Pe scurt
- Clorpirifosul, insecticidul scos din agricultura europeană în 2020, devine de la 30 septembrie 2026 poluant organic persistent, adică substanță a cărei producere, introducere pe piață și utilizare sunt interzise în toată Uniunea. Regulamentul delegat (UE) 2026/1423 îl adaugă în partea A din anexa I la Regulamentul (UE) 2019/1021 și fixează o valoare-limită de 0,01 mg/kg pentru cazurile în care substanța apare ca urmă neintenționată de contaminant. Actul a apărut în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene pe 10 septembrie 2026 și se aplică abia de la 30 septembrie, în a douăzecea zi de la publicare.
- Cine e vizat. Orice producător, importator, distribuitor sau utilizator profesional din România care fabrică, aduce în Uniune, vinde sau folosește substanțe, amestecuri ori articole în care clorpirifosul poate ajunge, inclusiv ca impuritate rămasă din procese vechi: fabricanții de substanțe chimice, importatorii de articole din plastic, textile, piele sau lemn tratat, laboratoarele de analize care fac determinările și deținătorii de stocuri vechi de insecticid. Regulamentul se aplică direct, fără lege de transpunere, iar sancțiunile pentru încălcare sunt naționale, fiindcă articolul 14 din Regulamentul (UE) 2019/1021 le lasă fiecărui stat membru.
- Cifrele și termenele care contează. Limita de 0,01 mg/kg înseamnă un gram de clorpirifos într-o sută de tone de material și este, de la 30 septembrie 2026, cea mai strictă valoare-limită de contaminare din toată anexa I: de 2,5 ori mai joasă decât cele două valori de 0,025 mg/kg ale compușilor perfluorurați și de o mie de ori mai joasă decât cele de 10 mg/kg ale difenileterilor bromurați. Articolele produse până la 30 septembrie 2026 inclusiv scapă de interdicție încă șase luni, deci până la 30 martie 2027, iar cele aflate deja în uz scapă definitiv. Între adoptarea actului, pe 30 iunie 2026, și aplicarea lui au trecut 92 de zile, din care 72 până la publicare.
Publicat: Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, 2026/1423 din 10 septembrie 2026
Intră în vigoare: 30 septembrie 2026, a douăzecea zi de la publicare, potrivit articolului 2
Un regulament european publicat pe 10 septembrie și unul care se aplică de la 10 septembrie sunt două lucruri diferite, iar clorpirifosul arată de ce contează distincția: interdicția lui este scrisă de trei săptămâni în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, dar începe să producă efecte abia la 30 septembrie 2026. Regulamentul delegat (UE) 2026/1423 al Comisiei nu are decât două articole și o anexă de un rând, însă rândul acela mută o substanță dintr-un regim de interzicere sectorială într-unul de interzicere generală, cu o toleranță la contaminare coborâtă până la limita la care laboratoarele o mai pot măsura.
Clorpirifosul este un insecticid organofosforic folosit decenii la rând în agricultură, de la culturile de cereale și legume la livezi și citrice. În Uniune nu mai poate fi folosit ca substanță activă în produse de protecție a plantelor din 2020, după Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/18 al Comisiei din 10 ianuarie 2020, care a refuzat reînnoirea aprobării lui, și nici în produse biocide, potrivit Regulamentului (UE) nr. 528/2012. Între decizia de a nu-i mai reînnoi aprobarea și intrarea în vigoare a interdicției generale au trecut 2.455 de zile, adică șase ani și opt luni.
Ce se schimbă acum este statutul juridic al substanței, nu folosirea ei ca pesticid, care era oricum închisă. Interdicțiile din 2020 priveau o utilizare anume, autorizată printr-o procedură anume. Lista din anexa I la Regulamentul (UE) 2019/1021 privind poluanții organici persistenți nu privește o utilizare, ci substanța: articolul 3 alineatul (1) interzice producerea, introducerea pe piață și utilizarea substanțelor de pe acea listă, fie individual, fie în compoziția amestecurilor sau a articolelor. Diferența se vede cel mai bine la un container cu jucării, cu textile sau cu piese de cauciuc importate din afara Uniunii: până pe 29 septembrie 2026, prezența unei urme de clorpirifos în ele nu era prin ea însăși o încălcare a regulilor privind poluanții organici persistenți, fiindcă substanța nu figura pe listă. De la 30 septembrie este, dacă trece de 0,01 mg/kg.
Drumul până aici începe în afara Uniunii. Conferința părților la Convenția de la Stockholm privind poluanții organici persistenți, reunită a douăsprezecea oară între 28 aprilie și 9 mai 2025, a decis includerea clorpirifosului în anexa A la convenție, lista substanțelor pe care fiecare parte trebuie să le interzică sau să le elimine. Uniunea a sprijinit includerea, prin Decizia (UE) 2025/868 a Consiliului din 23 aprilie 2025, care i-a fixat poziția de negociere. De la decizia conferinței până la aplicarea efectivă în Uniune au trecut 509 zile.
Conferința a inclus substanța cu derogări specifice, adică a lăsat părților posibilitatea de a cere continuarea unor utilizări. Uniunea nu s-a folosit de ele. Considerentul 5 al regulamentului spune limpede de ce: fiindcă utilizarea clorpirifosului ca substanță activă în produsele de protecție a plantelor și în produsele biocide era deja interzisă pe teritoriul Uniunii, substanța trebuie să figureze în anexa I fără derogări specifice. Europa intră astfel în convenție pe o poziție mai strictă decât cea pe care convenția însăși ar fi permis.
Aici se explică și decalajul de date care dă titlul acestui articol. Comisia a adoptat actul pe 30 iunie 2026, dar nu l-a putut publica atunci. Un regulament delegat adoptat în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/1021 trece prin filtrul articolului 18 alineatul (6) din același regulament: intră în vigoare numai dacă nici Parlamentul European, nici Consiliul nu formulează obiecții în termen de două luni de la notificare, termen care se prelungește cu încă două luni la cererea oricăruia dintre ele. Cele 72 de zile dintre adoptare și publicare sunt, practic, fereastra de control a celor două instituții plus zilele de până la tipărire. Peste ea se adaugă termenul propriu al actului, cele douăzeci de zile din articolul 2, care duc aplicarea la 30 septembrie 2026.
Anexa de un rând spune, în întregime, atât: în partea A din anexa I la Regulamentul (UE) 2019/1021 se adaugă rubrica „Clorpirifos”, cu numărul CAS 2921-88-2 și numărul CE 220-864-4, iar în coloana rezervată derogărilor și specificațiilor se precizează că articolul 4 alineatul (1) litera (b) acoperă concentrațiile de clorpirifos mai mici sau egale cu 0,01 mg/kg, adică 0,000001 procente de masă, atunci când acestea sunt prezente în substanțe, amestecuri sau articole. Echivalența procentuală se verifică: 0,01 miligrame la un kilogram este o parte la o sută de milioane, deci o milionime de procent.
Trimiterea la articolul 4 alineatul (1) litera (b) este partea pe care un cititor grăbit o înțelege exact pe dos. Acel text scoate de sub interdicția articolului 3 substanța prezentă ca urmă neintenționată de contaminant, însă numai „astfel cum se specifică în rubricile relevante din anexa I sau II”. Fără o valoare scrisă în rubrică, derogarea nu are de unde să se aplice, iar interdicția ar funcționa la orice concentrație, inclusiv la una pe care niciun laborator nu o poate confirma. Pragul de 0,01 mg/kg nu slăbește, prin urmare, interdicția: o face aplicabilă. Considerentul 6 o spune în atâtea cuvinte, vorbind despre consolidarea aplicării și a asigurării respectării articolului 3 alineatul (1).
Efectele pe care le produce
Primul efect este interdicția însăși, și este una generală. De la 30 septembrie 2026, producerea, introducerea pe piață și utilizarea clorpirifosului sunt interzise în Uniune, fără nicio derogare specifică: nu există utilizare permisă, nu există termen de epuizare, nu există cantitate autorizată. Regulamentul este direct aplicabil, deci interdicția nu așteaptă nicio lege românească.
Al doilea efect îi privește pe deținătorii de stocuri, și este imediat. Articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/1021 spune că deținătorul unui stoc format din sau care conține o substanță de pe lista anexei I a cărei utilizare nu este permisă gestionează stocul ca deșeu. Fiindcă rubrica nouă nu prevede nicio utilizare permisă, orice cantitate de clorpirifos aflată într-un depozit din România a devenit, pe 30 septembrie 2026, deșeu. Regimul de notificare anuală din articolul 5 alineatul (2), cel care pornește la stocuri de peste 50 kg, nu se aplică aici, pentru că acela privește numai substanțele a căror utilizare rămâne permisă.
Al treilea efect deschide o fereastră de șase luni și este cel mai ușor de ratat, fiindcă nu apare nici în regulamentul delegat, nici în anexa lui. Articolul 4 alineatul (2) din regulamentul de bază prevede că, pentru o substanță adăugată în anexa I după 15 iulie 2019, articolul 3 nu se aplică timp de șase luni dacă substanța este prezentă în articole produse înainte de sau la data la care regulamentul devine aplicabil substanței respective. Socotită de la 30 septembrie 2026, fereastra se închide pe 30 martie 2027, adică după 181 de zile. Până atunci, un lot de articole fabricate cel târziu pe 30 septembrie 2026 poate circula chiar dacă poartă urme de clorpirifos peste 0,01 mg/kg. După, nu.
Următorul efect este permanent și joacă în sens invers. Al doilea paragraf al aceluiași articol 4 alineatul (2) scoate de sub interdicție substanța prezentă în articole aflate deja în uz înainte de data aplicării. Mobila montată, utilajul instalat, îmbrăcămintea purtată nu intră sub interdicție și nu trebuie scoase din folosință. Statul membru care identifică astfel de articole are, în schimb, obligația de a informa Comisia și Agenția Europeană pentru Produse Chimice.
Al cincilea efect lipsește, și tocmai de aceea trebuie spus. Clorpirifosul intră în anexa I, nu în anexa IV. Anexa IV este lista substanțelor pentru care articolul 7 impune regimul sever al deșeurilor cu poluanți organici persistenți: distrugere sau transformare ireversibilă a conținutului de poluant, interdicția oricărei operațiuni care ar duce la valorificarea, reciclarea sau reutilizarea substanței izolate, limite de concentrație scrise în anexă. Verificat în textul consolidat al regulamentului la data de 30 septembrie 2026, clorpirifosul nu figurează nicăieri în anexa IV. Deșeurile contaminate cu el rămân, deci, sub regimul general al deșeurilor, nu sub cel al poluanților organici persistenți.
Ultimul efect e unul de metodă de laborator și se vede numai alături de o altă piesă de legislație europeană. Valoarea de 0,01 mg/kg nu e aleasă la întâmplare: este exact limita de cuantificare pe care laboratoarele de referință ale Uniunii au confirmat-o pentru clorpirifos, iar Regulamentul (UE) 2020/1085 al Comisiei din 23 iulie 2020 a fixat-o drept valoare implicită pentru reziduurile din alimente. Pragul nou de contaminare stă, prin urmare, chiar la nivelul la care o determinare începe să fie posibilă. În practică, orice urmă cuantificabilă de clorpirifos într-o substanță, într-un amestec sau într-un articol este o încălcare.
Ce s-a schimbat față de situația anterioară
Până pe 29 septembrie 2026, clorpirifosul era o substanță interzisă pe utilizări. Cele două porți închise erau cea a produselor de protecție a plantelor, prin refuzul de reînnoire a aprobării din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/18, și cea a produselor biocide, prin Regulamentul (UE) nr. 528/2012. Pe lângă ele, limitele maxime de reziduuri din alimente fuseseră coborâte la 0,01 mg/kg prin Regulamentul (UE) 2020/1085. Nicio piesă a acestui ansamblu nu atingea, însă, substanța ca atare: producerea pentru export, prezența ca impuritate într-un amestec industrial sau într-un articol importat nu erau acoperite de niciunul dintre cele trei acte.
De la 30 septembrie 2026, interdicția este pe substanță. Asta schimbă trei lucruri concrete. Primul, exportul: articolul 3 alineatul (1) interzice producerea, deci nu mai există nici producție pentru piețe din afara Uniunii. Al doilea, importul de articole: containerul care trece prin Constanța intră sub interdicție dacă poartă mai mult de 0,01 mg/kg, independent de ce scrie în declarația vamală despre utilizare. Al treilea, stocurile: ceea ce până acum putea sta într-un depozit ca marfă neutilizabilă a devenit deșeu prin efectul articolului 5 alineatul (1).
S-a schimbat și poziția Uniunii față de convenția internațională. Decizia conferinței părților din mai 2025 a inclus clorpirifosul cu derogări specifice, adică a lăsat deschisă posibilitatea unor utilizări notificate. Textul european intră pe lista fără nicio derogare. Comparată cu rubricile vecine din partea A din anexa I, diferența se măsoară: difenileterii bromurați, de la tetra la deca, au toleranță de 10 mg/kg în substanțe și de 500 mg/kg însumată în amestecuri și articole; hexabromociclododecanul are 100 mg/kg; acidul perfluorooctanoic și acidul perfluorohexan sulfonic, cele mai strict tratate până acum, au 0,025 mg/kg. Clorpirifosul are 0,01 mg/kg, deci devine substanța cu cea mai mică toleranță la contaminare din toată anexa.
Nu s-a schimbat regimul deșeurilor. Anexa IV și anexa V, cele care guvernează distrugerea deșeurilor cu poluanți organici persistenți, au rămas neatinse, și nici nu puteau fi atinse prin acest act: articolul 15 alineatul (1) din regulamentul de bază dă Comisiei competența de a modifica prin acte delegate numai anexele I, II și III, în timp ce alineatul (2) al aceluiași articol îi cere, pentru anexele IV și V, să facă propuneri legislative. Drumul este mai lung și trece prin Parlament și Consiliu.
Avantaje și dezavantaje
Ce aduce bun
- Interdicția devine verificabilă. O listare fără valoare-limită de contaminare ar fi lăsat autoritățile de control fără un prag față de care să măsoare, iar orice urmă detectabilă ar fi devenit discutabilă. Cu 0,01 mg/kg scris în rubrică, controlul are o cifră, iar operatorul economic are un criteriu pe care îl poate cere laboratorului.
- Pragul e cel mai strict din anexă. La 0,01 mg/kg, adică un gram la o sută de tone, toleranța este de 2,5 ori mai mică decât cea a compușilor perfluorurați și de o mie de ori mai mică decât cea a difenileterilor bromurați. Pentru o substanță neurotoxică, interzisă în agricultură tocmai din motive de sănătate a copiilor, severitatea e proporțională cu motivul.
- Uniunea nu se folosește de derogările pe care convenția i le-ar fi permis. Includerea internațională s-a făcut cu derogări specifice; textul european nu preia niciuna, fiindcă utilizările respective erau oricum închise. E un caz în care armonizarea cu dreptul internațional nu coboară standardul european.
- Actul atinge o singură substanță, deci se citește. Articolul 15 alineatul (1) îi cere Comisiei să adopte un act delegat separat pentru fiecare substanță. Rezultatul e un text de două articole și o rubrică, pe care un operator economic îl poate parcurge în câteva minute, în locul unui regulament de modificare cu douăzeci de substanțe amestecate.
- Valoarea aleasă se poate măsura. Pragul coincide cu limita de cuantificare confirmată de laboratoarele de referință ale Uniunii și folosită pentru alimente din 2020, deci nu cere metode noi și nu produce rezultate pe care nimeni nu le poate reproduce.
Ce rămâne o problemă
- Deșeurile rămân în afara regimului sever. Substanța intră în anexa I, dar nu în anexa IV, deci articolul 7 nu îi impune distrugerea ireversibilă și nu interzice reciclarea materialului în care se află. Obligația de gestionare a stocurilor din articolul 5 alineatul (1) trimite la articolul 7 un stoc pentru care articolul 7 nu are rubrică.
- Fereastra de șase luni nu are în act o dată de început. Articolul 4 alineatul (2) din regulamentul de bază o leagă de data la care regulamentul devine aplicabil substanței, dar regulamentul delegat nu numește data respectivă și nu amintește de termen. Un operator economic află despre cele șase luni numai dacă deschide actul de bază, nu actul publicat.
- Nimic nu se spune despre dovada datei de producție. Fereastra de șase luni și scutirea permanentă pentru articolele aflate în uz depind amândouă de momentul fabricației, iar sarcina de a-l proba cade pe deținător, fără ca actul să spună cu ce document se face asta.
- Decalajul dintre decizia internațională și aplicare e de un an și cinci luni. De la 9 mai 2025 la 30 septembrie 2026 au trecut 509 zile în care substanța a putut circula în articole importate fără nicio limită de contaminare.
- Pragul la limita de cuantificare mută discuția în laborator. Când valoarea-limită coincide cu limita la care o metodă începe să dea rezultate, incertitudinea măsurării devine ea însăși obiect de litigiu, iar actul nu spune cum se tratează un rezultat aflat chiar pe prag.
Sfaturi utile
- Verificați întâi dacă aveți stoc, oricât de vechi. Un bidon de insecticid rămas într-un depozit, o cantitate de substanță tehnică păstrată pentru etalonări sau un amestec industrial în care clorpirifosul intra ca materie primă au devenit deșeu pe 30 septembrie 2026, prin efectul articolului 5 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/1021. Nu se mai pot vinde, nu se mai pot folosi și nu se mai pot păstra la nesfârșit ca marfă.
- Datați-vă loturile înainte de 30 martie 2027. Articolele produse până pe 30 septembrie 2026 inclusiv au la dispoziție o fereastră de șase luni, dar beneficiul ei depinde de capacitatea de a dovedi data fabricației. Fișa de producție, avizul de însoțire a mărfii, declarația furnizorului și raportul de analiză pe lot sunt singura probă utilă, iar ele se strâng înainte, nu la control.
- Cereți laboratorului o limită de cuantificare de cel mult 0,01 mg/kg, scrisă în ofertă. Un buletin de analiză care raportează „sub limita de cuantificare” fără să spună care este acea limită nu dovedește nimic față de pragul nou. Pragul este chiar la nivelul limitei de cuantificare confirmate de laboratoarele de referință ale Uniunii, deci o metodă mai puțin sensibilă nu poate susține conformitatea.
- Întrebați furnizorul din afara Uniunii în scris despre clorpirifos, nu despre pesticide în general. Declarațiile generice privind absența substanțelor interzise nu acoperă o rubrică adăugată pe 30 septembrie 2026. Cereți numele substanței, numărul CAS 2921-88-2 și valoarea față de care s-a făcut determinarea.
- Nu scoateți din uz articolele deja instalate sau folosite. Al doilea paragraf al articolului 4 alineatul (2) le scutește definitiv de interdicție. Confuzia costă bani fără să aducă vreun câștig de conformitate.
- Nu vă bazați pe derogările din convenția internațională. Conferința părților a inclus substanța cu derogări specifice, dar textul european nu a preluat niciuna. O negociere internațională care permite ceva nu înseamnă că dreptul Uniunii îl permite și el.
- Verificați dacă aveți și obligații de raportare pe alte liste. Clorpirifosul rămâne reglementat și ca reziduu în alimente, prin limita de 0,01 mg/kg din Regulamentul (UE) 2020/1085, și ca substanță activă refuzată, prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/18. Un operator din industria alimentară are, deci, două praguri de respectat, cu aceeași cifră și temeiuri diferite.
Întrebări frecvente
De ce actul e publicat pe 10 septembrie, dar se aplică de la 30?
Clorpirifosul nu era deja interzis în Uniune?
Ce înseamnă 0,01 mg/kg, în termeni concreți?
Dacă un lot de articole importate trece pragul, ce se întâmplă?
Ce fac cu un stoc de insecticid rămas de dinainte de 2020?
Trebuie să notific stocul autorității?
Cine aplică sancțiunile în România?
Deșeurile care conțin clorpirifos trebuie distruse prin incinerare?
Analiza redacției
Actul rezolvă o problemă reală și o rezolvă curat. Clorpirifosul era, până pe 29 septembrie 2026, o substanță interzisă pe utilizări și liberă ca marfă: nu putea fi pulverizată pe o cultură de roșii din Uniune, dar putea fi produsă aici pentru export, putea intra ca impuritate într-un amestec industrial și putea sosi în orice articol importat, fără nicio limită de contaminare. Cele două articole și rubrica de un rând închid toate aceste căi dintr-o singură mișcare, iar faptul că textul are câteva mii de caractere nu îl face mic: lista din anexa I este unul dintre puținele locuri din dreptul european al substanțelor chimice unde interdicția se lipește de substanță, nu de folosirea ei.
Cea mai bună cifră din act nu e scrisă în act. Cifra de 0,01 mg/kg devine, de la 30 septembrie 2026, cea mai strictă toleranță la contaminare din toată anexa I. Comparația se poate face pe rubrici, în textul consolidat: difenileterii bromurați au 10 mg/kg în substanțe și 500 mg/kg însumat în amestecuri și articole, hexabromociclododecanul are 100 mg/kg, iar acidul perfluorooctanoic și acidul perfluorohexan sulfonic, cele mai sever tratate până acum, au 0,025 mg/kg. Clorpirifosul coboară pragul de 2,5 ori sub acestea din urmă și de o mie de ori sub primele. Pentru o substanță neurotoxică scoasă din agricultură tocmai din motive de sănătate a copiilor, severitatea e explicabilă. Merită însă spus că severitatea aceasta se măsoară chiar la limita de cuantificare a metodelor: cifra coincide cu valoarea pe care laboratoarele de referință ale Uniunii au confirmat-o în 2020 pentru alimente, prin Regulamentul (UE) 2020/1085. Legiuitorul a ales, deci, singura valoare care putea fi atât verificabilă, cât și apropiată de zero, și consecința practică este că orice urmă cuantificabilă devine încălcare.
Partea slabă a construcției nu e în textul publicat, ci în ce rămâne în urma lui. Articolul 5 alineatul (1) din regulamentul de bază transformă în deșeu, de la 30 septembrie 2026, orice stoc de clorpirifos aflat în Uniune, și trimite gestionarea lui la articolul 7. Numai că articolul 7 își leagă toate obligațiile de anexa IV: distrugerea sau transformarea ireversibilă, interdicția valorificării și a reciclării substanței izolate, limitele de concentrație. Clorpirifosul nu e în anexa IV, verificat în textul consolidat al regulamentului la data intrării în vigoare a acestei modificări. Rezultă o trimitere care nu găsește nimic la destinație: stocul trebuie gestionat „în conformitate cu articolul 7”, iar articolul 7 nu are ce să îi impună. Pentru cineva care deține o tonă de substanță tehnică, diferența dintre cele două interpretări posibile, incinerare cu distrugere ireversibilă sau tratare ca deșeu periculos obișnuit, este diferența dintre două facturi.
Comisia nu putea repara asta cu actul de față, și tocmai aici e observația care contează. Articolul 15 alineatul (1) îi dă competența de a modifica prin acte delegate numai anexele I, II și III. Pentru anexele IV și V, alineatul (2) al aceluiași articol îi cere să facă propuneri legislative, deci să treacă prin Parlamentul European și prin Consiliu. Așa se ajunge la o asimetrie de viteză: interdicția de pe piață se instalează în 509 zile de la decizia conferinței părților, printr-un act delegat de două articole, iar regimul deșeurilor pentru aceeași substanță așteaptă o procedură legislativă care nici nu a fost anunțată. Convenția de la Stockholm cere părților, prin articolul 6, și măsuri privind deșeurile, nu doar privind producția și utilizarea. Jumătatea aceea a obligației internaționale rămâne, pentru clorpirifos, neacoperită.
Ultima observație privește accesibilitatea textului pentru cel care trebuie să îl respecte. Un importator care deschide Jurnalul Oficial al Uniunii Europene pe 10 septembrie 2026 citește un act din care nu poate afla nici că are o fereastră de șase luni pentru articolele deja produse, nici că articolele aflate în uz sunt scutite definitiv, nici că stocul lui a devenit deșeu. Toate trei stau în articolele 4 și 5 din regulamentul de bază, iar actul nou nu le pomenește. La o listare de substanță, unde destinatarii sunt mii de operatori economici fără departament juridic, un considerent de patru rânduri care să amintească aceste trei consecințe ar valora mai mult decât întreaga anexă.
Ce ar trebui schimbat
- Clorpirifosul să intre și în anexa IV, printr-o propunere legislativă anunțată odată cu listarea. Atât timp cât substanța e în anexa I și absentă din anexa IV, articolul 5 alineatul (1) trimite stocurile la un articol 7 care nu le acoperă, iar deșeurile contaminate pot fi reciclate legal, inclusiv în materiale noi. O limită de concentrație în anexa IV ar închide bucla și ar transforma interdicția de pe piață în eliminare efectivă din circuitul materialelor.
- Rubrica nouă să spună de când curg cele șase luni din articolul 4 alineatul (2). Textul de bază leagă termenul de „data la care prezentul regulament devine aplicabil respectivei substanțe”, iar acea dată nu e scrisă nicăieri în actul care o produce. O propoziție în coloana de specificații, cu data de 30 martie 2027, ar scuti mii de operatori economici de o interpretare și ar face termenul opozabil fără discuție.
- Actul să spună cu ce se dovedește data de producție a unui articol. Fereastra de șase luni și scutirea permanentă pentru articolele aflate în uz depind amândouă de un moment pe care nimeni nu îl certifică. Trimiterea la un document anume, declarația furnizorului sau fișa lotului, ar muta discuția din aprecierea controlorului în probă scrisă.
- Considerentele să amintească obligația de gestionare a stocurilor. O singură frază care să spună că, de la data aplicării, stocurile de clorpirifos se gestionează ca deșeu potrivit articolului 5 alineatul (1) ar ajunge la deținători prin actul pe care îl citesc, nu prin cel pe care nu îl deschid.
- Tratamentul rezultatului aflat chiar pe prag să fie explicit. Când valoarea-limită coincide cu limita de cuantificare, incertitudinea de măsurare încetează să fie un detaliu de laborator și devine marja în care se decide dacă o marfă poate fi vândută. O regulă de rotunjire sau o referire la incertitudinea extinsă a metodei, ca în alte regimuri de limite maxime, ar scurta litigiile înainte să înceapă.
Textul original al actului normativ
Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, 2026/1423 din 10 septembrie 2026 3 pagini PDF, 459 KB
Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul
Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.
Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului
Regulamentul delegat (UE) 2026/1423 al Comisiei din 30 iunie 2026 de modificare a Regulamentului (UE) 2019/1021 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește clorpirifosul
EMITENT: Comisia Europeană
Publicat în: Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, 2026/1423 din 10 septembrie 2026
COMISIA EUROPEANĂ,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
având în vedere Regulamentul (UE) 2019/1021 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind poluanții organici persistenți (1), în special articolul 15 alineatul (1),
întrucât:
(1) Regulamentul (UE) 2019/1021 pune în aplicare angajamentele asumate de Uniune în temeiul Convenției de la Stockholm privind poluanții organici persistenți (2) (denumită în continuare „convenția”) și al Protocolului la Convenția din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi, referitor la poluanții organici persistenți (3) (denumit în continuare „protocolul”).
(2) Anexa A la convenție cuprinde o listă de substanțe chimice. Fiecare parte la convenție are obligația de a interzice substanțele chimice de pe listă și/sau de a lua măsurile juridice și administrative necesare pentru a elimina producerea, utilizarea, importul și exportul acestora.
(3) În cadrul celei de a douăsprezecea reuniuni, care s-a desfășurat în perioada 28 aprilie – 9 mai 2025, Conferința părților la convenție a decis, în temeiul articolului 8 alineatul (9) din convenție, să modifice anexa A la convenție pentru a include clorpirifosul în anexa respectivă, cu derogări specifice. Uniunea a sprijinit includerea clorpirifosului în anexa A cu derogări specifice, astfel cum se prevede în Decizia (UE) 2025/868 a Consiliului (4).
(4) Prin urmare, ar trebui modificată, de asemenea, partea A din anexa I la Regulamentul (UE) 2019/1021, ce cuprinde o listă cu substanțele care figurează în convenție și în protocol și cu substanțele care figurează numai în convenție, pentru a include clorpirifosul.
(5) În Uniune, utilizarea clorpirifosului ca substanță activă în produsele de protecție a plantelor și în produsele biocide este interzisă în temeiul Regulamentelor (CE) nr. 1107/2009 (5) și, respectiv, (UE) nr. 528/2012 (6) ale Parlamentului European și ale Consiliului. Prin urmare, clorpirifosul ar trebui să figureze în lista din anexa I la Regulamentul (UE) 2019/1021, fără derogări specifice.
(6) Pentru a consolida aplicarea și asigurarea respectării articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/1021 în Uniune, ar trebui stabilită o valoare-limită pentru clorpirifosul care apare ca urmă neintenționată de contaminant în substanțe, amestecuri și articole.
(7) Prin urmare, Regulamentul (UE) 2019/1021 ar trebui modificat în consecință,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Anexa I la Regulamentul (UE) 2019/1021 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.
Articolul 2
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 30 iunie 2026.
Pentru Comisie
Președinta
Ursula VON DER LEYEN
(1) JO L 169, 25.6.2019, p. 45, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2019/1021/oj.
(2) JO L 209, 31.7.2006, p. 3, ELI: http://data.europa.eu/eli/convention/2006/507/oj.
(3) JO L 81, 19.3.2004, p. 37, ELI: http://data.europa.eu/eli/prot/2004/259/oj.
(4) Decizia (UE) 2025/868 a Consiliului din 23 aprilie 2025 privind poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene, în cadrul celei de a douăsprezecea reuniuni a Conferinței părților la Convenția de la Stockholm privind poluanții organici persistenți, în ceea ce privește cererile de prelungire a unor derogări specifice și propunerile de modificare a anexei A la convenție (JO L, 2025/868, 12.5.2025, ELI: http://data.europa.eu/eli/dec/2025/868/oj).
(5) Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (JO L 309, 24.11.2009, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2009/1107/oj).
(6) Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide (JO L 167, 27.6.2012, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2012/528/oj).
ANEXĂ
În partea A din anexa I la Regulamentul (UE) 2019/1021 se adaugă următoarea rubrică:
| Substanță | Nr. CAS | Nr. CE | Derogare specifică privind utilizarea intermediară sau alte specificații |
| „Clorpirifos | 2921-88-2 | 220-864-4 | În sensul prezentei rubrici, articolul 4 alineatul (1) litera (b) se aplică concentrațiilor de clorpirifos mai mici sau egale cu 0,01 mg/kg (0,000001 procente de masă) în cazul în care acestea sunt prezente în substanțe, amestecuri sau articole.” |
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.