineatul (2), fără majorare.
De ce a considerat Curtea că diferența este legală?
Fiindcă DNA și DIICOT au competențe exclusive de urmărire penală, în corupție și, respectiv, în criminalitate organizată și terorism. Curtea a reținut că statul are dreptul să organizeze structuri distincte și să le reglementeze nuanțat, inclusiv salarial, chiar dacă munca grefierilor din ele nu este funcțional diferită.
Argumentul că am mai mult de lucru nu contează deloc?
În fața Curții Constituționale, nu. Decizia arată că instanța constituțională nu evaluează adevărul unor afirmații pur factuale și că, odată legea adoptată, toate autoritățile sunt ținute să o aplice. Argumentul are loc în procesul legislativ, nu în controlul de constituționalitate.
Ce se întâmplă cu dosarul din care a pornit excepția?
Se judecă mai departe la Tribunalul Teleorman, Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, cu textul de lege neschimbat. Autoarele își pot susține orice alte apărări, dar nu mai pot obține suspendarea judecății pe acest temei.
Mai poate cineva să atace același text?
Cu aceleași critici, nu are șanse: respingerea ca neîntemeiată privește fondul. O excepție nouă ar trebui să invoce alte prevederi constituționale sau să pornească de la o situație juridică diferită de cea analizată acum.
Ce înseamnă anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017?
Este anexa în care legea de salarizare a bugetarilor așază familia ocupațională a justiției, adică judecătorii, procurorii, personalul auxiliar de specialitate și personalul conex din instanțe și parchete. Capitolul VIII al ei cuprinde salarizarea personalului auxiliar și conex.
De când produce efecte decizia?
De la 25 septembrie 2026, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818. Articolul 147 alineatul (4) din Constituție prevede că deciziile Curții se publică în Monitorul Oficial, iar de la data publicării sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Decizia a fost luată în unanimitate?
Da. Dispozitivul arată că soluția s-a pronunțat cu unanimitate de voturi, iar Monitorul Oficial nu cuprinde nicio opinie separată sau concurentă.

Erori și neconcordanțe în textul publicat

  • Paragrafele 22-24 față de obiectul excepției și de dispozitiv. Curtea soluționează acolo o critică privind diferența dintre grefierii de la parchetele de pe lângă instanțele din reședința de județ și cei de la parchetele celorlalte instanțe. Textul supus controlului, art. 17 alin. (5), nu conține nicio distincție după localitate: el separă Înalta Curte de Casație și Justiție, parchetul de pe lângă ea, DNA și DIICOT de restul. Dispozitivul declară constituțional numai alineatul (5), deci din decizie nu se poate stabili pe ce text s-a pronunțat această a doua parte a soluției.
  • Paragrafele 5 și 16 față de paragrafele 6, 22 și 24. Primele descriu autoarele ca grefiere de la judecătoriile din reședințele de județ și de la parchetele de pe lângă acestea. Celelalte dau drept exemplu Parchetul de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede și discută situația grefierilor „de la parchetele de pe lângă judecătoriile din orașe nonreședință de județ”. Categoria din care fac parte autoarele, care decide chiar comparația pe care Curtea o face, iese din text în două forme care se exclud.
  • Paragraful 8. Se arată că autoarele cer ca „majorarea de 5%” să fie acordată tuturor grefierilor de la parchetele de pe lângă judecătorii, indiferent de localitate. Nicăieri în text nu se arată din ce dispoziție provine această majorare de 5%, iar singura majorare pe care o citează, la paragraful 15, este cea de 10% din alineatul (5). Cititorul nu poate stabili ce anume s-a cerut.

Analiza redacției

Cea mai clară dovadă că motivarea a fost scrisă mult după ședință stă chiar în textul deciziei. La paragraful 22, decizia pronunțată la 4 decembrie 2025 citează Decizia nr. 609 din 11 noiembrie 2025 cu referința ei completă de publicare: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 6 aprilie 2026. Acea referință nu exista la data ședinței și nu putea fi cunoscută atunci, fiindcă apare cu 123 de zile mai târziu. Distanța totală este și mai mare: de la sesizarea Curții, prin Sentința nr. 11 din 19 ianuarie 2022, până la publicare au trecut 1.710 zile, dintre care 1.415 până la pronunțare și încă 295 până la publicare. Un dosar de drepturi salariale a stat, așadar, patru ani și opt luni pentru un răspuns de trei pagini.

A doua observație iese din combinarea paragrafelor 18 și 19 și privește chiar temelia soluției. Curtea arată, la paragraful 18, că legiuitorul a prezumat deosebiri între activitatea grefierilor din parchetele specializate și cea a colegilor din parchetele de pe lângă judecătorii, iar controlul se oprește la întrebarea dacă prezumția este arbitrară. La paragraful 19 scrie însă că grefierii din DIICOT „nu prestează o activitate în mod funcțional diferită”. Prezumția de fapt pe care Curtea o verifică este, prin urmare, infirmată de Curtea însăși, iar diferența de salariu rămâne să se sprijine pe competența instituției, nu pe conținutul muncii. Este o mutare importantă de criteriu, făcută în două fraze, fără ca decizia să o anunțe.

A treia observație ține de cifra pe care se sprijină explicația. Pentru a arăta gravitatea sporită a cauzelor DNA, Curtea invocă pragul de 200.000 de euro echivalent în lei din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002. Diferența de salariu justificată prin el este însă un procent, 10%, care se recalculează la fiecare creștere a salariului de bază, în vreme ce pragul în euro este o valoare nominală, pe care decizia o citește din ordonanță fără să spună de când este în vigoare și fără să arate dacă a fost actualizată vreodată. Criteriul care măsoară gravitatea sporită a activității stă, așadar, într-o cifră fără dată, iar recompensa legată de el rămâne un procent.

A patra observație privește ce nu se poate afla din decizie. Nicăieri, în trei pagini, nu apare o sumă în lei. Textul discută despre o majorare de 10% aplicată salariilor din alineatul (2) al aceluiași articol, dar nu reproduce niciunul dintre acele salarii, așa încât miza reală a procesului rămâne necunoscută cititorului. În aceeași zi, Monitorul Oficial a mai publicat două decizii despre salarizarea personalului plătit din fonduri publice, Decizia nr. 742/2025, privind kinetoterapeuții din asistența socială, și Decizia nr. 876/2026, prin care a căzut ordonanța care bloca tocmai procesele de acest fel. Prima folosește exact același raționament: aceeași funcție, structuri diferite, situații obiectiv diferite. Cea de a doua privește chiar categoria de litigiu din care a pornit și dosarul de la Tribunalul Teleorman.

Ce ar trebui schimbat

  • Motivarea ar trebui să poarte data la care a fost redactată, nu doar data pronunțării. O decizie care citează un Monitor Oficial apărut la patru luni după ședință arată că cele două momente sunt distincte. Scrise amândouă, ele ar permite oricui să măsoare unde se pierde timpul.
  • Deciziile în materie de salarizare ar trebui să reproducă și nivelul salariului de la care pornește procentul discutat. Un rând cu suma din alineatul (2) ar transforma o dispută abstractă despre 10% într-o informație pe care cititorul o poate raporta la propriul fluturaș de salariu.
  • Când Curtea răspunde unei critici care nu privește textul aflat în obiectul excepției, ar trebui să spună asta explicit. Paragrafele 22-24 soluționează o comparație pe care alineatul (5) nu o conține, iar dispozitivul nu o acoperă. O frază de delimitare ar preveni invocarea lor în procese care nu au nicio legătură cu acest text.
  • Anexa nr. V ar trebui să spună de ce cele patru structuri primesc majorarea. Criteriul competenței exclusive a fost construit de Curte, nu scris de legiuitor. Dacă el este cel adevărat, locul lui este în lege, unde poate fi verificat și de instanțele de fond.
  • Pragurile de competență exprimate în euro ar trebui citate cu data la care au fost fixate. Decizia folosește în 2026 cifra de 200.000 de euro din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 ca măsură a gravității, fără să spună când a fost stabilită și dacă s-a schimbat între timp.
  • Termenul dintre pronunțare și publicare ar trebui limitat. Cele 295 de zile de aici înseamnă tot atâtea zile în care instanțele au judecat fără să știe răspunsul, iar părțile au așteptat fără să poată face nimic.

Textul original al actului normativ

Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 25 septembrie 2026, paginile 2-4 16 pagini PDF, 156 KB actul începe la pagina 2

Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul

Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.

Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului

Decizia nr. 695 din 4 decembrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (5) din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice

EMITENT: Curtea Constituțională

Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 25 septembrie 2026

D E C I Z I I A L E C U R Ț I I C O N S T I T U Ț I O N A L E CURTEA CONSTITUȚIONALĂ D E C I Z I A Nr. 695 din 4 decembrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (5) din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice Elena-Simina Tănăsescu — președinte Asztalos Csaba-Ferenc — judecător Mihai Busuioc — judecător Mihaela Ciochină — judecător Dacian-Cosmin Dragoș — judecător Dimitrie-Bogdan Licu — judecător Laura-Iuliana Scântei — judecător Gheorghe Stan — judecător Cosmin-Marian Văduva — magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 17 alin. (5) din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Alexandra Culcea și alții în Dosarul nr. 1.521/87/2021 al Tribunalului Teleorman — Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 231D/2022.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Se arată, în acest sens, că legiuitorul are atribuția exclusivă de a stabili drepturile salariale ale personalului bugetar și că art. 41 alin. (2) din Constituție nu este aplicabil drepturilor salariale suplimentare, așa cum sunt sporurile, primele sau suplimentele. Este invocată Decizia Curții Constituționale nr. 547 din 29 octombrie 2024.

C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Sentința nr. 11 din 19 ianuarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 1.521/87/2021, Tribunalul Teleorman — Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 17 alin. (5) din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Alexandra Culcea și alții într-o cauză având ca obiect drepturi salariale.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că grefierii de la judecătoriile din reședințele de județ și cei de la parchetele de pe lângă acestea sunt discriminați față de grefierii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție (DNA) și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT), deoarece salarizarea lor este mai mică decât a celor din urmă.

6. Autoarele excepției consideră că situațiile în care se află cele două categorii de grefieri tratate diferențiat sunt în mod obiectiv similare. Autoarele ilustrează această afirmație cu susținerea că grefierii Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiori de Vede desfășoară o activitate mai mare, schema de personal fiind mai redusă și neocupată integral, decât cea a grefierilor din cadrul DNA și DIICOT. Își susțin critica pe jurisprudența Curții Constituționale referitoare la semnificația noțiunii de „discriminare”, de exemplu, Decizia nr. 685 din 28 iunie 2012, precum și pe jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Se arată că nu există nicio justificare rezonabilă, reală și obiectivă pentru instituirea acestui tratament salarial diferențiat. Este invocată, totodată, Decizia nr. 46 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Secțiile Unite, care a arătat că neacordarea sporului de confidențialitate tuturor categoriilor de salariați este nu doar discriminatorie, ci și contrară art. 41 alin. (2) și (4) din Constituție.

7. Deși instanța supremă, în decizia amintită, a recunoscut puterea și marja de apreciere a statului în materie salarială, a statuat că, în ceea ce privește acordarea unor sporuri la salariul de bază, acestea trebuie să fie acordate tuturor salariaților aflați în situații similare, indiferent de posturile și funcțiile pe care le ocupă și de domeniul în care își desfășoară activitatea, atât timp cât lucrează efectiv în condițiile prescrise de legea care reglementează plata sporurilor respective.

8. Autoarele prezentei excepții solicită Curții Constituționale să aplice mutatis mutandis aceste considerente și în cauza de față, astfel încât majorarea de 5% să fie acordată tuturor grefierilor care își desfășoară activitatea la parchetele de pe lângă judecătorii, în mod nediscreționar și nediscriminatoriu, indiferent de localitatea în care își are sediul unitatea de parchet.

9. În ceea privește drepturile salariale ale personalului din justiție s-a conturat o practică judiciară în sensul acordării coeficientului de multiplicare 19 pentru toți procurorii și judecătorii din țară, pe considerentul discriminării în raport cu procurorii DNA și DIICOT și al principiului egalizării salariilor la nivelul maxim aflat în plată în cadrul aceleiași familii ocupaționale, instituit de Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și consfințit de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016.

10. Modul de calcul al indemnizației personalului auxiliar de la DNA și DIICOT impune analiza legislației care reglementează interdicția unor discriminări în materie de salarizare pentru persoane aflate în situații juridice egale. Invocă Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, în sensul căreia personalul care beneficiază de aceleași condiții trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale, indiferent de instituția sau autoritatea publică.

11. Tribunalul Teleorman — Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția este neîntemeiată.

12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. C U R T E A, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorulraportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 17 alin. (5) din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, care au următorul conținut: „Salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate și personalul conex de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de la Direcția Națională Anticorupție și de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt cele prevăzute la alin. (2) majorate cu 10%.”

16. Autoarele excepției nu solicită constatarea pură și simplă a neconstituționalității art. 17 alin. (5) din capitolul VIII al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, ci doar constatarea neconstituționalității soluției de excludere din sfera de aplicare a acestor prevederi a grefierilor de la judecătoriile din reședințele de județ, precum și de la parchetele de pe lângă acestea.

17. Autoarele excepției de neconstituționalitate apreciază că dispozițiile criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și art. 41 alin. (2) și (4) privind munca și protecția socială a muncii. Totodată, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituție, prin raportare la prevederile constituționale corespondente, sunt invocate și exigențele art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice referitor la interzicerea discriminării, art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la interzicerea discriminării și art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție referitor la interzicerea generală a discriminării.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că criticile autoarelor acesteia se îndreaptă asupra unei prezumții factuale a legiuitorului care stă la baza reglementării supuse controlului. Astfel, legiuitorul a prezumat că activitatea grefierilor din cadrul parchetelor specializate Direcția Națională Anticorupție (DNA) și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) și activitatea grefierilor din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii și de la judecătorii, pe lângă asemănările de esență dintre ele, prezintă și unele deosebiri care se pot în mod legitim reflecta și într-o reglementare salarială diferită. Câtă vreme însă această prezumție legislativă nu este arbitrară, nu se poate pune problema unei încălcări a art. 16 din Constituție.

19. Legiuitorul are îndreptățirea să reglementeze diferențiat salarizarea celor două categorii de grefieri. Astfel, ținând seama de constituirea unei structuri distincte în cadrul Ministerului Public, respectiv a DIICOT, în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 22 noiembrie 2016, statului nu trebuie să i se interzică, în temeiul art. 16 alin. (1) din Constituție, reglementări salariale diferențiate în ceea ce privește grefierii acestei direcții față de grefierii care lucrează în cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii. Statul a apreciat că există suficiente elemente care să facă necesară constituirea unei direcții distincte în cadrul Ministerului Public și, ca atare, nu există niciun motiv pentru a i se interzice să reglementeze nuanțat, diferențiat, și la nivel salarial, personalul din această structură specializată. Chiar și în condițiile în care, în esență, grefierii din cadrul DIICOT nu prestează o activitate în mod funcțional diferită de cea prestată de grefierii din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii, nu este mai puțin adevărat că, din punctul de vedere al competenței de efectuare a urmăririi penale, DIICOT are o competență exclusivă. Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016, aceasta are o competență de urmărire penală strictă și specializată, respectiv în domeniul criminalității organizate și al terorismului, lucrătorii săi fiind întotdeauna implicați în investigarea acestui tip de infracțiuni cu un grad de periculozitate mai ridicat.

20. În mod similar, potrivit art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, sunt de competența acestei direcții o categorie specifică de infracțiuni, respectiv cele prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, săvârșite în condiții particulare, caracterizate de o gravitate mai mare, de exemplu, au cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro. În aceste condiții, este justificată opțiunea legiuitorului de a diferenția din punct de vedere salarial, cu o majorare de 10%, salariile grefierilor care activează în cadrul DNA.

21. În continuare, Curtea constată că autoarele excepției formulează observația că grefierii unei anumite unități de parchet de pe lângă o judecătorie, respectiv cea în care acestea activează, au un volum de activitate mai mare decât grefierii din cadrul DIICOT și al DNA. Curtea reține însă că nu este rolul său să evalueze corectitudinea, acuratețea, adevărul unor afirmații pur factuale, așa cum este și această susținere a autoarelor excepției. Legiuitorul, atunci când adoptă reglementarea primară, este îndreptățit și chiar îndatorat să ia în considerare, pe cât posibil, cât mai multe dintre considerațiile factuale relevante care pot sta ca fundamentare a adoptării actului normativ. În acest sens sunt, de exemplu, prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora „Proiectul de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului român și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne, precum și ale armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele internaționale la care România este parte”. Însă odată ce eventuala analiză a factorilor economico-sociali a încetat și legea, care, în mod ideal, reprezintă rezultatul unei astfel de analize, a fost adoptată, atunci nu doar Curtea Constituțională, ci și toate autoritățile au obligația să aplice legea așa cum a fost ea adoptată. În acest sens, Legea fundamentală prevede în art. 1 alin. (5) că „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”.

22. În cauza de față se mai critică și o pretinsă discriminare a grefierilor care activează la parchetele de pe lângă judecătoriile din reședințele de județ față de grefierii care își desfășoară activitatea la parchetele din celelalte unități administrativ-teritoriale. Această critică a fost soluționată prin Decizia nr. 609 din 11 noiembrie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 6 aprilie 2026, prin care Curtea Constituțională a statuat că există suficiente elemente care să îndreptățească legiuitorul să reglementeze diferențiat salarizarea grefierilor care lucrează în parchetele de pe lângă instanțele reședință de județ și salarizarea grefierilor din cadrul parchetelor de pe lângă celelalte instanțe dintr-un județ. Astfel, prin însăși Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1104 din 16 noiembrie 2022, orașele reședință de județ, concept al dreptului administrativ, sunt particularizate, prin faptul că toate tribunalele sunt localizate în reședința fiecăruia dintre județele țării. Tribunalele sunt, potrivit art. 40 alin. (1) din această lege, „instanțe cu personalitate juridică, organizate la nivelul fiecărui județ și al municipiului București, potrivit anexei nr. 1, și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ”.

23. Această diferențiere este suficient de semnificativă încât să valideze opțiunea legiuitorului de a reglementa diferențiat salarizarea grefierilor parchetelor potrivit criteriului localizării instanțelor pe lângă care funcționează parchetele.

24. Nu se poate contesta, în principiu, că, în fapt, așa cum se susține în motivarea excepției, activitatea grefierilor de la parchetele de pe lângă judecătoriile din orașe nonreședință de județ ar putea fi, pentru intervale de timp mai scurte sau mai lungi, mai intensă, derulată în condiții de infrastructură mai proaste etc. Cu toate acestea, nici legiuitorul român, și niciun alt legiuitor, nu se poate dispensa de instrumentul reglementării generale și abstracte, care, prin natura sa, presupune o anumită generalizare empirică și care, deci, de la caz la caz, se poate dovedi discutabilă și chiar injustă. Ceea ce i se poate cere legiuitorului în procesul de reglementare pe calea normelor generale și abstracte este ca aceste generalizări empirice să nu fie arbitrare, contrare însuși scopului pe care, în mod formal și aparent, doresc să îl servească. În prezenta cauză, așa cum Curtea a enunțat deja, legiuitorul a plecat de la premisa că activitatea judiciară în cadrul parchetelor din reședințele de județ este într-un grad suficient de diferit de cea desfășurată la celelalte parchete din județ și, ca atare, și salarizarea unora dintre salariații acestora, în particular a grefierilor, poate fi diferențiat reglementată.

25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alexandra Culcea și alții în Dosarul nr. 1.521/87/2021 al Tribunalului Teleorman — Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 17 alin. (5) din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Teleorman — Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 4 decembrie 2025. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva

Sursă: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 25 septembrie 2026, paginile 2-4

Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.