Pe scurt

  • Curtea Constituțională a admis în unanimitate obiecția Înaltei Curți de Casație și Justiție și a declarat neconstituționale patru dintre modificările aduse Codului de procedură penală de o lege adoptată în mai 2026. Legea nu poate fi promulgată în forma votată.
  • Cade textul care ar fi permis continuarea camerei preliminare fără citarea părților, adică regula care ar fi mutat pe umerii inculpatului obligația de a urmări singur, zi de zi, ce se întâmplă în dosarul lui.
  • Cade și textul care dădea autoritate de lucru judecat încheierilor din camera preliminară: probele declarate legale în acea fază nu ar mai fi putut fi verificate de instanța care judecă fondul, nici măcar pentru nulități absolute.
Act: Decizia CCR nr. 838/2026
Publicat: M. Of. nr. 729 din 31 august 2026
Pronunțată: 15 iulie 2026

Legea care schimba regulile camerei preliminare a fost oprită înainte de promulgare, iar Parlamentul trebuie să o rescrie. Decizia nr. 838 din 15 iulie 2026 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 729 din 31 august 2026, admite obiecția formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, și constată că patru dintre modificările aduse Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală sunt neconstituționale. Este a doua intervenție a Curții pe procedura penală în interval de câteva zile, după cele două decizii publicate pe 28 august, prin care textele despre revizuire și despre martorul denunțător au rămas neschimbate. De data aceasta rezultatul este invers: textele nu au apucat să intre în vigoare și nu vor intra în forma votată.

Camera preliminară este faza dintre trimiterea în judecată și începerea judecății propriu-zise. Imparțialitatea completului rămâne o temă recurentă și dincolo de această fază, așa cum arată Decizia CCR nr. 213/2026 despre recuzarea unui judecător. Un judecător verifică acolo trei lucruri și numai trei: dacă instanța a fost sesizată legal, dacă probele au fost strânse legal și dacă actele procurorului sunt legale. Nu se discută vinovăția, nu se administrează probe despre faptă, nu se pronunță nicio soluție asupra acuzației. Exact această delimitare a fost argumentul care a doborât trei din cele patru texte.

Legea criticată fusese adoptată de Senat, ca primă Cameră sesizată, pe 16 martie 2026, și de Camera Deputaților, ca for decizional, pe 13 mai 2026. Pe 18 mai a fost depusă la secretarii generali ai celor două Camere, iar pe 22 mai Înalta Curte a sesizat Curtea Constituțională. Pe 23 mai legea plecase deja spre Președinte pentru promulgare. Sesizarea a fost făcută în termenul de 5 zile, deci obiecția a fost declarată admisibilă. Nu orice sesizare ajunge atât de departe: Înalta Curte a respins ca inadmisibilă întrebarea despre nulitatea actelor făcute de echipe mixte DNA și DGA.

Efectele pe care le produce

Decizia este definitivă și general obligatorie de la publicare. Pe aceeași materie, a caracterului echitabil al procesului penal, a fost publicată și hotărârea CEDO în Cauza Manolache împotriva României, despre principiul nemijlocirii în apel. Efectul imediat este că promulgarea se blochează: potrivit art. 147 alin. (2) din Constituție, Parlamentul este obligat să reexamineze dispozițiile declarate neconstituționale și să le pună de acord cu decizia Curții. Legea nu dispare, dar nu poate ajunge în Monitorul Oficial cu textele acestea în ea.

Al doilea efect este că regulile actuale ale camerei preliminare rămân neschimbate. Judecătorul de cameră preliminară nu capătă competența de a reuni și de a disjunge cauzele, părțile continuă să fie citate pentru fiecare termen, iar încheierile din camera preliminară nu capătă autoritate de lucru judecat. Cine are un dosar în curs se raportează la aceleași texte ca înainte de mai 2026.

Al treilea efect privește un raționament pe care Curtea îl repetă și care va conta la rescrierea legii: verificarea legalității probelor nu se epuizează în camera preliminară. Instanța de fond poate constata și în cursul judecății nulitatea absolută a procedurii, iar art. 3861 din Codul de procedură penală, introdus prin Legea nr. 201/2023, îi permite chiar să desființeze actul prin care s-a dispus începerea judecății și să stabilească limitele în care camera preliminară se reia. O lege care ar închide definitiv discuția despre probe la finalul camerei preliminare ar intra în conflict cu acest text.

Ce s-a schimbat față de situația anterioară

Nimic nu se schimbă în textul Codului de procedură penală, și tocmai asta este știrea. Ce s-a schimbat este soarta a patru propuneri concrete, pe care merită să le luăm pe rând.

Reunirea cauzelor în camera preliminară, art. I pct. 2 din lege. Textul adăuga un alineat nou la art. 43 din Cod, prin care judecătorul de cameră preliminară putea dispune reunirea. Curtea arată că reunirea, așa cum este reglementată azi, presupune prin ea însăși o privire asupra fondului: cine sunt inculpații, ce fapte au comis, ce încadrare juridică au. Aceasta este competența instanței care judecă acțiunea penală, nu a judecătorului care face filtrul de legalitate. În plus, art. 346 din Cod, care enumeră soluțiile posibile în camera preliminară, nu prevede reunirea, deci măsura ar fi rămas fără temei procedural.

Disjungerea cauzelor, art. I pct. 3. Același raționament, în oglindă. Disjungerea se dispune, potrivit art. 46 din Cod, „cu privire la unii dintre inculpați sau la unele dintre infracțiuni”, deci cere o apreciere prealabilă asupra faptelor și a persoanelor. Curtea observă și o incoerență practică: judecătorul de cameră preliminară poate restitui dosarul la parchet numai în întregime, nu pe fragmente, iar procurorul poate cere restituirea tot a cauzei în ansamblu.

Camera preliminară fără citare, art. I pct. 45, cu referire la art. 343 alin. (3) și (4). Dacă cererile și excepțiile nu se puteau soluționa la termenul stabilit potrivit art. 344 alin. (4), procedura ar fi continuat la termene ulterioare fără ca părțile să mai fie citate. Îndeplinirea legală a procedurii la primul termen ar fi valorat termen în cunoștință pentru tot restul fazei. Curtea reia o linie de jurisprudență lungă, de la Decizia nr. 599/2014 la Decizia nr. 496/2015, prin care a desființat una câte una soluțiile legislative care lăsau camera preliminară să se desfășoare fără participarea părților. Argumentul, spus simplu: citarea nu este un formalism, ci modul oficial în care statul înștiințează un om că urmează să se decidă ceva despre el.

Autoritatea de lucru judecat a încheierilor de cameră preliminară, art. I pct. 50. Textul ar fi transformat constatările judecătorului de cameră preliminară despre legalitatea probelor în dezlegări definitive, opozabile inclusiv în cauzele disjunse și inclusiv pentru viciile sancționate cu nulitate absolută. Curtea răspunde că încheierile din camera preliminară nu soluționează raportul juridic penal de conflict, deci nu sunt compatibile nici cu autoritatea de lucru judecat, nici cu principiul ne bis in idem. Iar extinderea efectelor unei încheieri pronunțate într-o cauză asupra unor inculpați care nu au fost acolo și nu și-au făcut propriile apărări contrazice caracterul individual al răspunderii penale.

Un detaliu care spune ceva despre traseul politic al legii: în procedura de la Curte, Guvernul a apreciat că obiecția este întemeiată. Nu a apărat textele.

Avantaje și dezavantaje

Ce aduce bun

  • Citarea rămâne obligatorie la fiecare termen din camera preliminară, deci un inculpat nu riscă să piardă faza în care se decide soarta probelor doar pentru că nu a verificat portalul instanței în ziua potrivită.
  • Instanța de fond își păstrează dreptul de a constata nulitatea absolută a procedurii și de a repune în discuție legalitatea probelor, inclusiv după ce camera preliminară s-a încheiat.
  • Decizia este pronunțată cu unanimitate de voturi, deci nu lasă loc unei reveniri rapide pe același raționament.
  • Curtea nu blochează ideea în sine, ci arată exact ce ar trebui corelat: art. 342, art. 345 alin. (3), art. 346 alin. (3) și (4) și art. 3861 din Cod.

Ce rămâne o problemă

  • Problema practică pe care legea încerca să o rezolve rămâne nerezolvată: dosarele conexe ajung în camera preliminară separat și nu există niciun mecanism de a le trata împreună înainte de începerea judecății.
  • Legea se întoarce în Parlament fără un termen constituțional în care reexaminarea să fie făcută, deci poate rămâne acolo oricât.
  • Între pronunțare, 15 iulie 2026, și publicare, 31 august 2026, au trecut 47 de zile în care legea a stat, formal, la promulgare, iar motivarea nu era publică.
  • Curtea nu s-a pronunțat asupra celorlalte modificări din lege, deci nu se știe încă dacă restul textului rezistă la o eventuală nouă sesizare după reexaminare.

Sfaturi utile

  1. Dacă aveți un dosar în camera preliminară, continuați să vă raportați la regulile actuale: pentru fiecare termen sunteți citat, iar lipsa citării legale rămâne motiv de nulitate. Modificările din legea criticată nu au intrat niciodată în vigoare.
  2. Nu confundați această decizie cu una care schimbă textul Codului. Nu se modifică niciun articol; se blochează o lege înainte de promulgare. Codul de procedură penală se citește astăzi exact ca ieri.
  3. Dacă un act de procedură a fost făcut cu încălcarea unei norme sancționate cu nulitate absolută, invocarea rămâne posibilă și în faza de judecată, nu doar în camera preliminară. Art. 3861 din Cod permite instanței să desființeze actul de începere a judecății și să stabilească limitele reluării.
  4. Urmăriți traseul legii sub numărul PL-x nr. 228/2026. Reexaminarea se face în Parlament, iar forma care va rezulta poate diferi substanțial de cea votată în mai 2026.
  5. Pentru cauzele disjunse, verificați dacă apărarea dumneavoastră privind legalitatea unei probe a fost formulată în propriul dosar. Curtea spune explicit că apărările sunt individuale, iar o încheiere pronunțată în altă cauză nu vă poate fi opusă.

Întrebări frecvente

Ce se întâmplă mai departe cu legea?
Merge înapoi în Parlament. Art. 147 alin. (2) din Constituție obligă Parlamentul să reexamineze dispozițiile declarate neconstituționale și să le pună de acord cu decizia Curții. Până atunci, legea nu poate fi promulgată și nu produce niciun efect.
Se schimbă ceva pentru dosarele aflate acum în camera preliminară?
Nu. Textele criticate nu au intrat niciodată în vigoare, pentru că legea nu a fost promulgată. Procedura rămâne cea din Codul de procedură penală în forma actuală, cu citarea părților la fiecare termen.
De ce nu poate judecătorul de cameră preliminară să reunească dosarele?
Pentru că reunirea presupune o apreciere asupra fondului, adică asupra faptelor, a persoanelor și a încadrării juridice, iar competența judecătorului de cameră preliminară este limitată prin art. 342 din Cod la verificarea legalității sesizării, a probelor și a actelor de urmărire penală. În plus, art. 346, care enumeră soluțiile posibile la finalul acestei faze, nu prevede reunirea.
Ce însemna, concret, „continuarea procedurii fără citare”?
Însemna că, după primul termen la care ați fost citat legal, judecătorul putea acorda termene succesive fără să vă mai trimită citație, iar dumneavoastră aveați obligația de a urmări singur dosarul. Curtea a reținut că textul nu prevedea nicio modalitate concretă prin care această obligație să fie îndeplinită și că muta pe justițiabil riscul defecțiunilor sistemelor informatice ale instanțelor.
Cine a sesizat Curtea?
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Secțiile Unite, unul dintre titularii dreptului de sesizare prevăzuți la art. 146 lit. a) din Constituție. Guvernul, chemat să își exprime punctul de vedere, a apreciat că obiecția este întemeiată.
Decizia a fost luată cu unanimitate?
Da. Curtea a decis cu unanimitate de voturi, în complet de nouă judecători prezidat de Elena-Simina Tănăsescu. Nu există opinie separată sau concurentă atașată deciziei.
Probele declarate legale în camera preliminară mai pot fi contestate la judecată?
Da, în cazurile de nulitate absolută. Curtea reia paragraful 29 al Deciziei nr. 802/2017, potrivit căruia verificarea legalității și loialității administrării probelor nu se epuizează exclusiv în camera preliminară. Tocmai posibilitatea de a închide definitiv această verificare a fost motivul pentru care art. I pct. 50 a căzut.

Analiza redacției

Legea încerca să rezolve o problemă reală. Camera preliminară a fost gândită ca un filtru rapid, dar în dosarele mari, cu mulți inculpați și cu urmărire penală făcută de unități de parchet diferite, filtrul se blochează. Cauzele care ar trebui judecate împreună ajung în camera preliminară separat, iar judecătorul nu are niciun instrument să le adune. Așa se explică de ce cineva a scris art. I pct. 2 și 3. Iar acordarea autorității de lucru judecat încheierilor de cameră preliminară răspundea la o altă frustrare, la fel de reală: aceleași probe sunt contestate de mai multe ori, în camera preliminară, apoi la fond, apoi în apel.

Problema este că textele au fost scrise ca adăugiri, nu ca reformă. Nu s-a atins art. 342, care definește obiectul camerei preliminare, nici art. 346, care enumeră limitativ soluțiile, nici art. 345 alin. (3), care spune că procurorul poate cere restituirea întregii cauze. Rezultatul: două competențe noi așezate într-o arhitectură care nu le poate primi. Curtea nu a spus că judecătorul de cameră preliminară nu ar putea niciodată să reunească dosare, ci că nu poate face asta cât timp restul Codului rămâne scris ca acum. Diferența contează pentru reexaminarea din Parlament.

Cel mai instructiv este eșecul art. I pct. 45. Ideea era administrativă: mai puține citații, termene mai scurte, mai puțină birocrație. Ce a ratat legiuitorul este că a scris obligația fără să scrie și mijlocul. Textul spunea că părțile trebuie să urmărească parcursul dosarului, dar nu spunea unde, cum și cu ce garanție că informația este completă și actualizată. Într-un sistem în care termenele se pot acorda la câteva zile distanță, asta transformă dreptul la apărare într-o funcție a vitezei de reacție a portalului instanței. Argumentul de discriminare invocat de Înalta Curte, care privește persoanele vârstnice, persoanele private de libertate și pe cele fără acces la tehnologie, nu este teoretic: un inculpat aflat în arest preventiv nu are cum să verifice zilnic dosarul online.

Merită pusă și cifra: de la pronunțare, 15 iulie 2026, până la publicare, 31 august 2026, au trecut 47 de zile. În tot acest interval legea era, formal, la Președinte pentru promulgare, iar motivarea Curții nu era publică. Termenul de promulgare din art. 77 alin. (1) din Constituție este de cel mult 20 de zile, dar el nu curge cât timp legea se află în control de constituționalitate. Rezultatul practic este că, o lună și jumătate, nici Parlamentul nu putea începe reexaminarea, nici justițiabilii nu puteau ști ce rămâne din lege. Legea nr. 47/1992 dă titularilor sesizării termene stricte, 5 zile, respectiv 2 zile în procedură de urgență, dar nu dă Curții niciun termen pentru redactarea și publicarea deciziei.

Ce ar trebui schimbat

  • Reunirea și disjungerea, rescrise în art. 342 și 346, nu în art. 43 și 46. Dacă filtrul preliminar chiar trebuie să poată aduna dosare conexe, obiectul camerei preliminare și lista soluțiilor trebuie modificate expres, iar reunirea trebuie limitată la criterii obiective, verificabile fără analiza fondului: identitatea de faptă, de inculpat sau de act de sesizare. Altfel, orice nouă redactare se lovește de același raționament.
  • Un mecanism de informare oficială, dacă se renunță la citația pe hârtie. Comunicarea electronică cu confirmare de primire, cu obligația instanței de a o emite și cu efect doar după confirmare, ar da economia administrativă urmărită de lege fără să mute riscul pe justițiabil. Simpla afișare a termenului pe portal nu este echivalentul citării, și exact asta a spus Curtea.
  • Un termen pentru redactarea și publicarea deciziilor pronunțate pe obiecții de neconstituționalitate. Când o lege stă blocată la promulgare, fiecare zi de întârziere a motivării este o zi în care Parlamentul nu poate lucra. Un termen de 30 de zile de la pronunțare ar scurta la jumătate intervalul din acest dosar.
  • O corelare explicită între camera preliminară și art. 3861. Dacă legiuitorul vrea totuși stabilitate pentru constatările privind probele, singura cale rămasă este să spună clar care nulități se sting la finalul camerei preliminare și care nu, în loc să declare global autoritate de lucru judecat. Textul din 2023 despre reluarea procedurii arată că discuția era deja deschisă.
  • Publicarea, alături de lege, a punctelor de vedere ale Guvernului și ale Camerelor. În acest dosar, Guvernul a susținut că obiecția este întemeiată, iar cele două Camere nu au comunicat niciun punct de vedere. Informația apare abia în motivarea publicată după o lună și jumătate, deși ar fi fost utilă publicului chiar în perioada în care legea aștepta promulgarea.

Textul original al actului normativ

Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial

M. Of. nr. 729 din 31 august 2026 16 pagini PDF, 121 KB actul începe la pagina 2

Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul

Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.

Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului

Se încarcă textul actului…

Sursă: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 31 august 2026, paginile 2-16.

Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.