Executarea silită se încuviințează fără să fii chemat în instanță, iar încheierea nu se poate ataca

DECIZIA nr. 108 din 5 februarie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 666 alin. (2) și (6) din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituțională

Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 23 iulie 2026

D E C I Z I A Nr. 108 din 5 februarie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 666 alin. (2) și (6) din Codul de procedură civilă Elena-Simina Tănăsescu — președinte Asztalos Csaba-Ferenc — judecător Mihai Busuioc — judecător Mihaela Ciochină — judecător Cristian Deliorga — judecător Dacian-Cosmin Dragoș — judecător Dimitrie-Bogdan Licu — judecător Laura-Iuliana Scântei — judecător Gheorghe Stan — judecător Ioana-Laura Paris — magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 666 alin. (2) și (6) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marinică Georgescu și Niculina Georgescu în Dosarul nr. 3.110/225/2018 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.623D/2021.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent învederează Curții că la dosarul cauzei au fost depuse note scrise în susținerea admiterii excepției de neconstituționalitate prin care autorii acesteia au invocat neconstituționalitatea textelor de lege criticate în raport cu noi dispoziții constituționale față de cele enunțate în cererea de sesizare a Curții.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, pe fondul excepției, solicită respingerea acesteia, invocând în susținere Decizia nr. 263 din 9 mai 2023, prin care Curtea Constituțională a reținut că modalitatea în care este reglementată procedura executării silite intră în atribuțiile legiuitorului. În măsura în care este înlăturată o cale de atac, acest aspect are în vedere celeritatea cu care trebuie să se desfășoare executarea silită. Totodată, există posibilitatea cenzurării oricărei nelegalități cu privire la titlul executoriu prin intermediul contestației la executare.

C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 5 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 3.110/225/2018, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 666 alin. (2) și (6) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Marinică Georgescu și Niculina Georgescu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare, aceasta din urmă fiind demarată în temeiul unui contract de credit ce a fost declarat scadent anticipat.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale deoarece nu există o procedură contradictorie între creditorul care a solicitat încuviințarea executării silite și debitor. Încheierea de încuviințare a executării silite este emisă fără citarea părților și produce efecte deosebit de grave până la soluționarea contestației la executare. Astfel, debitorul nu are nicio posibilitate să se apere fiindcă judecătorul nu procedează la analiza titlurilor executorii și nu ia în seamă faptul că debitorul a plătit rate ani de zile pentru achitarea creditului.

7. Judecătoria Drobeta-Turnu Severin apreciază că excepția este neîntemeiată, deoarece încheierile pronunțate în procedura necontencioasă nu au autoritate de lucru judecat, conform prevederilor art. 535 din Codul de procedură civilă, iar încheierea de încuviințare a executării silite nu are autoritate de lucru judecat în contestația la executare, ci, dimpotrivă, poate fi cenzurată în cadrul acesteia. Astfel, încheierea prin care a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite poate face obiectul contestației la executare în temeiul dispozițiilor art. 712 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. C U R T E A, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 666 alin. (2) și (6) din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut: „(2) Cererea de încuviințare a executării silite se soluționează în termen de maximum 7 zile de la înregistrarea acesteia la instanță, prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților. Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 48 de ore, iar motivarea încheierii se face în cel mult 7 zile de la pronunțare.

Încheierea se comunică din oficiu, de îndată, executorului judecătoresc, precum și creditorului. (ti)

(6) Încheierea prin care instanța admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac, însă poate fi cenzurată în cadrul contestației la executare silită, introdusă în condițiile prevăzute de lege. Dispozițiile art. 712 alin. (3) rămân aplicabile.”

12. În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate prevederile constituționale cuprinse în art. 21 — Accesul liber la justiție, astfel cum se interpretează potrivit art. 20 alin. (1) din Constituție și prin prisma exigențelor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile art. 666 alin. (2) și (6) din Codul de procedură civilă au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare și prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală. În acest sens, cu titlu exemplificativ, prin Decizia nr. 118 din 28 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 17 mai 2019, paragrafele 13-15, Curtea a reținut că dispozițiile legale criticate reprezintă norme de procedură a căror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, intră în competența exclusivă a legiuitorului, care poate hotărî să nu supună regulilor de citare sau de exercitare a căilor de atac anumite proceduri, în considerarea caracterului specific al acestora ori în vederea asigurării celerității procesului civil.

Stabilirea de către legiuitor a regulii potrivit căreia cererea de încuviințare a executării silite introdusă de creditor se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților, nu contravine art. 21 din Constituție, soluția legislativă criticată fiind justificată de faptul că în această procedură nu se tranșează fondul litigiului, ci exclusiv o chestiune ce vizează buna administrare a actului de justiție. În plus, trebuie reținut că încuviințarea executării silite se cere și se aprobă în condițiile existenței unui titlu executoriu.

14. În acest sens, Curtea a reținut că executarea silită este pornită la cererea creditorului adresată executorului judecătoresc la care este atașat și titlul executoriu [art. 664 alin. (4) din Codul de procedură civilă]. În termen de 3 zile de la primirea cererii, în urma verificărilor efectuate, executorul judecătoresc poate dispune, prin încheiere, deschiderea dosarului de executare sau, după caz, poate refuza motivat deschiderea procedurii de executare. În caz de dispunere a deschiderii dosarului de executare, executorul judecătoresc va solicita instanței de judecată încuviințarea executării silite, prilej cu care instanța de executare verifică dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul constituie sau nu, potrivit legii, titlu executoriu [art. 666 alin. (5) din Codul de procedură civilă]. Prin urmare, încuviințarea executării silite va fi dispusă în urma parcurgerii unor etape procesuale în cadrul cărora este verificată executorialitatea hotărârii sau a înscrisului. De asemenea, debitorul poate contesta titlul executoriu și poate solicita anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite pe calea contestației la executare, în temeiul art. 712 din Codul de procedură civilă.

15. Faptul că încheierea prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac nu constituie o înfrângere a dispozițiilor constituționale invocate în susținerea excepției. Potrivit art. 129 din Constituție, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii, acest text constituțional lăsând la latitudinea legiuitorului reglementarea căilor de atac, ceea ce îi permite acestuia din urmă să excepteze de la exercitarea lor, atunci când consideră că se impune, anumite hotărâri judecătorești, așa cum a procedat prin dispozițiile de lege criticate.

16. Curtea a mai reținut, prin Decizia nr. 263 din 9 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 8 august 2023, paragrafele 15 și 16, că rațiunea pentru care legiuitorul a înlăturat, atât pentru creditor, cât și pentru debitor, calea de atac împotriva încheierii de încuviințare a cererii de executare silită este aceea a celerității ce se justifică în această etapă procesuală. Or, creditorul nu are interes să atace o hotărâre prin care i s-a admis cererea, iar debitorul are posibilitatea de a-și apăra drepturile, în raport cu orice incident de executare silită, pe calea contestației la executare, în cursul soluționării căreia își poate formula toate apărările pe care înțelege să se sprijine, astfel încât nici din această perspectivă dreptul la apărare nu este încălcat.

17. Totodată, debitorul nu are interesul de a ataca încheierea de respingere a cererii de încuviințare a executării silite, prin urmare nici nu a fost prevăzută pentru el calea de atac a apelului. În schimb, creditorul are posibilitatea de a-și apăra drepturile prin exercitarea căii de atac a apelului, posibilitate pe care în domeniul executării silite debitorul o are asigurată prin dreptul de a formula contestații împotriva oricărui act de executare.

18. În plus, prin Decizia nr. 540 din 26 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1033 din 23 decembrie 2019, paragraful 20, Curtea a constatat că prevederile art. 666 alin. (6) din Codul de procedură civilă nu sunt de natură să contravină dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3), care consacră dreptul la un proces echitabil. Aceasta, deoarece, prin trimiterea la dispozițiile art. 712 alin. (3) din Codul de procedură civilă, prevederile de lege criticate permit celor interesați sau vătămați să ceară, pe calea contestației la executare, anularea încheierii prin care se admite cererea de încuviințare a executării silite dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale. Prin urmare, această încheiere nu este sustrasă controlului judecătoresc, ci există posibilitatea cenzurării sale, în cursul etapei contestației la executare, instanța de control urmând să se pronunțe într-un cadru procesual în care ambele părți, legal citate, pot formula apărările pe care le consideră necesare și utile, uzând de toate mijloacele procedurale pe care legea le pune acestora la dispoziție pentru valorificarea drepturilor lor procesuale. Pentru aceleași considerente, dispozițiile din Codul de procedură civilă criticate nu contravin nici prevederilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

20. Distinct de cele prezentate, Curtea reține, în ceea ce privește menționarea, prin notele scrise depuse la Curtea Constituțională, a unor noi temeiuri constituționale în susținerea excepției de neconstituționalitate, că, potrivit jurisprudenței sale constante, spre exemplu, Decizia nr. 1.069 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 7 septembrie 2011, litigiul constituțional se desfășoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părți. Prin urmare, invocarea în fața Curții și a altor temeiuri de neconstituționalitate, altele față de cele arătate și motivate prin ridicarea excepției de neconstituționalitate în fața instanței judecătorești, este inadmisibilă.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marinică Georgescu și Niculina Georgescu în Dosarul nr. 3110/225/2018 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin și constată că dispozițiile art. 666 alin. (2) și (6) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 5 februarie 2026. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Ioana-Laura Paris