Pe scurt

  • Curtea Constituțională a respins critica adusă unei reguli mai vechi: foștii judecători și procurori se puteau întoarce în funcție fără concurs și fără examen, dacă adunaseră cel puțin 10 ani de vechime. Decizia nu schimbă nimic în lege. Ea spune doar că legiuitorul avea dreptul să ceară acea condiție. Regula în sine a fost scoasă din lege la 31 decembrie 2021.
  • Astăzi nu se mai ajunge judecător sau procuror fără concurs. Legea nr. 303/2022 a lăsat două porți: Institutul Național al Magistraturii, pentru cine începe de la zero, și un concurs separat, deschis juriștilor cu cel puțin 5 ani de vechime în profesie, printre care și foștii magistrați.
  • Motivarea obligă instanțele, deși excepția a fost respinsă. Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, deciziile Curții se publică în Monitorul Oficial al României și sunt general obligatorii de la data publicării, adică de la 18 septembrie 2026.
Act: Decizia nr. 220 din 12 martie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 331 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor
Publicat: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 18 septembrie 2026, paginile 4-5
Intră în vigoare: 18 septembrie 2026, data publicării, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție

Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția ridicată de o fostă magistrată care voia să revină în funcție și care contesta condiția de 10 ani de vechime cerută pentru numirea fără concurs sau examen. Întoarcerea foștilor magistrați în funcție a mai ajuns în fața Curții și în 2026, atunci când judecătorilor și procurorilor pensionați care se reîncadrează le-a fost păstrată doar o parte din pensie, iar răspunsul a fost același: legiuitorul poate schimba condițiile unui avantaj pe care l-a acordat el însuși. Decizia a fost pronunțată cu unanimitate de voturi la 12 martie 2026 și publicată abia la 18 septembrie 2026.

Textul pus în discuție era art. 331 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Acesta spunea că persoanele care au ocupat minimum 10 ani funcția de judecător sau procuror și magistrat-asistent, care nu au fost sancționate disciplinar, au avut numai calificativul «foarte bine» la toate evaluările și și-au încetat activitatea din motive neimputabile, „pot fi numite, fără concurs sau examen, în funcțiile vacante de judecător sau procuror, la instanțe sau parchete de același grad cu cele unde au funcționat sau la instanțe ori parchete de grad inferior”. Articolul fusese introdus în 2018, prin art. I pct. 48 din Legea nr. 242/2018.

Autoarea excepției ieșise din magistratură în iunie 1999, pe vremea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, a cărei formă de atunci cerea, la art. 67, o vechime minimă de doar 5 ani pentru intrarea fără concurs sau examen, potrivit motivării excepției. Când a cerut revenirea, Consiliul Superior al Magistraturii a constatat că nu îndeplinește condiția de 10 ani din legea nouă. Ea a atacat hotărârea la Curtea de Apel București și a susținut trei lucruri: că nu putea prevedea în 1999 o condiție mai grea, apărută mult mai târziu; că se creează o inegalitate între cei care au plecat socotind 5 ani și cei care au plecat știind deja de 10 ani; și că nu i se ia în calcul, ca vechime, perioada în care a profesat ca avocat.

Răspunsul Curții a fost că nu e vorba de retroactivitate. Ea a reluat ce stabilise prin Decizia nr. 362 din 27 iunie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 24 august 2023, o cauză cu aceleași critici. În paragraful 21 al acelei decizii scrie că impunerea prin legea nouă a unor condiții diferite pentru un avantaj legal, aplicate unor situații născute mai devreme, dar care nu își epuizaseră efectele, nu este retroactivitate. Este acțiunea legii noi în timpul ei propriu de aplicare. Principiul se numește tempus regit actum și se traduce simplu: un drept se exercită după legea din ziua în care ceri să îl exerciți, nu după cea din ziua în care ai sperat prima dată că îl vei cere.

Pe egalitate, răspunsul stă în paragraful 23 al aceleiași decizii: condiția de 10 ani se aplica la fel tuturor celor care cereau reîncadrarea, deci norma nu făcea ea însăși nicio diferență. Deosebirea dintre cei care se încadrau și cei care nu se încadrau vine din situații de fapt diferite în mod obiectiv, nu din conținutul normei. Iar în paragraful 22 Curtea a spus lucrul care cântărește cel mai mult: revenirea fără concurs nu era un drept fundamental, ci un avantaj pe care legiuitorul l-a creat la un moment dat și pe care îl putea modifica sau desființa, atât timp cât respecta principiile fundamentale.

Un amănunt merită explicat, fiindcă altfel decizia pare inutilă. Art. 331 nu mai era în vigoare nici la data pronunțării: fusese abrogat expres la 31 decembrie 2021, prin art. I pct. 1 din Legea nr. 313/2021, iar întreaga Lege nr. 303/2004 a fost abrogată la 16 decembrie 2022, când a intrat în vigoare Legea nr. 303/2022, potrivit art. 294 alin. (5) lit. a) din aceasta. Curtea a judecat totuși textul, pentru că, așa cum stabilise prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, controlul se poate exercita și asupra dispozițiilor ale căror efecte juridice continuă după ieșirea din vigoare. Un litigiu pornit în 2019 se judecă pe legea de atunci, chiar dacă legea aceea a dispărut între timp.

Efectele pe care le produce

Pentru autoarea excepției, efectul e limpede și neplăcut: textul rămâne în picioare așa cum era, iar dosarul se întoarce la Curtea de Apel București, care judecă mai departe cu o normă declarată constituțională. Ce rămâne deschis este altceva, iar procurorul a spus-o în ședință: felul în care se aplică și se interpretează legea la momentul unei cereri de revenire în magistratură ține de instanțe, nu de Curtea Constituțională. Decizia nu îi dă câștig de cauză Consiliului Superior al Magistraturii pe fondul litigiului. Închide doar capătul de neconstituționalitate.

Pentru oricine mai are un proces în care se discută art. 331, răspunsul e dat și nu se mai schimbă. Decizia este definitivă și general obligatorie, iar considerentele ei obligă instanțele, nu doar dispozitivul. Aici e diferența pe care cei mai mulți o ratează: la o respingere nu se suspendă nimic și nu curge termenul de 45 de zile din art. 147 alin. (1) din Constituție, fiindcă nu s-a constatat nicio neconstituționalitate. Ce produce efecte este raționamentul.

Raționamentul acela trece dincolo de magistratură. Pe o normă despre judecători, Curtea a formulat o regulă care se aplică oricărui avantaj acordat prin lege: condițiile se judecă după legea din ziua cererii, iar cine a plecat dintr-o profesie contând pe regulile de atunci nu are un drept câștigat la acele reguli. Aceeași logică poate fi invocată mâine pe pensii speciale, pe echivalări de studii sau pe orice beneficiu legal pe care cineva își făcuse planul să îl ceară mult mai târziu.

Pentru cineva care vrea azi să ajungă judecător sau procuror, decizia nu schimbă absolut nimic, iar asta e vestea cea mai utilă din ea. Calea pe care se certau părțile nu mai există de la sfârșitul anului 2021, iar Legea nr. 303/2022 nu a preluat-o. În locul ei, art. 63 alin. (1) din legea nouă îi așază pe foștii judecători și procurori plecați din motive neimputabile pe aceeași listă cu avocații, notarii publici, consilierii juridici, executorii judecătorești, magistrații-asistenți și cadrele didactice din învățământul juridic superior acreditat: toți pot fi numiți în magistratură, dar pe bază de concurs, cu o vechime în specialitate de cel puțin 5 ani.

Ce s-a schimbat față de situația anterioară

În drept, la 18 septembrie 2026 nu s-a schimbat nimic. O respingere lasă textul exact așa cum era, iar acest text nu mai era în vigoare oricum. Ce s-a schimbat este starea întrebării: din discutabilă a devenit închisă, cu o motivare pe care instanțele trebuie să o urmeze.

Schimbarea adevărată s-a produs în afara deciziei, între momentul sesizării și momentul publicării. La 16 octombrie 2020, când Curtea de Apel București a trimis dosarul la Curtea Constituțională, art. 331 era în vigoare. Peste 441 de zile a fost abrogat. Peste încă 350 de zile a dispărut și legea din care făcea parte. Cine deschide Monitorul Oficial al României la 18 septembrie 2026 citește, așadar, despre o normă care ieșise din uz de 1.722 de zile.

Comparația dintre regula veche și cea de azi arată un troc, nu o simplă înăsprire. Art. 331 cerea mult, dar dădea mult: 10 ani ca judecător sau procuror și magistrat-asistent, zero sancțiuni disciplinare, numai calificativul maxim la toate evaluările și o plecare din motive neimputabile, în schimbul numirii fără nicio probă, la instanțe sau parchete de același grad cu cele unde funcționase. Art. 63 din Legea nr. 303/2022 cere mai puțin și dă mai puțin: vechimea scade la 5 ani în specialitate, dar concursul devine obligatoriu, cu două probe scrise eliminatorii și un interviu.

Iar gradul nu mai vine la pachet. Art. 64 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 scoate la acest concurs numai posturile vacante de la judecătorii și de la parchetele de pe lângă ele, adică primul nivel al ierarhiei. Un fost judecător de curte de apel care se întoarce astăzi începe de jos, nu de unde a plecat. Și rămâne acolo o vreme: art. 63 alin. (2) îi interzice trei ani delegarea, detașarea, transferul și promovarea, iar art. 79 alin. (2) îl obligă la un curs de formare de 6 luni la Institutul Național al Magistraturii, cu elemente de drept al Uniunii Europene.

Avantaje și dezavantaje

Ce aduce bun

  • Întrebarea se închide, nu se amână. Aceeași soluție ca în Decizia nr. 362/2023 înseamnă că orice litigiu rămas pe art. 331 are un rezultat previzibil, iar părțile nu mai plătesc expertize și termene pentru o discuție decisă.
  • Unanimitate de voturi, fără opinii separate. Nu rămâne în decizie nicio breșă de la care să pornească o nouă serie de sesizări pe același text.
  • Curtea explică, pe un caz concret, când schimbarea condițiilor nu e retroactivitate. Regula tempus regit actum, formulată aici pe un avantaj de carieră, e de folos oricui se lovește de o lege nouă mai severă.
  • Se confirmă că un text ieșit din vigoare poate fi totuși judecat, dacă efectele lui continuă. Pentru cine are un proces vechi pe o lege abrogată, calea către Curte rămâne deschisă.
  • Motivarea obligă instanțele, nu doar părțile din dosar. La o respingere, valoarea stă exact acolo, iar art. 147 alin. (4) din Constituție îi dă forța.

Ce rămâne o problemă

  • Între pronunțare și publicare au trecut 190 de zile. Termenul de redactare e de cel mult 30 de zile de la pronunțare, potrivit art. 60 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, deci expira la 11 aprilie 2026, iar restul drumului nu are niciun termen legal.
  • Răspunsul exista public de 1.121 de zile. Aceeași soluție apăruse în Monitorul Oficial al României la 24 august 2023, prin Decizia nr. 362/2023, iar între acea publicare și pronunțarea de acum au trecut 931 de zile.
  • O critică a rămas fără răspuns. Autoarea a susținut, în paragraful 6, că nu i se recunoaște ca vechime perioada în care a profesat ca avocat, iar considerentele nu ating deloc acest argument, deși dispozitivul declară textul constituțional „în raport cu criticile formulate”.
  • Nu se spune de ce excepția a fost judecată pe fond. Atât procurorul, cât și Guvernul au cerut respingerea ca inadmisibilă, iar decizia trece direct la fond fără o frază despre acest capăt.
  • Instanța care a sesizat nu și-a respectat obligația, fără nicio consecință. În paragraful 8 se constată că instanța de trimitere, Curtea de Apel București, nu și-a exprimat opinia, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, iar Curtea trece peste.
  • Din decizie nu se poate afla care e regula de azi. Textul abrogat e reprodus integral, dar norma care i-a luat locul, art. 63 din Legea nr. 303/2022, nu apare nicăieri, deși pe cititorul din 2026 doar ea îl interesează.

Sfaturi utile

  1. Dacă vrei să intri în magistratură, nu căuta o cale fără concurs. Nu mai există niciuna. În Legea nr. 303/2022 au rămas două porți: concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii, pentru care art. 5 alin. (3) cere cetățenie română, licență în drept, lipsa antecedentelor penale, bună reputație, cunoașterea limbii române și aptitudine medicală și psihologică, și concursul de admitere în magistratură de la art. 63, pentru juriștii cu experiență.
  2. Socotește durata înainte să te hotărăști. Pe calea Institutului, art. 25 alin. (3) prevede 3 ani de cursuri, art. 44 alin. (1) adaugă un an de stagiu, iar abia după examenul de capacitate urmează numirea de către Președintele României. Pe calea concursului de admitere în magistratură, art. 79 alin. (2) cere un curs de 6 luni după numire.
  3. Dacă ai fost judecător sau procuror și ai plecat din motive neimputabile, art. 63 alin. (1) te pune pe lista celor care pot candida, cu cel puțin 5 ani de vechime în specialitate. Nu îți garantează însă gradul avut: art. 64 alin. (1) scoate la concurs doar posturi de la judecătorii și de la parchetele de pe lângă ele.
  4. Verifică dacă plecarea ta se încadrează. Art. 203 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 socotește eliberați din motive neimputabile pe cei plecați prin demisie, pensionare sau transfer, cu excepția situației în care, după aceea, li s-a aplicat excluderea din magistratură ca sancțiune disciplinară.
  5. Dacă ai un litigiu în curs pe art. 331, nu mai construi apărarea pe neconstituționalitate. Discuția rămasă e cea de aplicare și de interpretare a legii, iar ea se poartă în fața instanței de contencios administrativ.
  6. Când citești o decizie a Curții Constituționale, citește considerentele, nu doar ultimul paragraf. Ele obligă instanțele, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, iar la o respingere sunt singurul lucru care contează.

Întrebări frecvente

Ce a decis, pe scurt, Curtea Constituțională?
A respins, ca neîntemeiată, excepția și a constatat că art. 331 din Legea nr. 303/2004 era constituțional în raport cu criticile formulate. Decizia a fost luată cu unanimitate de voturi.
Se poate ajunge azi judecător sau procuror fără concurs?
Nu. Calea fără concurs sau examen nu a fost preluată în Legea nr. 303/2022. Rămân concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii și concursul de admitere în magistratură prevăzut la art. 63.
Ce prevedea, exact, textul contestat?
Că foștii judecători, procurori și magistrați-asistenți cu minimum 10 ani în funcție, nesancționați disciplinar, cu numai calificativul maxim la toate evaluările și plecați din motive neimputabile puteau fi numiți fără concurs sau examen pe posturi vacante de același grad cu cele unde funcționaseră sau de grad inferior.
De ce a fost judecat un text care nu mai era în vigoare?
Pentru că efectele lui continuă în litigiile pornite sub el. Curtea a arătat că, potrivit Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, controlul se poate exercita și asupra dispozițiilor ieșite din vigoare ale căror efecte juridice se produc mai departe.
De când produce efecte decizia?
De la 18 septembrie 2026, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795. Art. 147 alin. (4) din Constituție leagă forța general obligatorie chiar de data publicării și spune că deciziile au putere numai pentru viitor.
Obligă motivarea și atunci când excepția e respinsă?
Da. Considerentele unei decizii a Curții Constituționale obligă instanțele indiferent de soluție. La o respingere, ele sunt de fapt singurul conținut util, fiindcă dispozitivul nu schimbă nimic în text.
Cât a durat de la pronunțare până la publicare?
190 de zile, de la 12 martie 2026 la 18 septembrie 2026. Termenul de redactare prevăzut de art. 60 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este de cel mult 30 de zile, iar pentru publicare nu se fixează niciun termen.
Cât de mult contează vechimea cerută astăzi?
Art. 63 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 cere cel puțin 5 ani de vechime în specialitate, nu 10 ani în funcția de magistrat. În schimb, concursul este obligatoriu, iar art. 63 alin. (2) blochează trei ani delegarea, detașarea, transferul și promovarea celui numit astfel.
Unde se citește regula valabilă acum?
În Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 16 noiembrie 2022, la art. 63 și la art. 64, pentru condiții și pentru posturile scoase la concurs.

Analiza redacției

Actul nu are nimic de îndreptat. Temeiul e citat corect, trimiterile la Decizia nr. 362/2023 și la Decizia nr. 766/2011 corespund cu ce spun acele decizii, cifrele din text se închid, iar dispozitivul urmează considerentele. Problema deciziei nu este ce scrie, ci când a ajuns la cititor și cât de puțin îi spune despre ziua de azi.

Calendarul e cel mai greu de apărat. Pronunțarea a fost la 12 martie 2026, publicarea la 18 septembrie 2026, deci 190 de zile. Art. 60 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 dă cel mult 30 de zile pentru redactare, adică până la 11 aprilie 2026; celelalte 160 de zile nu răspund niciunui termen, fiindcă legea nu prevede unul pentru publicare. Cât timp decizia devine general obligatorie abia la publicare, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, intervalul acela nu e o formalitate de arhivă: sunt 160 de zile în care instanțele nu erau ținute de un răspuns care exista deja, semnat și certificat.

Mai grăitor e însă raportul cu decizia pe care aceasta o reia. Decizia nr. 362/2023 a fost publicată la 24 august 2023, deci soluția era în Monitorul Oficial al României cu 1.121 de zile înainte de decizia de față și cu 931 de zile înainte de pronunțarea ei. Iar drumul complet, de la sesizarea Curții de Apel București prin Sentința civilă nr. 978 din 16 octombrie 2020 până la publicare, a ținut 2.163 de zile, aproape șase ani, pentru un dosar închis cu o singură frază de fond: că nu au intervenit elemente noi. Când o cauză se soluționează prin trimitere la o jurisprudență deja publicată, timpul consumat nu se mai poate pune pe socoteala complexității.

Din combinarea a două articole din legea nouă iese o observație care nu se vede citind decizia. Legiuitorul a păstrat scutirea de examen, dar numai în sensul ieșirii din magistratură: art. 290 din Legea nr. 303/2022 le dă judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție care au funcționat cel puțin 5 ani la această instanță și au fost eliberați din funcție din motive neimputabile dreptul de a opta pentru intrarea în avocatură sau în notariat, fără examen sau concurs. În sensul întoarcerii, scutirea a dispărut cu totul. Aceeași plecare din motive neimputabile deschide, așadar, o poartă fără probă către alte profesii juridice și una cu concurs către funcția părăsită.

Ce ar trebui schimbat

  • Un termen legal și pentru publicare, nu doar pentru redactare. Cele 30 de zile de redactare din art. 60 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 acoperă o mică parte din cele 190 de aici. Un termen de publicare socotit de la certificarea deciziei ar face ca forța general obligatorie să nu mai depindă de un interval pe care nimeni nu îl măsoară.
  • Decizia care reia o soluție anterioară să o spună din primul rând. O mențiune la început, cu numărul deciziei reluate, i-ar arăta cititorului în două secunde că nu are în față o soluție nouă, în loc să afle asta la paragraful 16.
  • Fiecare critică formulată să primească un răspuns explicit. Dispozitivul declară textul constituțional în raport cu criticile formulate, deci și cu cea din paragraful 6, despre perioada de avocatură nesocotită ca vechime, la care considerentele nu răspund niciun rând.
  • Excepția de inadmisibilitate să primească un răspuns în considerente. Procurorul și Guvernul au cerut respingerea ca inadmisibilă. Judecarea pe fond înseamnă că excepția a fost găsită admisibilă, dar decizia nu explică nicăieri de ce, iar asta contează pentru dosarele viitoare cu aceeași structură.
  • Lipsa opiniei instanței care sesizează să aibă o urmare. Art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 cere ca încheierea de sesizare să cuprindă opinia instanței, iar aici nu a cuprins-o. O obligație a cărei încălcare se constată și se lasă acolo nu funcționează ca obligație.
  • La un text ieșit din vigoare, decizia să indice norma care i-a luat locul. O notă de un rând cu art. 63 din Legea nr. 303/2022 ar transforma o decizie de arhivă în informație folosibilă pentru cine caută azi calea de intrare în magistratură.

Textul original al actului normativ

Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 18 septembrie 2026, paginile 4-5 16 pagini PDF, 110 KB actul începe la pagina 4

Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul

Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.

Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ, DECIZIA Nr. 220 din 12 martie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 331 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor

EMITENT: Curtea Constituțională a României

Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 18 septembrie 2026

Elena-Simina Tănăsescu — președinte Asztalos Csaba-Ferenc — judecător Mihai Busuioc — judecător Mihaela Ciochină — judecător Cristian Deliorga — judecător Dacian-Cosmin Dragoș — judecător Dimitrie-Bogdan Licu — judecător Gheorghe Stan — judecător Valentina Bărbățeanu — magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 331 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Carmen Obîrșanu în Dosarul nr. 5.843/2/2019 al Curții de Apel București — Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 19D/2021.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că din motivarea acesteia rezultă că se au în vedere aspecte legate de aplicarea și interpretarea legii la momentul formulării unei cereri de revenire în magistratură, chestiuni care sunt în competența exclusivă a instanțelor judecătorești.

C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Sentința civilă nr. 978 din 16 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 5.843/2/2019, Curtea de Apel București — Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 331 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Carmen Obîrșanu într-o cauză având ca obiect anularea hotărârii prin care Consiliul Superior al Magistraturii a constatat că aceasta nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 331 din Legea nr. 303/2004, referitoare la vechimea în magistratură pentru numirea în funcția de judecător fără concurs sau examen.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se critică faptul că art. 331 din Legea nr. 303/2004 a impus, printre condițiile necesar a fi întrunite de foștii judecători și procurori care doresc să revină în funcție după încetarea activității din motive neimputabile, și condiția vechimii de 10 ani în funcția de judecător sau procuror, deși prevederile art. 67 din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, în vigoare la momentul la care autoarea excepției a ieșit din magistratură, stabileau condiția unei vechimi minime de doar 5 ani în funcția de judecător sau procuror. Autoarea excepției arată că nu putea anticipa în iunie 1999 că vor fi impuse printr-o lege ulterioară condiții mai restrictive decât cele prevăzute în Legea nr. 92/1992.

Se creează, totodată, o inegalitate de șanse pentru acei foști magistrați care au avut în vedere condiția vechimii de 5 ani pe care era necesar să o îndeplinească potrivit Legii nr. 92/1992, față de foștii magistrați care și-au încetat activitatea de judecător sau procuror pe deplin conștienți că numai după o vechime de minimum 10 ani pot reveni în activitatea de magistrat.

6. Se susține că principiul egalității este nesocotit și ca urmare a faptului că foștilor magistrați nu li se recunoaște ca vechime perioada în care, după încetarea activității din motive neimputabile, au profesat ca avocați, spre deosebire de situația magistraților în funcție.

7. Se mai afirmă că prevederile art. 331 din Legea nr. 303/2004 încalcă și principiul neretroactivității legii, întrucât se impun condiții pe care candidatul trebuia să le îndeplinească anterior intrării în vigoare a noii legi și nu le putea anticipa.

8. Curtea de Apel București — Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este, în primul rând, inadmisibilă și, în subsidiar, vădit neîntemeiată în raport cu susținerile reclamantei.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. C U R T E A, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 331 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, introdus prin art. I pct. 48 din Legea nr. 242/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 15 octombrie 2018. Textul de lege criticat are următorul conținut normativ: „Persoanele care au ocupat minimum 10 ani funcția de judecător sau procuror și magistrat-asistent, care nu au fost sancționate disciplinar, au avut numai calificativul «foarte bine» la toate evaluările și și-au încetat activitatea din motive neimputabile, pot fi numite, fără concurs sau examen, în funcțiile vacante de judecător sau procuror, la instanțe sau parchete de același grad cu cele unde au funcționat sau la instanțe ori parchete de grad inferior.”

14. Ulterior sesizării Curții Constituționale, art. 331 din Legea nr. 303/2004 a fost abrogat în mod expres prin art. I pct. 1 din Legea nr. 313/2021 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1232 din 28 decembrie 2021. Legea nr. 303/2004 a fost abrogată integral prin art. 294 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 16 noiembrie 2022, act normativ care a înlocuit vechea reglementare în materia statutului judecătorilor și procurorilor, fără a prelua fostul art. 331 din legea anterioară, criticat în prezenta cauză. Deși textul legal criticat nu mai este în prezent în vigoare, având în vedere cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, controlul de constituționalitate poate fi exercitat cu privire la dispoziții din legi sau ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, astfel că obiectul prezentei excepții îl reprezintă dispozițiile art. 331 din Legea nr. 303/2004.

15. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii civile și în art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra prevederilor legale ce formează obiectul acesteia, prin prisma unor critici similare și prin raportare la aceleași dispoziții din Constituție, constatând constituționalitatea acestora prin Decizia nr. 362 din 27 iunie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 24 august 2023.

17. În mod similar situației analizate de Curtea Constituțională prin decizia menționată, autoarea prezentei excepții de neconstituționalitate este nemulțumită de modificarea în timp, printr-o lege nouă, a condițiilor de vechime în magistratură care permiteau reîncadrarea fără concurs în funcția vacantă de judecător sau procuror, susținând că se nesocotesc principiile neretroactivității și egalității. Față de aceste critici, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 362 din 27 iunie 2023, precitată, paragraful 21, că instituirea prin legea nouă a unor condiții diferite pentru exercitarea unui beneficiu legal — așa cum era posibilitatea reîncadrării fără concurs, în funcția de judecător sau procuror, dacă erau îndeplinite anumite condiții, printre care și cea a vechimii de 5 sau, după caz, 10 ani în funcția de judecător sau procuror și magistrat-asistent — și aplicarea acestora la situații juridice născute anterior, dar care nu și-au produs sau epuizat efectele juridice sub aspectul analizat, nu poate fi interpretată ca o retroactivare a legii noi față de cea veche doar pentru că aceasta din urmă conținea condiții mai favorabile, ci are semnificația acțiunii legii noi în câmpul și timpul propriu de aplicare. În virtutea principiului tempus regit actum, un drept sau beneficiu se exercită în conformitate cu condițiile reglementate de legea în vigoare la momentul exercitării sau solicitării acelui drept/beneficiu, și nu în raport cu reglementări legale anterioare, întrucât, dacă s-ar proceda astfel, legea veche ar ultraactiva, ceea ce ar încălca art. 15 alin. (2) din Constituție.

18. Totodată, Curtea a reținut (paragraful 22 din aceeași decizie) că, de vreme ce nu este în discuție un drept fundamental, ci un beneficiu legal, instituit la un moment dat de legiuitor în considerarea unor circumstanțe specifice, legiuitorul este suveran să reglementeze atât cu privire la însăși existența, cât și cu privire la modalitățile și condițiile de exercitare, fiind limitat doar de respectarea normelor și principiilor fundamentale.

19. Referitor la critica privitoare la pretinsa încălcare a principiului egalității în drepturi, garantat de art. 16 din Constituție, Curtea a constatat (paragraful 23 din decizia citată) că textul de lege criticat nu instituie în sine vreo discriminare, aceeași condiție de vechime de 10 ani în funcția de judecător sau procuror și magistrat-asistent aplicându-se în egală măsură tuturor destinatarilor normei, deci tuturor celor care solicită/au solicitat reîncadrarea în temeiul acestei norme juridice, în funcția de judecător sau procuror, la instanțe sau parchete de același grad cu cele unde au funcționat sau la instanțe ori parchete de grad inferior. Faptul că, deși au demisionat sub imperiul aceleiași legi anterioare, unele persoane se încadrează, la data solicitării beneficiului legal, în noile condiții de vechime, iar altele nu se încadrează nu poate fi convertit într-o inechitate/discriminare generată de lege, prin conținutul său normativ, ci reprezintă rezultatul unor situații de fapt diferite în mod obiectiv în care se află cele două categorii de persoane. Prin urmare, aceste critici sunt neîntemeiate.

20. Neintervenind elemente noi, de natură să reconsidere jurisprudența Curții Constituționale, considerentele și soluția pronunțată prin decizia menționată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Carmen Obîrșanu în Dosarul nr. 5.843/2/2019 al Curții de Apel București — Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 331 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Curții de Apel București — Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 12 martie 2026. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu

Sursă: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 18 septembrie 2026, paginile 4-5.

Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.