Pe scurt

  • Interdicția de intrare în România, dispusă de Inspectoratul General pentru Imigrări sau de poliția de frontieră, rămâne neatinsă. Curtea Constituțională a respins contestarea ei ca inadmisibilă, fiindcă motivele invocate nu aveau legătură cu procesul aflat pe rol.
  • Regulile confirmate indirect: interdicția se poate dispune și fără o măsură de îndepărtare, iar pentru cei care au trecut ilegal sau au încercat să treacă fraudulos frontiera durata este de 5 ani.
  • Calea de atac este scurtă și precisă: 10 zile de la comunicare, la curtea de apel în raza căreia se află structura care a dispus măsura.
Act: Decizia Curții Constituționale nr. 764/2025
Publicat: M. Of. nr. 621 din 28 iulie 2026
Intră în vigoare: 28 iulie 2026

Un cetățean străin a cerut Curții Constituționale să înlăture regulile după care i se poate interzice intrarea în România, dar a construit argumentul pe un scenariu care nu se regăsea în dosarul lui. Curtea a respins excepția ca inadmisibilă, fără să o judece pe fond. Decizia nr. 764 din 11 decembrie 2025, publicată marți în Monitorul Oficial, este a doua din aceeași zi prin care Curtea refuză să analizeze o excepție pentru un viciu de construcție, după cea privind taxele judiciare de timbru din contenciosul administrativ. Ambele trimit la același reper de acum cincisprezece ani.

Textele atacate sunt două alineate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial nr. 421 din 5 iunie 2008. Primul, articolul 1063 alineatul (2), spune cine dispune interdicția de intrare și în ce situații. Al doilea, articolul 1064 alineatul (8), fixează durata pentru o categorie anume.

Autorul excepției, Alejandro Daniel Anton, a ridicat-o într-un dosar de contencios administrativ aflat pe rolul Curții de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, având ca obiect un litigiu privind regimul străinilor.

Efectele pe care le produce

Ce spun, concret, cele două texte. Articolul 1063 alineatul (2) prevede că interzicerea intrării în România se dispune de Inspectoratul General pentru Imigrări sau de organele poliției de frontieră și în situația în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare, precum și împotriva străinilor prevăzuți la articolul 8 alineatul (1) literele b) până la d) și la articolul 8 alineatul (2) literele a) până la b1), ori care nu îndeplinesc condițiile de la articolul 6 alineatul (1) litera h). Articolul 1064 alineatul (8) prevede că, în cazul străinilor care au trecut ilegal ori au încercat să treacă fraudulos frontiera de stat, durata interdicției de intrare este de 5 ani.

Argumentul autorului. El a susținut că textele încalcă egalitatea în fața legii, pentru că persoana expulzată nu poate beneficia de o serie de instituții din Codul de procedură penală: acordul de recunoaștere a vinovăției, procedura recunoașterii învinuirii, amânarea aplicării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și reducerea cu o treime a pedepsei. A mai spus că expulzarea unei persoane împotriva căreia se desfășoară un proces penal face imposibil accesul la un proces echitabil, procesul urmând să se desfășoare în lipsa inculpatului, fără respectarea principiilor nemijlocirii, contradictorialității și egalității armelor.

De ce nu a ajuns Curtea la fond. Pentru că dosarul în care s-a ridicat excepția era de contencios administrativ, nu penal. Curtea a constatat absența unei legături relevante între motivarea excepției și procesul pendinte, care are ca bază legală articolul 1063 alineatul (5), adică exact textul privind contestarea măsurii. Autorul a dedus neconstituționalitatea pornind de la o situație ipotetică: aceea în care persoana expulzată ar avea calitatea de inculpat într-un proces penal aflat pe rolul instanțelor din România.

Supozițiile nu răstoarnă prezumția de constituționalitate. Curtea reia, din Decizia nr. 678 din 29 septembrie 2020, paragraful 129, regula potrivit căreia criticile de neconstituționalitate trebuie să vizeze acte, fapte sau conduite actuale și determinate. Simplele supoziții nu intră în sfera controlului de constituționalitate. Temeiul respingerii este articolul 29 alineatul (1) din Legea nr. 47/1992, care cere ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Calea de atac, reamintită de Curte. Chiar în motivarea respingerii, Curtea citează articolul 1063 alineatul (5): măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de străin în termen de 10 zile de la comunicare, la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus măsura. Este informația cu cea mai directă utilitate practică din toată decizia.

Nicio autoritate sesizată nu a răspuns. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. Singura poziție exprimată în afara instanței de sesizare a fost a Ministerului Public, care a cerut tot respingerea ca inadmisibilă. Curtea de Apel București, spre deosebire de situația din celelalte dosare ale zilei, și-a exprimat opinia: a apreciat excepția drept neîntemeiată.

Ce s-a schimbat față de situația anterioară

În drept, nimic. Textele rămân în vigoare, iar Curtea nu s-a pronunțat asupra conformității lor cu Constituția. Interdicția de intrare se dispune mai departe în aceleași condiții, iar durata de 5 ani pentru trecerea ilegală a frontierei rămâne neschimbată.

Ce se clarifică este o chestiune de strategie procesuală. Excepția de neconstituționalitate nu poate fi folosită ca să conteste, într-un dosar administrativ, consecințe pe care textul le-ar avea într-un eventual dosar penal. Legătura cu cauza aflată pe rol nu este o formalitate, ci o condiție de admisibilitate: dacă motivarea privește o altă materie decât cea în care se judecă procesul, Curtea nu intră în analiză.

A doua clarificare privește raportarea la situații ipotetice. Un text nu devine neconstituțional pentru că, într-o combinație de împrejurări care nu s-a produs încă, ar putea genera un rezultat inechitabil. Critica trebuie să privească fapte actuale și determinate.

Merită observat că ambele decizii de inadmisibilitate publicate în aceeași zi se sprijină pe același reper, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, care a fixat cele trei elemente ale oricărei excepții: textul contestat, textul constituțional invocat și motivarea relației de contrarietate dintre ele. Diferă doar elementul care a lipsit: acolo motivarea însăși, aici legătura ei cu procesul.

Avantaje și dezavantaje

Ce aduce bun

  • Decizia reamintește expres termenul și instanța pentru contestarea interdicției de intrare: 10 zile de la comunicare, la curtea de apel competentă teritorial.
  • Delimitează clar ce se poate discuta într-un dosar de contencios administrativ și ce nu, ceea ce ajută la construirea corectă a unei excepții viitoare.
  • Confirmă că un text nu poate fi atacat pe baza unor consecințe ipotetice, ceea ce protejează stabilitatea normelor de contestări speculative.
  • Soluția a fost luată cu unanimitate de voturi, fără opinie separată.
  • Respingerea ca inadmisibilă nu se pronunță asupra fondului, deci nu blochează o excepție viitoare ridicată în dosarul potrivit și motivată corespunzător.

Ce rămâne o problemă

  • Problema ridicată de autor rămâne fără răspuns: dacă expulzarea în timpul unui proces penal afectează sau nu dreptul la un proces echitabil, Curtea nu a analizat.
  • De la sesizare, în martie 2020, până la publicare, în iulie 2026, au trecut peste șase ani, pentru o soluție care nu atinge fondul.
  • Niciuna dintre autoritățile sesizate, nici Guvernul, nici Avocatul Poporului, nici președinții celor două Camere, nu a transmis punct de vedere, deși legea prevede comunicarea încheierii tocmai în acest scop.
  • Durata fixă de 5 ani pentru trecerea ilegală a frontierei nu admite, din textul citat, nicio individualizare în funcție de circumstanțe, iar acest aspect nu a fost examinat.
  • Termenul de 10 zile pentru contestare este scurt pentru o persoană aflată în afara țării sau fără asistență juridică, iar decizia nu discută acest aspect.

Sfaturi utile

  1. Dacă primiți o decizie de interzicere a intrării în România, calculați imediat termenul: aveți 10 zile de la comunicare ca să o contestați, potrivit articolului 1063 alineatul (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002.
  2. Contestația se depune la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus măsura, nu la orice instanță.
  3. Rețineți că interdicția se poate dispune și dacă nu ați făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare. Absența unei expulzări nu înseamnă absența unei interdicții.
  4. Dacă interdicția vine în urma trecerii ilegale sau a încercării de trecere frauduloasă a frontierei, durata prevăzută de lege este de 5 ani.
  5. Dacă ridicați o excepție de neconstituționalitate, verificați întâi dacă textul atacat este chiar temeiul juridic al cauzei în care vă aflați. Fără această legătură, excepția este inadmisibilă.
  6. Nu construiți critica pe un scenariu care nu s-a produs. Curtea cere fapte actuale și determinate, nu supoziții.
  7. Dacă aveți în paralel un proces penal în România, discutați cu avocatul consecințele procedurale ale îndepărtării de pe teritoriu în acel dosar, nu în cel administrativ.
  8. Păstrați dovada comunicării deciziei de interdicție. De la acea dată curge termenul de 10 zile.

Întrebări frecvente

Curtea a spus că interdicția de intrare este constituțională?
Nu. A respins excepția ca inadmisibilă, adică nu a analizat fondul. Textele nu au fost nici validate, nici invalidate.
Cine poate dispune interzicerea intrării în România?
Inspectoratul General pentru Imigrări sau organele poliției de frontieră, potrivit articolului 1063 alineatul (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002.
Se poate dispune interdicția fără o măsură de îndepărtare?
Da. Textul prevede expres că măsura se dispune și în situația în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare.
Cât durează interdicția pentru trecerea ilegală a frontierei?
5 ani, potrivit articolului 1064 alineatul (8), pentru străinii care au trecut ilegal ori au încercat să treacă fraudulos frontiera de stat.
Cum contest decizia de interzicere a intrării?
În termen de 10 zile de la comunicare, la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus măsura, potrivit articolului 1063 alineatul (5).
De ce a fost respinsă excepția?
Pentru că nu avea legătură cu soluționarea cauzei, cerință prevăzută de articolul 29 alineatul (1) din Legea nr. 47/1992. Dosarul era de contencios administrativ, iar motivarea privea instituții din Codul de procedură penală, într-o situație care nu se produsese.
Ce înseamnă că motivarea se baza pe o situație ipotetică?
Autorul a pornit de la ipoteza că persoana expulzată ar fi inculpat într-un proces penal în România și nu ar putea beneficia de anumite proceduri. Curtea a reținut că simplele supoziții nu răstoarnă prezumția de constituționalitate și nu intră în sfera controlului.
Se poate ridica din nou aceeași excepție?
Da, dacă este ridicată într-un dosar în care textele criticate chiar constituie temeiul juridic al cauzei și dacă motivarea privește acel proces.

Textul original al actului normativ

Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial

M. Of. nr. 621 din 28 iulie 2026 16 pagini PDF, 110 KB actul începe la pagina 7

Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul

Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.

Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului

DECIZIA nr. 764 din 11 decembrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1063 alin. (2) și ale art. 1064 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

EMITENT: Curtea Constituțională

Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 28 iulie 2026

Elena-Simina Tănăsescu — președinte
Asztalos Csaba-Ferenc — judecător
Mihai Busuioc — judecător
Mihaela Ciochină — judecător
Dacian-Cosmin Dragoș — judecător
Dimitrie-Bogdan Licu — judecător
Gheorghe Stan — judecător
Cristina Cătălina Turcu — magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruța Dărângă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1063 alin. (2) și ale art. 1064 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Alejandro Daniel Anton în Dosarul nr. 4.318/2/2019 al Curții de Apel București — Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 559D/2020.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, arătând că autorul nu formulează critici care să reprezinte veritabile motive de neconstituționalitate, ci vizează modificarea și completarea dispozițiilor legale criticate, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale, intrând în atribuțiile legiuitorului. De asemenea, susținerile autorului privesc modul de aplicare a legii în situația sa particulară, chestiune care intră în competența de soluționare a instanței care analizează fondul, nefiind indicată o contradicție reală și directă între textul legal și cele constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 10 martie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 4.318/2/2019, Curtea de Apel București — Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1063 alin. (2) și ale art. 1064 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Excepția a fost ridicată de Alejandro Daniel Anton într-o cauză având ca obiect un litigiu privind regimul străinilor.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că textele de lege criticate aduc atingere principiului egalității în fața legii, deoarece persoana expulzată nu poate beneficia de toate dispozițiile prevăzute de Codul de procedură penală (acordul de recunoaștere a vinovăției, procedura privind recunoașterea învinuirii, instituția amânării aplicării pedepsei, instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere, precum și procedura recunoașterii învinuirii ce determină posibilitatea de a beneficia de reducerea cu o treime a pedepsei de care beneficiază persoanele care se află pe teritoriul României). A permite expulzarea unei persoane de pe teritoriul României în condițiile în care împotriva acelei persoane se desfășoară un proces penal determină imposibilitatea de acces la un proces echitabil, având în vedere desfășurarea acestuia în lipsa inculpatului, fără a se respecta principiul nemijlocirii, contradictorialității și egalității armelor. Restrângerea dreptului la libertatea de circulație nu este proporțională cu măsura interzicerii intrării în România, în condițiile în care conduce la încălcarea drepturilor fundamentale menționate.

6. Curtea de Apel București — Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1063 alin. (2) și ale art. 1064 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul cuprins:

— Art. 1063 alin. (2) — Dispunerea măsurii de interzicere a intrării în România „(2) Interzicerea intrării în România se dispune, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, de Inspectoratul General pentru Imigrări sau de organele poliției de frontieră și în situația în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare, precum și împotriva străinilor prevăzuți la art. 8 alin. (1) lit. b)-d) și art. 8 alin. (2) lit. a)-b1) sau care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. h).”

— Art. 1064 alin. (8): Stabilirea duratei interdicției de intrare „(8) În cazul străinilor care au trecut ilegal ori au încercat să treacă fraudulos frontiera de stat, durata interdicției de intrare este de 5 ani.”

11. În opinia autorului excepției, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 15 — Universalitatea, art. 16 — Egalitatea în drepturi, art. 21 — Accesul liber la justiție, art. 53 — Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Totodată, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituție prin raportare la prevederile constituționale corespondente, sunt invocate și exigențele art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a statuat că orice excepție de neconstituționalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă și intrinsecă, ce va cuprinde 3 elemente, și anume: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. Totodată, Curtea a reținut că nu poate analiza conformitatea unor acte normative cu Constituția în absența unei legături relevante între excepția de neconstituționalitate ridicată și procesul pendinte (a se vedea Decizia nr. 507 din 13 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 23 martie 2022, paragraful 24).

13. Aplicând aceste considerente în cauza de față, Curtea observă că excepția este ridicată într-o cauză având ca obiect „litigiu privind regimul străinilor”, cauză de contencios administrativ, iar nu penală. Curtea reține, de asemenea, că motivarea, în sine, a excepției, ca element constitutiv al acesteia, ar trebui să rezulte din dinamica textelor criticate și a prevederilor din Constituție pretins încălcate. Curtea constată însă absența unei legături relevante între motivarea excepției de neconstituționalitate, ca element constitutiv al acesteia, și procesul pendinte care are ca bază legală art. 1063 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, potrivit căruia măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură. Autorul excepției deduce neconstituționalitatea dispozițiilor supuse controlului pornind de la o situație ipotetică, și anume aceea în care persoana expulzată ar avea calitatea de inculpat într-un proces penal aflat pe rolul instanțelor din România și nu ar putea beneficia de anumite prevederi ale Codului de procedură penală.

14. În jurisprudența sa Curtea a reținut că anumite supoziții nu se constituie în motive de neconstituționalitate apte să răstoarne prezumția de constituționalitate a normei juridice. Așadar, criticile de neconstituționalitate trebuie să vizeze acte/fapte/conduite actuale și determinate pentru a susține neconstituționalitatea normei juridice, iar simplele supoziții nu pot viza sfera controlului de constituționalitate (a se vedea Decizia nr. 678 din 29 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 946 din 15 octombrie 2020, paragraful 129). Din această perspectivă, a lipsei de legătură a motivării excepției care se bazează pe o situație ipotetică cu procesul pendinte, Curtea reține că excepția nu are legătură cu soluționarea cauzei, contrar prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel că urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

15. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1063 alin. (2) și ale art. 1064 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Alejandro Daniel Anton în Dosarul nr. 4.318/2/2019 al Curții de Apel București — Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București — Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 11 decembrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu

Sursă: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 28 iulie 2026, p. 7-8.

Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.