Pe scurt
- Un plan de 31 de pagini promite scurtarea autorizării unui parc eolian offshore de la circa 24 de luni la 12, prin ghișeu unic digital, formulare tipizate și interzicerea documentelor pe care statul le are deja.
- Aproape toate termenele curg însă de la „operaționalizarea soluției digitale”, iar planul nu spune care este acea soluție, cine o construiește și până când: 22 din cele 31 de termene atârnă de un moment pe care actul nu îl datează.
- Planul trebuia aprobat până la 31 decembrie 2024, potrivit art. 50 din Legea nr. 121/2024. A apărut cu 609 zile mai târziu.
Publicat: M. Of. nr. 734 și nr. 734 bis din 1 septembrie 2026
Intră în vigoare: 1 septembrie 2026
Statul își propune să taie la jumătate timpul în care se autorizează un parc eolian în Marea Neagră, dar nu spune de când începe să numere. Ordinul comun al ministrului energiei, interimar, al ministrului economiei, digitalizării, antreprenoriatului și turismului și al președintelui Autorității Competente pentru Reglementarea Operațiunilor Offshore la Marea Neagră nr. 945/1.349/1.607/2026, publicat în Monitorul Oficial nr. 734 din 1 septembrie 2026, aprobă Planul de măsuri pentru simplificarea și eficientizarea procedurilor administrative privind proiectele de energie eoliană offshore. Ordinul propriu-zis are trei articole și o singură pagină; substanța stă în anexa de 31 de pagini, publicată separat, în Monitorul Oficial nr. 734 bis din aceeași zi. Vine la o zi după pachetul de șase acte care a stabilit regulile concrete de aprobare, construcție și dezafectare, iar în aceeași zi, în ediția vecină nr. 733, a apărut și Metodologia de acordare a permisului de explorare, aprobată prin Ordinul ministrului energiei nr. 951/2026.
Este al patrulea plan de măsuri cerut de Legea nr. 121/2024 privind energia eoliană offshore și ultimul dintre ele. Legea a instituit patru grupuri de lucru interinstituționale și patru planuri: cel pentru porturi, la art. 47, aprobat prin Ordinul nr. 517/667/2026 și publicat la 4 august 2026; cel pentru formarea profesională, la art. 49, publicat la 31 iulie 2026; cel pentru lanțurile de aprovizionare locale, la art. 48, publicat la 25 august 2026; și acesta, cerut de art. 50, pentru procedurile administrative. Toate patru aveau același termen legal, 31 decembrie 2024, și toate patru au fost publicate între 31 iulie și 1 septembrie 2026.
Deosebirea față de celelalte trei este obiectul. Planurile anterioare priveau porturile, oamenii și fabricile. Acesta privește administrația însăși: avizele pe care le cere, hârtiile pe care le solicită de două ori, termenele pe care nu le respectă și competențele care se suprapun. Temeiul lui, art. 50 din Legea nr. 121/2024, trimite la trei articole din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2016 privind măsurile de simplificare: art. 21, care interzice instituțiilor să ceară copii după documente emise de alte instituții publice, art. 22, care interzice cererea de dosare și de obiecte de papetărie, și art. 31, care obligă la fotocopiere gratuită atunci când se cer copii pe hârtie.
Planul a fost elaborat de grupul de lucru constituit prin Ordinul comun nr. 740/1.668/1.491/2025 și se sprijină pe Referatul de aprobare nr. 153.397 din 19 august 2026 al Ministerului Energiei. Ordinul a fost semnat pe 25 august 2026 de ministrul energiei, interimar, Ilie-Gavril Bolojan, și de reprezentantul ACROO, iar pe 28 august 2026 de reprezentantul MEDAT.
Efectele pe care le produce
Primul lucru de spus este ce nu produce. Planul nu creează drepturi noi pentru investitor și nu scurtează prin el însuși niciun termen. Punctul 7.3 o spune explicit: indicatorii „au caracter orientativ și sunt utilizați exclusiv pentru monitorizarea progresului implementării măsurilor prevăzute în Plan, fără a constitui obligații individuale de rezultat pentru instituțiile participante”. Tot planul repetă, de două ori, că măsurile „nu modifică cerințele sau nivelul de rigoare al evaluărilor de mediu, siguranță, securitate”.
Ce produce sunt obligații de organizare pentru administrație, cu patru termene care se pot verifica în calendar. Fiecare instituție responsabilă trebuie să desemneze un coordonator de implementare, un „punct focal”, în 3 luni de la aprobarea planului, adică până la 1 decembrie 2026. Ministerul Energiei, împreună cu instituțiile competente, trebuie să facă un audit administrativ complet al procedurilor actuale, cu inventarierea tuturor avizelor, a duratelor și a suprapunerilor, în 6 luni, adică până la 1 martie 2027. Tot în 6 luni trebuie inițiat procesul de semnare a protocolului de colaborare interinstituțională. Iar Ministerul Energiei „poate elabora și publica” un raport anual privind stadiul implementării, până la 31 martie al fiecărui an.
Al doilea efect este principiul „o singură dată”, scris de acum într-un act al sectorului. Instituțiile implicate în avizarea proiectelor offshore trebuie să nu mai ceară în copie documente care există deja la alte entități publice și să le obțină direct, prin interconectarea bazelor de date. Ținta declarată este reducerea cu minimum 50% a numărului de documente cerute investitorilor. Punctul 2.11 merge mai departe: evaluările deja depuse sau făcute într-o altă procedură nu se mai cer a doua oară, iar clarificările se solicită punctual, „fără reluarea integrală a documentației deja depuse”.
Al treilea efect este recunoașterea reciprocă a evaluărilor. Punctul 3.11 prevede că evaluările tehnice, juridice, de mediu, de siguranță și de conformitate făcute de o autoritate se pun la dispoziția celorlalte și „vor fi recunoscute ca atare, fără a fi reluate integral”. Un ghid interinstituțional urmează să stabilească ce tipuri de evaluări se recunosc, cât sunt valabile și în ce situații limitative se reia evaluarea.
Al patrulea efect privește momentul de la care curge un termen administrativ, o chestiune care în practică decide dosare. Punctul 3.3 spune că termenul procedural începe „la momentul confirmării completitudinii documentației depuse” prin platforma ghișeului unic și poate fi suspendat în caz de clarificări sau completări justificate. Este singura regulă de procedură din tot planul care poate fi invocată direct.
Al cincilea efect este un mecanism de deblocare. Punctul 4.3 instituie o „procedură de soluționare a diferendelor în trei etape”: analiză la nivel tehnic, mediere între Ministerul Energiei și MEDAT, apoi escaladare la nivel guvernamental. Ținta este o propunere de soluționare pentru cel puțin 80% dintre cazurile sesizate, în 30 de zile de la sesizare, cu ședințe bilunare de monitorizare și un raport public semestrial.
Al șaselea efect este transparența. Planul prevede un registru electronic public al cererilor și avizelor, un panou de monitorizare „SLA live” cu timpii medii pe etapă și gradul de respectare a termenelor, un tablou de bord actualizat trimestrial și consultare publică online pentru proiectele cu impact major. Modificările legislative sau procedurale trebuie reflectate pe platformă în maximum 15 zile de la intrarea lor în vigoare, iar rapoartele de consultare publică se publică în 30 de zile de la închiderea sesiunii.
Ce s-a schimbat față de situația anterioară
Situația de la care se pleacă este descrisă chiar de plan, în anexa nr. 2: documentațiile se depun separat la fiecare instituție, aceleași documente se cer de mai multe ori, nu există un mecanism unitar de urmărire a stadiului, iar termenele sunt diferite și greu de anticipat. Dependențele dintre proceduri „sunt gestionate informal”.
Noutatea de fond este ghișeul unic digital, prescurtat GUD în tot textul, unde apare de 84 de ori. Ar urma să permită depunerea unei cereri unice, distribuirea ei automată către instituțiile competente, notificări privind statusul fiecărei etape și schimb de date între autorități. Planul nu îl construiește însă și nu decide ce este. Spune că soluția digitală „va fi stabilită în etapa de proiectare și implementare”, iar formula „se va analiza cu prioritate posibilitatea utilizării” infrastructurilor digitale existente apare de patru ori.
Aici intră a doua noutate, care nu ține de energie. Infrastructura existentă la care planul se uită este Punctul de Contact Unic Electronic pentru Licențe Industriale, PCUEL, administrat de Oficiul pentru Licență Industrială în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 140/2022 privind licența industrială unică. PCUEL apare de 32 de ori în plan, iar OLI, de 28. În anexa nr. 2, licența industrială unică a fost adăugată ca a noua procedură din lista celor aplicabile proiectelor offshore. Formula „in cazul utilizării PCUEL” apare de nouă ori, mereu condițional.
S-a schimbat și lista instituțiilor care poartă răspunderea. Legea nr. 121/2024 punea la art. 50 Ministerul Energiei, Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării și ACROPO. Între timp, ministerul digitalizării a fost reorganizat, atribuțiile au trecut la MEDAT, iar ACROPO a devenit ACROO. Anexa nr. 1 a planului listează patru instituții cu responsabilități numite, Ministerul Energiei, MEDAT, ACROO și OLI, plus o categorie reziduală, „alte autorități publice centrale și instituții competente”.
Ce nu s-a schimbat, deși era pe masă: „tăcerea administrativă”, adică regula prin care lipsa unui răspuns în termen valorează aprobare. Punctul 3.3 nu o instituie, ci spune doar că aplicarea ei „va fi analizată” și că eventuala aplicare „va face obiectul unei analize juridice distincte și al măsurilor legislative necesare”.
Avantaje și dezavantaje
Ce aduce bun
- Principiul „o singură dată” e scris explicit pentru sectorul offshore, cu o țintă numerică: minus 50% documente cerute investitorului.
- Evaluările făcute de o autoritate se recunosc de celelalte, fără a fi reluate integral, iar clarificările se cer punctual.
- Momentul de la care curge termenul este definit, confirmarea completitudinii documentației, și se spune și când se suspendă.
- Un registru public al cererilor și avizelor, plus un panou „SLA live” cu timpii medii pe etapă, ar face vizibil unde stă fiecare dosar.
- Blocajele dintre instituții primesc o procedură formală în trei etape, cu 30 de zile pentru o propunere de soluționare.
- Planul cere reutilizarea unei platforme existente în locul construirii uneia noi, ceea ce evită încă un punct de acces pentru investitor.
Ce rămâne o problemă
- Din cele 31 de termene exprimate cu „în termen de”, 22 curg de la operaționalizarea soluției digitale, un moment pe care planul nu îl datează.
- Indicatorii sunt declarați orientativi, „fără a constitui obligații individuale de rezultat”, deci nimeni nu răspunde dacă ținta nu e atinsă.
- Nu există finanțare alocată. Instituțiile lucrează „în limita competențelor, resurselor disponibile și a cadrului bugetar aprobat”.
- Trei dintre cele 20 de măsuri numerotate nu au nici indicator, nici responsabil desemnat, deși pct. 8.1 promite urmărirea a 100% dintre măsuri.
- „Tăcerea administrativă” rămâne doar de analizat, deci pârghia care ar sancționa efectiv depășirea unui termen lipsește.
- Art. 22 și art. 31 din OUG nr. 41/2016, pe care art. 50 din lege le viza expres, nu apar tratate nicăieri în cele 31 de pagini.
Sfaturi utile
- Dacă pregătiți un proiect eolian offshore, nu așteptați ghișeul unic. Termenele care produc efecte acum sunt cele din Hotărârea Guvernului nr. 687/2026 și din Ordinele ACROO nr. 13-17/2026, publicate cu o zi înainte, nu țintele din acest plan.
- Rețineți data de 1 decembrie 2026. Până atunci, fiecare instituție implicată ar trebui să aibă desemnat un coordonator de implementare. Cereți-i numele instituției cu care lucrați.
- Următorul reper verificabil este 1 martie 2027, termenul de 6 luni pentru auditul procedurilor și pentru inițierea semnării protocolului interinstituțional.
- Când o instituție vă cere copia unui aviz emis de altă instituție publică, invocați art. 21 din OUG nr. 41/2016 și punctul 2.1 din plan. Interdicția există în lege din 2016, planul doar o reia.
- Dacă vi se cer dosare, dosare cu șină sau alte obiecte de birotică, art. 22 din aceeași ordonanță le interzice, iar interdicția se aplică indiferent că planul nu o menționează.
- Cereți în scris confirmarea completitudinii documentației. Din acel moment curge termenul, potrivit punctului 3.3, iar o solicitare de clarificări îl suspendă.
- Un blocaj între două instituții se poate escalada. Planul prevede analiză tehnică, apoi mediere între Ministerul Energiei și MEDAT, apoi nivelul guvernamental, cu o propunere de soluționare în 30 de zile de la sesizare pentru 80% dintre cazuri.
- Urmăriți raportul anual de implementare. Punctul 8.2 spune că Ministerul Energiei „poate elabora și publica” un asemenea raport până la 31 martie al fiecărui an. Verbul este „poate”, nu „trebuie”, deci absența lui nu încalcă nimic.
Întrebări frecvente
Ce este, de fapt, acest plan?
Se schimbă ceva pentru investitori de la 1 septembrie 2026?
Cât ar urma să dureze autorizarea unui parc eolian offshore?
Ce este ghișeul unic digital și cine îl face?
De când curg termenele din plan?
Cine răspunde de implementare?
Cât a întârziat planul?
Se schimbă cerințele de mediu, de siguranță sau de apărare?
Ce se întâmplă dacă țintele nu sunt atinse?
Erori și neconcordanțe în textul publicat
- Anexa nr. 2, tabelul de la punctul 2, pozițiile 5 și 6 (M. Of. nr. 734 bis, paginile 30 și 31). La poziția 5, „Aviz arheologic subacvatic”, textul „legislația patrimoniului cultural” este tipărit identic în opt coloane succesive, deși are sens doar în prima dintre ele, baza legală: apare și ca etapă a proiectului, și ca documentație solicitată, și ca dependențe față de alte proceduri, și ca durată estimată, și ca durată țintă, și ca tip de simplificare, și ca observații. La poziția 6, „Aviz utilizare infrastructură portuară”, textul „solicitare utilizare infrastructură, date tehnice (actual); standardizare și integrare GUD (propus)” este tipărit identic în șase coloane succesive, de la documentația solicitată până la observații. Planul declară anexa nr. 2 „instrumentul operațional” al său, iar cele două poziții rămân, așa cum sunt publicate, fără dependențe, fără durată actuală, fără durată țintă și fără tip de simplificare. Sunt singurele două dintre cele nouă proceduri din tabel pentru care nu se poate stabili ce anume se simplifică și față de ce se măsoară progresul.
- Punctul 5.3, „Arhivarea electronică și trasabilitatea documentelor” (M. Of. nr. 734 bis, pagina 18). Recomandarea, indicatorul și responsabilii atașați acestei măsuri privesc altceva decât arhivarea. Recomandarea cere „definirea unui set minim de API-uri necesare (ex. Registrul Comerțului, ANAF, Cadastru, ANRE, ACROO)” și „testarea periodică a interoperabilității”, indicatorul este „minimum 5 interconectări funcționale cu registre publice, ulterior fazei de testare și stabilizare a platformei, în termen de 6-12 luni de la operaționalizarea acesteia”, iar responsabilii sunt „fiecare instituție deținător de registre (integrare API)”. Aceeași frază apare, cuvânt cu cuvânt, în corpul măsurii 2.3, „Interoperabilitatea bazelor de date” (pagina 9), și tot ea este indicatorul acelei măsuri. Rezultă că măsura privind arhivarea electronică rămâne fără indicator propriu, iar aceleași cinci interconectări bifează două măsuri diferite, deși punctul 8.1 cere ca „100% măsuri prevăzute în Plan” să fie urmărite prin mecanismul de monitorizare.
Analiza redacției
Problema pe care planul o descrie este reală și e descrisă onest. Anexa nr. 2 recunoaște, în patru puncte, că investitorul depune azi documentațiile separat la fiecare instituție, că aceleași documente i se cer de mai multe ori, că nu există un mecanism unitar de urmărire și că dependențele dintre proceduri „sunt gestionate informal”. Un document oficial care scrie asta despre propria administrație e un punct de plecare bun. Ce urmează după diagnostic este însă un plan care își amână singur startul.
Aritmetica termenelor spune mai mult decât textul. Planul conține 31 de termene exprimate cu formula „în termen de”. Dintre ele, 22 curg de la „operaționalizarea soluției digitale utilizate pentru implementarea GUD” sau de la operaționalizarea platformei, iar patru curg de la aprobarea planului. Restul sunt legate de un eveniment procedural: 30 de zile de la sesizarea unui blocaj, 30 de zile de la închiderea unei consultări, 90 de zile de la finalizarea alteia, 15 zile de la intrarea în vigoare a unei modificări legislative. Cu alte cuvinte, aproape trei sferturi dintre termenele planului pornesc de la un moment pe care planul nu îl datează, pentru o soluție digitală despre care spune, tot el, că „va fi stabilită în etapa de proiectare și implementare”. Nici măcar nu se știe dacă va fi o platformă nouă sau o extindere a PCUEL: formula „în cazul utilizării PCUEL” apare de nouă ori, mereu la condițional.
A doua observație vine din numărătoarea măsurilor. Capitolele 2-6 conțin 20 de măsuri numerotate. Șaptesprezece au și indicator, și termen, și instituții responsabile. Trei nu au niciunul dintre ele: punctul 2.11, privind reutilizarea documentațiilor, punctul 3.11, privind eliminarea dublei evaluări administrative, și punctul 5.4, privind interoperabilitatea și securitatea cibernetică. Sunt exact măsurile de care depinde promisiunea centrală, aceea că nimeni nu îți mai cere de două ori același document, și singura măsură care privește securitatea unui sistem prin care ar urma să treacă documentațiile tehnice ale unor investiții de miliarde. Între timp, punctul 8.1 stabilește ca indicator „100% măsuri prevăzute în Plan urmărite prin mecanismul de monitorizare”, o țintă pe care textul propriu o face imposibilă.
A treia observație privește raportul dintre ce cere planul și ce i s-a cerut lui. Art. 50 din Legea nr. 121/2024 nu vorbește în general despre simplificare: trimite punctual la trei articole din OUG nr. 41/2016. Art. 21, interdicția de a cere copii după documente emise de alte instituții publice, este acoperit temeinic, prin măsura 2.1 și prin ținta de minus 50% documente. Art. 22, care interzice instituțiilor să ceară dosare, dosare cu șină și orice alt obiect de birotică sau papetărie, și art. 31, care obligă la fotocopiere gratuită atunci când se cer copii pe hârtie, nu apar nicăieri în cele 31 de pagini. Cuvintele „dosar cu șină”, „birotică”, „papetărie”, „fotocopiere” și „hârtie” lipsesc din text. Se poate obiecta că art. 31 nu se aplică actelor emise de autoritățile centrale, deci ar fi în mare parte fără obiect. Numai că planul implică expres autoritățile locale și autoritățile portuare, cărora li se aplică.
A patra observație se vede doar punând planul lângă actele publicate în aceeași săptămână. Anexa nr. 2 notează, la poziția 2, că metodologia permisului de explorare „urmează a fi aprobată prin legislație secundară”, iar durata procedurii este „n/a / în curs de definire”. Metodologia fusese deja aprobată prin Ordinul ministrului energiei nr. 951/2026 și a apărut în Monitorul Oficial nr. 733, în aceeași zi de 1 septembrie 2026, la două numere distanță. Și mai clar la poziția 7: planul înregistrează pentru aprobarea de dezvoltare offshore o durată actuală de 6-12 luni și își fixează ca țintă „≤ 6 luni”. Normele aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 687/2026, publicate cu o zi înainte, prevăd că ACROO emite aprobarea de dezvoltare în 60 de zile lucrătoare de la depunerea documentației complete, adică în circa trei luni. Ținta pe care planul și-o propune pentru peste un an este de două ori mai lungă decât termenul deja în vigoare de la 31 august 2026.
Ce ar trebui schimbat
- O dată pentru soluția digitală, nu o condiție. Dacă planul ar fixa un termen ferm pentru decizia asupra soluției, de exemplu 6 luni de la aprobare, cele 22 de termene care curg azi de la un moment nedatat ar deveni calculabile, iar întârzierea în alegerea platformei ar avea un cost vizibil în loc să amâne, tăcut, tot restul.
- Indicator și responsabil pentru punctele 2.11, 3.11 și 5.4. Fără ele, cele trei măsuri nu pot fi urmărite prin mecanismul de la punctul 8.1, iar ținta de „100% măsuri urmărite” rămâne nerealizabilă din construcție. Pentru 5.4 lipsa e mai gravă decât o problemă de formă: nimeni nu răspunde nominal de securitatea sistemului.
- Un indicator propriu pentru arhivarea electronică, la punctul 5.3. Rata de arhivare a documentelor cu istoric complet al accesărilor, sau timpul mediu de regăsire a unui dosar administrativ, ar măsura chiar măsura. Astăzi, cele cinci interconectări cu registre publice bifează simultan punctele 2.3 și 5.3.
- Acoperirea art. 22 și art. 31 din OUG nr. 41/2016. Sunt două dintre cele trei texte pentru care legea a cerut acest plan. O măsură de o pagină, cu o interdicție expresă adresată autorităților locale și portuare implicate în avizarea proiectelor offshore, ar închide mandatul primit prin art. 50.
- Corelarea anexei nr. 2 cu termenele deja în vigoare. Poziția 7 ar trebui să pornească de la cele 60 de zile lucrătoare din HG nr. 687/2026, nu de la o estimare de 6-12 luni, iar poziția 2 să reflecte metodologia aprobată în aceeași zi. Altfel, prima revizuire a anexei se va face pentru a corecta ce era deja public la data publicării.
- Un termen de răspuns al administrației, nu doar ținte de durată. Planul amână „tăcerea administrativă” pentru o analiză ulterioară și nu pune nicio consecință pe depășirea unui termen. O regulă simplă, publicarea automată în registrul public a fiecărei depășiri, cu instituția și numărul de zile, ar face din panoul „SLA live” un instrument de disciplină, nu doar de raportare.
Textul original al actului normativ
Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial
M. Of. nr. 734 și nr. 734 bis din 1 septembrie 2026 36 de pagini PDF, 1,9 MB actul începe la pagina 3
Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul
Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.
Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului
Se încarcă textul actului…
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.