Röviden
- Két állampolgár kérte az Alkotmánybíróságtól, hogy bővítse a 118/1990. számú törvényerejű rendelet szerinti jogosultak körét; ez az a jogszabály, amely a kommunista rendszer politikai üldözötteit, a deportáltakat és a hadifoglyokat kárpótolja.
- A testület a kérelmet elfogadhatatlanként utasította el: a kifogások nem a törvény és az Alkotmány ütközését érintették, hanem egy jogalkotói megoldás hiányát, vagyis egy további jogosulti csoport felvételét.
- Az elvi érv: a jogosulti csoportok meghatározása a jogalkotó döntése, és az alkotmányossági felülvizsgálat nem alakítható a törvény kiegészítésének eszközévé.
Közzététel: Hivatalos Közlöny 659. szám, 2026. augusztus 10.
Hatálybalépés: 2026. augusztus 10.
Az 1990-es törvény, amely a kommunista elnyomás áldozatait kárpótolja, taxatíve sorolja fel, kinek jár pénz. Két Fehér megyei ember a bíróságon azt állította, hogy a lista túl szűk, és az ő helyzetük hasonló a felsoroltakéhoz. Az Alkotmánybíróság azt felelte, hogy nem írhatja meg a törvényt a Parlament helyett. A 2026. március 12-i 239. számú határozat a Hivatalos Közlöny 2026. augusztus 10-i 659. számában jelent meg, és két egyesített, a Fehér Megyei Törvényszéktől érkezett ügyet zár le. Ez a testület harmadik határozata ugyanabban a közlönyben, a nyugdíjpont emelésének halasztásáról szóló mellett, és mindhárom a pénzbeli jogosultságokkal kapcsolatos alkotmányossági felülvizsgálat korlátait erősíti meg.
A támadott szöveg a 118/1990. számú törvényerejű rendelet 1. szakasza (2) bekezdésének b) pontja, amely az 1945. március 6-tól bevezetett diktatúra által politikai okból üldözött, valamint a külföldre deportált vagy hadifogságba vetett személyeknek biztosít jogokat. A kifogás előterjesztői Viorica Sicoe és Vasile Goia, két, a Fehér Megyei Törvényszék előtt folyó ügyben, amelyeket a testület hivatalból egyesített.
Egy eljárási részlet sokat elárul e perek hosszáról: a segédmagisztrátus jelezte, hogy az egyik előterjesztő időközben elhunyt, és örökös perbe vonására nem érkezett kérelem. A beadványok 2021 szeptemberéből és novemberéből származnak, a határozat 2026 márciusában született, a közzététel pedig 2026 augusztusában.
Az ügyészség képviselője megalapozatlanság miatti elutasítást kért, kifejtve, hogy a törvény olyan csoportot vesz figyelembe, amely a román állam által 1944. augusztus 23-án megkezdett fegyverszüneti tárgyalások joghatásai felől releváns, és hogy a jogalkotó döntése azt tükrözi, hogy a Szovjetunió románokat továbbra is fogságban tartott az 1944. szeptember 12-i fegyverszüneti megállapodás után is.
Milyen hatásokat vált ki
A jogosultak listája pontosan úgy marad, ahogy van. Új csoport nem kerül be. Aki nem fér bele a 118/1990. számú törvényerejű rendelet jelenlegi szövegébe, e határozat alapján nem szerez jogokat.
A testület a kérelmet jogalkotás-politikainak minősítette, nem alkotmányossági kérdésnek. A kifogások a norma alkalmazási körének korlátozottságát érintették; az előterjesztők szerint a jogalkotónak más, általuk hasonlónak ítélt helyzetben lévő személyeket is fel kellett volna vennie. Ez a támadott normából hiányzó jogalkotói megoldás hozzáadását jelenti.
A korlát kifejezetten a törvényben áll, nem csupán a gyakorlatban. A 47/1992. számú törvény 2. szakaszának (3) bekezdése szerint a testület csak azon aktusok alkotmányosságáról dönt, amelyekkel megkeresték, anélkül hogy a vizsgált rendelkezéseket módosíthatná vagy kiegészíthetné. A testület e körben a 438/2011. számú határozatra hivatkozott.
A megmaradt út a parlamenti. Ha valaki úgy véli, hogy a jogosulti kört bővíteni kellene, a megoldás nem az alkotmányossági kifogás, hanem a törvényerejű rendelet módosítása. A testület nem pótolhatja egy norma hiányát.
Mi változik a korábbi helyzethez képest
Jogilag semmi nem változik. Elfogadhatatlanságot megállapító határozat lévén nem hat ki a támadott szövegre, amely változatlanul hatályban marad.
Ami tisztázódik, az e kérelemtípus természete. Az a kifogás, amely nem azt rója fel a törvénynek, amit mond, hanem azt, amit nem mond, vagyis egy csoport kihagyását, nem alkotmányossági kifogás a testület által gyakorolt felülvizsgálat értelmében. A megkülönböztetés minden olyan perben számít, amelyben kárpótlási jogosulti csoportok közötti eltérő bánásmódra hivatkoznak.
A testület nem vizsgálta, hogy az előterjesztők által hivatkozott helyzet valóban hasonlít-e a szabályozotthoz. Odáig nem jutott el, mert a kérdést a jogalkotó hatáskörébe tartozónak minősítette, a jogszabályi rendelkezések módosítása és kiegészítése értelmében.
Előnyök és hátrányok
Amit jót hoz
- Világos és ellenőrizhető határt húz az alkotmányossági felülvizsgálat és a jogalkotás közé, ami messze túlmutat ezen az egyedi ügyön.
- Megakadályozza, hogy az alkotmánybíráskodás gyakorlati úton hozzon létre meghatározatlan költségvetési hatású jogosulti csoportokat.
- Megerősíti, hogy a jogalkotó az általa megállapított történeti és jogi szempontok szerint körülhatárolhatja a kárpótlásra jogosultak körét.
- Kifejezett, tehát kiszámítható választ ad a bíróságok előtt folyó hasonló perekre.
Amit rosszat hoz
- Aki sérelmezettnek érzi magát, gyakorlati jogorvoslat nélkül marad: a bírói út lezárult, a jogalkotói a Parlament akaratán múlik.
- Az eljárás hossza, a beadványtól a közzétételig csaknem öt év, nehezen igazolható egy jórészt idős kérelmezői kör esetében. Az egyik előterjesztő időközben elhunyt.
- A testület nem dönt a hivatkozott összehasonlítás érdemében, tehát azt sem mondja meg, hasonlók-e a helyzetek, így a vita viszonyítási pont nélkül marad.
- A kihirdetés utáni öt hónapos közzététel tovább késlelteti a folyamatban lévő ügyek tisztázását.
- A határozat nem jelzi a Parlamentnek a felvetett kérdést, holott az elfogadhatatlansági határozatok mechanizmusa olykor megenged ilyen észrevételeket.
Hasznos tanácsok
- Ha a 118/1990. számú törvényerejű rendelet alapján kér jogokat, először nézze meg, hogy helyzete belefér-e az 1. szakasz pontjaiba úgy, ahogy meg vannak írva. Az analógián alapuló kiterjesztő értelmezésnek nincs esélye.
- Ne arra építse a kérelmet, hogy a törvénynek más csoportokat is tartalmaznia kellene. A testület kifejezetten kimondta, hogy ez jogalkotás-politikai, nem alkotmányossági érv.
- Ha a gondja a tények bizonyítása (a fogság időtartama, a deportálás, az üldözés), ott folyik a hasznos küzdelem, az érdemi bíróság előtt, iratokkal és tanúkkal, nem az Alkotmánybíróságon.
- Ha a jogosult a per során elhunyt, kérje az örökösök perbe vonását. Az itt elbírált egyik ügyben ilyen kérelem nem érkezett.
- A jogosulti kör bővítéséhez az egyetlen út a törvényjavaslat. Az illetékes parlamenti bizottságokhoz intézett beadványok a megfelelő eszköz, nem az alkotmányossági kifogás.
Gyakori kérdések
Mit kértek a kifogás előterjesztői?
Miért utasították el a kifogást elfogadhatatlanként?
Változik valami a jelenlegi jogosultaknak?
Ki bővítheti a jogosulti kört?
Kimondja a határozat, hogy a hivatkozott helyzetek nem hasonlók?
A jogszabály eredeti szövege
Az alábbi szöveg románul, a közzététel hivatalos nyelvén olvasható.
A teljes jogszabályszöveg megjelenítéseA teljes jogszabályszöveg elrejtése
DECIZIA Nr. 239 din 12 martie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri
KIBOCSÁTÓ: ROMÁNIA ALKOTMÁNYBÍRÓSÁGA
Közzététel helye: HIVATALOS KÖZLÖNY 659. szám, 2026. augusztus 10.
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ D E C I Z I A Nr. 239 din 12 martie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri Elena-Simina Tănăsescu
— președinte Asztalos Csaba-Ferenc
— judecător Mihai Busuioc
— judecător Mihaela Ciochină
— judecător Cristian Deliorga
— judecător Dacian-Cosmin Dragoș
— judecător Dimitrie-Bogdan Licu
— judecător Gheorghe Stan
— judecător Valentina Bărbățeanu
— magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, excepție ridicată de Viorica Sicoe în Dosarul nr. 1.991/107/2021 al Tribunalului Alba — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.984D/2021.
2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 3.439D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi legale, excepție ridicată de Vasile Goia în Dosarul nr. 1.990/107/2021 al aceleiași instanțe.
4. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent menționează că autorul excepției de neconstituționalitate a decedat, dar nu a fost formulată nicio cerere de introducere în cauză a vreunui moștenitor.
5. Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate din dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea acestora. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura propusă. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 3.439D/2021 la Dosarul nr. 2.984D/2021, care a fost primul înregistrat.
6. Cauza fiind în stare de judecată, Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că legea are în vedere o categorie de persoane relevantă prin prisma efectelor juridice ale tratativelor de armistițiu cu aliații începute de către statul român din data de 23 august 1944. Intră în atribuțiile legiuitorului să stabilească anumite categorii de persoane care pot beneficia de anumite drepturi ca urmare a persecuțiilor, deportării sau prizonieratului, opțiunea legiuitorului reflectând starea de menținere a prizonieratului românilor de către Uniunea Sovietică chiar și în contextul încheierii, la data de 12 septembrie 1944, a acordului de armistițiu. C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
7. Prin încheierile nr. 417/CAF din 28 septembrie 2021 și nr. 501/CAF din 4 noiembrie 2021, pronunțate în Dosarul nr. 1.991/107/2021 și, respectiv, în Dosarul nr. 1.990/107/2021, Tribunalul Alba — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. Excepția a fost ridicată de Viorica Sicoe și, respectiv, de Vasile Goia în cauze având ca obiect soluționarea unor contestații împotriva deciziilor de respingere a cererilor formulate de aceștia în vederea acordării drepturilor acordate de decretul-lege menționat persoanelor persecutate politic și urmașilor acestora.
8. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile legale criticate condiționează obținerea drepturilor reparatorii de împrejurarea ca prizonieratul să fi fost constituit de partea sovietică, excluzând persoanele constituite în prizonieri de către armata germană, deși aceștia se aflau într-o situație similară. Această condiționare ar institui o diferențiere nejustificată între persoane aflate în situații comparabile, generând o formă de discriminare. Autorii excepției consideră că stabilirea datei de 23 august 1944 ca moment determinant, precum și condiția ca prizonieratul să fi fost constituit de partea sovietică nu au o bază constituțională și conduc la excluderea nejustificată a unor persoane de la beneficiul măsurilor reparatorii.
9. Tribunalul Alba — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că ține de competența exclusivă a legiuitorului modalitatea de a stabili întinderea actelor normative, inclusiv prin stabilirea concretă a categoriei beneficiarilor unui decret având ca obiect acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.
10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. C U R T E A, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 1 alin. (2) lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1208 din 10 decembrie 2020, care au următorul conținut normativ: „(2) De aceleași drepturi beneficiază și persoana care: (…) b) a fost constituită în prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori, fiind constituită ca atare, înainte de această dată, a fost reținută în captivitate după încheierea armistițiului, indiferent de locul reținerii.”
14. Drepturile la care se referă textul de lege criticat sunt enumerate în art. 1 alin. (1) lit. a)-f) din același act normativ, potrivit căruia constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice, s-a aflat în anumite situații, expres menționate.
15. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor art. 16 — Egalitatea în drepturi din Constituție, astfel cum acestea se interpretează, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituție, prin prisma art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și a art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textul de lege criticat stabilește că este considerată vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, a fost constituită în prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori, fiind constituită ca atare, înainte de această dată, a fost reținută în captivitate după încheierea armistițiului, indiferent de locul reținerii. Autorii excepției susțin, în esență, că acest drept ar trebui recunoscut și persoanelor care au fost constituite în prizonieri de către partea germană anterior momentului 6 martie 1945.
17. Curtea observă că susținerile autorilor nu vizează conținutul normativ propriu-zis al textului de lege, sub aspectul clarității, previzibilității sau coerenței sale interne, și nici nu pun în discuție existența unei contradicții între dispozițiile art. 1 alin. (2) lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990 și prevederi constituționale determinate, în sensul unui conflict normativ direct. Excepția nu urmărește eliminarea unui viciu de constituționalitate al dispozițiilor legale criticate, ci includerea unei categorii suplimentare de beneficiari ai măsurilor reparatorii. Aceasta nu se întemeiază pe contrarietatea dispozițiilor legale atacate cu prevederile ori principiile constituționale, ci vizează aspecte ce țin de domeniul competenței autorității legiuitoare, în sensul modificării și completării prevederilor legale.
18. Curtea observă că, în realitate, criticile exprimate privesc limitarea sferei de aplicare a normei, autorii excepției considerând că legiuitorul ar fi trebuit să includă în categoria beneficiarilor și alte persoane aflate în situații pe care le apreciază ca fiind similare celor reglementate de textul criticat. Se urmărește astfel extinderea domeniului de aplicare al dispozițiilor legale supuse controlului, prin adăugarea unei soluții legislative care nu se regăsește în norma criticată. Or, stabilirea categoriilor de beneficiari ai unor drepturi de natură legală reprezintă o opțiune a legiuitorului, controlul de constituționalitate neputând fi transformat într-un instrument de completare a legii.
19. Curtea reține, în consecință, că susținerile autorilor excepției de neconstituționalitate urmăresc completarea prevederilor legale criticate prin adăugarea unei noi categorii de beneficiari ai drepturilor acordate prin decretul-lege în discuție, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale, întrucât, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului” (a se vedea Decizia nr. 438 din 7 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011).
20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, excepție ridicată de Viorica Sicoe în Dosarul nr. 1.991/107/2021 al Tribunalului Alba — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență și de Vasile Goia în Dosarul nr. 1.990/107/2021 al aceleiași instanțe. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Alba — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 12 martie 2026. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu
Ez a cikk tájékoztató jellegű, és nem minősül jogi tanácsadásnak. Konkrét helyzetekben forduljon ügyvédhez vagy engedéllyel rendelkező adótanácsadóhoz.