Pe scurt
- Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă o excepție prin care se cerea anularea regulii actuale privind termenul de contestație la executare silită.
- Practic, nimic nu se schimbă: termenul de 15 zile pentru contestație rămâne calculat de la primirea încheierii de încuviințare, a somației, sau de la data la care debitorul a luat cunoștință de primul act de executare.
- Decizia e definitivă și general obligatorie, deci închide definitiv această linie de contestare a textului de lege.
Publicat: M. Of. nr. 654 din 7 august 2026
Pronunțată: 5 martie 2026
Curtea Constituțională a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate ridicată împotriva regulii care stabilește când începe să curgă termenul de contestație la executare silită. Decizia nr. 211/2026, publicată în Monitorul Oficial la aproape cinci luni de la pronunțare, confirmă textul actual al art. 715 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă și închide o cale de atac deschisă în 2021 de o debitoare care contesta modul în care instanțele calculează acest termen, inclusiv în situații sensibile precum poprirea pensiei pentru limită de vârstă.
Cazul a pornit de la o contestație la executare respinsă de instanțe ca tardivă. Autoarea excepției a susținut că legea nu definește suficient de clar momentul „luării la cunoștință de primul act de executare”, lăsând loc unor interpretări diferite de la un dosar la altul, cu consecințe dramatice pentru cei care contestă executarea cu întârziere. Curtea a considerat însă că problema semnalată ține de aplicarea legii de către instanțe în cazuri concrete, nu de neconstituționalitatea textului însuși — iar acest tip de critică nu intră în competența Curții Constituționale.
Efectele pe care le produce
Pentru cei aflați în executare silită, decizia nu schimbă nimic în calculul termenelor: regula rămâne cea din Codul de procedură civilă, aplicată de instanțe exact ca până acum. Efectul real e altul: se elimină definitiv orice speranță de a contesta acest text pe cale constituțională, iar instanțele nu vor mai trebui să analizeze argumente similare invocate ca excepție de neconstituționalitate — vor putea respinge direct astfel de cereri, referindu-se la această decizie.
Pentru avocați și practicieni, decizia confirmă că orice contestație la executare depusă după expirarea celor 15 zile de la primul act de executare cunoscut riscă respingerea ca tardivă, fără posibilitatea de a invoca neclaritatea legii ca argument de neconstituționalitate. Este a doua decizie recentă a Curții, publicată în aceeași perioadă, care confirmă stabilitatea unor termene legale importante pentru cetățeni — vezi și decizia prin care CCR a confirmat termenele de răspuns la cererile de informații publice. O altă decizie din aceeași ediție a Monitorului Oficial, Decizia CCR nr. 214/2026, confirmă că hotărârile din contestațiile la executare silită rămân, ca regulă, fără drept de recurs. Tot pe zona relației dintre creditori și debitori, Decizia CCR nr. 807/2025 confirmă un alt mecanism important pentru cei aflați în dificultate financiară, darea în plată a locuinței pentru stingerea unui credit ipotecar.
Ce s-a schimbat față de situația anterioară
- Nimic în text: art. 715 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă rămâne neschimbat.
- Se închide o cale de atac: argumentul „legea e neclară cu privire la acest termen” nu mai poate fi folosit ca excepție de neconstituționalitate în alte dosare.
- Jurisprudență confirmată: Curtea reafirmă, cu trimitere la decizii anterioare (nr. 188/2015, nr. 504/2014), că interpretarea legii de către instanțe nu poate fi atacată pe calea controlului de constituționalitate.
Avantaje și dezavantaje
Ce aduce bun
- Predictibilitate: regula termenului de 15 zile rămâne stabilă, fără riscul unei schimbări bruște de jurisprudență.
- Instanțele pot respinge mai rapid contestații întemeiate pe același argument, deja tranșat.
Ce rămâne o problemă
- Momentul exact al „luării la cunoștință de primul act de executare” rămâne, în practică, o chestiune de interpretare de la caz la caz, exact ce reclama autoarea excepției.
- Persoanele fără pregătire juridică rămân vulnerabile la pierderea termenului de 15 zile din cauza neclarității practice a momentului de referință.
Sfaturi utile
- Dacă ai un cont sau venit poprit: verifică imediat data la care ai aflat de poprire (extras de cont, notificare bancă, discuție cu angajatorul) — de acolo începe termenul de 15 zile pentru contestație.
- Dacă primești o somație sau o încheiere de încuviințare a executării: termenul curge de la data primirii acestora, nu de la data popririi efective.
- Nu aștepta să „fii sigur” de toate detaliile: dacă ai dubii, depune contestația în interiorul celor 15 zile de la primul semnal (somație, poprire, notificare) — poți completa motivele ulterior, dar termenul de depunere nu se poate prelungi.
- Consultă un executor judecătoresc sau un avocat imediat ce afli de un act de executare, mai ales dacă venitul poprit e o pensie sau un cont folosit rar.
Întrebări frecvente
Ce a decis Curtea Constituțională?
De când curge termenul de 15 zile pentru contestația la executare?
De ce a fost respinsă excepția, dacă problema semnalată era reală?
Mai poate fi contestat acest text de lege pe cale constituțională?
Ce fac dacă am pierdut deja termenul de 15 zile?
Aceeași logică, de a nu interveni în opțiunile legiuitorului privind drepturile salariale suplimentare, se regăsește și în decizia prin care CCR a menținut condiția salariului din 2022 pentru sporul de risc al sanitar-veterinarilor.
Textul original al actului normativ
Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului
DECIZIA nr. 211 din 5 martie 2026
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 715 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă
EMITENT: CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 654 din 7 august 2026
Elena-Simina Tănăsescu
– președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
– judecător
Mihai Busuioc
– judecător
Mihaela Ciochină
– judecător
Dacian Cosmin Dragoș
– judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
– judecător
Gheorghe Stan
– judecător
Ioana-Laura Paris
– magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 715 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Ecaterina Luminița Andronic în Dosarul nr. 14.000/301/2019 al Tribunalului București – Secția a III-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.701D/2021.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate deoarece se critică neclaritatea legii prin raportare la modalitatea în care aceasta este aplicată de către instanțele judecătorești.
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Decizia civilă nr. 958 A din 31 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 14.000/301/2019, Tribunalul București – Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 715 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă . Excepția a fost invocată de Ecaterina Luminița Andronic în faza de apel a unei cauze având ca obiect soluționarea unei contestații la executare prin care sa solicitat desființarea tuturor actelor și formelor de executare din cadrul dosarului de executare silită.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că norma criticată din materia executării silite are o redactare defectuoasă, care lasă loc unei interpretări variabile asupra momentului de la care începe să curgă termenul de contestație la executare, care nu poate fi determinat obiectiv. Pentru că nu există o definiție legală riguroasă a luării la cunoștință de primul act de executare, consecințele produse pot fi dramatice prin prisma rigorilor impuse unei contestații la executare. Făcând referire la cazul înființării unei popriri asupra unui cont ce nu este folosit în mod frecvent de către debitor, dar și la cazul în care venitul poprit este pensia pentru limită de vârstă, autoarea excepției apreciază că modalitatea de reglementare, în Codul de procedură civilă , a momentului luării la cunoștință de primul act de executare nu oferă garanții că dreptul persoanei de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, dar și a dreptului la un proces echitabil sunt protejate.
6.
Tribunalul București – Secția a III-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât în realitate este criticată aplicarea textului legal de către o instanță judecătorească. Deși este invocată neconstituționalitatea textului din perspectiva art. 21 din Constituție cu privire la accesul la instanță, analiza motivului de nelegalitate invocat din perspectiva interpretării susținute de autoare a făcut obiectul cercetării judecătorești de către instanța de fond. Textul art. 715 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu pune problema împiedicării analizei contestației la executare pe fond, nefiind afectat accesul la instanță prin reglementarea potrivit căreia momentul de la care începe curgerea termenului de contestare este cel în care se ia cunoștință de primele acte de executare.
7.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8.
Guvernul apreciază că excepția invocată este inadmisibilă întrucât, deși se susține în mod formal pretinsa încălcare a prevederilor art. 21 din Legea fundamentală , criticile formulate vizează, în principal, modul în care instanța de executare a aplicat în cauză dispozițiile art. 715 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă . Or, o excepție de neconstituționalitate care vizează exclusiv interpretarea sau aplicarea dispozițiilor legale nu intră în sfera de competență a Curții Constituționale, ci revine instanței judecătorești competența de a interpreta și aplica legea în raport cu situațiile de fapt deduse judecății. De asemenea, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și ca urmare a lipsei motivării, autoarea acesteia limitându-se la a susține că prevederile legale contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 , fără a motiva o asemenea apreciere.
9.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției , precum și Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
10.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale art. 1 alin. (2) , ale art. 2 , 3 , 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
11.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 715 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă , care au următorul conținut: „(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când: […] 3. debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație.“
12.
În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate prevederile constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice și în art. 21 – Accesul liber la justiție.
13.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că susținerile autoarei din cuprinsul cererii de sesizare a Curții nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate, ci elemente care țin de interpretarea și aplicarea legii în raport cu situațiile concrete supuse judecății, care excedează competenței instanței de contencios constituțional. Curtea Constituțională a reținut, în jurisprudența sa, că modalitatea de interpretare și aplicare a legii de către instanțele judecătorești nu poate constitui motiv de neconstituționalitate a textelor de lege criticate și, prin urmare, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte, ci este de competența instanței judecătorești învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. A răspunde criticilor în această situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituție , potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 188 din 31 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 12 iunie 2015, paragraful 18). De asemenea, Curtea Constituțională nu este competentă să controleze constituționalitatea unei interpretări date de o anumită instanță judecătorească textelor legale criticate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 15).
14.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al art. 1 – 3 , al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 715 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Ecaterina Luminița Andronic în Dosarul nr. 14.000/301/2019 al Tribunalului București – Secția a III-a civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a III-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 5 martie 2026.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Ioana-Laura Paris
–-
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.