In brief
- The Constitutional Court dismissed as unfounded the objection of a driver who argued that the Highway Code provision on failure to appear at a traffic police summons is too vague and invites abuse.
- The text stays in force: Article 102(1) point 25 of Emergency Ordinance No. 195/2002 penalises unjustified failure to appear within the set deadline at the traffic police unit you were summoned to, with the fine in class IV of sanctions.
- The Court held that the officer may assess whether the reasons for the absence are justified and that the law need not lay down a fixed minimum deadline, because the identity of those involved in traffic incidents must be established quickly. Decided unanimously.
Published: Official Gazette No. 659 of 10 August 2026
In force from: 10 August 2026
You receive a summons to appear at the traffic police within a certain deadline. If you do not go and the officer decides you had no good reason, you are fined. A driver from Mehedinti argued that this text hands the officer too much power, because he sets both the deadline and whether your excuse holds. The Constitutional Court replied that he had confused a margin of appreciation with an unclear law. Decision No. 170 of 26 February 2026 was published in the Official Gazette on 10 August 2026, in the same batch as the decision in which the Court upheld the 30-day deadline for complaints about public information. Both point the same way: procedure is not a restriction of the right.
The contested text is short and familiar to anyone who has dealt with a traffic file. Under Article 102(1) point 25 of Emergency Ordinance No. 195/2002, it is an offence, punishable by the fine in class IV of sanctions, to fail “without justification, within the set deadline, to appear at the traffic police unit to which they were summoned for the settlement of any matter connected with their status as a road user or as owner or user of a vehicle”.
The author of the objection, Dumitru Nicoara, had reached the Mehedinti County Court on appeal after his complaint against the report was dismissed. He argued that the text invites abuse by the traffic police, because the officer may decide arbitrarily whether the reasons for not appearing are justified. Moreover, the same officer sets the deadline within which the person must appear, without being required to take into account the distance between home and the police unit, the age or health of the person summoned, their family situation or their financial means.
The central argument was a comparison: the text should have provided, like Article 159 of the Code of Civil Procedure, for service at least 5 days before the date on which the person must appear. The author did not expressly identify the constitutional provisions breached, but the Court inferred from his reasoning that he had in mind Article 1(5) of the Constitution, on the requirements of clarity, precision and foreseeability of legislation.
The Mehedinti County Court considered the objection unfounded, holding the text clear and foreseeable. The Government asked for it to be dismissed as inadmissible, arguing that the points raised in fact concern the application of the text rather than its constitutionality. The representative of the Public Ministry also argued for inadmissibility.
The effects it produces
The offence stays in force, in exactly the form criticised. Anyone summoned to the traffic police who does not appear within the set deadline, without a reason the officer considers justified, risks the fine in class IV of sanctions. Nothing in the regime changes.
The officer’s power of assessment is expressly confirmed. The Court held that leaving the assessment of the reasons for non-appearance to the officer does not make the rule unclear; it confers a power on the officer, a public servant with special status, acting in support of the general interest.
There is and will be no fixed minimum deadline to appear. The Court held that the absence of a minimum period is justified by the need to establish quickly the identity of those who have committed antisocial acts. It also noted that the author of the objection had in fact been given 5 days.
Judicial review does not disappear. This is the useful part for any driver: the way the officer applies the law is subject to review by the courts, through a complaint against the report, under Article 118(1) of Emergency Ordinance No. 195/2002. The judge may verify whether the reasons for non-appearance were well founded and whether the time allowed was sufficient for the applicant to appear.
What has changed compared with the previous situation
Nothing changes in law. Being a dismissal, Article 102(1) point 25 of Emergency Ordinance No. 195/2002 remains in force untouched, and the practice of the traffic police and the courts continues unchanged.
What changes is the fate of a particular line of defence. Until now, a person fined could try to attack the text itself as too vague. From publication onwards, that route has a definitive constitutional answer: the rule is clear and foreseeable.
In exchange, the Court marked out clearly where the useful battle is fought: not over the constitutionality of the text, but over its application in the individual case, before the judge hearing the complaint. It is a shift of emphasis that helps the defence, if used properly.
The Court also recalled a general principle of legislative technique, resting on the case law of the European Court of Human Rights: legal norms cannot be drafted with absolute precision, and resorting to general categories rather than exhaustive lists is a standard regulatory technique. The role of the courts is precisely to remove doubts of interpretation.
Advantages and disadvantages
The good it brings
- It clarifies that a public servant’s margin of appreciation does not, in itself, make a law unclear. That is a useful benchmark beyond road traffic law.
- It expressly confirms that the complaint against the report remains the route for reviewing both the soundness of the reasons given and whether the time allowed was sufficient.
- It preserves a necessary tool for quickly identifying road users involved in antisocial acts, in a field where delay can make proof impossible.
- It reduces the number of hopeless objections raised in traffic cases, which used to stay proceedings for months.
The harm it brings
- It does not solve the practical problem the author raised: a summons served a few hours in advance remains theoretically possible, and the remedy comes only later, in court.
- The difference from Article 159 of the Code of Civil Procedure, which requires service at least 5 days ahead, remains unresolved as a matter of legislation. The Court answered on constitutionality, not on desirability.
- Elderly or ill people, or those living far from the police unit, remain dependent on the officer’s assessment at the first stage and on their own willingness to go to court at the second.
- Publication almost six months after delivery means the benchmark was missing precisely when it could have guided pending cases.
- The Court says nothing about the form the summons must take or about proof of its service, although that is where most practical disputes arise.
Practical advice
- Do not ignore the summons. Even if the deadline seems short, appearing is always cheaper than the fine plus the litigation.
- If you cannot make it, notify them in writing before the deadline and explain why, with documents if you have them (medical referral, sick leave, work assignment, travel ticket). A reason communicated in advance is far harder to classify as unjustified.
- Ask for a new date, also in writing. The text penalises unjustified failure to appear, not an objective impossibility that has been notified and proved.
- Keep the envelope or the proof of service of the summons. If you end up in court, the date you actually received it is what shows whether the deadline was sufficient.
- If you have been fined, challenge the report, not the law. The Court said explicitly that the judge may review both the soundness of your reasons and whether the time allowed was reasonable. That is where cases are won, not on unconstitutionality.
- The deadline for a complaint against the report is 15 days from service or communication, under Article 118(1) of Emergency Ordinance No. 195/2002. Missing it closes the only remaining route.
Frequently asked questions
What exactly is penalised?
Did the Court declare this text unconstitutional?
Can the officer set any deadline he likes?
Who decides whether my reason for being absent was well founded?
Why does the 5-day rule in the Code of Civil Procedure not apply?
What can I do if I have been fined on this basis?
Original text of the legal act
The text below is reproduced in Romanian, the official form of publication.
Show the full legal textHide the full legal text
DECIZIA Nr. 170 din 26 februarie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 102 alin. (1) pct. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice
ISSUED BY: CONSTITUTIONAL COURT OF ROMANIA
Published in: OFFICIAL GAZETTE No. 659 of 10 August 2026
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ D E C I Z I A Nr. 170 din 26 februarie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 102 alin. (1) pct. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice Elena-Simina Tănăsescu
— președinte Asztalos Csaba-Ferenc
— judecător Mihai Busuioc
— judecător Mihaela Ciochină
— judecător Cristian Deliorga
— judecător Dimitrie-Bogdan Licu
— judecător Gheorghe Stan
— judecător Cristina Cătălina Turcu
— magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 102 alin. (1) pct. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Dumitru Nicoară în Dosarul nr. 9.316/225/2018 al Tribunalului Mehedinți — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 782D/2020.
2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3. Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, arătând că autorul pune în discuție interpretarea și aplicarea în concret a legii. C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
4. Prin Încheierea din 16 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 9.316/225/2018, Tribunalul Mehedinți — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 102 alin. (1) pct. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Excepția a fost ridicată de Dumitru Nicoară într-o cauză având ca obiect apelul împotriva sentinței civile prin care s-a respins plângerea împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de textul de lege criticat.
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că, prin modul în care este formulat, textul de lege criticat permite săvârșirea de abuzuri din partea organului de poliție rutieră deoarece acesta poate stabili în mod arbitrar dacă motivele neprezentării persoanei invitate sunt sau nu justificate. De asemenea, organul de poliție poate stabili, în mod arbitrar, termenul în care persoana invitată este obligată să se prezinte, fără a ține cont, de exemplu, de distanța la care se află unitatea de poliție față de domiciliul persoanei invitate (atunci când invitația s-a înmânat cu câteva ore înainte de momentul prezentării), de vârsta sau starea de sănătate a persoanei invitate, de situația familială sau de posibilitățile sale financiare. Totodată, acesta poate stabili caracterul „urgent” al necesității prezentării la sediul unității de poliție. Textul criticat ar fi trebuit să prevadă, similar art. 159 din Codul de procedură civilă, un termen de înmânare de minimum 5 zile înainte de termenul stabilit pentru prezentare.
6. Tribunalul Mehedinți — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textul criticat fiind clar și previzibil.
7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă deoarece nu este motivată, așa cum prevede art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, iar argumentele autorului vizează de fapt aplicarea textului criticat, ceea ce excedează competenței instanței de contencios constituțional.
9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepției de neconstituționalitate. C U R T E A, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 102 alin. (1) pct. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: „Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: (…) 25. neprezentarea, în mod nejustificat, în termenul stabilit la unitatea de poliție rutieră la care au fost invitate pentru soluționarea oricărei probleme legate de calitatea de participant la trafic sau de proprietar ori utilizator de vehicul”.
12. Autorul excepției nu indică textele constituționale pretins încălcate, însă din motivarea acesteia rezultă că are în vedere art. 1 alin. (5) din Constituție privind criteriile de calitate ale legii sub aspectul clarității, preciziei și previzibilității.
13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul critică neclaritatea textului, care ar permite poliției rutiere să poată stabili, în mod arbitrar, dacă motivele neprezentării persoanei invitate sunt sau nu justificate, precum și termenul în care persoana este obligată să se prezinte la sediul unității.
14. Curtea a reținut, în jurisprudența sa referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituție, că una dintre cerințele principiului
respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se claritatea și previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate — care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist — să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013).
15. De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că formularea normelor juridice nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, ale căror interpretare și aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară. Nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Deși certitudinea în redactarea unei legi este un lucru dorit, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă; or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunțată în Cauza S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36).
16. Aplicând aceste considerente la cauza de față, Curtea reține că textul de lege criticat reglementează sancționarea faptei persoanei fizice de a nu se prezenta, în mod nejustificat, în termenul stabilit la unitatea de poliție rutieră la care a fost invitată, pentru soluționarea oricărei probleme legate de calitatea de participant la trafic sau de proprietar ori utilizator de vehicul. Este o reglementare care servește la identificarea persoanelor care au săvârșit contravenții sau infracțiuni la regimul circulației rutiere. Faptul că aprecierea asupra motivelor neprezentării la sediu — și anume dacă sunt justificate sau nu — este lăsată la latitudinea polițistului nu semnifică lipsa de claritate a normei, ci conferă o atribuție polițistului — funcționar public cu statut special — ce acționează în sprijinul interesului general. De asemenea, nereglementarea unui termen fix minim în care persoana fizică trebuie să se prezinte la sediul unității de poliție este justificată de necesitatea descoperirii cu celeritate a identității persoanelor care au săvârșit fapte antisociale. De altfel, autorul excepției a beneficiat de un termen de 5 zile în care putea să se prezinte la unitatea de poliție.
17. Curtea reține că textul de lege criticat este clar și previzibil, reglementând cu privire la sancționarea persoanei fizice care în mod nejustificat nu se prezintă la sediul unității de poliție, în condițiile în care polițistul, în calitate de angajat al statului cu atribuții în domeniul circulației rutiere, apreciază dacă motivele neprezentării la sediu sunt justificate sau nu. Mai mult, modul de aplicare a legii de către polițist este supus controlului instanței de judecată prin formularea unei plângeri împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții, în condițiile art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002. Instanța poate verifica, atunci când apreciază asupra legalității și temeiniciei procesului- verbal, dacă motivele de neprezentare au fost sau nu întemeiate și dacă termenul a fost suficient pentru ca petentul să se poată prezenta.
18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dumitru Nicoară în Dosarul nr. 9.316/225/2018 al Tribunalului Mehedinți — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 102 alin. (1) pct. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Mehedinți — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 26 februarie 2026. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu
This article is for informational purposes only and does not constitute legal advice. For specific situations, consult a licensed attorney or tax advisor.