Nouă substanțe folosite la fabricarea drogurilor intră sub licență din 18 septembrie: fără ea, vânzarea e infracțiune

Nouă substanțe chimice care nu erau controlate nicăieri în Uniunea Europeană trec de la 18 septembrie 2026 în categoria cea mai strict supravegheată a regimului precursorilor de droguri. Regulamentul delegat (UE) 2026/314 al Comisiei, adoptat la Bruxelles la 9 februarie 2026 și publicat la 28 aprilie 2026 în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, le adaugă în listele celor două regulamente care supraveghează comerțul cu precursori, unul pentru comerțul din interiorul Uniunii și celălalt pentru comerțul cu țările din afara ei. Pentru ca regulile să oblige în România nu e nevoie de nicio lege votată la București: un regulament european se aplică direct, așa cum s-a întâmplat și cu regulamentul care a pus toate cele 41 de județe și Bucureștiul în zona cea mai severă a pestei porcine africane. Pentru un producător de chimicale, un distribuitor sau un laborator din țară, asta înseamnă licență, dosar, evidențe și raportări, de la o dată fixă.

Substanțele sunt propiofenone și derivați bromurați ai lor, plus un compus nitrat. Actul le enumeră în considerentul (2) și le explică rostul în considerentul (3): 3’-clorpropiofenona și 2-bromo-3’-clorpropiofenona duc la 3-CMC, numită și clofedronă; 3’-metilpropiofenona și 2-bromo-3’-metilpropiofenona duc la 3-MMC; 4’-metilpropiofenona și 2-bromo-4’-metilpropiofenona duc la mefedronă, adică 4-MMC; 4’-clorpropiofenona și 2-bromo-4’-clorpropiofenona duc la 4-CMC sau clefedronă; iar fenil-2-nitropropena duce la amfetamină. Primele patru sunt catinone sintetice, drogurile de petrecere care au înlocuit în ultimul deceniu stimulentele clasice.

Toate cinci sunt deja droguri sub control în România. Mefedrona, 4-CMC, 3-MMC și 3-CMC figurează în tabelul nr. I al Legii nr. 143/2000, lista drogurilor de mare risc: 4-CMC a intrat acolo în aprilie 2022, prin Legea nr. 80/2022, iar 3-MMC și 3-CMC în aprilie 2023, prin Legea nr. 77/2023. Amfetamina stă în tabelul nr. II al aceleiași legi de la bun început. Noutatea din 18 septembrie 2026 se petrece la nivelul materiei prime. Până acum se putea cumpăra fără nicio formalitate exact substanța din care se face drogul aflat sub control.

Motivul e scris în considerentele (2) și (5). Autoritățile naționale au raportat o creștere a confiscărilor celor nouă substanțe, iar Comisia a cerut Agenției Uniunii Europene privind Drogurile o evaluare. Concluzia agenției, citată în act, e cea care explică de ce s-a mers direct la categoria cea mai severă: substanțele se pot transforma în droguri „prin metode simple și scalabile, necesitând doar echipamente de bază și competențe tehnice minime pentru a fi realizate”. Considerentul (6) trage concluzia și o spune fără ocolișuri: intră în categoria 1 fiindcă „prezintă cel mai mare risc atunci când sunt deturnate către producția ilicită”.

Partea care lovește însă economia legală e în considerentul (5) și în considerentul (10). Trei dintre cele nouă substanțe au utilizări medicale reale: 3’-clorpropiofenona intră în fabricarea bupropionei, medicament pentru depresie și pentru renunțarea la fumat, 2-bromo-3’-clorpropiofenona e un intermediar al aceleiași bupropione, iar 4’-metilpropiofenona intră în fabricarea tolperisonului, relaxant muscular autorizat pentru spasme și spasticitate. Fenil-2-nitropropena poate fi folosită la medicamente pe bază de amfetamină. Peste asta, agenția europeană confirmă că toate nouă se folosesc ca standarde de referință în laboratoarele de analiză. Cu alte cuvinte, regula nu prinde numai traficanți: prinde și un laborator de control al calității care ține pe raft o fiolă de referință.

În România, cererea nu se depune la ministerul sănătății și nici la agenția antidrog, cum s-ar aștepta mulți. Autoritatea competentă pentru precursori este, potrivit articolului 2 alineatul (1) din Legea nr. 142/2018, Inspectoratul General al Poliției Române, iar contactul se face prin structura specializată din interiorul lui, care are rol de ghișeu unic. Denumirea s-a schimbat destul de recent: până la 13 martie 2025 legea numea Agenția Națională Antidrog, iar înlocuirea s-a făcut prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 147 din 12 decembrie 2024. Licența se acordă pe 3 ani, iar titularul trebuie să ceară una nouă cu cel puțin 30 de zile înainte de expirare.

Sancțiunile sunt de două feluri și ambele sunt în Legea nr. 142/2018. Abaterile de evidență și de raportare se sancționează cu amendă de la 4.000 de lei la 10.000 de lei, potrivit articolului 18. Dar punerea pe piață, importul, exportul, activitățile intermediare și chiar simpla deținere a unei substanțe clasificate fără licență sunt infracțiuni, pedepsite cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă, potrivit articolului 20 alineatul (1). Cine livrează astfel de substanțe cuiva care nu are licență riscă între 3 luni și 3 ani. Urmărirea penală în aceste cazuri este de competența DIICOT, direcția a cărei competență pentru faptele conexe a fost confirmată de Curtea Constituțională în septembrie 2026.

Efectele pe care le produce

Pentru comerțul din interiorul Uniunii, deci și pentru vânzările dintre două firme din România, categoria 1 înseamnă șase obligații care se cumulează. Prima: licență de la Inspectoratul General al Poliției Române pentru a deține sau a pune pe piață substanța, potrivit articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 273/2004. A doua: desemnarea unui responsabil cu comerțul cu substanțe clasificate, cu nume și date de contact notificate autorității, plus cazier judiciar pentru el. A treia: livrare numai către alți titulari de licență, care au semnat o declarație de client, câte una separată pentru fiecare substanță. A patra: etichetarea substanței cu denumirea din anexă, înainte de furnizare. A cincea: documentarea fiecărei tranzacții și păstrarea documentelor cel puțin trei ani de la încheierea anului calendaristic în care s-a produs. A șasea: notificarea imediată a autorității la orice comandă sau tranzacție neobișnuită.

Pentru comerțul cu țări din afara Uniunii, Regulamentul (CE) nr. 111/2005 adaugă un strat peste licență. Importul unei substanțe din categoria 1 cere autorizație de import, potrivit articolului 20, exportul cere autorizație de export, potrivit articolului 12 alineatul (1), iar orice export trebuie precedat de o notificare trimisă autorităților din țara de destinație, potrivit articolului 11 alineatul (1). Autorizațiile se dau pentru o operațiune, nu o dată pentru totdeauna, deci fiecare transport se autorizează separat.

Farmaciile, cabinetele veterinare, anumite categorii de autorități publice și forțele armate nu intră pe traseul obișnuit. Ele pot primi o licență specială, valabilă numai pentru activitatea lor oficială, care se acordă pe durată nelimitată, cu certificarea la fiecare 3 ani a menținerii condițiilor. Hotărârea de Guvern care pune în aplicare legea românească prevede că licența specială se acordă în 30 de zile de la înregistrarea cererii, iar farmaciile și cabinetele veterinare anexează la cerere și autorizația de funcționare. Pentru o farmacie care ține una dintre aceste substanțe ca reactiv sau ca reper de analiză, drumul e deci mai scurt, dar nu inexistent.

Puterile de control cresc odată cu obligațiile. Articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 273/2004 cere statelor membre să dea autorităților dreptul de a cere informații despre orice comandă, de a intra în sediile comerciale ale operatorilor și utilizatorilor pentru a strânge dovezi și de a reține și confisca loturile neconforme. Până la 18 septembrie 2026, pentru cele nouă substanțe exista doar varianta opțională a alineatului (2), monitorizarea tranzacțiilor suspecte cu substanțe neclasificate. De la 18 septembrie devine obligatorie varianta tare.

Mai e un efect care nu are legătură cu licențele. Considerentul (7) leagă clasificarea de dreptul penal: odată trecute pe listă, cele nouă substanțe devin „precursori” în sensul articolului 1 punctul 2 din Decizia-cadru 2004/757/JAI, care definește elementele minime ale infracțiunilor de trafic. Articolul 2 alineatul (1) litera (d) din aceeași decizie-cadru cere statelor membre să pedepsească producerea, transportul sau distribuirea de precursori atunci când cel care o face știe la ce urmează să fie folosiți. Nu e nevoie ca substanța să fi fost transformată în drog: e de ajuns să fi fost mutată, cu știință.

Ce s-a schimbat față de situația anterioară

Până la 18 septembrie 2026, cele nouă substanțe erau ceea ce actul însuși le numește în considerentul (2): substanțe neclasificate. Puteau fi fabricate, vândute, cumpărate, importate și exportate fără licență, fără declarație de client, fără etichetă cu denumirea oficială, fără registru de tranzacții și fără autorizație de transport. Singura obligație care putea atinge un operator era să răspundă, dacă era întrebat, la o solicitare de informații despre o tranzacție suspectă, și nici aceea nu era obligatorie pentru statul membru. Trecerea în categoria 1 sare peste categoriile 2 și 3, care au regimuri intermediare, și duce direct la maximum.

Diferența cea mai practică ține de un cuvânt din articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 273/2004: licența e necesară nu doar pentru a pune pe piață, ci și pentru „a deține”. Un laborator care are deja pe raft o fiolă de standard de referință dintre cele nouă nu are nimic de vândut, dar are nevoie de licență ca să o țină mai departe. Aici se vede de ce Comisia a amânat aplicarea: considerentul (11) spune că amânarea urmărește să dea operatorilor economici timp să obțină autorizațiile de import sau de export și licențele corespunzătoare.

S-a schimbat și modul de identificare a substanțelor la vamă. Cele nouă poziții noi se așază sub trei coduri din nomenclatura combinată, iar șase dintre ele împart un singur cod, 2914 79 00. Codul acela acoperă și mărfuri fără nicio legătură cu precursorii, așa că nu spune singur dacă un transport intră sub regim de licență. Elementul care decide este numărul CAS, trecut în anexă pentru fiecare substanță. Un declarant vamal nu se poate deci opri la filtrul pe codul tarifar.

În fine, s-a schimbat și lanțul de fabricație a două medicamente. Bupropiona și tolperisonul se fabricau din materii prime libere; de la 18 septembrie 2026, două dintre intermediarele bupropionei și unul al tolperisonului circulă numai între titulari de licență. Uzul farmaceutic nu primește nicio excepție: utilizarea legitimă e recunoscută în considerentul (10) ca motiv pentru amânarea aplicării, nu ca motiv de scutire.

Avantaje și dezavantaje

Sfaturi utile

Întrebări frecvente

Erori și neconcordanțe în textul publicat

Analiza redacției