In breve

  • La Corte costituzionale ha respinto come infondata l’eccezione con cui una banca chiedeva che le decisioni sulle opposizioni all’esecuzione forzata potessero essere impugnate anche in cassazione, e non solo in appello.
  • In pratica non cambia nulla: la regola resta quella del Codice di procedura civile, l’opposizione all’esecuzione forzata si giudica in primo grado e in appello, senza una terza via di impugnazione, ad eccezione di due situazioni particolari (la divisione dei beni comuni e l’opposizione di un terzo che invoca un diritto reale sul bene pignorato).
  • La decisione è definitiva e di applicazione generale, quindi chiude qualsiasi altro tentativo di contestare questa stessa regola per via costituzionale, anche quando l’opposizione solleva questioni di merito, come il carattere abusivo di determinate clausole bancarie.
Atto: Decisione della Corte costituzionale n. 214/2026
Pubblicata: Gazzetta Ufficiale n. 638 del 2 agosto 2026
Pronunciata: 5 marzo 2026

La Corte costituzionale ha respinto, come infondata, l’eccezione di incostituzionalità sollevata da una banca contro la regola secondo cui le decisioni sulle opposizioni all’esecuzione forzata possono essere impugnate solo in appello, senza diritto al ricorso per cassazione. La Decisione n. 214/2026, pubblicata in Gazzetta Ufficiale a quasi cinque mesi dalla pronuncia, conferma l’articolo 651, comma 4, in combinato disposto con l’articolo 718 del Codice di procedura civile, e riprende, nel merito, lo stesso ragionamento che la Corte ha applicato in un’altra opposizione all’esecuzione forzata esaminata anch’essa nel 2026: chi vuole contestare un’esecuzione forzata dispone, di regola, di un solo grado di controllo giurisdizionale oltre il tribunale di primo grado.

L’eccezione è stata sollevata da Raiffeisen Bank in un procedimento in fase di ricorso per cassazione, presentato contro una decisione con cui il tribunale d’appello aveva parzialmente accolto l’opposizione di un debitore all’esecuzione forzata. La banca ha sostenuto che la regola attuale crea una discriminazione ingiustificata: in materia civile, qualsiasi domanda valutabile economicamente può, di regola, essere giudicata in primo grado, in appello e in cassazione, ma l’opposizione all’esecuzione, dove talvolta si dirime una vera e propria questione di merito (ad esempio il carattere abusivo di determinate clausole contrattuali e la restituzione delle somme incassate in base ad esse), resta bloccata all’appello. La Corte d’appello di Târgu Mureș, che ha rimesso la questione alla Corte costituzionale, ha ritenuto l’eccezione infondata, poiché la disciplina delle vie di impugnazione rientra nella competenza esclusiva del legislatore.

Gli effetti che produce

Per chiunque sia coinvolto, come debitore o creditore, in un’opposizione all’esecuzione forzata, la regola resta invariata: la decisione di primo grado può essere impugnata solo in appello, e la decisione d’appello è definitiva. Non esiste più una terza via di impugnazione dinanzi all’Alta Corte di Cassazione e Giustizia, salvo due situazioni particolari espressamente previste dalla legge. Ciò vale anche quando l’opposizione solleva una seria questione di merito, come il carattere abusivo di determinate clausole di un contratto di credito, che, formulata come azione separata di diritto comune, avrebbe potuto beneficiare della cassazione.

Per i tribunali, la decisione significa che qualsiasi eccezione simile, sollevata con gli stessi argomenti, può essere respinta direttamente, con rinvio alla giurisprudenza già consolidata della Corte (compresa la Decisione n. 72/2025). Per le banche e gli altri creditori che procedono a esecuzioni forzate, così come per i debitori, la posta in gioco pratica è chiara: la strategia processuale va pensata fin dal primo grado e dall’appello, senza contare su un’eventuale correzione in cassazione.

Cosa è cambiato rispetto alla situazione precedente

  • Nulla nel testo: l’articolo 651, comma 4, e l’articolo 718 del Codice di procedura civile restano invariati.
  • Si chiude una via di contestazione costituzionale: l’argomento della discriminazione tra l’opposizione all’esecuzione e le altre domande valutabili economicamente non può più essere utilizzato con successo come eccezione di incostituzionalità.
  • Giurisprudenza confermata: la Corte ribadisce, richiamando la Decisione n. 72/2025, che il libero accesso alla giustizia non comporta l’accesso a tutti i gradi di giurisdizione, e che la disciplina delle vie di impugnazione è attributo esclusivo del legislatore.

Vantaggi e svantaggi

Cosa porta di buono

  • Prevedibilità: la regola resta stabile, senza il rischio di un brusco cambiamento di giurisprudenza a procedimento in corso.
  • Le esecuzioni forzate contestate si risolvono più rapidamente, senza un terzo grado di giurisdizione che prolungherebbe la controversia di mesi o anni.
  • I tribunali possono respingere direttamente eccezioni simili, già risolte, senza un nuovo esame nel merito.

Cosa resta un problema

  • Chi solleva, nell’ambito di un’opposizione all’esecuzione, una questione di merito come clausole abusive in un contratto bancario, si ritrova con un grado di giurisdizione in meno rispetto a chi formulasse la stessa domanda separatamente, per via ordinaria.
  • Le persone senza formazione giuridica possono restare con l’impressione errata che esista ancora una via di impugnazione dopo l’appello, quando invece, salvo le due eccezioni di legge, questa non esiste.

Consigli pratici

  1. Se sei parte in un’opposizione all’esecuzione forzata (debitore o creditore): sappi fin dall’inizio che la decisione d’appello è definitiva, salvo due situazioni particolari (la divisione di beni in comproprietà e l’opposizione di un terzo relativa a un diritto reale sul bene pignorato).
  2. Se vuoi contestare il carattere abusivo di determinate clausole di un contratto di credito e tieni particolarmente all’accesso a tutti e tre i gradi di giurisdizione: valuta con un avvocato l’opzione di un’azione separata, di diritto comune, invece di includere questa domanda solo nell’opposizione all’esecuzione.
  3. Prepara argomenti solidi fin dal primo grado e dall’appello, senza contare su un’eventuale correzione in una via di impugnazione successiva, perché, di regola, questa non esiste nell’opposizione all’esecuzione.
  4. Consulta un ufficiale giudiziario o un avvocato prima di decidere la strategia processuale, soprattutto se l’importo coinvolto nell’esecuzione è elevato o il fascicolo solleva questioni di merito complesse.

Domande frequenti

Cosa ha deciso la Corte costituzionale?
Ha respinto, come infondata, l’eccezione con cui una banca chiedeva che le decisioni sulle opposizioni all’esecuzione forzata potessero essere impugnate anche in cassazione, e non solo in appello. La legge resta invariata.
Perché non esiste la cassazione nell’opposizione all’esecuzione forzata?
Perché, secondo la Corte, la disciplina delle vie di impugnazione rientra nella competenza esclusiva del legislatore, e il libero accesso alla giustizia, garantito dalla Costituzione, non comporta l’accesso a tutti i gradi di giurisdizione, ma solo la possibilità di adire un tribunale.
Esistono eccezioni alla regola del “solo appello”?
Sì, due: l’opposizione relativa alla divisione dei beni in comproprietà (articolo 712, comma 4, del Codice di procedura civile) e l’opposizione di un terzo che invoca un diritto di proprietà o un altro diritto reale sul bene pignorato (articolo 715, comma 4, del Codice di procedura civile). Queste si giudicano secondo il diritto comune, quindi possono arrivare anche in cassazione.
Cosa succede alle clausole abusive sollevate nell’ambito di un’opposizione all’esecuzione?
Continuano a essere giudicate solo in primo grado e in appello, come parte dell’opposizione. La decisione della Corte costituzionale non cambia questo aspetto, anche se la prassi giudiziaria consente di includere tali domande direttamente nell’opposizione all’esecuzione.
Questa regola può ancora essere contestata per via costituzionale?
Con argomenti simili, non ha più possibilità: la decisione è definitiva e di applicazione generale, e la Corte ha confermato la stessa soluzione più volte, compresa la Decisione n. 72/2025.

Textul original al actului normativ

Il testo che segue è riprodotto in rumeno, la sua forma ufficiale di pubblicazione.

Mostra il testo integraleNascondi il testo integrale

DECIZIA nr. 214 din 5 martie 2026

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 651 alin. (4) coroborat cu art. 718 din Codul de procedură civilă

EMITENT: CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 638 din 2 august 2026

Elena-Simina Tănăsescu

– președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

– judecător

Mihai Busuioc

– judecător

Mihaela Ciochină

– judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

– judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

– judecător

Gheorghe Stan

– judecător

Ioana-Laura Paris

– magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 651 alin. (4) coroborat cu art. 718 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Raiffeisen Bank – S.A. din București în Dosarul nr. 14.612/320/2018 al Curții de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.300D/2021.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, deoarece reglementarea procedurii de judecată este de competența exclusivă a legiuitorului.

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 9 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 14.612/320/2018, Curtea de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 651 alin. (4) coroborat cu art. 718 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Societatea Raiffeisen Bank – S.A. din București într-o cauză aflată în faza recursului, acesta fiind formulat împotriva hotărârii de respingere a apelului prin care fusese admisă în parte o contestație la executare.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile criticate sunt neconstituționale deoarece, de vreme ce în materie civilă, în lipsa unei reguli speciale, orice cerere evaluabilă în bani poate fi judecată în fond, apel și recurs, se creează o reală discriminare cu privire la imposibilitatea exercitării căii de atac a recursului în contestațiile la executarea silită, în care are loc o adevărată judecată pe fond, discriminarea creată nefiind întemeiată pe o cauză obiectivă. Neconstituționalitatea dispozițiilor criticate se raportează și la efectele concrete pe care le produce asupra justului echilibru dintre justițiabili, în sensul că se încalcă principiul egalității în fața legii.

6.

Autoarea subliniază că nu se poate face abstracție de natura conflictului ivit în raporturile dintre părți și, astfel, se impune ca natura litigiului să determine tratamentul juridic, iar dificultatea unei probleme de drept nu poate fi evaluată în funcție de cadrul procesual în care se invocă, ci de natura sa. Or, reglementarea normativă a recursului nu atașează acestei căi de atac tipologiile de hotărâri care pot fi supuse acestuia, ci vizează numai motivele pentru care poate fi exercitată.

7.

În practica judiciară se manifestă un consens în ceea ce privește judecarea, în cadrul procesual al contestațiilor la executare, a petitelor privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale și eliminarea lor din contract, corelativ cu restituiri de sume încasate în temeiul clauzelor pretins abuzive – cereri în cazul cărora, dacă ar fi formulate pe calea dreptului comun, ar fi beneficiat de apel și de recurs. Prin urmare, dispozițiile criticate blochează accesul la calea de atac a recursului, punând ab initio justițiabilii – reclamant și pârât, respectiv contestator și intimat, părți ale raportului juridic de aceeași natură – pe poziții diferite, fără o justificare obiectivă și rezonabilă.

8.

Curtea de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece stabilirea căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor pronunțate în diferite materii este atributul exclusiv al legiuitorului, iar soluția legislativă prevăzută la art. 718 coroborat cu art. 651 alin. (4) din Codul de procedură civilă nu reprezintă o încălcare a dreptului justițiabilului de acces la justiție sau o discriminare în raport cu celelalte subiecte de drept care au deschisă calea de atac a recursului potrivit normelor de drept comun. Reglementarea analizată se aplică tuturor persoanelor fizice sau juridice de drept privat care sunt părți într-o contestație la executare, fiind respectat principiul egalității în fața legii. Instituirea, în anumite materii, a unor reguli speciale cu privire la căile de atac nu încalcă principiul înfăptuirii justiției și nici accesul la justiție.

9.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 651 alin. (4) coroborat cu art. 718 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut:

– Art. 651 – Instanța de executare: „(4) Dacă prin lege nu se dispune altfel, instanța de executare se pronunță prin încheiere executorie, care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare.”;

– Art. 718 – Căi de atac: „(1) Hotărârea pronunțată cu privire la contestație poate fi atacată numai cu apel, cu excepția hotărârilor pronunțate în temeiul art. 712 alin. (4) și art. 715 alin. (4) care pot fi atacate în condițiile dreptului comun. (2) Hotărârea prin care s-a soluționat contestația privind înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea ce se execută. Dacă prin contestație s-a cerut lămurirea înțelesului, întinderii ori aplicării unui titlu care nu constituie hotărâre a unui organ de jurisdicție, hotărârea prin care s-a soluționat contestația va putea fi atacată numai cu apel, dispozițiile alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător.”

13.

În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate prevederile constituționale cuprinse în art. 16 – Egalitatea în drepturi, art. 21 – Accesul liber la justiție și în astfel cum este interpretat, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituție, și prin prisma exigențelor art. 6 – Dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 124 – Înfăptuirea justiției, art. 129 – Folosirea căilor de atac și ale art. 14 – Interzicerea discriminării din Convenție.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 651 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă fiind respinsă ca neîntemeiată. În acest sens, cu titlu exemplificativ, prin Decizia nr. 72 din 25 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 9 iulie 2025, paragrafele 17-21, Curtea a reținut că dispozițiile art. 651 alin. (4) din Codul de procedură civilă reglementează regimul juridic al căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor pronunțate de instanța de executare. Această reglementare a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenței sale constituționale conferite de art. 126 alin. (2) și art. 129 și reglementează caracterul executoriu al încheierii pronunțate de instanța de executare, calea de atac ce poate fi formulată, precum și termenul de exercitare a acesteia. Aceasta este voința legiuitorului, care are posibilitatea să reglementeze regimul juridic al hotărârii instanței de executare circumscris materiei în care a fost pronunțată, respectiv materia executării silite.

15.

Curtea a reținut că sunt neîntemeiate susținerile referitoare la neconstituționalitatea art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă din perspectiva imposibilității exercitării căii de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în materia contestației la executare, statuând că accesul liber la justiție, garantat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Nici reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art. 13 din Convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.

16.

Curtea a mai reținut că art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu contravine nici art. 16 din Constituție, întrucât legiuitorul, în considerarea unor situații speciale, justificate în mod obiectiv și rațional, poate institui un tratament juridic diferențiat. În cazul de față, legiuitorul a stabilit, ca regulă generală, că atacarea hotărârilor pronunțate în contestația la executare se face numai cu apel. Cele două excepții cuprinse în textul contestat se referă la împărțirea bunurilor proprietate comună [art. 712 alin. (4) din Codul de procedură civilă] și la contestația formulată de o terță persoană ce vizează un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit [art. 715 alin. (4) din Codul de procedură civilă]. O atare opțiune a legiuitorului este justificată de domeniile în care intervin aceste reglementări, și anume în ipoteze specifice ce țin de materia succesiunilor sau a drepturilor reale. Pentru aceleași considerente, dispozițiile criticate nu contravin nici art. 124 alin. (2) din Constituție și nici art. 14 din Convenție.

17.

Totodată, Curtea a observat că nu sunt aplicabile cele reținute prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, prin care s-a constatat că este neconstituțională sintagma „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv”, cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Admiterea excepției cu acel prilej a avut ca temei încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât legiuitorul a stabilit un prag valoric prin care nu a asigurat o protecție egală a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor, creând discriminări între cetățeni – în ceea ce privește dreptul de a formula o cale de atac – în funcție de valoarea cererii adresate instanței judecătorești. Este vorba despre o discriminare pe criteriul valorii cererii în cadrul aceleiași categorii de persoane care au formulat cereri evaluabile în bani. Or, aceste considerente nu pot fi translatate în cauza de față, unde criteriul folosit este cel al materiei, care poate fi stabilit de legiuitor potrivit opțiunii sale, fără a se putea pune semnul egalității între persoane care au litigii din materii diferite.

18.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

19.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Raiffeisen Bank – S.A. din București în Dosarul nr. 14.612/320/2018 al Curții de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 651 alin. (4) coroborat cu art. 718 din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 5 martie 2026.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Ioana-Laura Paris

Sursa: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 2 august 2026. Text integral disponibil și pe lege5.ro.

Questo articolo ha carattere puramente informativo e non costituisce consulenza legale. Per situazioni specifiche, consultare un avvocato o un consulente fiscale autorizzato.