Pe scurt

  • Majorarea de 15% pentru complexitatea muncii nu se putea cere pentru 2017 și pentru 2018. Curtea Constituțională a respins, cu unanimitate de voturi, excepția prin care Sindicatul Național Solidaritatea Cluj-Napoca ataca felul în care Înalta Curte de Casație și Justiție a citit, în 2018, nota 2 de la anexa nr. VIII a Legii-cadru nr. 153/2017. Textul rămâne constituțional, iar interpretarea instanței supreme rămâne obligatorie pentru toate instanțele.
  • Sunt vizați funcționarii publici din serviciile deconcentrate ale patru ministere. Nota 2 acordă o majorare de 15% a salariului de bază funcționarilor publici din serviciile publice deconcentrate ale instituțiilor aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea ministerelor mediului, sănătății, educației și muncii. În practică, oamenii din agențiile județene pentru protecția mediului, din direcțiile de sănătate publică, din inspectoratele școlare și din agențiile teritoriale de plăți și inspecție socială.
  • Calendarul rămâne cel fixat în 2018. Majorarea nu se acordă pentru intervalul 1 iulie 2017 – 31 decembrie 2017 și nici pentru anul 2018, iar pentru perioada 2019-2022 intră în creșterea etapizată de câte un sfert pe an de la art. 38 alin. (4) din lege. Singura excepție: se acordă din ianuarie 2018 sau din ziua în care salariul depășește nivelul pe care legea îl prevedea pentru 2022.
Act: Decizia Curții Constituționale nr. 732 din 9 decembrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor notei 2 a lit. c) de la pct. II lit. A din cap. I al anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în interpretarea dată prin Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
Publicat: M. Of. nr. 776 din 14 septembrie 2026
Intră în vigoare: de la 14 septembrie 2026, data publicării

Un val de procese pornit în 2020 de un sindicat al bugetarilor s-a închis fără câștig: Curtea Constituțională a decis că majorarea de 15% pentru complexitatea muncii nu se poate cere pentru 2017 și pentru 2018. Decizia nr. 732 din 9 decembrie 2025 a apărut în Monitorul Oficial nr. 776 din 14 septembrie 2026 și continuă linia pe care Curtea o ține de ani buni în materie de salarizare bugetară, aceeași din care face parte și hotărârea prin care a stabilit că sporurile nu intră sub principiul „la muncă egală, salariu egal”. Pe scurt, ce a obținut cineva printr-o hotărâre judecătorească nu devine automat drept pentru toți colegii lui de aceeași categorie.

Miza e o singură frază din anexa nr. VIII a Legii-cadru nr. 153/2017, anexa care acoperă familia ocupațională de funcții bugetare „Administrație”. Nota 2 de acolo spune că funcționarii publici din serviciile publice deconcentrate ale instituțiilor din subordinea, coordonarea sau sub autoritatea ministerelor mediului, sănătății, educației și muncii primesc, pentru complexitatea muncii, o majorare a salariului de bază de 15%. Legea a intrat în aplicare la 1 iulie 2017, iar oamenii au cerut banii de atunci.

Nu i-au primit. Motivul stă în art. 38 din aceeași lege, articolul care spune că textul se aplică etapizat. Alineatul (2) lit. a) a înghețat salariile la nivelul lunii iunie 2017 până la 31 decembrie 2017. Alineatul (3) lit. a) a majorat tot pachetul cu 25% de la 1 ianuarie 2018. Alineatul (4) a împărțit drumul până la salariile scrise în lege pentru 2022 în patru pași anuali, câte un sfert din diferență în fiecare an din 2019 până în 2022. Într-o astfel de schemă, un drept nou nu se plătește separat, ci se topește în urcarea generală.

Exact asta a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 130 din 19 februarie 2019. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost sesizat de Curtea de Apel Iași și a spus trei lucruri: majorarea de 15% nu se acordă pentru 1 iulie 2017 – 31 decembrie 2017 și pentru anul 2018; pentru 2019-2022 se acordă în condițiile art. 38 alin. (4); prin excepție, se acordă din ianuarie 2018 sau din data de la care salariile devin mai mari decât cele stabilite pentru anul 2022. Potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, dezlegarea a devenit obligatorie pentru toate instanțele din ziua publicării ei, adică din 19 februarie 2019.

Sindicatul a atacat tocmai această citire. Argumentul lui, reluat în paragrafele 5-9 ale deciziei, era că interpretarea Înaltei Curți contrazice Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016 și produce discriminare: cine a obținut o hotărâre judecătorească ajunge cu salariul mai sus decât colegul care face aceeași muncă, în aceleași condiții, dar nu s-a judecat. Au fost invocate art. 1, art. 16 alin. (1) și (2), art. 126 alin. (3) și art. 147 din Constituție.

Curtea a răspuns scurt, în paragrafele 17 și 18. A arătat că prin Decizia nr. 175 din 21 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 721 din 24 iulie 2024, statuase deja că art. 38 alin. (1), (4) și (6) nu face nicio diferență între oameni din aceeași categorie socioprofesională în privința modului de acordare a acestui spor, iar dezlegarea instanței supreme nu duce la o aplicare diferențiată între persoane aflate în aceeași situație juridică. Cum nu au apărut elemente noi, considerentele și soluția din 2024 rămân valabile. Reprezentantul Ministerului Public ceruse și el respingerea, invocând Decizia Curții Constituționale nr. 40 din 30 ianuarie 2025.

Efectele pe care le produce

Decizia e definitivă și general obligatorie. Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, deciziile Curții devin general obligatorii de la data publicării și au putere numai pentru viitor, deci efectele curg de la 14 septembrie 2026.

Nota 2 rămâne în vigoare, neatinsă, iar Decizia nr. 82/2018 a Înaltei Curți rămâne interpretarea oficială a ei. Pentru un funcționar public dintr-un serviciu deconcentrat al celor patru ministere, asta înseamnă că nu mai există niciun temei constituțional de contestat pentru perioada 2017-2018. Cine are pe rol o acțiune în care cere diferențele salariale pentru acei doi ani rămâne cu argumentele de fond, dar fără cel constituțional.

Pentru dosarul care a produs sesizarea, nr. 4.145/117/2020 de la Tribunalul Argeș, Secția civilă, decizia se comunică instanței și procesul merge mai departe. Legea nr. 47/1992 nu prevede suspendarea judecății cât timp Curtea analizează excepția, așa că în cei peste cinci ani scurși de la încheierea de sesizare, din 26 martie 2021, cauza a putut fi judecată în paralel.

Un efect care lipsește merită spus pe față: respingerea nu deschide nicio cale de revizuire. Art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă permite revizuirea unei hotărâri definitive doar dacă, după rămânerea ei definitivă, Curtea Constituțională a declarat neconstituțional textul care a făcut obiectul excepției. Aici textul a fost declarat constituțional, deci hotărârile deja date nu se pot redeschide pe acest drum.

Ce s-a schimbat față de situația anterioară

În litera legii, nimic. Nicio virgulă din Legea-cadru nr. 153/2017 nu se modifică. Ce se schimbă e statutul procesual al unei critici pe care sindicatul o plimbă prin instanțe din 2020.

E a treia oară când Curtea respinge aceeași critică pe același text și în aceeași interpretare. Prima a fost Decizia nr. 175 din 21 martie 2024, care a rezolvat dintr-o dată cinci dosare, de la tribunalele Bihor, Ialomița, Neamț, Satu Mare și Prahova. A doua a fost Decizia nr. 40 din 30 ianuarie 2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 564 din 18 iunie 2025, care a rezolvat alte șase, de la Covasna, Galați, Harghita, Mureș, Suceava și Vrancea. A treia e cea de acum, care închide al doisprezecelea dosar, cel de la Argeș. În urmă, pe art. 38 din lege, mai stau Decizia nr. 618 din 5 octombrie 2021 și Decizia nr. 519 din 3 noiembrie 2022.

Se schimbă și un lucru pe care decizia nu îl spune în litere, dar care se vede punând cele două hotărâri invocate una lângă alta. Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, pe care sindicatul o folosea ca armă, a privit art. 31 alin. (12) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 și a stabilit că nivelul maxim al salariului de bază la care se face egalizarea trebuie să cuprindă și majorările recunoscute prin hotărâri judecătorești, subiect tratat pe larg și în cazul în care salariul maxim din instituție li se cuvine și polițiștilor. Decizia Înaltei Curți nr. 82/2018 a privit cu totul altceva: nu ce intră în nivelul maxim, ci în ce ani se plătește un drept nou, introdus de o lege ulterioară. Două texte diferite, două perioade diferite, aceeași senzație de nedreptate pentru omul de la ghișeu.

Avantaje și dezavantaje

Ce aduce bun

  • Închide o incertitudine care ținea deschise procese din 2020. Un funcționar public care se întreba dacă mai are rost să ceară diferențele pentru 2017 și 2018 are acum un răspuns limpede.
  • Menține previzibilitatea sistemului de salarizare. Dacă un spor nou s-ar fi plătit separat, în afara calendarului din art. 38, tot mecanismul de urcare etapizată spre nivelul din 2022 ar fi devenit inaplicabil pentru zeci de categorii.
  • Unanimitatea de voturi și trimiterea explicită la jurisprudența proprie arată o poziție stabilă, nu una obținută la limită, deci e puțin probabil ca următoarea sesizare pe același text să primească alt răspuns.
  • Textul deciziei e scurt și verificabil: fiecare afirmație se sprijină pe o decizie anterioară, identificată cu număr, dată și loc de publicare.

Ce rămâne o problemă

  • Inegalitatea reclamată de sindicat rămâne în plată. Un om care are hotărâre judecătorească și unul care nu are, din aceeași instituție și de pe aceeași funcție, pot rămâne cu salarii diferite, iar decizia nu oferă niciun remediu.
  • Motivarea se rezumă la trimiterea către Decizia nr. 175/2024, care la rândul ei trimite la deciziile nr. 618/2021 și nr. 519/2022. Cititorul care vrea raționamentul întreg are de deschis patru acte, publicate în patru ani diferiți.
  • Între pronunțare, 9 decembrie 2025, și publicare, 14 septembrie 2026, au trecut 279 de zile. Până la publicare, decizia nu producea niciun efect, deci instanțele au judecat fără ea.
  • Paragraful 14 reproduce nota 2 în forma din 2017, cu denumirile de atunci ale ministerelor, fără să spună că e forma inițială. Cine deschide legea în forma ei de acum găsește alte nume de ministere în același text.

Sfaturi utile

  1. Dacă aveți pe rol o acțiune pentru majorarea de 15% aferentă anilor 2017 și 2018, cereți avocatului o reevaluare a șanselor. Argumentul de neconstituționalitate a căzut definitiv, iar ce rămâne ține de situația concretă din instituție și de modul efectiv de calcul.
  2. Verificați în fluturașul de salariu dacă majorarea de 15% apare separat sau e deja topită în salariul de bază. După încheierea etapizării din art. 38 alin. (4), în multe cazuri ea nu mai figurează ca poziție distinctă, ceea ce nu înseamnă că nu e plătită.
  3. Cereți în scris compartimentului de resurse umane modul de calcul al salariului de bază, cu indicarea temeiului pentru fiecare componentă. E cea mai ieftină verificare și lasă urmă scrisă.
  4. Nu confundați cele două discuții. Decizia nr. 794/2016 e despre ce intră în nivelul maxim aflat în plată, iar Decizia nr. 82/2018 e despre anii în care se acordă majorarea de 15%. O cerere care le amestecă are șanse mici.
  5. Dacă ați pierdut deja procesul, nu porniți o cerere de revizuire pe temeiul acestei decizii. Art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă cere ca textul să fi fost declarat neconstituțional, iar aici s-a întâmplat exact invers.
  6. Pentru perioadele de după 2022, verificați separat situația. Interpretarea din 2018 privește etapizarea până în 2022, iar legile anuale ale bugetului și ordonanțele de austeritate au adăugat între timp propriile reguli de plafonare.

Întrebări frecvente

Ce a decis, de fapt, Curtea Constituțională?
A respins ca neîntemeiată excepția și a constatat că nota 2 a lit. c) de la pct. II lit. A din cap. I al anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, în interpretarea dată de Înalta Curte prin Decizia nr. 82/2018, este constituțională în raport cu criticile formulate. Decizia a fost luată cu unanimitate de voturi și este definitivă și general obligatorie.
Pe cine privește majorarea de 15% din nota 2?
Pe funcționarii publici din serviciile publice deconcentrate ale instituțiilor aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea ministerelor mediului, sănătății, educației și muncii. Practic, personalul structurilor județene ale acestor ministere, de la agențiile pentru protecția mediului și direcțiile de sănătate publică la inspectoratele școlare și agențiile de plăți și inspecție socială.
Mai pot cere banii pentru 2017 și 2018?
Pe temeiul unei neconstituționalități, nu. Interpretarea Înaltei Curți, potrivit căreia majorarea nu se acordă pentru 1 iulie 2017 – 31 decembrie 2017 și pentru anul 2018, rămâne obligatorie pentru instanțe, iar Curtea Constituțională a confirmat acum că nu încalcă Legea fundamentală. Rămâne excepția prevăzută chiar de dezlegarea din 2018, pentru situațiile în care salariul depășise deja nivelul stabilit pentru 2022.
Ce s-a întâmplat cu majorarea în perioada 2019-2022?
A fost acordată în condițiile art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, adică prin creșteri anuale egale cu un sfert din diferența dintre salariul prevăzut de lege pentru anul 2022 și cel din decembrie 2018. Nu s-a plătit ca un procent separat adăugat peste salariu, ci a fost inclusă în ținta finală spre care s-a urcat treptat.
De ce nu s-a aplicat Decizia nr. 794/2016, invocată de sindicat?
Pentru că privește alt text și altă problemă. Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 1.029 din 21 decembrie 2016, a vizat art. 31 alin. (12) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 și a stabilit ce elemente intră în nivelul maxim al salariului de bază la care se face egalizarea. Decizia nr. 82/2018 nu discută nivelul maxim, ci calendarul în care se acordă un drept nou, introdus prin Legea-cadru nr. 153/2017.
De când produce efecte decizia?
De la 14 septembrie 2026, data publicării în Monitorul Oficial. Art. 147 alin. (4) din Constituție prevede că deciziile Curții se publică în Monitorul Oficial, iar de la data publicării sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Decizia redeschide procesele deja pierdute?
Nu. Revizuirea pentru motiv de neconstituționalitate, reglementată la art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, funcționează doar când Curtea declară neconstituțional textul atacat. Într-o soluție de respingere, calea aceasta nu se deschide.
Câte dosare au pornit din aceeași contestație?
Cel puțin douăsprezece, toate purtând numere din 2020 și aceeași serie. Cinci au fost soluționate prin Decizia nr. 175 din 21 martie 2024, șase prin Decizia nr. 40 din 30 ianuarie 2025, iar al doisprezecelea, cel de la Tribunalul Argeș, prin decizia de față.

Analiza redacției

Soluția e corectă și era previzibilă. Diferența pe care o reclamă sindicatul e reală, dar nu vine din nota 2 și nici din felul în care a citit-o Înalta Curte. Vine din faptul că o lege de salarizare unitară a fost aplicată etapizat timp de șase ani, într-un sistem în care mii de oameni obținuseră deja, pe cale judecătorească, drepturi pe care colegii lor nu le aveau. O decizie a Curții Constituționale nu are cum să repare asta. Ce poate face o instanță constituțională e să spună dacă textul de lege, în sine, face diferența, iar aici chiar nu o face: art. 38 se aplică la fel tuturor.

Prima observație privește timpul. Între pronunțare, 9 decembrie 2025, și publicare, 14 septembrie 2026, au trecut 279 de zile. Cele două decizii gemene din aceeași familie au ieșit mult mai repede: Decizia nr. 175/2024 în 125 de zile de la pronunțare, Decizia nr. 40/2025 în 139. Chiar și Decizia nr. 794/2016, pe care se sprijină întreaga dispută, a apărut în Monitorul Oficial la șase zile de la pronunțare. Intervalul contează juridic, nu doar administrativ: art. 147 alin. (4) din Constituție leagă obligativitatea de data publicării, deci în cele nouă luni în care decizia exista, dar nu era publicată, judecătorul de la Argeș nu avea ce să aplice. Iar cum Legea nr. 47/1992 nu suspendă judecata pe durata controlului de constituționalitate, e foarte posibil ca dosarul care a generat sesizarea să se fi terminat înainte ca răspunsul să devină obligatoriu. Socotind de la încheierea de sesizare, din 26 martie 2021, până la publicare au trecut 1.998 de zile.

A doua observație privește dimensiunea reală a cazului, care nu se vede din decizie. Numerele de dosar spun povestea: 4.145, 4.146, 4.149, 4.151, 4.153, 4.155, 4.160, 4.161, 4.162, 4.165, 4.166 și 4.169, toate din 2020 și toate cu același indicativ de instanță, ajunse la douăsprezece tribunale, de la Argeș la Vrancea. Același sindicat, același text, același argument, împărțit în douăsprezece procese și rezolvat de Curte în trei tranșe, pe parcursul a cinci ani. Curtea a conexat cinci dosare în 2024 și șase în 2025, folosind art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dar al doisprezecelea a rămas pe dinafară și a mai așteptat încă un an și jumătate ca să primească exact aceeași soluție, în opt rânduri de motivare.

A treia observație ține de ce nu scrie în decizie. Explicația limpede a diferenței dintre Decizia nr. 794/2016 și Decizia nr. 82/2018 nu apare nicăieri în paragrafele 17 și 18. Curtea trimite la Decizia nr. 175/2024, care trimite la deciziile nr. 618/2021 și nr. 519/2022, iar acelea nu examinaseră nota 2 în interpretarea instanței supreme, ci art. 38. Cel mai apropiat loc în care distincția e formulată în cuvinte simple, anume că Decizia nr. 794/2016 vizează stabilirea nivelului maxim la care urmează să se facă egalizarea, nu calendarul unui drept nou, e concluzia procurorului consemnată în Decizia nr. 175/2024. Un argument bun, pus acolo unde nimeni nu îl caută. Paragraful 14 adaugă o mică ceață în plus: reproduce nota 2 cu denumirile de ministere din 2017, deși textul în vigoare de la 31 martie 2018 numește altfel aceleași patru ministere, iar decizia nu precizează că citează forma inițială.

Ce ar trebui schimbat

  • Un termen maxim, prevăzut în lege, între pronunțarea unei decizii a Curții și publicarea ei. Șaizeci de zile ar fi suficiente și ar elimina situația în care o soluție există, dar nu produce efecte, iar instanțele judecă fără ea. În cazul de față, diferența ar fi fost de peste șapte luni.
  • Conexarea obligatorie, la primirea sesizărilor, a excepțiilor identice ridicate de același autor pe același text. Mecanismul există deja la art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 și a fost folosit de două ori în această serie. Aplicat de la început, cele douăsprezece dosare ar fi produs o singură decizie, nu trei, și ar fi scutit cinci ani de așteptare.
  • Motivarea prin trimitere să fie însoțită de reluarea considerentului decisiv. Un paragraf în care se explică de ce decizia invocată de autor nu se aplică ar fi costat zece rânduri și ar fi scutit cititorul de deschiderea a patru acte publicate în ani diferiți. Destinatarul deciziei e și funcționarul public care își caută dreptul, nu doar avocatul.
  • Citarea textului criticat să precizeze forma și data. Când actul a fost modificat între momentul faptelor și cel al judecății, decizia ar trebui să spună care formă o reproduce. Altfel, cititorul care compară cu legea în vigoare găsește alte denumiri în același text și nu știe care variantă contează.
  • Parlamentul să închidă explicit chestiunea drepturilor salariale noi apărute în perioada de etapizare. Douăsprezece procese pornite de un singur sindicat, o dezlegare a Înaltei Curți și cinci decizii ale Curții Constituționale pe același subiect arată că art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 nu a spus destul de clar ce se întâmplă cu un drept introdus chiar de legea care se aplică etapizat. O normă interpretativă ar fi costat mai puțin decât șase ani de litigii.

Textul original al actului normativ

Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial

M. Of. nr. 776 din 14 septembrie 2026 16 pagini PDF, 99 KB actul începe la pagina 2

Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul

Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.

Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului

DECIZIA nr. 732 din 9 decembrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor notei 2 a lit. c) de la pct. II lit. A din cap. I al anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în interpretarea dată prin Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

EMITENT: Curtea Constituțională

Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 14 septembrie 2026

Elena-Simina Tănăsescu — președinte Asztalos Csaba-Ferenc — judecător Mihai Busuioc — judecător Mihaela Ciochină — judecător Cristian Deliorga — judecător Dimitrie-Bogdan Licu — judecător Laura-Iuliana Scântei — judecător Gheorghe Stan — judecător Patricia-Marilena Ionea — magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor notei 2 a lit. c) de la pct. II lit. A din cap. I al anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în interpretarea dată prin Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Național Solidaritatea Cluj-Napoca în Dosarul nr. 4.145/117/2020 al Tribunalului Argeș — Secția civilă și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.727D/2021.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând Decizia Curții Constituționale nr. 40 din 30 ianuarie 2025. C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 26 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 4.145/117/2020, Tribunalul Argeș — Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor notei 2 a lit. c) de la pct. II lit. A din cap. I al anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în interpretarea dată prin Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Excepția a fost ridicată de Sindicatul Național Solidaritatea Cluj- Napoca într-o cauză având ca obiect cereri privind drepturi salariale.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este contrară Deciziei Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, împrejurare din care decurge încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1, ale art. 16 alin. (1) și (2), ale art. 126 alin. (3) și ale art. 147.

6. În acest sens, arată că prin Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016 s-a pus în discuție necesitatea respectării principiului nediscriminării și al egalității prin stabilirea unui salariu de bază identic pentru cei care își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

7. În mod contrar celor statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, Înalta Curtea de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018, a decis că funcționarii publici nu au dreptul la sporul de 15% pentru complexitatea muncii pentru anii 2017 și 2018, iar pentru perioada 2019-2022 această majorare se acordă etapizat, conform art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017. În felul acesta, decizia instanței supreme a determinat acceptarea inechităților ori diferențelor salariale în cadrul aceleiași categorii de personal și implicit a discriminării pe care legiuitorul a intenționat să o elimine prin edictarea prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017 pentru a pune de acord legislația internă cu prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar și cu cele ale dreptului Uniunii Europene.

8. Ca urmare, este încălcat principiul constituțional al egalității în drepturi, deoarece persoane aflate în situații profesionale identice, dar care nu au obținut hotărâri judecătorești prin care să se fi recunoscut majorări salariale, au indemnizații de încadrare diferite (mai mici) față de cele cărora li s-au recunoscut astfel de drepturi salariale, prin hotărâri judecătorești, generând diferențe în stabilirea salariului de bază.

9. Totodată, interpretarea Înaltei Curți de Casație și Justiție vine în contradicție cu Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016.

10. Tribunalul Argeș — Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

11. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. C U R T E A, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum rezultă din încheierea de sesizare și motivarea formulată de autorul acesteia, îl reprezintă dispozițiile notei 2 a lit. c) de la pct. II lit. A din cap. I al anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, în interpretarea dată prin Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Prevederile legale criticate au următorul conținut: „Funcționarii publici din serviciile publice deconcentrate ale instituțiilor din subordinea, coordonarea sau sub autoritatea Ministerului Mediului, Ministerului Sănătății, Ministerului Educației Naționale și Ministerului Muncii și Justiției Sociale beneficiază, pentru complexitatea muncii, de o majorare a salariului de bază de 15%.”

15. Prin Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 19 februarie 2019, instanța supremă a statuat, în interpretarea dispozițiilor notei 2 lit. c) pct. II lit. A din cap. I al anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, în corelare cu prevederile art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a) și alin. (4) și (6) din actul normativ anterior menționat, următoarele: — majorarea salariului de bază, de 15% pentru complexitatea muncii, nu se acordă pentru perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017 și pentru anul 2018; — pentru perioada 2019-2022, această majorare se acordă în condițiile stabilite la art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017; — prin excepție, această majorare se acordă începând cu ianuarie 2018 sau cu data de la care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare devin mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate.

16. Autorul excepției de neconstituționalitate apreciază că prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 referitoare la statul român, ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 126 alin. (3) privind Înalta Curte de Casație și Justiție și ale art. 147 referitoare la deciziile Curții Constituționale.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că în jurisprudența sa anterioară a mai analizat constituționalitatea dispozițiilor de lege criticate prin prisma unor critici similare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 175 din 21 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 24 iulie 2024, Curtea a statuat că art. 38 alin. (1), (4) și (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu instituie niciun fel de diferențe între persoanele aparținând acelorași categorii socioprofesionale sub aspectul modului de acordare a sporului prevăzut la dispozițiile din cuprinsul notei 2 a lit. c) a secțiunii II din subcapitolul 1 lit. A din cap. I al anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017. Curtea a apreciat că decizia pronunțată de instanța supremă nu conduce către concluzia unei aplicări diferențiate a acestui spor între persoane aflate în aceeași situație juridică. Or, în condițiile în care se critică tocmai presupusa discriminare la care se ajunge prin interpretarea oferită de instanța supremă, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.

18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluția Deciziei Curții Constituționale nr. 175 din 21 martie 2024, precitată, își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

19. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Național Solidaritatea Cluj-Napoca în Dosarul nr. 4.145/117/2020 al Tribunalului Argeș — Secția civilă și constată că dispozițiile notei 2 a lit. c) de la pct. II lit. A din cap. I al anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în interpretarea dată prin Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Argeș — Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 9 decembrie 2025. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Patricia-Marilena Ionea

Sursă: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 14 septembrie 2026, paginile 2-3.

Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.