Pe scurt

  • Termenul în care Comisia pentru cetățenie trebuie să verifice un dosar a crescut de la 5 luni la 2 ani prin Legea nr. 14/2025, iar noul termen se aplică și cererilor depuse înainte, aflate încă în lucru la Autoritatea Națională pentru Cetățenie.
  • Curtea Constituțională a respins, ca inadmisibilă, excepția a unsprezece solicitanți care contestau această aplicare imediată. Inadmisibil nu înseamnă constituțional: Curtea nu a validat textul, ci a constatat că nemulțumirea privește felul în care instanțele îl aplică, nu textul în sine.
  • Cine este vizat: orice persoană cu o cerere de acordare sau de redobândire a cetățeniei române înregistrată la ANC înainte de martie 2025 și nesoluționată la acea dată. Decizia este definitivă și general obligatorie de la 24 iulie 2026.
Act: Decizia CCR nr. 493/2026
Publicat: M. Of. nr. 606 din 24 iulie 2026
Intră în vigoare: 24 iulie 2026

Cine își depusese dosarul de cetățenie sub termenul de 5 luni și aștepta un răspuns nu poate invoca neconstituționalitatea pentru a scăpa de noul termen de 2 ani. Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția ridicată de unsprezece solicitanți în tot atâtea dosare ale Tribunalului București, Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, arătând că nemulțumirea lor privește modul în care instanța a aplicat legea, nu conținutul ei. Decizia atinge direct comunitatea de solicitanți din Republica Moldova și din diaspora, pentru care statul român are și programe separate de sprijin la întoarcerea în țară. Decizia nr. 493 din 19 mai 2026 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 606 din 24 iulie 2026.

Miza este un termen și consecințele lui procesuale. Înainte de Legea nr. 14/2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 218 din 12 martie 2025, Comisia pentru cetățenie avea 5 luni pentru a verifica îndeplinirea condițiilor legale. Prin art. I pct. 15 din legea nouă, art. 15 alin. (10) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991 prevede acum că raportul de verificare se întocmește într-o perioadă de cel mult 2 ani de la înregistrarea cererii la secretariatul tehnic al Comisiei.

Textul contestat este cel care leagă vechiul de nou. Art. XIV alin. (2) din Legea nr. 14/2025 spune că dispozițiile privind procedura acordării cetățeniei se aplică și cererilor înregistrate la Autoritatea Națională pentru Cetățenie înainte de intrarea în vigoare a legii, dacă erau încă în curs de soluționare la acea dată. Practic, dosarele care depășiseră deja cele 5 luni s-au trezit sub un termen de 2 ani.

Consecința s-a văzut imediat în instanță. Cei unsprezece dăduseră ANC în judecată pentru refuzul de a soluționa cererile în termenul de 5 luni, unii cu 12 luni înainte de intrarea în vigoare a legii noi. Cereri identice, depuse în aceeași perioadă, au avut soarte diferite: cele judecate înainte de martie 2025 au fost admise, cele judecate după au fost respinse, pe motiv că se aplică noul termen. Autorii excepției au reclamat exact această discrepanță, invocând art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 21 și art. 52 alin. (1) din Constituție, precum și art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Efectele pe care le produce

Primul efect este cel care trebuie citit corect. Soluția este de inadmisibilitate, nu de respingere pe fond. Curtea nu a spus că art. XIV alin. (2) este constituțional, ci că, așa cum a fost formulată, critica nu putea fi analizată, pentru că vizează în realitate interpretarea și aplicarea textului de către ANC și de către instanțe, în funcție de circumstanțele fiecărui litigiu. Temeiul invocat este art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992.

Al doilea efect este procesual și imediat. Decizia este definitivă și general obligatorie de la publicare, iar aceeași excepție nu mai poate fi ridicată, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. Litigiile în care solicitanții cereau obligarea ANC să răspundă în 5 luni rămân fără acest argument.

Al treilea efect este cel mai util practic: Curtea arată unde trebuie mers în locul ei. Pentru soluția dintr-un dosar concret există calea de atac prevăzută de art. 19 alin. (4) din Legea nr. 21/1991. Pentru practica neunitară dintre completuri, competența aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție, care are rolul constituțional de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii, potrivit art. 126 alin. (3) din Constituție. Curtea trimite, pentru această distincție, la Decizia nr. 393 din 18 iunie 2020, paragraful 25.

Al patrulea efect ține de logica pe care Curtea o confirmă, chiar dacă fără să tranșeze fondul. Normele procedurale noi se aplică imediat, inclusiv situațiilor în curs, ca expresie a principiului tempus regit actum. Aplicarea imediată nu este același lucru cu retroactivitatea, iar art. XIV alin. (2) nu face, în lectura Curții, decât să pună în operă acest principiu.

Al cincilea efect este o distincție pe care mulți solicitanți o ratează. Art. XIV alin. (1), care nu a fost contestat, spune că pentru cererile aflate în curs de soluționare condițiile de fond ale dobândirii cetățeniei rămân cele de la data depunerii cererii. Se schimbă, deci, doar regulile de procedură și termenele, nu și criteriile după care se apreciază dosarul. Aceeași distincție între situații în curs și reguli noi a apărut și în minerit: redevențele mărite în 2013 s-au aplicat licențelor deja în derulare, iar Curtea a respins critica.

Ce s-a schimbat față de situația anterioară

În drept nu se schimbă nimic prin această decizie. Ce se schimbă este poziția procesuală a solicitanților care sperau să obțină, pe cale constituțională, revenirea la termenul de 5 luni pentru dosarele lor.

Schimbarea reală s-a produs în martie 2025, prin Legea nr. 14/2025, care a rescris substanțial Legea cetățeniei române nr. 21/1991, atât la nivel de condiții de fond, cât și de procedură. Trecerea de la 5 luni la 2 ani pentru raportul Comisiei este cea mai vizibilă dintre modificări pentru cei care așteaptă.

Legiuitorul a tratat separat cele două categorii de norme, iar art. XIV este chiar articolul care face această separare. Alineatul (1) protejează condițiile de fond: dosarele depuse anterior se judecă după cerințele de la data depunerii. Alineatul (2) nu protejează procedura: regulile procedurale noi se aplică imediat și dosarelor vechi aflate în lucru. Această asimetrie, voită de legiuitor, este exact ceea ce a nemulțumit solicitanții.

Autorii excepției au încercat să folosească un precedent celebru, Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, prin care Curtea stabilise că termenele din Legea nr. 165/2013 privind restituirea imobilelor preluate abuziv nu se aplică proceselor aflate deja pe rolul instanțelor. Curtea nu a preluat analogia, pentru că nu a ajuns la fondul criticii.

Guvernul susținuse, în principal, tocmai inadmisibilitatea, iar în subsidiar caracterul neîntemeiat al excepției. Tribunalul București, în toate cele unsprezece cauze, apreciase că excepția este neîntemeiată, arătând că neretroactivitatea privește situațiile definitiv stabilite în trecut, nu situațiile juridice aflate în derulare. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat puncte de vedere.

Avantaje și dezavantaje

Ce aduce bun

  • Indică limpede unde se rezolvă problema reclamată: la instanța de control judiciar, prin calea de atac din art. 19 alin. (4) din Legea nr. 21/1991, și la Înalta Curte, dacă practica este divergentă.
  • Clarifică distincția dintre aplicarea imediată a legii noi și retroactivitate, una dintre cele mai frecvent confundate noțiuni în litigiile administrative.
  • Scoate în evidență art. XIV alin. (1), care rămâne o garanție reală: condițiile de fond ale dosarului se apreciază după legea de la data depunerii cererii.
  • Fiind o soluție de inadmisibilitate, nu creează un precedent care să valideze textul, deci o critică mai bine construită sau o intervenție a legiuitorului rămân posibile.

Ce rămâne o problemă

  • Discrepanța semnalată rămâne intactă: dosare identice au primit soluții opuse, în funcție de data la care s-a pronunțat instanța, iar decizia nu o corectează.
  • Solicitanții pierd aproape un an și jumătate doar pe acest traseu, între sesizarea Curții și publicarea deciziei, timp care se adaugă la așteptarea din dosarul de cetățenie.
  • Trimiterea la Înalta Curte este corectă juridic, dar presupune un recurs în interesul legii sau o sesizare pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, adică o procedură pe care solicitantul individual nu o poate declanșa singur.
  • Cvadruplarea termenului, de la 5 luni la 2 ani, rămâne neanalizată constituțional, deși este chiar sursa nemulțumirii.
  • Pentru dosarele deja depășite la momentul intrării în vigoare a legii noi, noul termen de 2 ani curge tot de la data înregistrării cererii, deci efectul practic este o amânare, nu o repornire, ceea ce decizia nu detaliază.

Sfaturi utile

  1. Verificați data exactă la care cererea a fost înregistrată la secretariatul tehnic al Comisiei pentru cetățenie. De la ea curge termenul de 2 ani, nu de la data la care ați depus documentele la ghișeu sau la misiunea diplomatică.
  2. Nu confundați condițiile de fond cu procedura. Potrivit art. XIV alin. (1) din Legea nr. 14/2025, cerințele pe care trebuie să le îndepliniți sunt cele de la data depunerii cererii. Dacă ANC vă cere ceva ce nu exista atunci, contestați punctual acest aspect.
  3. Bugetați din timp dovada cunoașterii limbii. Din august 2026, cursul de inițiere în limba română costă 5.217 lei, iar prezentarea doar la evaluarea competențelor lingvistice 522 de lei.
  4. Dacă aveți un proces pe rol prin care cereți obligarea ANC să răspundă, discutați cu avocatul mutarea argumentației. Neconstituționalitatea nu mai poate fi invocată, dar depășirea chiar și a termenului de 2 ani, tăcerea administrativă sau lipsa de diligență rămân motive de fapt.
  5. Păstrați dovada oricărei comunicări cu ANC, inclusiv numărul de înregistrare și eventualele solicitări de completare a dosarului. Ele sunt singurul mod de a arăta, în instanță, cine a produs întârzierea.
  6. Dacă vedeți soluții contradictorii pe cauze identice, semnalați-le prin avocat, împreună cu hotărârile respective. Practica neunitară se rezolvă printr-o sesizare a Înaltei Curți, iar pentru asta e nevoie ca divergența să fie documentată.
  7. Nu depuneți o cerere nouă în speranța că vă repuneți termenul în discuție. O cerere nouă înseamnă o nouă înregistrare, deci un nou termen de 2 ani care începe de la zero.

Întrebări frecvente

Ce a decis, concret, Curtea Constituțională?
A respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a art. XIV alin. (2) raportat la art. I pct. 15 din Legea nr. 14/2025, ridicată de unsprezece persoane în tot atâtea dosare ale Tribunalului București, Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal. Decizia a fost luată cu unanimitate de voturi.
De ce inadmisibilă și nu neîntemeiată?
Pentru că, în lectura Curții, critica nu privea conținutul textului, ci modul în care ANC și instanțele l-au interpretat și aplicat în fiecare litigiu. Potrivit art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, aceste operațiuni nu intră în competența Curții Constituționale.
Înseamnă că textul a fost declarat constituțional?
Nu. O soluție de inadmisibilitate oprește analiza înainte de fond. Curtea nu a confirmat și nu a infirmat constituționalitatea art. XIV alin. (2), spre deosebire de o respingere ca neîntemeiată, care ar fi însemnat exact contrariul.
Cererea mea a fost depusă în 2023. Ce termen mi se aplică?
Termenul de 2 ani, dacă la data intrării în vigoare a Legii nr. 14/2025 cererea era încă în curs de soluționare la ANC. Acesta este chiar efectul art. XIV alin. (2). Condițiile de fond pe care trebuie să le îndepliniți rămân însă cele de la data depunerii cererii, potrivit alineatului (1) al aceluiași articol.
Termenul de 2 ani curge de la zero sau de la înregistrarea inițială?
De la data înregistrării cererii la secretariatul tehnic al Comisiei, așa cum prevede art. 15 alin. (10) din Legea nr. 21/1991 în forma dată de art. I pct. 15 din Legea nr. 14/2025. Textul nu prevede o repornire a termenului la data intrării în vigoare a legii noi.
Unde mă pot adresa dacă instanțele dau soluții diferite pe cazuri identice?
Curtea a indicat două căi. Pentru soluția din propriul dosar, calea de atac prevăzută de art. 19 alin. (4) din Legea nr. 21/1991. Pentru practica neunitară, competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit art. 126 alin. (3) din Constituție.
Aplicarea imediată a legii noi nu este tot o formă de retroactivitate?
Nu, în logica reținută de Curte. Retroactivitatea înseamnă modificarea unor situații definitiv stabilite sau a unor efecte deja produse. Aplicarea imediată privește situațiile juridice aflate în derulare, cum este o cerere aflată în lucru, și este expresia principiului tempus regit actum.
De când produce efecte decizia?
De la publicarea în Monitorul Oficial, adică de la 24 iulie 2026. Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii de la data publicării și au putere numai pentru viitor.
Publicitate
edupress.ro: școala ta n-are site? Îl primește gratuit. Solicită site-ul școlii.
edupress.ro: site gratuit pentru școala ta, pentru grădinițe, școli și universități. Solicită site-ul școlii.

Textul original al actului normativ

Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial

M. Of. nr. 606 din 24 iulie 2026 16 pagini PDF, 117 KB actul începe la pagina 10

Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul

Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.

Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului

D E C I Z I A Nr. 493 din 19 mai 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XIV alin. (2) raportate la art. I pct. 15 din Legea nr. 14/2025 pentru modificarea și completarea Legii cetățeniei române nr. 21/1991, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative

EMITENT: Curtea Constituțională a României

Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 24 iulie 2026

Elena-Simina Tănăsescu — președinte Asztalos Csaba-Ferenc — judecător Mihai Busuioc — judecător Mihaela Ciochină — judecător Cristian Deliorga — judecător Dacian-Cosmin Dragoș — judecător Dimitrie-Bogdan Licu — judecător Laura-Iuliana Scântei — judecător Gheorghe Stan — judecător Claudia-Margareta Krupenschi — magistrat-asistent-șef

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. XIV alin. (2) din Legea nr. 14/2025 pentru modificarea și completarea Legii cetățeniei române nr. 21/1991, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Mirela Arion în Dosarul nr. 42.939/3/2024 al Tribunalului București — Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.589D/2025, dosar la care au fost conexate, în ședința publică din 20 ianuarie 2026, dosarele Curții Constituționale nr. 2.018D-2.021D/2025, nr. 2.170D-2.174D/2025 și nr. 2.658D/2025, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Cristian Guțu, de Igor Friptu, de Dumitru Drețcari, de Nadejda Volina, de Viorica Andronachi, de Maxim Obadă, de Nicolae Tulei, de Dorina Butuc, de Oxana Orliogo și, respectiv, de Oleg Dremov în dosarele nr. 29.149/3/2024, nr. 29.148/3/2024, nr. 41.495/3/2024, nr. 41.945/3/2024, nr. 30.961/3/2024, nr. 31.130/3/2024, nr. 31.136/3/2024, nr. 31.150/3/2024, nr. 33.017/3/2024 și, respectiv, nr. 42.368/3/2024 ale Tribunalului București — Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 20 ianuarie 2026, cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Ioana Codruța Dărângă, și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, în temeiul prevederilor art. 57 și ale art. 58 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, după caz, Curtea a amânat succesiv pronunțarea pentru datele de 4 martie 2026, 1 aprilie 2026, 16 aprilie 2026, 14 mai 2026 și, respectiv, 19 mai 2026, când a pronunțat prezenta decizie.

C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

3. Prin Încheierea din 8 aprilie 2025, pronunțată în Dosarul nr. 42.939/3/2024, și prin sentințele civile nr. 4.854 și nr. 4.853 din 9 mai 2025, nr. 4.687 și nr. 4.690 din 6 mai 2025, nr. 5.027, nr. 5.028, nr. 5.029, nr. 5.030 și nr. 5.031 din 15 mai 2025 și nr. 5.358 din 22 mai 2025, pronunțate în dosarele nr. 29.149/3/2024, nr. 29.148/3/2024, nr. 41.495/3/2024, nr. 41.945/3/2024, nr. 30.961/3/2024, nr. 31.130/3/2024, nr. 31.136/3/2024, nr. 31.150/3/2024, nr. 33.017/3/2024 și, respectiv, nr. 42.368/3/2024, Tribunalul București — Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. XIV alin. (2) din Legea nr. 14/2025 pentru modificarea și completarea Legii cetățeniei române nr. 21/1991, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

4. Excepțiile de neconstituționalitate au fost invocate de Mirela Arion, de Cristian Guțu, de Igor Friptu, de Dumitru Drețcari, de Nadejda Volina, de Viorica Andronachi, de Maxim Obadă, de Nicolae Tulei, de Dorina Butuc, de Oxana Orliogo și, respectiv, de Oleg Dremov în cauze prin care aceștia au acționat în judecată Autoritatea Națională pentru Cetățenie (denumită în continuare ANC) pentru refuzul de a soluționa cererile de redobândire a cetățeniei române.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că Legea nr. 14/2025, prin art. I pct. 15, a extins termenul inițial de 5 luni prevăzut pentru soluționarea cererii de redobândire a cetățeniei la 2 ani. În aceste condiții, normele legale criticate, care prevăd că dispozițiile noii legi privind procedura acordării cetățeniei române se aplică și cererilor înregistrate la ANC și aflate în curs de soluționare la data intrării în vigoare a noii legi, sunt neconstituționale întrucât contravin principiului neretroactivității legii civile.

6. Această regulă, care garantează securitatea juridică și întărește încrederea cetățenilor în sistemul de drept, este consfințită atât prin art. 15 alin. (2) din Constituție, cât și prin art. 25 alin. (1) din Codul de procedură civilă, acest din urmă text prevăzând fără echivoc aplicarea noilor reguli de procedură doar proceselor inițiate după intrarea în vigoare a noii legi.

7. Or, deși în toate cauzele în care s-a invocat prezenta excepție de neconstituționalitate cererile de chemare în judecată a ANC pentru refuzul soluționării cererilor de redobândire a cetățeniei au fost depuse la instanță chiar și cu 12 luni înaintea intrării în vigoare a Legii nr. 14/2025, Tribunalul București, în cauzele soluționate după aceste moment, a respins cererile reclamanților pe motiv că nu se încadrează în dispozițiile legii noi, în timp ce alte cereri cu același obiect, depuse de asemenea sub imperiul legii vechi, au fost admise prin hotărâri judecătorești pronunțate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 14/2025. În practica judiciară au apărut astfel discrepanțe între cereri identice, depuse, atât la ANC, cât și la instanță, sub regimul vechii legi, discrepanțe generate exclusiv de momentul pronunțării hotărârilor judecătorești, ceea ce ridică serioase semne de întrebare privind echitatea aplicării legii și principiul neretroactivității acesteia. Astfel de decizii evidențiază efectele negative ale aplicării retroactive a legii, contrar principiului neretroactivității, și subliniază grave incoerențe în soluționarea cererilor similare, afectând profund încrederea justițiabililor în sistemul juridic.

8. Autorii excepției consideră că pentru o aplicare unitară a principiului neretroactivității legii civile este absolut necesară intervenția Curții Constituționale, care trebuie să stabilească standarde clare privind aplicabilitatea noii legi, care, în teorie, nu ar trebui să afecteze situațiile create anterior intrării în vigoare a acesteia, cu atât mai puțin în cazurile în care au fost deja inițiate acțiuni judiciare. Această intervenție ar garanta respectarea principiului neretroactivității legii, ar restabili încrederea în sistemul juridic și ar oferi coerență și predictibilitate în aplicarea normelor legale. În acest sens, este indicată exemplificativ Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, prin care Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.

9. Tribunalul București — Secția a II-a de contencios administrativ apreciază, în toate cauzele, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul normativ criticat nu încalcă principiul neretroactivității legii, acest principiu referindu-se la situația în care o lege modifică situații trecute, definitiv stabilite sau acte care și-au epuizat toate efectele în trecut, precum și atunci când atinge consecințele deja trecute și efectele deja realizate ale unui act cu efecte succesive.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este, în principal, inadmisibilă și, în subsidiar, neîntemeiată.

12. În sensul inadmisibilității excepției, se arată că dispozițiile de lege criticate se referă la procedura de soluționare a cererilor de acordare a cetățeniei române, fiind, prin urmare, norme procedurale de imediată aplicare procedurilor administrative aflate în desfășurare la momentul intrării lor în vigoare, dacă legea nouă nu prevede ultraactivitatea legii vechi. O astfel de soluție nu prezintă caracter de noutate în materia dobândirii sau redobândirii cetățeniei române, un exemplu similar fiind art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2003 pentru modificarea și completarea Legii cetățeniei române nr. 21/1991. Potrivit jurisprudenței Curții (Decizia nr. 148 din 18 martie 2014), principiul neretroactivității legii civile este indisolubil legat de procesul de interpretare și aplicare a legii, iar criticile de neconstituționalitate formulate în cauză vizează, în realitate, aspecte referitoare la interpretarea și aplicarea legii de către instanțele judecătorești, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale și justifică respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. 13.

13. În subsidiar, se consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, se precizează că autorii excepției apreciază în mod eronat natura termenului de 5 luni stabilit de art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 14/2025, acesta nefiind un termen stabilit pentru emiterea unei soluții definitive, de respingere sau admitere a cererii de acordare sau redobândire a cetățeniei române, ci doar un prim termen fixat în vederea verificării îndeplinirii condițiilor necesare de acordare sau redobândire a cetățeniei române. În funcție de necesitatea lămuririi unor aspecte suplimentare, Comisia pentru cetățenie poate stabili termene ulterioare, primul termen de 5 luni nefiind deci unul definitiv, ci doar de dinamizare a procedurii.

14. Or, în locul unor termene specifice fiecărei etape procedurale, textul criticat instituie, cu caracter de noutate, un termen de 2 ani, care este însă unul global, în cursul căruia întreaga procedură de soluționare a cererilor de redobândire trebuie finalizată și care poate fi prelungit în mod excepțional, o singură dată, cu 6 luni. Astfel, nu se pot reține criticile de neconstituționalitate care acuză un conflict al legilor în timp, în sensul încălcării principiului neretroactivității, situația succesiunii în timp a celor două legi creând doar aparența unui asemenea conflict. De altfel, în doctrina de specialitate s-a remarcat că principiile de drept intertemporal aplicabile în materia normelor de procedură civilă — noul Cod de procedură civilă — au fost revăzute și revizuite, consacrându-se, la fel ca în cazul normelor civile (noul Codul civil), principiul supraviețuirii legii vechi situațiilor în curs. Art. 126 alin. (2) din Constituție lasă legiuitorului posibilitatea de a aprecia, în limita respectării art. 15 alin. (2) din Constituție, cu privire la principiul aplicării imediate a legii procesuale noi și la principiul supraviețuirii legii procesuale vechi, care pot cunoaște unele excepții, derogări, mai mult sau mai puțin întinse și, după caz, cu titlu general sau particular.

15. Or, potrivit principiilor care guvernează aplicarea legii civile în timp, legea nouă este aplicabilă, fără a fi retroactivă, și situațiilor juridice aflate în derulare, așa cum sunt cererile de dobândire/redobândire a cetățeniei române înregistrate la ANC și aflate în curs de soluționare la data intrării în vigoare a legii criticate.

16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere. C U R T E A, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actelor de sesizare, dispozițiile art. XIV alin. (2) din Legea nr. 14/2025 pentru modificarea și completarea Legii cetățeniei române nr. 21/1991, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 218 din 12 martie 2025, având următorul conținut normativ: „(2) Dispozițiile prezentei legi privind procedura acordării cetățeniei române sunt aplicabile și cererilor pentru acordarea sau, după caz, redobândirea cetățeniei române, înregistrate la Autoritatea Națională pentru Cetățenie până la data intrării în vigoare a prezentei legi și aflate în curs de soluționare la această dată.”

19. Din examinarea motivării excepției Curtea reține că aceste dispoziții sunt criticate în considerarea termenului prevăzut de art. I pct. 15 din aceeași lege, cu referire la art. 15 alin. (10) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 13 august 2010, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia „Comisia întocmește raportul privind verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea cetățeniei române într-o perioadă de cel mult 2 ani de la data înregistrării cererii la secretariatul tehnic al Comisiei.” Prin urmare, obiectul excepției îl reprezintă, în realitate, dispozițiile art. XIV alin. (2) raportate la art. I pct. 15 din Legea nr. 14/2025.

20. Prevederile constituționale invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate sunt cele ale art. 1 alin. (5) cu referire la obligativitatea respectării legilor și principiul securității juridice, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii civile, ale art. 21 privind dreptul de acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, interpretate conform art. 20 alin. (1) din Legea fundamentală și prin prisma exigențelor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 52 alin. (1) cu referire la dreptul unei persoane vătămate de o autoritate publică.

21. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorii acesteia sunt nemulțumiți de modalitatea în care instanța judecătorească a interpretat și a aplicat noile dispoziții ale Legii nr. 21/1991, introduse prin Legea nr. 14/2025, în litigiile în care a fost reclamată/reclamat nesoluționarea/refuzul soluționării de către ANC în termenul de 5 luni, aplicabil, anterior intrării în vigoare a noii legi, cererilor de redobândire a cetățeniei române formulate în temeiul art. 11 din Legea nr. 21/1991, instanța considerând, în temeiul textului legal criticat, că, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 14/2025, a devenit imediat aplicabil noul termen de 2 ani, introdus prin art. I pct. 15 din Legea nr. 14/2025, motiv pentru care aceste cereri au fost respinse.

22. Curtea observă că Legea nr. 14/2025 modifică în mod semnificativ Legea nr. 21/1991, atât sub aspect substanțial, cât și procedural. Dispozițiile art. XIV din Legea nr. 14/2025 conțin norme juridice de aplicare, prin care se precizează regimul juridic aplicabil, pe de o parte, normelor de drept material și, pe de altă parte, normelor de drept procedural.

23. În acest sens, alin. (1) al art. XIV se referă la normele de drept material, precizând că pentru cererile aflate în curs de soluționare la data intrării în vigoare a noii legi, condițiile de dobândire a cetățeniei române sunt cele prevăzute de legea în vigoare la data depunerii cererii. Cu privire la normele de drept procedural, dispozițiile alin. (2) al art. XIV — criticate în cauză —, legiuitorul menționează în mod expres că acestea se aplică și asupra cererilor anterior înregistrate, dar aflate în curs de soluționare la data intrării în vigoare a noii legi.

24. Așadar, Curtea reține că dispozițiile art. XIV alin. (2) din Legea nr. 14/2025 nu fac decât să pună în operă principiul aplicării imediate a legii noi, expresie a principiului universal de drept tempus regit actum, astfel încât noile dispoziții procedurale de modificare sau completare a legii de bază — Legea nr. 21/1991 — să se aplice imediat, nu doar cererilor ce vor fi înregistrate începând cu data intrării în vigoare a noii legi, ci și cererilor anterior înregistrate, dar aflate în curs de soluționare la această dată.

25. Aplicarea legii civile în timp este guvernată de principiul neretroactivității legii civile, principiul aplicării imediate a legii noi și de principiul supraviețuirii legii vechi. Curtea Constituțională a statuat constant în jurisprudența sa că principiul aplicării imediate a legii noi, respectiv de la data intrării acesteia în vigoare, are semnificația aplicării legii noi în mod firesc asupra tuturor actelor, faptelor și situațiilor juridice viitoare (facta futura), asupra actelor, faptelor și situațiilor juridice în curs de constituire, modificare sau stingere începând cu această dată, dar și asupra efectelor viitoare ale unor situații juridice anterior născute, dar neconsumate la data intrării în vigoare a legii noi (facta pendentia) (Decizia nr. 134 din 19 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 10 iulie 2024, paragraful 17). Or, de principiu, cererile înregistrate la ANC și aflate în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Legii nr. 14/2025 se încadrează în categoria facta pendentia, întrucât, deși s-au născut sub imperiul legii vechi, aceste situații juridice nu s-au stins, nu și-au consumat sau epuizat efectele juridice, ci se află în curs de soluționare, deci de constituire/definitivare a acestor efecte juridice. Aceste situații nu se încadrează în facta praeterita pentru a se putea pretinde supraviețuirea legii vechi în privința efectelor lor juridice.

26. Prin urmare, Curtea reține, pe de o parte, că prevederile art. XIV alin. (2) raportate la art. I pct. 15 din Legea nr. 14/2025, potrivit cărora noul termen de 2 ani se aplică inclusiv cererilor de redobândire a cetățeniei române aflate în curs de soluționare de către ANC la data intrării în vigoare a acestei legi, nu relevă o reală chestiune de neconstituționalitate intrinsecă, proprie normelor legale menționate, acestea exprimând, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituție, opțiunea legiuitorului în privința regulilor procedurale aplicabile la un moment dat într-o materie. Pe de altă parte, Curtea observă că, datorită naturii lor procedurale, aceleași norme implică în mod inevitabil operațiunile de identificare, interpretare și aplicare a legii în timp, evident, cu obligația respectării exigențelor art. 15 alin. (2) din Constituție, respectiv a principiului neretroactivității și a principiului aplicării imediate a legii noi, în acord și cu jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

27. Or, operațiunile juridice de identificare, interpretare și aplicare a unui text legal incident într-o speță țin de atributul exclusiv al autorității administrative competente (în cauză, ANC) și al instanței judecătorești învestite cu soluționarea cererilor în materie de cetățenie, Curtea Constituțională neavând nicio competență în aceste privințe. Totodată, părțile nemulțumite de soluția instanței judecătorești competente au la dispoziție calea de atac prevăzută de art. 19 alin. (4) din Legea nr. 21/1991, iar în cazul unei practici judiciare neunitare sau divergente, așa cum susțin autorii excepției, revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, și nu Curții Constituționale, să își exercite rolul constituțional prevăzut de art. 126 alin. (3) din Legea fundamentală pentru a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 393 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 25 august 2020, paragraful 25).

28. În concluzie, având în vedere că în cauză critica de neconstituționalitate a prevederilor art. XIV alin. (2) raportate la art. I pct. 15 din Legea nr. 14/2025 vizează, în realitate, modalitatea de interpretare și aplicare a acestor texte de către organele administrative competente și autoritatea judecătorească, în raport cu circumstanțele specifice fiecărui litigiu în care a fost invocată excepția, Curtea constată, în temeiul art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, că, astfel cum a fost formulată, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XIV alin. (2) raportate la art. I pct. 15 din Legea nr. 14/2025 pentru modificarea și completarea Legii cetățeniei române nr. 21/1991, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Mirela Arion, de Cristian Guțu, de Igor Friptu, de Dumitru Drețcari, de Nadejda Volina, de Viorica Andronachi, de Maxim Obadă, de Nicolae Tulei, de Dorina Butuc, de Oxana Orliogo și, respectiv, de Oleg Dremov în dosarele nr. 42.939/3/2024, nr. 29.149/3/2024, nr. 29.148/3/2024, nr. 41.495/3/2024, nr. 41.945/3/2024, nr. 30.961/3/2024, nr. 31.130/3/2024, nr. 31.136/3/2024, nr. 31.150/3/2024, nr. 33.017/3/2024 și, respectiv, nr. 42.368/3/2024 ale Tribunalului București — Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului București — Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 19 mai 2026. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent-șef, Claudia-Margareta Krupenschi

Sursă: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 24 iulie 2026, paginile 10-12.

Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.