In breve
- La Corte costituzionale ha respinto come infondata l’eccezione di un automobilista secondo cui la norma del codice della strada sulla mancata comparizione a una convocazione della polizia stradale sarebbe troppo vaga e aprirebbe la strada agli abusi.
- Il testo resta in vigore: l’articolo 102, comma (1), punto 25, dell’ordinanza d’urgenza n. 195/2002 sanziona la mancata comparizione ingiustificata entro il termine fissato presso l’unità di polizia stradale a cui si è stati convocati, con la sanzione pecuniaria della classe IV.
- La Corte ha stabilito che l’agente può valutare se i motivi dell’assenza sono giustificati e che la legge non deve prevedere un termine minimo fisso, perché l’identità di chi è coinvolto in fatti stradali va accertata rapidamente. Decisione presa all’unanimità.
Pubblicato: Gazzetta Ufficiale n. 659 del 10 agosto 2026
In vigore dal: 10 agosto 2026
Ricevete una convocazione a presentarvi alla polizia stradale entro un certo termine. Se non andate e l’agente ritiene che non aveste un motivo valido, vi multano. Un automobilista di Mehedinti ha sostenuto che questo testo dà all’agente un potere eccessivo, perché fissa sia il termine sia il valore della vostra scusa. La Corte costituzionale gli ha risposto che confondeva il margine di apprezzamento con l’oscurità della legge. La decisione n. 170 del 26 febbraio 2026 è stata pubblicata nella Gazzetta Ufficiale il 10 agosto 2026, nella stessa tornata di quella con cui la Corte ha confermato il termine di 30 giorni per il ricorso sulle informazioni pubbliche. Entrambe vanno nella stessa direzione: la procedura non è un ostacolo al diritto.
Il testo censurato è breve e ben noto a chi ha avuto a che fare con una pratica stradale. Secondo l’articolo 102, comma (1), punto 25, dell’ordinanza d’urgenza n. 195/2002, costituisce illecito sanzionato con la multa della classe IV «la mancata comparizione, in modo ingiustificato, entro il termine fissato, presso l’unità di polizia stradale a cui le persone sono state convocate per la definizione di qualsiasi questione connessa alla loro qualità di utente della strada o di proprietario o utilizzatore di veicolo».
L’autore dell’eccezione, Dumitru Nicoara, era giunto in appello al Tribunale di Mehedinti dopo il rigetto del suo ricorso contro il verbale. Ha sostenuto che il testo consente abusi della polizia stradale, perché l’agente può decidere arbitrariamente se i motivi della mancata comparizione siano giustificati. Inoltre è sempre lui a fissare il termine entro cui la persona deve presentarsi, senza essere tenuto a considerare la distanza tra domicilio e unità di polizia, l’età o lo stato di salute del convocato, la sua situazione familiare o le sue possibilità economiche.
L’argomento centrale era un confronto: il testo avrebbe dovuto prevedere, come l’articolo 159 del codice di procedura civile, una consegna almeno 5 giorni prima della data di comparizione. L’autore non ha indicato espressamente le norme costituzionali violate, ma la Corte ha desunto dalla motivazione che si riferiva all’articolo 1, comma (5), della Costituzione, sui requisiti di chiarezza, precisione e prevedibilità della legge.
Il Tribunale di Mehedinti ha ritenuto l’eccezione infondata, giudicando il testo chiaro e prevedibile. Il Governo ne ha chiesto il rigetto per inammissibilità, sostenendo che gli argomenti riguardano in realtà l’applicazione del testo e non la sua costituzionalità. Anche il rappresentante del Pubblico Ministero ha concluso per l’inammissibilità.
Gli effetti che produce
L’illecito resta in vigore, esattamente nella forma censurata. Chi è convocato dalla polizia stradale e non si presenta entro il termine fissato, senza un motivo che l’agente ritenga valido, rischia la multa della classe IV. Nulla cambia nel regime.
Il potere di valutazione dell’agente è espressamente confermato. La Corte ha ritenuto che lasciare all’agente la valutazione dei motivi della mancata comparizione non rende oscura la norma: conferisce un’attribuzione all’agente, pubblico funzionario con status speciale, che agisce a sostegno dell’interesse generale.
Non esiste e non esisterà un termine minimo fisso di comparizione. La Corte ha considerato che l’assenza di un termine minimo è giustificata dalla necessità di accertare rapidamente l’identità di chi ha commesso fatti antisociali. Ha del resto rilevato che l’autore dell’eccezione aveva concretamente beneficiato di 5 giorni.
Il controllo giurisdizionale non scompare. È la parte utile per ogni automobilista: il modo in cui l’agente applica la legge è soggetto al controllo del giudice, tramite il ricorso contro il verbale, ai sensi dell’articolo 118, comma (1), dell’ordinanza d’urgenza n. 195/2002. Il giudice può verificare se i motivi della mancata comparizione fossero fondati e se il termine concesso fosse sufficiente.
Che cosa cambia rispetto alla situazione precedente
In diritto non cambia nulla. Trattandosi di un rigetto, l’articolo 102, comma (1), punto 25, dell’ordinanza d’urgenza n. 195/2002 resta in vigore intatto, e la prassi della polizia stradale e dei giudici prosegue immutata.
Ciò che cambia è la sorte di un certo tipo di difesa. Finora, chi era sanzionato poteva tentare di attaccare il testo stesso perché troppo vago. Dalla pubblicazione, quella via ha una risposta costituzionale definitiva: la norma è chiara e prevedibile.
In compenso, la Corte ha indicato con chiarezza dove si combatte la battaglia utile: non sulla costituzionalità del testo, ma sulla sua applicazione al caso concreto, davanti al giudice del ricorso. È uno spostamento di accento che aiuta la difesa, se usato bene.
La Corte ha inoltre richiamato un principio generale di tecnica legislativa, fondato sulla giurisprudenza della Corte europea dei diritti dell’uomo: la formulazione delle norme giuridiche non può raggiungere una precisione assoluta, e il ricorso a categorie generali anziché a elenchi esaustivi è una tecnica normativa standard. Il ruolo dei giudici è proprio quello di dissipare i dubbi interpretativi.
Vantaggi e svantaggi
Che cosa porta di buono
- Chiarisce che il margine di apprezzamento di un funzionario non rende, di per sé, oscura una legge. È un riferimento utile ben oltre la materia stradale.
- Conferma espressamente che il ricorso contro il verbale resta la via per sindacare sia la fondatezza dei motivi addotti sia la sufficienza del termine concesso.
- Preserva uno strumento necessario a identificare rapidamente gli utenti coinvolti in fatti antisociali, in una materia dove il ritardo può rendere impossibile la prova.
- Riduce il numero di eccezioni prive di reali prospettive nei fascicoli stradali, che sospendevano il giudizio per mesi.
Che cosa porta di negativo
- Non risolve il problema pratico segnalato dall’autore: una convocazione consegnata poche ore prima resta teoricamente possibile, e il rimedio arriva solo dopo, davanti al giudice.
- La differenza rispetto all’articolo 159 del codice di procedura civile, che impone la consegna almeno 5 giorni prima, resta irrisolta sul piano legislativo. La Corte ha deciso sulla costituzionalità, non sull’opportunità.
- Le persone anziane, malate o che vivono lontano dall’unità di polizia restano dipendenti dalla valutazione dell’agente nella prima fase e dalla propria disponibilità ad adire il giudice nella seconda.
- La pubblicazione a quasi sei mesi dalla pronuncia significa che il riferimento è mancato proprio quando avrebbe potuto orientare i fascicoli pendenti.
- La Corte non dice nulla sulla forma che deve avere la convocazione né sulla prova della sua consegna, sebbene sia lì che nasce la maggior parte delle controversie pratiche.
Consigli pratici
- Non ignorate la convocazione. Anche se il termine vi pare breve, presentarsi costa sempre meno della multa più la causa.
- Se non potete andare, avvisate per iscritto prima della scadenza e spiegate il motivo, con documenti se ne avete (impegnativa medica, malattia, ordine di servizio, biglietto di viaggio). Un motivo comunicato per tempo è molto più difficile da qualificare come ingiustificato.
- Chiedete un rinvio, sempre per iscritto. Il testo sanziona la mancata comparizione ingiustificata, non l’impossibilità oggettiva annunciata e provata.
- Conservate la busta o la prova di consegna della convocazione. Se finite davanti al giudice, la data in cui l’avete effettivamente ricevuta è ciò che dimostra se il termine era sufficiente.
- Se siete stati multati, impugnate il verbale, non la legge. La Corte ha detto esplicitamente che il giudice può sindacare sia la fondatezza dei vostri motivi sia la ragionevolezza del termine. È lì che si vince, non sull’incostituzionalità.
- Il termine per il ricorso contro il verbale è di 15 giorni dalla consegna o dalla comunicazione, ai sensi dell’articolo 118, comma (1), dell’ordinanza d’urgenza n. 195/2002. Perderlo chiude l’unica via rimasta.
Domande frequenti
Quale condotta è sanzionata, esattamente?
La Corte ha dichiarato incostituzionale questo testo?
L’agente può fissare il termine che vuole?
Chi decide se il mio motivo di assenza era fondato?
Perché non si applica il termine di 5 giorni del codice di procedura civile?
Che posso fare se sono stato multato su questa base?
Testo originale dell’atto normativo
Il testo che segue è riprodotto in rumeno, forma ufficiale di pubblicazione.
Mostra il testo integraleNascondi il testo integrale
DECIZIA Nr. 170 din 26 februarie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 102 alin. (1) pct. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice
EMITTENTE: CORTE COSTITUZIONALE DELLA ROMANIA
Pubblicato in: GAZZETTA UFFICIALE n. 659 del 10 agosto 2026
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ D E C I Z I A Nr. 170 din 26 februarie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 102 alin. (1) pct. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice Elena-Simina Tănăsescu
— președinte Asztalos Csaba-Ferenc
— judecător Mihai Busuioc
— judecător Mihaela Ciochină
— judecător Cristian Deliorga
— judecător Dimitrie-Bogdan Licu
— judecător Gheorghe Stan
— judecător Cristina Cătălina Turcu
— magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 102 alin. (1) pct. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Dumitru Nicoară în Dosarul nr. 9.316/225/2018 al Tribunalului Mehedinți — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 782D/2020.
2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3. Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, arătând că autorul pune în discuție interpretarea și aplicarea în concret a legii. C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
4. Prin Încheierea din 16 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 9.316/225/2018, Tribunalul Mehedinți — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 102 alin. (1) pct. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Excepția a fost ridicată de Dumitru Nicoară într-o cauză având ca obiect apelul împotriva sentinței civile prin care s-a respins plângerea împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de textul de lege criticat.
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că, prin modul în care este formulat, textul de lege criticat permite săvârșirea de abuzuri din partea organului de poliție rutieră deoarece acesta poate stabili în mod arbitrar dacă motivele neprezentării persoanei invitate sunt sau nu justificate. De asemenea, organul de poliție poate stabili, în mod arbitrar, termenul în care persoana invitată este obligată să se prezinte, fără a ține cont, de exemplu, de distanța la care se află unitatea de poliție față de domiciliul persoanei invitate (atunci când invitația s-a înmânat cu câteva ore înainte de momentul prezentării), de vârsta sau starea de sănătate a persoanei invitate, de situația familială sau de posibilitățile sale financiare. Totodată, acesta poate stabili caracterul „urgent” al necesității prezentării la sediul unității de poliție. Textul criticat ar fi trebuit să prevadă, similar art. 159 din Codul de procedură civilă, un termen de înmânare de minimum 5 zile înainte de termenul stabilit pentru prezentare.
6. Tribunalul Mehedinți — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textul criticat fiind clar și previzibil.
7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă deoarece nu este motivată, așa cum prevede art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, iar argumentele autorului vizează de fapt aplicarea textului criticat, ceea ce excedează competenței instanței de contencios constituțional.
9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepției de neconstituționalitate. C U R T E A, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 102 alin. (1) pct. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: „Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: (…) 25. neprezentarea, în mod nejustificat, în termenul stabilit la unitatea de poliție rutieră la care au fost invitate pentru soluționarea oricărei probleme legate de calitatea de participant la trafic sau de proprietar ori utilizator de vehicul”.
12. Autorul excepției nu indică textele constituționale pretins încălcate, însă din motivarea acesteia rezultă că are în vedere art. 1 alin. (5) din Constituție privind criteriile de calitate ale legii sub aspectul clarității, preciziei și previzibilității.
13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul critică neclaritatea textului, care ar permite poliției rutiere să poată stabili, în mod arbitrar, dacă motivele neprezentării persoanei invitate sunt sau nu justificate, precum și termenul în care persoana este obligată să se prezinte la sediul unității.
14. Curtea a reținut, în jurisprudența sa referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituție, că una dintre cerințele principiului
respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se claritatea și previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate — care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist — să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013).
15. De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că formularea normelor juridice nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, ale căror interpretare și aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară. Nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Deși certitudinea în redactarea unei legi este un lucru dorit, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă; or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunțată în Cauza S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36).
16. Aplicând aceste considerente la cauza de față, Curtea reține că textul de lege criticat reglementează sancționarea faptei persoanei fizice de a nu se prezenta, în mod nejustificat, în termenul stabilit la unitatea de poliție rutieră la care a fost invitată, pentru soluționarea oricărei probleme legate de calitatea de participant la trafic sau de proprietar ori utilizator de vehicul. Este o reglementare care servește la identificarea persoanelor care au săvârșit contravenții sau infracțiuni la regimul circulației rutiere. Faptul că aprecierea asupra motivelor neprezentării la sediu — și anume dacă sunt justificate sau nu — este lăsată la latitudinea polițistului nu semnifică lipsa de claritate a normei, ci conferă o atribuție polițistului — funcționar public cu statut special — ce acționează în sprijinul interesului general. De asemenea, nereglementarea unui termen fix minim în care persoana fizică trebuie să se prezinte la sediul unității de poliție este justificată de necesitatea descoperirii cu celeritate a identității persoanelor care au săvârșit fapte antisociale. De altfel, autorul excepției a beneficiat de un termen de 5 zile în care putea să se prezinte la unitatea de poliție.
17. Curtea reține că textul de lege criticat este clar și previzibil, reglementând cu privire la sancționarea persoanei fizice care în mod nejustificat nu se prezintă la sediul unității de poliție, în condițiile în care polițistul, în calitate de angajat al statului cu atribuții în domeniul circulației rutiere, apreciază dacă motivele neprezentării la sediu sunt justificate sau nu. Mai mult, modul de aplicare a legii de către polițist este supus controlului instanței de judecată prin formularea unei plângeri împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții, în condițiile art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002. Instanța poate verifica, atunci când apreciază asupra legalității și temeiniciei procesului- verbal, dacă motivele de neprezentare au fost sau nu întemeiate și dacă termenul a fost suficient pentru ca petentul să se poată prezenta.
18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dumitru Nicoară în Dosarul nr. 9.316/225/2018 al Tribunalului Mehedinți — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 102 alin. (1) pct. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Mehedinți — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 26 februarie 2026. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu
Questo articolo ha carattere puramente informativo e non costituisce consulenza legale. Per situazioni specifiche, consultare un avvocato o un consulente fiscale autorizzato.