Pe scurt
- Curtea Constituțională a închis, printr-o singură decizie, 47 de dosare privind modul de evaluare a imobilelor preluate abuziv în perioada comunistă. Excepțiile au fost respinse ca devenite inadmisibile, pentru că textul atacat fusese deja declarat neconstituțional în 2021.
- Partea utilă este în paragraful 41: soluția de respingere ca devenită inadmisibilă poate constitui motiv al unei cereri de revizuire, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă.
- Vizați sunt cesionarii drepturilor de despăgubire, adică persoanele care au cumpărat de la foștii proprietari dreptul de a primi compensații, și ale căror dosare au fost evaluate cu grila notarială din 2013 în loc de cea actualizată.
Publicat: M. Of. nr. 689 din 20 august 2026
Pronunțată: 26 martie 2026
Ai cumpărat de la un fost proprietar dreptul de a primi despăgubiri pentru o casă naționalizată, iar statul ți-a socotit imobilul la valorile din 2013, nu la cele de azi. Curtea Constituțională tocmai a arătat cum se poate redeschide dosarul. Decizia nr. 271 din 26 martie 2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 689 din 20 august 2026, rezolvă dintr-o dată 47 de dosare conexate, venite de la instanțe din toată țara. Este a doua intervenție a Curții în câteva săptămâni asupra aceleiași legi, după ce a stabilit că Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor poate desființa vechile dispoziții de despăgubire.
Miezul disputei este o inegalitate de calcul. Art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, în forma dată de Legea nr. 219/2020, prevedea două grile notariale diferite pentru același imobil. Dacă despăgubirea mergea către fostul proprietar sau către moștenitorii lui, evaluarea se făcea cu grila notarială a anului dinaintea emiterii deciziei, deci o valoare apropiată de piață. Dacă despăgubirea mergea către cineva care cumpărase acest drept, evaluarea se făcea cu grila valabilă la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, adică valorile anului 2013.
Curtea spusese deja de două ori că această diferență nu are justificare. Prin Decizia nr. 725 din 7 octombrie 2020 a constatat că același imobil nu poate valora altceva în funcție de cine încasează banii și că un astfel de criteriu este pur subiectiv, contrar art. 16 din Constituție. Legiuitorul a reluat totuși soluția în Legea nr. 219/2020, inversând doar tezele, iar Curtea a sancționat-o din nou prin Decizia nr. 189 din 18 martie 2021. Cele 47 de dosare de față fuseseră trimise la Curte înainte de publicarea acelei decizii, deci au ajuns la judecată când problema era deja tranșată.
Efectele pe care le produce
Primul efect este cel procedural, și este cel care contează practic. Potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu pot forma obiectul unei excepții prevederile constatate deja ca neconstituționale printr-o decizie anterioară. De aceea excepțiile au fost respinse nu ca neîntemeiate, ci ca devenite inadmisibile, o formulă care nu înseamnă că partea a avut dreptate mai puțin, ci că avea deja câștig de cauză din altă parte. O respingere pe procedură, dar din alt motiv, a pronunțat în aceeași zi și Înalta Curte, care a arătat că o sesizare fără o dificultate reală de interpretare este inadmisibilă.
Al doilea efect decurge din primul. Curtea subliniază expres, în paragraful 41, că soluția de respingere ca devenită inadmisibilă poate constitui motiv al unei cereri de revizuire, conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă. Textul acela permite revizuirea hotărârilor definitive care s-au întemeiat pe o dispoziție declarată neconstituțională după rămânerea definitivă a hotărârii. Curtea își citează propria jurisprudență constantă în acest sens, de la Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2015 până la Decizia nr. 684 din 12 decembrie 2023.
Al treilea efect privește termenul. Potrivit art. 511 alin. (3) din Codul de procedură civilă, pentru motivul de la art. 509 alin. (1) pct. 11 cererea de revizuire se face în termen de trei luni de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial. Decizia de față a fost publicată la 20 august 2026.
Al patrulea efect este de clarificare a dreptului în vigoare. Curtea precizează că soluția legislativă criticată nu mai este de actualitate: diferențierea a fost eliminată prin Legea nr. 193/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 681 din 9 iulie 2021. În prezent, evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se face pentru toți beneficiarii prin aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Al cincilea efect privește a doua parte a dispozitivului. Excepția referitoare la art. 31 alin. (31) și la art. 33 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, texte care privesc persoanele certificate ca supraviețuitoare ale Holocaustului, a fost respinsă ca inadmisibilă din două motive: era complet nemotivată și nu avea legătură cu obiectul litigiilor, care priveau evaluarea despăgubirilor. Aici nu se deschide niciun drum de revizuire.
Ce s-a schimbat față de situația anterioară
În dreptul pozitiv nu se schimbă nimic prin această decizie. Textul care crea dublul standard nu mai era în vigoare din iulie 2021, iar decizia care l-a scos din legislație este Decizia nr. 189/2021, nu aceasta.
S-a schimbat însă situația concretă a părților din cele 47 de dosare. Până acum ele așteptau un răspuns al Curții, iar dosarele civile în care fusese ridicată excepția fuseseră, de regulă, soluționate între timp pe baza textului vechi. Din 20 august 2026 aceste părți au un act publicat în Monitorul Oficial pe care îl pot atașa unei cereri de revizuire, cu trimitere la paragraful 41.
Tot în ediția din 20 august 2026 a Monitorului Oficial, regulamentul de funcționare al Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor a fost înlocuit integral, cu cvorum de 7 din 11 membri și cu posibilitatea ședințelor prin videoconferință.
Merită reținută și o a doua schimbare, semnalată de Curte în treacăt, dar cu efect asupra dosarelor aflate încă în lucru. Prin Decizia nr. 43 din 18 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 606 din 27 iunie 2025, a fost declarată neconstituțională sintagma privind caracteristicile tehnice ale imobilului și categoria de folosință la data preluării, cuprinsă anterior în același art. 21 alin. (6). Cine își evaluează astăzi dosarul are, deci, două decizii de invocat, nu una.
Avantaje și dezavantaje
Ce aduce bun
- Deschide o cale concretă de reparație pentru cesionari, cu temei procedural indicat expres de Curte, nu doar sugerat.
- Închide un litigiu vechi de peste cinci ani pentru zeci de dosare deodată, fără să oblige fiecare instanță să aștepte separat.
- Reamintește o regulă constituțională importantă: o soluție declarată neconstituțională nu poate reintra în legislație printr-un alt act normativ, cu tezele inversate.
- Confirmă că evaluarea se face acum uniform, cu grila anului precedent emiterii deciziei, indiferent cine primește despăgubirea.
Ce rămâne o problemă
- Revizuirea nu este automată. Trebuie formulată o cerere, în termen, iar instanța o poate respinge dacă hotărârea atacată nu s-a întemeiat efectiv pe textul neconstituțional.
- Termenul de trei luni este scurt pentru cine nu urmărește Monitorul Oficial și nu are avocat pe dosar.
- Dosarele au ajuns la judecată după cinci ani de la sesizare, iar unele proces-uri de fond fuseseră între timp soluționate definitiv pe textul vechi.
- Pentru partea a doua a excepției nu există nicio deschidere: o excepție nemotivată se pierde definitiv, indiferent cât de întemeiată ar fi fost pe fond.
Sfaturi utile
- Verifică întâi dacă hotărârea ta definitivă s-a întemeiat efectiv pe art. 21 alin. (6) în forma dată de Legea nr. 219/2020. Revizuirea funcționează doar dacă textul neconstituțional a stat la baza soluției, nu dacă a fost doar amintit.
- Uită-te în hotărâre ce grilă notarială a aplicat instanța. Dacă apare grila valabilă la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, adică valorile din 2013, ești exact în ipoteza sancționată de Curte.
- Numără cele trei luni de la 20 august 2026, data publicării deciziei, nu de la data la care ai aflat de ea. Termenul este de decădere.
- Invocă în cererea de revizuire paragraful 41 din Decizia nr. 271/2026 împreună cu Decizia nr. 189 din 18 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 466 din 4 mai 2021. Prima arată calea, a doua este temeiul de fond.
- Dacă dosarul tău este încă în curs la Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, nu ai nevoie de revizuire. Cere direct aplicarea grilei anului precedent emiterii deciziei, care este regula în vigoare din iulie 2021.
- Verifică separat dacă decizia de compensare din dosarul tău conține referiri la caracteristicile tehnice și la categoria de folosință de la data preluării. Decizia nr. 43/2025 a scos și acea sintagmă din lege.
Întrebări frecvente
Ce înseamnă că o excepție a fost respinsă ca devenită inadmisibilă?
Am pierdut procesul. Pot cere acum revizuirea?
Care este termenul pentru cererea de revizuire?
Ce grilă notarială se aplică astăzi la evaluarea imobilelor?
De ce erau cesionarii tratați diferit?
Ce s-a întâmplat cu partea despre supraviețuitorii Holocaustului?
Erori și neconcordanțe în textul publicat
- Punctul 2 din dispozitiv, raportat la paragrafele 33 și 43. În paragraful 33 Curtea reține ca obiect al excepției, pe lângă art. 21 alin. (6), și dispozițiile art. 31 alin. (31) și ale art. 33 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, iar în paragraful 43 motivează inadmisibilitatea prin lipsa evidentă a legăturii cu obiectul litigiilor, motiv care privește deopotrivă toate sesizările. Punctul 2 din dispozitiv respinge însă excepția numai pentru cele 14 dosare în care ea a fost ridicată de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, deși aceleași două texte au intrat în obiectul sesizării și în celelalte 24 de dosare în care instanțele au criticat art. I din Legea nr. 219/2020 în întregime, enumerate în paragrafele 9, 11, 12, 14, 15, 17, 18, 19 și 20. Art. I pct. 2 și 3 din Legea nr. 219/2020 sunt tocmai textele care au introdus, respectiv modificat, cele două alineate, așa că pentru acele 24 de dosare decizia nu spune ce s-a întâmplat cu această parte a excepției. Punctul 2 din dispozitiv ar fi trebuit să acopere și sesizările care au vizat art. I în integralitatea sa, nu doar pe cele ale Comisiei Naționale.
Analiza redacției
Decizia rezolvă o problemă de administrare a propriului rol, nu una de drept substanțial. Cele 48 de dosare, 47 conexate la Dosarul nr. 2.516D/2020, aveau soluția scrisă dinainte: art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 spune că un text deja constatat neconstituțional nu mai poate forma obiectul unei excepții, iar Decizia nr. 189 din 18 martie 2021 fusese publicată la 4 mai 2021. Ce mai rămânea de făcut era o constatare de procedură și indicarea temeiului de revizuire, cea din paragraful 41. A durat aproape cinci ani.
Întârzierea nu e o chestiune de formă, pentru că a mutat costul asupra părților. Încheierile de sesizare datează din noiembrie 2020 și aprilie 2021, iar în intervalul acesta dosarele de fond, cele în care se evalua cu grila din 2013, s-au judecat mai departe și în bună parte au rămas definitive pe textul neconstituțional. Între pronunțare, 26 martie 2026, și publicare, 20 august 2026, au mai trecut aproape cinci luni. Termenul de trei luni din art. 511 alin. (3) din Codul de procedură civilă curge de la publicare, deci nimeni nu pierde formal nimic, dar oamenii află abia acum ceea ce se putea ști din mai 2021.
Restul e o problemă de lizibilitate cu efecte practice. Lista dosarelor e reprodusă integral de trei ori, în paragrafele 3 și 5 și în punctul 1 din dispozitiv, fără ca vreun număr total să apară undeva, așa că cine își caută propriul dosar parcurge de fiecare dată aceeași enumerare de câteva pagini. În paragraful 9, Curtea indică 12 acte de sesizare pentru 18 dosare ale Curții de Apel București, deci nu se poate stabili data încheierii pentru fiecare dosar în parte, exact data de care depinde soluția de respingere ca devenită inadmisibilă în locul uneia de respingere ca inadmisibilă. Iar Dosarul nr. 25.157/3/2018 poartă, de trei ori, un marcaj de subsol a cărui notă nu apare nicăieri în textul publicat.
Ce ar trebui schimbat
- Dispozitivul să enumere dosarele la fiecare punct, nu doar la primul. Cele 24 de sesizări care au vizat art. I din Legea nr. 219/2020 în întregime ar afla explicit că partea privind art. 31 alin. (31) și art. 33 alin. (4) a fost respinsă ca inadmisibilă, în loc să rămână fără răspuns.
- Curtea să spună expres că punctul 2 nu deschide calea revizuirii. Paragraful 41 leagă revizuirea doar de respingerea ca devenită inadmisibilă, dar un cititor grăbit poate întinde trimiterea și la al doilea punct al dispozitivului; o frază în plus ar economisi cereri respinse și taxe de timbru plătite degeaba.
- Decizia să fie comunicată părților, nu numai instanțelor. Ultimul paragraf prevede comunicarea către cele 13 instanțe care au sesizat Curtea; dacă acestea ar înștiința părțile din cele 48 de dosare, termenul de trei luni din art. 511 alin. (3) din Codul de procedură civilă nu ar mai curge împotriva cuiva care nu citește Monitorul Oficial.
- Un termen scurt pentru dosarele rămase fără obiect. După publicarea unei decizii de admitere, aici Decizia nr. 189/2021 la 4 mai 2021, excepțiile pendinte cu același obiect nu mai au nimic de judecat; soluționarea lor în luni, nu în ani, ar fi dat părților calea de revizuire înainte ca hotărârile de fond să rămână definitive.
- Notele de subsol să fie reproduse în textul publicat. Marcajul de la Dosarul nr. 25.157/3/2018 apare de trei ori fără nota corespunzătoare, iar cine verifică lista nu poate ști dacă e vorba de o rectificare de număr, de un dosar disjuns sau de altceva.
Textul original al actului normativ
Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial
M. Of. nr. 689 din 20 august 2026 16 pagini PDF, 108 KB actul începe la pagina 2
Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul
Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.
Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului
Decizia nr. 271 din 26 martie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (6), ale art. 31 alin. (31) și ale art. 33 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum au fost modificate, respectiv introduse prin art. I pct. 2 și 3 din Legea nr. 219/2020
EMITENT: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 20 august 2026
Elena-Simina Tănăsescu, președinte; Asztalos Csaba-Ferenc, Mihai Busuioc, Mihaela Ciochină, Cristian Deliorga, Dacian-Cosmin Dragoș, Dimitrie-Bogdan Licu, Laura-Iuliana Scântei, Gheorghe Stan, judecători; Valentina Bărbățeanu, magistrat-asistent. Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 din Legea nr. 219/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată, din oficiu, de Tribunalul București — Secția a III-a civilă în Dosarul nr. 37.150/3/2018 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.516D/2020.
2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 2.517D/2020, nr. 3D/2021, nr. 267D/2021, nr. 268D/2021, nr. 269D/2021, nr. 363D/2021, nr. 373D/2021, nr. 374D/2021, nr. 377D/2021, nr. 385D/2021, nr. 444D/2021, nr. 502D/2021, nr. 503D/2021, nr. 572D/2021, nr. 666D/2021, nr. 697D/2021, nr. 735D/2021, nr. 751D/2021, nr. 753D/2021, nr. 763D/2021, nr. 846D/2021, nr. 1.001D/2021, nr. 1.139D/2021, nr. 1.140D/2021, nr. 1.167D/2021, nr. 1.210D/2021, nr. 1.224D/2021, nr. 1.293D/2021, nr. 1.294D/2021, nr. 1.296D/2021, nr. 1.398D/2021, nr. 1.399D/2021, nr. 1.761D/2021, nr. 1.906D/2021, nr. 1.908D/2021, nr. 1.928D/2021, nr. 1.969D/2021, nr. 1.971D/2021, nr. 2.102D/2021, nr. 2.298D/2021, nr. 2.299D/2021, nr. 2.573D/2021, nr. 2.626D/2021, nr. 2.627D/2021, nr. 2.628D/2021, nr. 2.639D/2021 și nr. 243D/2022, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi de lege, a prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Legea nr. 219/2020, precum și ale art. I, în integralitatea sa, din Legea nr. 219/2020, excepție ridicată de aceeași instanță, din oficiu, în Dosarul nr. 40.869/3/2018, de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în dosarele nr. 36.368/3/2018, nr. 29.058/3/2018, nr. 20.564/3/2018, nr. 40.266/3/2018, nr. 25.698/3/2018 și nr. 26.804/3/2018 ale Curții de Apel București — Secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 195/119/2020 al Curții de Apel Brașov — Secția civilă, în dosarele nr. 35.875/3/2018, nr. 12.202/3/2018, nr. 11.932/3/2018, nr. 6.818/3/2019, nr. 38.790/3/2018, nr. 19.872/3/2018, nr. 26.974/3/2018, nr. 5.882/3/2019, nr. 18.357/3/2018 și nr. 15.127/3/2018 ale Curții de Apel București — Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, în Dosarul nr. 2.402/101/2019 al Curții de Apel Craiova — Secția I civilă, în dosarele nr. 2.023/90/2019 și nr. 136/90/2020 ale Tribunalului Vâlcea — Secția I civilă, în dosarele nr. 22.788/3/2020, nr. 9.607/3/2020 și nr. 7.582/3/2020 ale Tribunalului București — Secția a III-a civilă, în dosarele nr. 20.820/3/2020 și nr. 24.671/3/2020 ale Tribunalului București — Secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 2.405/114/2019 al Tribunalului Buzău — Secția I civilă, în Dosarul nr. 1.415/114/2019 al Curții de Apel Ploiești — Secția I civilă, în Dosarul nr. 2.974/111/2020 al Tribunalului Bihor — Secția I civilă, în Dosarul nr. 4.733/118/2020 al Tribunalului Constanța — Secția I civilă, în dosarele nr. 1.061/117/2020, nr. 114/117/2020 și nr. 1.566/117/2020 ale Curții de Apel Cluj — Secția I civilă, în Dosarul nr. 1.770/122/2019 al Tribunalului Giurgiu — Secția civilă, de Curtea de Apel București — Secția a IV-a civilă, din oficiu, în dosarele nr. 13.495/3/2018, nr. 39.500/3/2018, nr. 25.199/3/2018, nr. 41.312/3/2018, nr. 25.157/3/2018**, nr. 38.027/3/2018, nr. 22.010/3/2018, nr. 40.417/3/2018, nr. 44.414/3/2018, nr. 25.013/3/2018, nr. 41.592/3/2018 și nr. 3.723/3/2019 și de Kemenes Lidia Dora, Kemenes Gyorgy și Tartzal Krisztina Gyopar în Dosarul nr. 42.108/3/2018 al Tribunalului București — Secția a III-a civilă.
4. La apelul nominal se prezintă, pentru Florin Sora, parte în Dosarul nr. 1.969D/2021, doamna avocat Maria Plaveti, în calitate de apărător ales, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa celorlalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în același Dosar nr. 1.969D/2021, partea Florin Sora a transmis și note scrise prin care, în esență, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.
5. Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate din dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor antereferite. Partea prezentă prin reprezentant ales și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura propusă. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 2.517D/2020, nr. 3D/2021, nr. 267D/2021, nr. 268D/2021, nr. 269D/2021, nr. 363D/2021, nr. 373D/2021, nr. 374D/2021, nr. 377D/2021, nr. 385D/2021, nr. 444D/2021, nr. 502D/2021, nr. 503D/2021, nr. 572D/2021, nr. 666D/2021, nr. 697D/2021, nr. 735D/2021, nr. 751D/2021, nr. 753D/2021, nr. 763D/2021, nr. 846D/2021, nr. 1.001D/2021, nr. 1.139D/2021, nr. 1.140D/2021, nr. 1.167D/2021, nr. 1.210D/2021, nr. 1.224D/2021, nr. 1.293D/2021, nr. 1.294D/2021, nr. 1.296D/2021, nr. 1.398D/2021, nr. 1.399D/2021, nr. 1.761D/2021, nr. 1.906D/2021, nr. 1.908D/2021, nr. 1.928D/2021, nr. 1.969D/2021, nr. 1.971D/2021, nr. 2.102D/2021, nr. 2.298D/2021, nr. 2.299D/2021, nr. 2.573D/2021, nr. 2.626D/2021, nr. 2.627D/2021, nr. 2.628D/2021, nr. 2.639D/2021 și nr. 243D/2022 la Dosarul nr. 2.516D/2020, care a fost primul înregistrat.
6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului ales al părții din Dosarul nr. 1.969D/2021, care, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 din Legea nr. 219/2020 și ale art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum acestea din urmă au fost modificate prin dispozițiile legale anterior menționate, pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a acestei excepții, iar în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 2 și 3 din Legea nr. 219/2020, solicită respingerea ca inadmisibilă, întrucât lipsește legătura dispozițiilor legale criticate cu soluționarea cauzei în care această excepție a fost invocată.
7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Legea nr. 219/2020, ținând cont de dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 și de faptul că instanța de contencios constituțional a constatat deja, prin Decizia nr. 189 din 18 martie 2021, neconstituționalitatea acestora, precum și de datele la care Curtea Constituțională a fost sesizată cu soluționarea excepției de neconstituționalitate. Totodată, pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 2 și 3 din Legea nr. 219/2020, întrucât aceasta nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 referitoare la legătura prevederilor legale criticate cu soluționarea cauzei.
C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
8. Prin încheierile din 11 decembrie 2020, 27 noiembrie 2020, 5 februarie 2021, 9 februarie 2021 și 21 ianuarie 2021 și prin Sentința civilă nr. 561 din 8 aprilie 2021, pronunțate în dosarele nr. 37.150/3/2018, nr. 40.869/3/2018, nr. 22.788/3/2020, nr. 42.108/3/2018, nr. 9.607/3/2020 și, respectiv, nr. 7.582/3/2020, Tribunalul București — Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 din Legea nr. 219/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum și a prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Legea nr. 219/2020 (dosarele Curții Constituționale nr. 2.516D/2020, nr. 2.517D/2020, nr. 572D/2021, nr. 1.167D/2021, nr. 1.293D/2021 și nr. 1.906D/2021).
9. Prin încheierile din 7 decembrie 2020, 15 decembrie 2020, 21 ianuarie 2021, 25 ianuarie 2021, 8 februarie 2021, 9 februarie 2021, 18 februarie 2021, 8 martie 2021, 29 martie 2021, 30 martie 2021, 5 aprilie 2021, precum și prin Decizia nr 1.737A din 8 decembrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 36.368/3/2018, nr. 13.495/3/2018, nr. 39.500/3/2018, nr. 25.199/3/2018, nr. 41.312/3/2018, nr. 29.058/3/2018, nr. 20.564/3/2018, nr. 40.266/3/2018, nr. 25.157/3/2018**, nr. 38.027/3/2018, nr. 22.010/3/2018, nr. 25.698/3/2018, nr. 40.417/3/2018, nr. 44.414/3/2018, nr. 25.013/3/2018, nr. 41.592/3/2018, nr. 3.723/3/2019 și nr. 26.804/3/2018, Curtea de Apel București — Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi legale, precum și a prevederilor art. I din Legea nr. 219/2020, în integralitatea sa (dosarele Curții Constituționale nr. 3D/2021, nr. 267D/2021, nr. 268D/2021, nr. 363D/2021, nr. 374D/2021, nr. 385D/2021, nr. 751D/2021, nr. 753D/2021, nr. 1.139D/2021, nr. 1.140D/2021, nr. 1.399D/2021, nr. 1.928D/2021 nr. 2.102D/2021, nr. 2.573D/2021, nr. 2.626D/2021, nr. 2.627D/2021, nr. 2.628D/2021 și nr. 243D/2022).
10. Prin Încheierea din 21 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 195/119/2020, Curtea de Apel Brașov — Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 din Legea nr. 219/2020 (Dosarul Curții Constituționale nr. 269D/2021).
11. Prin încheierile din 11 ianuarie 2021, 15 ianuarie 2021, 22 ianuarie 2021 și din 17 martie 2021, prin Decizia civilă nr. 126A din 29 ianuarie 2021, prin încheierile din 25 ianuarie 2021, 29 ianuarie 2021 și 8 martie 2021, prin Decizia civilă nr. 378A din 5 martie 2021, precum și prin Încheierea din 19 martie 2021, pronunțate în dosarele nr. 35.875/3/2018, nr. 12.202/3/2018, nr. 11.932/3/2018, nr. 6.818/3/2019, nr. 38.790/3/2018, nr. 19.872/3/2018, nr. 26.974/3/2018, nr. 5.882/3/2019, nr. 18.357/3/2018 și, respectiv, nr. 15.127/3/2018, Curtea de Apel București — Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 din Legea nr. 219/2020, ale art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Legea nr. 219/2020, precum și ale art. I din Legea nr. 219/2020 (dosarele Curții Constituționale nr. 373D/2021, nr. 377D/2021, nr. 735D/2021, nr. 1.294D/2021, nr. 1.296D/2021, nr. 1.969D/2021, nr. 1.971D/2021, nr. 2.298D/2021, nr. 2.299D/2021 și nr. 2.639D/2021).
12. Prin Încheierea din 2 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 2.402/101/2019, Curtea de Apel Craiova — Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I din Legea nr. 219/2020 (Dosarul Curții Constituționale nr. 444D/2021).
13. Prin încheierile din 4 februarie 2021, pronunțate în dosarele nr. 2.023/90/2019 și nr. 136/90/2020, Tribunalul Vâlcea — Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 din Legea nr. 219/2020 (dosarele Curții Constituționale nr. 502D/2021 și nr. 503D/2021).
14. Prin încheierile din 12 februarie 2021 și 16 martie 2021, pronunțate în dosarele nr. 20.820/3/2020 și, respectiv, nr. 24.671/3/2020, Tribunalul București — Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 din Legea nr. 219/2020, precum și, distinct, ale art. I din aceeași lege (dosarele Curții Constituționale nr. 666D/2021 și nr. 1.001D/2021).
15. Prin Încheierea din 15 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 2.405/114/2019, Tribunalul Buzău — Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I din Legea nr. 219/2020 (Dosarul Curții Constituționale nr. 697D/2021).
16. Prin Încheierea din 18 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.415/114/2019, Curtea de Apel Ploiești — Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 din Legea nr. 219/2020 (Dosarul Curții Constituționale nr. 763D/2021).
17. Prin Încheierea din 26 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 2.974/111/2020, Tribunalul Bihor — Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I din Legea nr. 219/2020 (Dosarul Curții Constituționale nr. 846D/2021).
18. Prin Încheierea din 1 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 4.733/118/2020, Tribunalul Constanța — Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I din Legea nr. 219/2020 (Dosarul Curții Constituționale nr. 1.210D/2021).
19. Prin încheierile din 16 martie 2021, 17 martie 2021 și 4 martie 2021, pronunțate în dosarele nr. 1.061/117/2020, nr. 114/117/2020 și, respectiv, nr. 1.566/117/2020, Curtea de Apel Cluj — Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I din Legea nr. 219/2020 (dosarele Curții Constituționale nr. 1.224D/2021, nr. 1.398D/2021 și nr. 1.761D/2021).
20. Prin Încheierea din 30 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.770/122/2019, Tribunalul Giurgiu — Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I din Legea nr. 219/2020 (Dosarul Curții Constituționale nr. 1.908D/2021).
21. Excepția a fost ridicată de Tribunalul București — Secția a III-a civilă, din oficiu, de Curtea de Apel București — Secția a IV-a civilă, din oficiu, de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și de Kemenes Lidia Dora, Kemenes Gyorgy și Tartzal Krisztina Gyopar în cauze având ca obiect, după caz, soluționarea cererilor de acordare de măsuri compensatorii și stabilirea de către instanțe a punctelor aferente valorii imobilelor preluate abuziv de statul român în perioada comunistă și pentru care se solicită despăgubiri, în acord cu art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, respectiv soluționarea cererilor de obligare a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor la anularea unor decizii de invalidare sau validare parțială și la emiterea unor noi decizii de validare și de compensare prin puncte a valorii unor imobile solicitate în temeiul legilor reparatorii.
22. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia fac referire la Decizia nr. 725 din 7 octombrie 2020, prin care Curtea Constituțională, în urma exercitării controlului de constituționalitate a priori asupra Legii privind adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 72/2020 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și instituirea unor măsuri tranzitorii, a admis sesizarea de neconstituționalitate și a constatat că legea menționată este neconstituțională în ansamblul său. Arată că, prin art. I pct. 1 din Legea nr. 219/2020, legiuitorul a adoptat aceeași soluție legislativă, utilizând doar o inversare a tezelor, sintagma „prin excepție” cuprinzând aceeași categorie de persoane care reprezenta regula în textul de lege declarat neconstituțional. Ca atare, s-a menținut diferența de tratament instituită prin proiectul legii de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 72/2020. Având în vedere că cesionarii de drepturi de compensare sunt deja supuși restricției prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 cu privire la întinderea drepturilor acestora, nu este justificată și o limită pentru baza de calcul al drepturilor lor, respectiv al valorii imobilelor ce formează obiect al măsurilor compensatorii prin echivalent. De asemenea, reluarea unor dispoziții în privința cărora Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea este de natură să înfrângă art. 147 din Constituție, care instituie efectul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale. Totodată, se creează premisele încălcării art. 16 din Legea fundamentală în raport cu persoanele în favoarea cărora au fost emise deciziile de compensare devenite definitive prin necontestare sau prin soluționarea definitivă a litigiilor în temeiul art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, modificat prin Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative.
23. Se mai susține că prevederile art. I din Legea nr. 219/2020 încalcă și dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție din perspectiva principiului securității raporturilor juridice, întrucât creează dificultăți de interpretare, cu consecința încetinirii sau chiar a blocării procesului de restituire. Totodată, nu asigură un sistem unitar de despăgubiri, modificarea succesivă a grilelor întârziind procesul de soluționare a dosarelor de despăgubire, iar noua modalitate de evaluare a proprietăților care formează obiectul cererilor de restituire nu oferă elementul de previzibilitate necesar unei evaluări echitabile, grilele notariale fiind în continuă fluctuație.
24. Se mai arată că Legea nr. 219/2020 este criticabilă și prin prisma faptului că persoanele îndreptățite, foști proprietari sau moștenitorii acestora, beneficiază de un cuantum al punctelor compensatorii diferit, condiționat de două situații distincte, independente de voința lor, după cum statul român a tranzacționat sau nu dreptul de proprietate asupra imobilului după preluare. Norma este criticabilă și din perspectiva tehnicii legislative, întrucât nu lămurește noțiunea de „tranzacționare” a dreptului de proprietate. De asemenea, s-ar crea dificultăți de interpretare a prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 în situația în care fostul proprietar sau moștenitorii acestuia ar conveni desființarea convenției prin care au înstrăinat dreptul de despăgubire unor terțe persoane, întrucât nu se cunoaște la care grilă se poate recurge pentru calcularea punctelor acordate în compensare.
25. Curtea de Apel Brașov — Secția civilă, Curtea de Apel București — Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, Curtea de Apel București — Secția a IV-a civilă, Curtea de Apel Cluj — Secția I civilă, Curtea de Apel Craiova — Secția I civilă, Tribunalul București — Secția a III-a civilă, Tribunalul Buzău — Secția I civilă, Tribunalul Constanța — Secția I civilă, Tribunalul Giurgiu — Secția civilă și Tribunalul Vâlcea — Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Succesiunea, în decursul unui singur an, a trei evenimente legislative de modificare, completare și suspendare temporară a unei dispoziții legale de drept substanțial, aplicabilă — în forma dată de fiecare asemenea eveniment — de la momentul intervenirii acestuia atât situațiilor juridice în curs de desfășurare, cât și celor viitoare, reprezintă o nesocotire a obligației pozitive a legiuitorului de a elabora un cadru legal stabil și previzibil, care să asigure securitatea juridică a circuitului juridic civil și să constituie premisa exercitării drepturilor fundamentale garantate prin Constituție. Se face referire și la Decizia Curții Constituționale nr. 725 din 7 octombrie 2020.
26. Curtea de Apel Ploiești — Secția I civilă consideră că textul de lege criticat este constituțional, invocând, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la modalitatea în care legiuitorul român a înțeles să reglementeze modalitatea de stabilire a despăgubirilor cuvenite conform legislației reparatorii adoptate.
27. Tribunalul Bihor — Secția I civilă și Tribunalul București — Secția a IV-a civilă, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-au exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate.
28. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
29. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, având în vedere soluțiile pronunțate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 725 din 7 octombrie 2020 și Decizia nr. 189 din 18 martie 2021.
30. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. C U R T E A, examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise transmise, susținerile orale ale reprezentantului părții din Dosarul nr. 1.969D/2021, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
31. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
32. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actelor de sesizare, prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Legea nr. 219/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1011 din 30 octombrie 2020, precum și, distinct, art. I pct. 1 din Legea nr. 219/2020 și art. I, în integralitatea sa, din Legea nr. 219/2020.
Art. I din Legea nr. 219/2020 are următorul conținut normativ: „Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:
1. La articolul 21, alineatul (6) se modifică și va avea următorul cuprins: «(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia. Prin excepție, în dosarele în care se acordă măsuri compensatorii titularului dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia, iar dreptul de proprietate nu a fost tranzacționat după preluarea abuzivă de stat a imobilului, evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin utilizarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Națională. Evaluarea se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.»
2. La articolul 31, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (31), cu următorul cuprins: «(31) Prin excepție de la prevederile alin. (3), în situația în care deținătorul de puncte este persoană certificată de entități desemnate de statul român sau de alte state membre ale Uniunii Europene sau de statul de reședință, ca supraviețuitor al Holocaustului, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților emite un singur titlu de plată.»
3. La articolul 33, alineatul (4) se modifică și va avea următorul cuprins: «(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entitățile prevăzute la alin. (1). Prin excepție, se analizează cu prioritate cererile formulate de persoana certificată de entități desemnate de statul român sau de alte state membre ale Uniunii Europene sau de statul de reședință, ca supraviețuitoare ale Holocaustului, aflate în viață la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei legi.»”
33. Ținând cont de dispozițiile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta, intervențiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuind raportate tot la actul de bază, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. 21 alin. (6), ale art. 31 alin. (31) și ale art. 33 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate, respectiv introduse prin Legea nr. 219/2020, cu conținutul normativ redat mai sus.
34. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 4 alin. (2) privind criteriile de nediscriminare, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii și a autorităților publice, art. 21 alin. (2) privind imposibilitatea îngrădirii dreptului de acces la justiție, art. 44 alin. (1) și (2) privind garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate privată, astfel cum este interpretat, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituție, și prin prisma exigențelor art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 53 alin. (2) privitor la condițiile restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și în art. 147 alin. (4) privind caracterul general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale.
35. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că în cauză se critică, în esență, soluția legislativă potrivit căreia evaluarea imobilelor ce formează obiectul deciziilor de acordare de despăgubiri prin compensare în puncte se realizează în mod diferențiat, în funcție de calitatea persoanelor cărora li se acordă. Astfel, în cazul foștilor proprietari sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestora, evaluarea imobilului ce reprezintă obiectul deciziei se face prin utilizarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, pe când în cazul cesionarilor drepturilor de despăgubire evaluarea se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.
36. Față de această critică, instanța de contencios constituțional reține că, prin Decizia nr. 725 din 7 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 19 octombrie 2020, a admis obiecția de neconstituționalitate a Legii privind adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 72/2020 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și instituirea unor măsuri tranzitorii, constatând încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție.
37. Prin decizia menționată, Curtea a constatat, în esență (paragrafele 53 și 54), că realizarea unei distincții între cele două categorii mai sus arătate de beneficiari ai despăgubirilor, sub aspectul modalității de evaluare a imobilelor, în condițiile în care valoarea unui imobil este aceeași, indiferent de destinatarul despăgubirilor ce se acordă pentru acesta, nu își găsește nicio justificare prin prisma principiului egalității și nediscriminării. În acest sens, Curtea a observat că, în ceea ce privește persoanele în patrimoniul cărora a fost transmis, prin intermediul unor contracte cu titlu oneros, dreptul de a obține măsurile reparatorii, legiuitorul a realizat deja o diferențiere față de titularii originari ai dreptului de proprietate și de moștenitorii acestora, prin faptul că art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 a reglementat posibilitatea acordării unei despăgubiri constând doar într-un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit pentru tranzacționarea dreptului de proprietate la care se adaugă un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului, excluzând, așadar, atât posibilitatea restituirii în natură, cât și posibilitatea compensării integrale prin puncte, pe considerentul că măsurile de preluare abuzivă s-au răsfrânt, direct sau indirect, doar asupra titularilor dreptului și moștenitorilor acestora. În consecință, criteriul utilizat de legiuitor pentru stabilirea modalității de evaluare a imobilelor este unul pur subiectiv, care nu are nicio legătură cu beneficiarii despăgubirilor, fiind contrar prevederilor art. 16 din Constituție.
38. Ulterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 725 din 7 octombrie 2020, a intrat în vigoare Legea nr. 219/2020, care, prin art. I pct. 1, a menținut, de principiu, soluția legislativă a cărei neconstituționalitate a fost constatată prin decizia menționată, consacrând o modalitate de reglementare similară celei cuprinse în Legea privind adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 72/2020 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și instituirea unor măsuri tranzitorii — în sensul că a instituit același dublu standard în privința modalității de evaluare a bunului imobil, în funcție de calitatea persoanei căreia i se acordă măsuri compensatorii. În aceste condiții, Curtea a pronunțat o nouă decizie, și anume Decizia nr. 189 din 18 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 4 mai 2021, prin care a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2020, sunt neconstituționale, subliniind (paragraful 29) că, potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii, astfel că, în situația în care instanța de control constituțional a constatat neconstituționalitatea unei anumite soluții legislative în controlul a priori de constituționalitate, nu este permis ca aceasta să devină parte a dreptului pozitiv prin intermediul unui alt act normativ, diferit de cel cu privire la care Curtea Constituțională s-a pronunțat.
39. În cauza de față, Curtea reține că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, astfel că, ținând cont de datele la care a fost sesizată, anterioare publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 189 din 18 martie 2021, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Legea nr. 219/2020, a devenit inadmisibilă.
40. De altfel, Curtea precizează că, în prezent, soluția legislativă criticată în cauza de față nu mai este de actualitate, diferențierea, din perspectiva modalității de evaluare a imobilelor, între cele două categorii de beneficiari fiind eliminată prin Legea nr. 193/2021 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 72/2020 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și instituirea unor măsuri tranzitorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 681 din 9 iulie 2021. Ca atare, în prezent, evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se face prin aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor. Totodată, în acest context, Curtea reamintește și Decizia nr. 43 din 18 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 27 iunie 2025, prin care a constatat că sintagma „în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia”, cuprinsă anterior în dispozițiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, este neconstituțională.
41. Curtea subliniază că, în temeiul Deciziei nr. 189 din 18 martie 2021, prin care a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Legea nr. 219/2020, soluția de respingere ca devenită inadmisibilă pronunțată în cauza de față poate constitui motiv al unei cereri de revizuire, conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă (a se vedea, în acest sens, exemplificativ, Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 9 martie 2015, paragraful 18, Decizia nr. 560 din 7 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 5 ianuarie 2021, paragraful 23, sau Decizia nr. 684 din 12 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 18 aprilie 2024, paragraful 28).
42. În ceea ce privește dispozițiile art. 31 alin. (31) și ale art. 33 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost introduse, respectiv modificate prin art. I pct. 2 și 3 din Legea nr. 219/2020, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât este complet nemotivată. Autoarea acesteia se rezumă la invocarea formală a excepției de neconstituționalitate având acest obiect, fără să formuleze niciun fel de argumente în demonstrarea neconstituționalității, critica fiind focalizată exclusiv pe dispozițiile art. 21 alin. (6) din
43. Mai mult, în situația din prezenta cauză, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (31) și ale art. 33 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost introduse, respectiv modificate prin art. I pct. 2 și 3 din Legea nr. 219/2020, este inadmisibilă și ca urmare a evidentei lipse a legăturii cu obiectul litigiilor în cursul soluționării cărora a fost invocată, care vizează, în esență, întinderea măsurilor reparatorii și modalitatea de evaluare a despăgubirilor cuvenite pentru imobile preluate în mod abuziv de statul român în timpul regimului comunist, fără să existe vreo referire la faptul că vreuna dintre părțile implicate ar fi o „persoană certificată de entități desemnate de statul român sau de alte state membre ale Uniunii Europene sau de statul de reședință, ca supraviețuitor al Holocaustului”. În consecință, Curtea constată că nu este îndeplinită nici condiția de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
44. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E:
1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Legea nr. 219/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Tribunalul București — Secția a III-a civilă, din oficiu, în dosarele nr. 37.150/3/2018 și nr. 40.869/3/2018, de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în dosarele nr. 36.368/3/2018, nr. 29.058/3/2018, nr. 20.564/3/2018, nr. 40.266/3/2018, nr. 25.698/3/2018 și nr. 26.804/3/2018 ale Curții de Apel București — Secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 195/119/2020 al Curții de Apel Brașov — Secția civilă, în dosarele nr. 35.875/3/2018, nr. 12.202/3/2018, nr. 11.932/3/2018, nr. 6.818/3/2019, nr. 38.790/3/2018, nr. 19.872/3/2018, nr. 26.974/3/2018, nr. 5.882/3/2019, nr. 18.357/3/2018 și nr. 15.127/3/2018 ale Curții de Apel București — Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, în Dosarul nr. 2.402/101/2019 al Curții de Apel Craiova — Secția I civilă, în dosarele nr. 2.023/90/2019 și nr. 136/90/2020 ale Tribunalului Vâlcea — Secția I civilă, în dosarele nr. 22.788/3/2020, nr. 9.607/3/2020 și nr. 7.582/3/2020 ale Tribunalului București — Secția a III-a civilă, în dosarele nr. 20.820/3/2020 și nr. 24.671/3/2020 ale Tribunalului București — Secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 2.405/114/2019 al Tribunalului Buzău — Secția I civilă, în Dosarul nr. 1.415/114/2019 al Curții de Apel Ploiești — Secția I civilă, în Dosarul nr. 2.974/111/2020 al Tribunalului Bihor — Secția I civilă, în Dosarul nr. 4.733/118/2020 al Tribunalului Constanța — Secția I civilă, în dosarele nr. 1.061/117/2020, nr. 114/117/2020 și nr. 1.566/117/2020 ale Curții de Apel Cluj — Secția I civilă, în Dosarul nr. 1.770/122/2019 al Tribunalului Giurgiu — Secția civilă, de Curtea de Apel București — Secția a IV-a civilă, din oficiu, în dosarele nr. 13.495/3/2018, nr. 39.500/3/2018, nr. 25.199/3/2018, nr. 41.312/3/2018, nr. 25.157/3/2018**, nr. 38.027/3/2018, nr. 22.010/3/2018, nr. 40.417/3/2018, nr. 44.414/3/2018, nr. 25.013/3/2018, nr. 41.592/3/2018 și nr. 3.723/3/2019 și de Kemenes Lidia Dora, Kemenes Gyorgy și Tartzal Krisztina Gyopar în Dosarul nr. 42.108/3/2018 al Tribunalului București — Secția a III-a civilă.
2. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (31) și ale art. 33 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum au fost introduse, respectiv modificate prin art. I pct. 2 și 3 din Legea nr. 219/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în dosarele nr. 35.875/3/2018, nr. 11.932/3/2018 și nr. 6.818/3/2019 ale Curții de Apel București — Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, nr. 29.058/3/2018 și nr. 20.564/3/2018 ale Curții de Apel București — Secția a IV-a civilă, nr. 2.402/101/2019 al Curții de Apel Craiova — Secția I civilă, nr. 2.405/114/2019 al Tribunalului Buzău — Secția I civilă, nr. 2.974/111/2020 al Tribunalului Bihor — Secția I civilă, nr. 24.671/3/2020 al Tribunalului București — Secția a IV-a civilă, nr. 4.733/118/2020 al Tribunalului Constanța — Secția I civilă, nr. 1.061/117/2020, nr. 114/117/2020 și nr. 1.566/117/2020 ale Curții de Apel Cluj — Secția I civilă și nr. 1.770/122/2019 al Tribunalului Giurgiu — Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Curții de Apel Brașov — Secția civilă, Curții de Apel București — Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, Curții de Apel București — Secția a IV-a civilă, Curții de Apel Cluj — Secția I civilă, Curții de Apel Craiova — Secția I civilă, Tribunalului Bihor — Secția I civilă, Tribunalului București — Secția a III-a civilă, Tribunalului București — Secția a IV-a civilă, Tribunalului Buzău — Secția I civilă, Curții de Apel Ploiești — Secția I civilă, Tribunalului Constanța — Secția I civilă, Tribunalului Giurgiu — Secția civilă și Tribunalului Vâlcea — Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 26 martie 2026. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2020. Or, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a arătat, în esență, că, în cazul în care excepția de neconstituționalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituțional invocat nu se poate desluși în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate, fie datorită generalității sale, fie datorită lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat, excepția este inadmisibilă.
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.