In breve
- Due cittadini hanno chiesto alla Corte costituzionale di ampliare la categoria delle persone aventi diritto alle misure del decreto-legge n. 118/1990, l’atto che indennizza i perseguitati politici del regime comunista, i deportati e i prigionieri.
- La Corte ha respinto la richiesta come inammissibile: le censure non riguardavano un conflitto tra legge e Costituzione, ma l’assenza di una soluzione legislativa, cioè l’inclusione di una categoria ulteriore di beneficiari.
- L’argomento di principio: definire le categorie di beneficiari è una scelta del legislatore, e il controllo di costituzionalità non può diventare uno strumento di integrazione della legge.
Pubblicato: Gazzetta Ufficiale n. 659 del 10 agosto 2026
In vigore dal: 10 agosto 2026
La legge del 1990 che indennizza le vittime della repressione comunista elenca in modo tassativo chi ha diritto al denaro. Due persone del distretto di Alba hanno sostenuto in giudizio che l’elenco è troppo stretto e che la loro situazione è simile a quella degli inclusi. La Corte costituzionale ha risposto che non può scrivere la legge al posto del Parlamento. La decisione n. 239 del 12 marzo 2026 è stata pubblicata nella Gazzetta Ufficiale n. 659 del 10 agosto 2026 e definisce due fascicoli riuniti, provenienti dal Tribunale di Alba. È la terza decisione della Corte pubblicata nella stessa Gazzetta, accanto a quella sul rinvio dell’aumento del punto pensione, tutte e tre a conferma dei limiti del controllo di costituzionalità in materia di diritti economici.
Il testo censurato è l’articolo 1, comma (2), lettera b), del decreto-legge n. 118/1990 sul riconoscimento di diritti alle persone perseguitate per motivi politici dalla dittatura instaurata a partire dal 6 marzo 1945, nonché a quelle deportate all’estero o fatte prigioniere. Gli autori dell’eccezione sono Viorica Sicoe e Vasile Goia, in due cause davanti al Tribunale di Alba, riunite d’ufficio dalla Corte.
Un dettaglio processuale dice molto sulla durata di questi contenziosi: il magistrato assistente ha riferito che uno degli autori era nel frattempo deceduto, senza che fosse stata formulata alcuna domanda di chiamata in causa di un erede. Le rimessioni risalgono a settembre e novembre 2021, la decisione è arrivata a marzo 2026 e la pubblicazione ad agosto 2026.
Il rappresentante del Pubblico Ministero ha chiesto il rigetto per infondatezza, spiegando che la legge riguarda una categoria rilevante alla luce degli effetti giuridici delle trattative di armistizio avviate dallo Stato romeno il 23 agosto 1944, e che la scelta del legislatore riflette il protrarsi della prigionia di romeni presso l’Unione Sovietica anche dopo l’accordo di armistizio del 12 settembre 1944.
Gli effetti che produce
L’elenco dei beneficiari resta esattamente com’è. Nessuna categoria nuova viene aggiunta. Chi non rientra nel testo attuale del decreto-legge n. 118/1990 non acquisisce diritti con questa decisione.
La Corte ha qualificato la richiesta come di politica legislativa, non di costituzionalità. Le censure riguardavano la limitazione dell’ambito di applicazione della norma, ritenendo gli autori che il legislatore avrebbe dovuto includere altre persone in situazioni da loro giudicate simili. Ciò equivale ad aggiungere una soluzione legislativa assente dalla norma censurata.
Il limite è espresso nella legge, non solo nella giurisprudenza. Ai sensi dell’articolo 2, comma (3), della legge n. 47/1992, la Corte si pronuncia soltanto sulla costituzionalità degli atti per i quali è stata adita, senza poter modificare o integrare le disposizioni sottoposte a controllo. La Corte ha richiamato in tal senso la decisione n. 438/2011.
La via rimasta è quella parlamentare. Se si ritiene che la platea dei beneficiari vada allargata, la soluzione non è l’eccezione di incostituzionalità ma la modifica del decreto-legge. La Corte non può supplire all’assenza di una norma.
Che cosa cambia rispetto alla situazione precedente
In diritto non cambia nulla. Trattandosi di decisione di inammissibilità, non produce effetti sul testo censurato, che resta in vigore così com’è.
Ciò che si chiarisce è la natura di questo tipo di richiesta. Una censura che rimprovera alla legge non ciò che dice ma ciò che non dice, cioè l’omissione di una categoria, non è una censura di costituzionalità nel senso del controllo esercitato dalla Corte. La distinzione rileva per ogni controversia che invochi un trattamento differente tra categorie di beneficiari di misure riparatorie.
La Corte non ha esaminato se la situazione invocata dagli autori sia davvero simile a quella disciplinata dal testo. Non vi è giunta, perché la questione è stata qualificata come rientrante nella competenza dell’autorità legislativa, nel senso della modifica e integrazione delle disposizioni di legge.
Vantaggi e svantaggi
Che cosa porta di buono
- Traccia un confine chiaro e verificabile tra controllo di costituzionalità e attività legislativa, utile ben oltre questo caso.
- Evita che il giudice costituzionale crei, per via giurisprudenziale, categorie di beneficiari con impatto di bilancio indeterminato.
- Conferma che il legislatore può delimitare le categorie di persone aventi diritto a misure riparatorie, secondo criteri storici e giuridici da lui stabiliti.
- Offre una risposta esplicita, e quindi prevedibile, per controversie analoghe pendenti davanti ai giudici.
Che cosa porta di negativo
- Chi si ritiene leso resta senza rimedio pratico: la via giudiziaria è chiusa, quella legislativa dipende dalla volontà del Parlamento.
- La durata del procedimento, quasi cinque anni dalla rimessione alla pubblicazione, è difficilmente giustificabile per un gruppo di ricorrenti in larga parte anziani. Uno degli autori è deceduto nel frattempo.
- La Corte non si pronuncia sul merito del confronto invocato, quindi non dice se le situazioni siano o meno simili, lasciando la discussione senza riferimento.
- La pubblicazione a cinque mesi dalla pronuncia ritarda ulteriormente il chiarimento per i fascicoli pendenti.
- La decisione non segnala al Parlamento la questione sollevata, benché il meccanismo delle decisioni di inammissibilità consenta talvolta osservazioni di questo tipo.
Consigli pratici
- Se chiedete diritti in base al decreto-legge n. 118/1990, verificate anzitutto se la vostra situazione rientra nelle lettere dell’articolo 1 così come sono scritte. L’interpretazione estensiva per analogia non ha prospettive.
- Non fondate la domanda sull’idea che la legge dovrebbe includere altre categorie. La Corte ha detto esplicitamente che si tratta di un argomento di politica legislativa, non di incostituzionalità.
- Se il vostro problema è la prova dei fatti (periodo di prigionia, deportazione, persecuzione), è lì che si combatte la battaglia utile, davanti al giudice di merito, con documenti e testimoni, non davanti alla Corte costituzionale.
- Se il titolare del diritto muore in corso di causa, chiedete la chiamata in causa degli eredi. In uno dei fascicoli qui definiti tale domanda non è stata formulata.
- Per ampliare le categorie di beneficiari, l’unica strada è una proposta di legge. Le petizioni alle commissioni parlamentari competenti sono lo strumento adeguato, non l’eccezione di incostituzionalità.
Domande frequenti
Che cosa chiedevano gli autori dell’eccezione?
Perché l’eccezione è stata respinta come inammissibile?
Cambia qualcosa per gli attuali beneficiari?
Chi può ampliare la categoria dei beneficiari?
La decisione afferma che le situazioni invocate non sono simili?
Testo originale dell’atto normativo
Il testo che segue è riprodotto in rumeno, forma ufficiale di pubblicazione.
Mostra il testo integraleNascondi il testo integrale
DECIZIA Nr. 239 din 12 martie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri
EMITTENTE: CORTE COSTITUZIONALE DELLA ROMANIA
Pubblicato in: GAZZETTA UFFICIALE n. 659 del 10 agosto 2026
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ D E C I Z I A Nr. 239 din 12 martie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri Elena-Simina Tănăsescu
— președinte Asztalos Csaba-Ferenc
— judecător Mihai Busuioc
— judecător Mihaela Ciochină
— judecător Cristian Deliorga
— judecător Dacian-Cosmin Dragoș
— judecător Dimitrie-Bogdan Licu
— judecător Gheorghe Stan
— judecător Valentina Bărbățeanu
— magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, excepție ridicată de Viorica Sicoe în Dosarul nr. 1.991/107/2021 al Tribunalului Alba — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.984D/2021.
2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 3.439D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi legale, excepție ridicată de Vasile Goia în Dosarul nr. 1.990/107/2021 al aceleiași instanțe.
4. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent menționează că autorul excepției de neconstituționalitate a decedat, dar nu a fost formulată nicio cerere de introducere în cauză a vreunui moștenitor.
5. Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate din dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea acestora. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura propusă. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 3.439D/2021 la Dosarul nr. 2.984D/2021, care a fost primul înregistrat.
6. Cauza fiind în stare de judecată, Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că legea are în vedere o categorie de persoane relevantă prin prisma efectelor juridice ale tratativelor de armistițiu cu aliații începute de către statul român din data de 23 august 1944. Intră în atribuțiile legiuitorului să stabilească anumite categorii de persoane care pot beneficia de anumite drepturi ca urmare a persecuțiilor, deportării sau prizonieratului, opțiunea legiuitorului reflectând starea de menținere a prizonieratului românilor de către Uniunea Sovietică chiar și în contextul încheierii, la data de 12 septembrie 1944, a acordului de armistițiu. C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
7. Prin încheierile nr. 417/CAF din 28 septembrie 2021 și nr. 501/CAF din 4 noiembrie 2021, pronunțate în Dosarul nr. 1.991/107/2021 și, respectiv, în Dosarul nr. 1.990/107/2021, Tribunalul Alba — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. Excepția a fost ridicată de Viorica Sicoe și, respectiv, de Vasile Goia în cauze având ca obiect soluționarea unor contestații împotriva deciziilor de respingere a cererilor formulate de aceștia în vederea acordării drepturilor acordate de decretul-lege menționat persoanelor persecutate politic și urmașilor acestora.
8. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile legale criticate condiționează obținerea drepturilor reparatorii de împrejurarea ca prizonieratul să fi fost constituit de partea sovietică, excluzând persoanele constituite în prizonieri de către armata germană, deși aceștia se aflau într-o situație similară. Această condiționare ar institui o diferențiere nejustificată între persoane aflate în situații comparabile, generând o formă de discriminare. Autorii excepției consideră că stabilirea datei de 23 august 1944 ca moment determinant, precum și condiția ca prizonieratul să fi fost constituit de partea sovietică nu au o bază constituțională și conduc la excluderea nejustificată a unor persoane de la beneficiul măsurilor reparatorii.
9. Tribunalul Alba — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că ține de competența exclusivă a legiuitorului modalitatea de a stabili întinderea actelor normative, inclusiv prin stabilirea concretă a categoriei beneficiarilor unui decret având ca obiect acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.
10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. C U R T E A, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 1 alin. (2) lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1208 din 10 decembrie 2020, care au următorul conținut normativ: „(2) De aceleași drepturi beneficiază și persoana care: (…) b) a fost constituită în prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori, fiind constituită ca atare, înainte de această dată, a fost reținută în captivitate după încheierea armistițiului, indiferent de locul reținerii.”
14. Drepturile la care se referă textul de lege criticat sunt enumerate în art. 1 alin. (1) lit. a)-f) din același act normativ, potrivit căruia constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice, s-a aflat în anumite situații, expres menționate.
15. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor art. 16 — Egalitatea în drepturi din Constituție, astfel cum acestea se interpretează, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituție, prin prisma art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și a art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textul de lege criticat stabilește că este considerată vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, a fost constituită în prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori, fiind constituită ca atare, înainte de această dată, a fost reținută în captivitate după încheierea armistițiului, indiferent de locul reținerii. Autorii excepției susțin, în esență, că acest drept ar trebui recunoscut și persoanelor care au fost constituite în prizonieri de către partea germană anterior momentului 6 martie 1945.
17. Curtea observă că susținerile autorilor nu vizează conținutul normativ propriu-zis al textului de lege, sub aspectul clarității, previzibilității sau coerenței sale interne, și nici nu pun în discuție existența unei contradicții între dispozițiile art. 1 alin. (2) lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990 și prevederi constituționale determinate, în sensul unui conflict normativ direct. Excepția nu urmărește eliminarea unui viciu de constituționalitate al dispozițiilor legale criticate, ci includerea unei categorii suplimentare de beneficiari ai măsurilor reparatorii. Aceasta nu se întemeiază pe contrarietatea dispozițiilor legale atacate cu prevederile ori principiile constituționale, ci vizează aspecte ce țin de domeniul competenței autorității legiuitoare, în sensul modificării și completării prevederilor legale.
18. Curtea observă că, în realitate, criticile exprimate privesc limitarea sferei de aplicare a normei, autorii excepției considerând că legiuitorul ar fi trebuit să includă în categoria beneficiarilor și alte persoane aflate în situații pe care le apreciază ca fiind similare celor reglementate de textul criticat. Se urmărește astfel extinderea domeniului de aplicare al dispozițiilor legale supuse controlului, prin adăugarea unei soluții legislative care nu se regăsește în norma criticată. Or, stabilirea categoriilor de beneficiari ai unor drepturi de natură legală reprezintă o opțiune a legiuitorului, controlul de constituționalitate neputând fi transformat într-un instrument de completare a legii.
19. Curtea reține, în consecință, că susținerile autorilor excepției de neconstituționalitate urmăresc completarea prevederilor legale criticate prin adăugarea unei noi categorii de beneficiari ai drepturilor acordate prin decretul-lege în discuție, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale, întrucât, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului” (a se vedea Decizia nr. 438 din 7 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011).
20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, excepție ridicată de Viorica Sicoe în Dosarul nr. 1.991/107/2021 al Tribunalului Alba — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență și de Vasile Goia în Dosarul nr. 1.990/107/2021 al aceleiași instanțe. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Alba — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 12 martie 2026. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu
Questo articolo ha carattere puramente informativo e non costituisce consulenza legale. Per situazioni specifiche, consultare un avvocato o un consulente fiscale autorizzato.