Pe scurt
- Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția prin care un inculpat susținea că inspectorii care i-au întocmit procesul-verbal de constatare nu mai puteau fi audiați ca martori în procesul lui penal. Textele criticate din Codul de procedură penală rămân constituționale.
- Motivul, explicat de Curte: organul de constatare nu este organ de cercetare penală. Incompatibilitățile din art. 64 și art. 65 privesc judecătorii, procurorii și organele de cercetare penală, nu inspectorii care semnalează o suspiciune rezonabilă și întocmesc un proces-verbal.
- Practic, audierea inspectorului ca martor este o garanție, nu o încălcare a dreptului la un proces echitabil, pentru că tocmai ea permite apărării să îl interogheze pe cel care a scris actul. Decizia a fost luată cu unanimitate de voturi.
Publicat: M. Of. nr. 635 din 31 iulie 2026
Intră în vigoare: 31 iulie 2026
Un om trimis în judecată după un control al Gărzii Forestiere a încercat să scoată din dosar mărturiile inspectorilor care îl controlaseră, spunând că ei nu mai aveau dreptul să fie martori. Curtea Constituțională i-a răspuns că a confundat două categorii diferite de organe, iar textele de lege sunt constituționale. Decizia nr. 161 din 26 februarie 2026 a fost publicată în Monitorul Oficial abia pe 31 iulie 2026, în același val de decizii cu cea privind incompatibilitatea primarilor aflați în consiliile de administrație ale școlilor, semn al decalajului obișnuit dintre pronunțare și publicare.
Autorul excepției, Țîmbău Valerică, era judecat la Judecătoria Focșani pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată, într-un dosar deschis după un control la societatea pe care o reprezenta. Controlul fusese făcut de angajați ai Gărzii Forestiere Focșani și ai Ocolului Silvic Obștea Tulnici, iar aceștia au fost apoi audiați în proces în calitate de martori.
Apărarea a construit un raționament în lanț: procesul-verbal de constatare este primul act din dosar, cel care a pornit ancheta; cine îl întocmește ar fi, deci, un fel de organ de urmărire penală; iar organul de cercetare penală care a fost martor în cauză este incompatibil, potrivit art. 64 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 65 alin. (1) din Codul de procedură penală. Din această construcție ar rezulta că inspectorii nu mai puteau depune mărturie. Autorul a invocat și comparația cu materia contravențională, unde agentul constatator nu poate fi martor, plus hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 26 octombrie 1984, pronunțată în Cauza De Cubber împotriva Belgiei.
Curtea a respins excepția ca neîntemeiată, cu unanimitate de voturi, și a constatat că art. 61 alin. (1) lit. b), alin. (2) și (5), art. 64 alin. (1) lit. c), art. 65 alin. (1) și art. 114 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Argumentul central este simplu: organele de constatare din art. 61 nu desfășoară urmărire penală, atribuțiile lor se opresc înainte de începerea acesteia, iar art. 114 alin. (4) spune expres că persoanele care au întocmit procese-verbale în temeiul art. 61 și 62 pot fi audiate ca martori.
Efectele pe care le produce
Decizia este definitivă și general obligatorie de la data publicării, 31 iulie 2026. Nu modifică nicio literă din Codul de procedură penală, dar închide definitiv o linie de apărare folosită în dosarele care pornesc de la un control administrativ.
Cine este cercetat penal după un control al Gărzii Forestiere, al Gărzii de Mediu, al inspecției muncii, al organelor fiscale sau al oricărei alte structuri de control dintre cele enumerate la art. 61 nu mai poate cere înlăturarea declarațiilor inspectorilor pe motiv că aceștia ar fi incompatibili. Instanțele au acum un reper constituțional explicit pentru a respinge o astfel de cerere, fără să mai suspende judecata pentru sesizarea Curții.
Rămâne intactă, în schimb, orice apărare care atacă fondul mărturiei. Curtea nu a spus că inspectorul are dreptate în ce declară, ci doar că poate fi ascultat. Credibilitatea lui, coroborarea declarației cu celelalte probe, contradicțiile față de conținutul procesului-verbal și eventualul interes personal se discută în fața judecătorului de fond, ca la orice martor.
Un al doilea efect practic ține de statutul procesului-verbal de constatare. Curtea reamintește că, potrivit art. 61 alin. (5), acesta este act de sesizare a organelor de urmărire penală, nu mijloc de probă, și nu poate fi atacat în contencios administrativ. Constatările din el ajung în dosar tocmai prin audierea celor care l-au întocmit, cu întrebări din partea apărării, ceea ce respectă principiul contradictorialității.
Ce s-a schimbat față de situația anterioară
Regula de drept nu s-a schimbat. Ce s-a schimbat este soliditatea ei în practică: la seria de decizii care spuneau deja același lucru se adaugă acum una nouă, pronunțată în 2026 și publicată cu efect general obligatoriu.
Curtea a arătat că se pronunțase deja pe critici similare prin Decizia nr. 198 din 7 aprilie 2016, Decizia nr. 97 din 1 martie 2018 și Decizia nr. 243 din 19 aprilie 2018, toate de respingere. Pentru art. 114 alin. (3), conformitatea cu dreptul la un proces echitabil și cu dreptul la apărare fusese constatată prin Decizia nr. 763 din 28 noiembrie 2019. Concluzia din 2026 este formulată fără echivoc: nu au intervenit elemente noi, deci atât soluția, cât și considerentele deciziilor anterioare rămân valabile.
S-a clarificat și granița dintre cele două categorii de organe, acolo unde apărarea încercase să o șteargă. Organul de constatare observă și consemnează, în limitele competenței lui de control, apoi sesizează. Organul de cercetare penală strânge și evaluează probe. Regimul incompatibilităților a fost gândit pentru al doilea, ca să apere imparțialitatea anchetei, și nu se extinde prin analogie la primul.
Mai merită reținută și comparația respinsă implicit de Curte: faptul că în materie contravențională agentul constatator nu poate fi martor nu se transferă în penal, unde procesul-verbal are alt statut, iar legea prevede expres posibilitatea audierii.
În aceeași ediție a Monitorului Oficial a fost publicată și decizia prin care Curtea a confirmat că martorul amenințat poate rămâne doar cu un pseudonim, fără ca apărarea să primească date reale despre el, tot cu unanimitate de voturi.
Avantaje și dezavantaje
Ce aduce bun
- Aduce predictibilitate în dosarele penale pornite din controale administrative: cererile de înlăturare a mărturiei inspectorilor au acum un răspuns constituțional clar.
- Confirmă un mecanism favorabil apărării: dacă inspectorul este ascultat ca martor, el poate fi întrebat, contrazis și confruntat cu propriul proces-verbal, ceea ce nu s-ar putea face cu un simplu document depus la dosar.
- Menține separarea funcțiilor în procesul penal, pentru că exclude ideea că un organ de control ar putea prelua atribuții de urmărire penală.
- Reduce numărul de excepții ridicate fără șanse și, cu el, numărul de dosare suspendate în așteptarea unui răspuns de la Curte.
Ce aduce rău
- Diferența de tratament față de materia contravențională rămâne nerezolvată în plan legislativ, iar percepția de inechitate pe care ea o creează nu dispare printr-o decizie de respingere.
- Decizia nu spune nimic despre cât de mult poate cântări o astfel de mărturie în stabilirea vinovăției, deci echilibrul concret rămâne la aprecierea fiecărei instanțe.
- Publicarea la cinci luni de la pronunțare înseamnă că dosarele care așteptau acest reper au stat fără el în tot acest interval.
- Pentru inculpatul din cauza care a generat excepția, ca și pentru alții în situații identice, apărarea trebuie reconstruită de la zero, pe probe, după ani de proces.
Sfaturi utile
- Dacă ești cercetat penal după un control: nu construi apărarea pe incompatibilitatea inspectorilor. Curtea a răspuns de patru ori în același sens. Mută discuția pe conținutul procesului-verbal și pe ce anume poate confirma inspectorul din memorie proprie.
- Cere audierea explicită a celor care au semnat actul: este dreptul tău să îi interoghezi, iar art. 114 alin. (4) din Codul de procedură penală tocmai asta permite. O constatare rămasă doar pe hârtie este mai greu de combătut decât un martor care răspunde la întrebări.
- Verifică limitele competenței organului de control: procesul-verbal este valabil ca act de sesizare doar pentru fapte constatate în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege. Depășirea acestor limite este o critică de fond, care se poate valorifica în proces.
- Nu ataca procesul-verbal de constatare în contencios administrativ: art. 61 alin. (5) exclude expres această cale. Contestația se face în procesul penal, în fața judecătorului care judecă fondul.
- Dacă lucrezi într-un organ de control: scrie procesul-verbal știind că vei fi întrebat despre el sub jurământ. Notează sursa fiecărei constatări, ora, locul și persoanele prezente, pentru că exact aceste detalii se verifică la audiere.
Întrebări frecvente
A declarat Curtea neconstituțional vreun text prin această decizie?
Cine sunt organele de constatare de la art. 61 din Codul de procedură penală?
Poate inspectorul care a semnat procesul-verbal să fie audiat ca martor?
De ce nu se aplică incompatibilitatea prevăzută pentru organul de cercetare penală?
Ce valoare are procesul-verbal de constatare în procesul penal?
De ce în materie contravențională agentul constatator nu poate fi martor, iar aici da?
Ce decizii anterioare a invocat Curtea?
Cine a judecat cauza și cu ce majoritate?
Textul original al actului normativ
Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului
DECIZIA Nr. 161 din 26 februarie 2026
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 61 alin. (1) lit. b), alin. (2) și (5), ale art. 64 alin. (1) lit. c), ale art. 65 alin. (1) și ale art. 114 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală
EMITENT: CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 635 din 31 iulie 2026
Elena-Simina Tănăsescu — președinte
Asztalos Csaba-Ferenc — judecător
Mihai Busuioc — judecător
Mihaela Ciochină — judecător
Cristian Deliorga — judecător
Dimitrie-Bogdan Licu — judecător
Gheorghe Stan — judecător
Alina Oprișan — magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 61 alin. (1), (2) și (5), ale art. 64 alin. (1) lit. c) și alin. (2) și (3), ale art. 65 alin. (1)-(3) și ale art. 114 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Țîmbău Valerică în Dosarul nr. 13660/231/2017 al Judecătoriei Focșani — Secția penală și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.045D/2021.
2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 61 alin. (1) lit. a) și c), precum și ale art. 64 alin. (1) lit. c) și alin. (2) și (3) și ale art. 65 alin. (1)-(3) din Codul de procedură penală, argumentând că acestea nu au legătură cu cauza. Cu privire la dispozițiile art. 61 alin. (1) lit. b) și alin. (2) și (5), precum și ale art. 114 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției. Arată că prevederile art. 61 alin. (1) din același act normativ instituie obligația organelor de control de a întocmi procese-verbale de constatare atunci când există o suspiciune rezonabilă, ce trebuie dovedită de către organele de cercetare penală. De asemenea, textul criticat permite audierea persoanelor care întocmesc aceste procese-verbale, oferind o garanție a dreptului acuzatului de interogare a martorului. Acest lucru reprezintă o manifestare a dreptului la apărare și a prezumției de nevinovăție, asigurând, totodată, respectarea dreptului la un proces echitabil.
C U R T E A,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
4. Prin Încheierea din 30 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 13.660/231/2017, Judecătoria Focșani — Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 61 alin. (1), (2) și (5), ale art. 64 alin. (1) lit. c) și alin. (2) și (3), ale art. 65 alin. (1)-(3) și ale art. 114 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Țîmbău Valerică într-o cauză având ca obiect falsul în înscrisuri sub semnătură privată.
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, în esență, autorul acesteia susține că organele de constatare nu pot fi audiate în calitate de martori în cauză, fiind incompatibile, motivat de faptul că au întocmit procesul-verbal de constatare ca urmare a controlului efectuat la societatea pe care acesta o reprezintă. Apreciază că această concluzie se desprinde din analiza coroborată a dispozițiilor art. 55 alin. (1) și (6), ale art. 61 alin. (1), ale art. 64 alin. (1) lit. c), ale art. 65 alin. (1), ale art. 99 alin. (1), ale art. 100 alin. (1) și ale art. 114 alin. (4) din Codul de procedură penală. În opinia sa, acest aspect este contrar art. 21 alin. (3) din Constituție, având în vedere că, în materie contravențională, agentul constatator nu poate avea calitatea de martor. Totodată, face referire la hotărârea Curții de la Strasbourg, pronunțată la data de 26 octombrie 1984, în Cauza De Cubber împotriva Belgiei.
6. De asemenea, menționează că, spre deosebire de reglementarea anterioară — art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală din 1968 — dispozițiile art. 61 alin. (5) din Codul de procedură penală nu mai atribuie procesului-verbal încheiat de organul de constatare valoarea de mijloc de probă, ci pe aceea de act de sesizare a organelor de urmărire penală. Această modificare legislativă s-a impus din necesitatea respectării principiului contradictorialității în administrarea probelor, pentru a se da inculpatului posibilitatea de a combate cele consemnate în procesul-verbal. Întocmind proces-verbal cu privire la infracțiunile constatate în timpul exercitării atribuțiilor prevăzute de lege, agentul constatator acționează în calitate de organ de constatare, în temeiul art. 61 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală. Așadar, susține că, fiind organ de urmărire penală, este firesc să îi fie aplicabile dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. c) raportate la art. 65 alin. (1) din Codul de procedură penală, privitoare la incompatibilitatea organului de cercetare penală, care a fost expert sau martor în aceeași cauză.
7. Totodată, solicită Curții să constate că organul de cercetare penală nu este compatibil cu efectuarea actelor de cercetare penală dacă a fost expert sau martor în cauză. Arată că prevederi similare se regăseau și în legea procesual penală anterioară, respectiv art. 49 alin. 2 raportat la art. 48 alin. 1 lit. b)-i) din Codul de procedură penală din 1968, justificarea reglementării acestui caz de incompatibilitate fiind aceea că expertul și-a exprimat părerea în legătură cu anumite aspecte ale cauzei penale, iar persoana care a furnizat o probă într-o cauză penală să nu poată, ulterior, chiar ea să evalueze proba respectivă.
8. Judecătoria Focșani — Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Apreciază că organele de constatare pot fi audiate în calitate de martor, chiar dacă au semnat procesul-verbal în care s-a consemnat ce s-a constatat cu ocazia controlului efectuat. Mai mult, consideră că aceste organe de constatare nu au întocmit acte de cercetare penală în cauză, neavând nici atribuții în acest sens.
9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
C U R T E A,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile constituționale, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
12. Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă dispozițiile art. 61 alin. (1), (2) și (5), ale art. 64 alin. (1) lit. c) și alin. (2) și (3), ale art. 65 alin. (1)-(3) și ale art. 114 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală. Însă, ținând seama de notele scrise ale autorului excepției, precum și de obiectul cauzei a quo, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate prevederile art. 61 alin. (1) lit. b), alin. (2) și (5), ale art. 64 alin. (1) lit. c), ale art. 65 alin. (1) și ale art. 114 alin. (3) și (4), care au următorul conținut:
— Art. 61 alin. (1) lit. b), alin. (2) și (5): „(1) Ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, sunt obligate să întocmească un proces-verbal despre împrejurările constatate:
(…)
b) organele de control și cele de conducere ale autorităților administrației publice, ale altor autorități publice, instituții publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracțiunile săvârșite în legătură cu serviciul de către cei aflați în subordinea ori sub controlul lor;
(…)
(2) Organele prevăzute la alin. (1) au obligația să ia măsuri de conservare a locului săvârșirii infracțiunii și de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale de probă. În cazul infracțiunilor flagrante, aceleași organe au dreptul de a face percheziții corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe făptuitor și de a-l prezenta de îndată organelor de urmărire penală.
(…)
(5) Procesul-verbal încheiat în conformitate cu prevederile alin. (1) constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală și nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ.”;
— Art. 64 alin. (1) lit. c): „(1) Judecătorul este incompatibil dacă:
(…)
c) a fost expert sau martor, în cauză;”
(…)
— Art. 65 alin. (1): „(1) Dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a)-d) și f) se aplică procurorului și organului de cercetare penală.”;
— Art. 114 alin. (3) și (4): „(3) Calitatea de martor are întâietate față de calitatea de expert sau de avocat, de mediator ori de reprezentant al uneia dintre părți sau al unui subiect procesual principal, cu privire la faptele și împrejurările de fapt pe care persoana le-a cunoscut înainte de a dobândi această calitate.
(4) Pot fi audiate în calitate de martor și persoanele care au întocmit procese-verbale în temeiul art. 61 și 62.”
13. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 21 privind accesul la justiție, astfel cum acesta se interpretează în temeiul art. 20 din Constituție și prin prisma exigențelor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, coroborat cu prevederile art. 147 referitoare la deciziile Curții Constituționale.
14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în esență, autorul susține că organele de constatare, respectiv angajații Gărzii Forestiere Focșani și ai Ocolului Silvic Obștea Tulnici, nu puteau fi audiate în calitate de martori în cauza sa, fiind incompatibile, întrucât au întocmit procesul-verbal de constatare ca urmare a controlului efectuat la societatea pe care autorul o reprezintă. În opinia sa, acest lucru este contrar prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție, având în vedere că, în materie contravențională, agentul constatator nu poate avea calitatea de martor.
15. Analizând susținerile autorului excepției, Curtea reține că argumentația acestuia se fundamentează pe o confuzie între statutul juridic al organului de constatare, astfel cum este reglementat de art. 61 din Codul de procedură penală, și cel al organului de cercetare penală, respectiv asupra sferei de incidență a incompatibilităților prevăzute de art. 64 și 65 din același act normativ.
16. Conform dispozițiilor art. 61 din Codul de procedură penală, organele de constatare au atribuția să constate, în exercitarea competenței ce le este conferită de lege, existența unor suspiciuni rezonabile privind săvârșirea unei infracțiuni, întocmind în acest sens un proces-verbal ce constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală. Contrar celor susținute de către autorul excepției, aceste organe nu desfășoară activități de urmărire penală, atribuțiile lor fiind strict delimitate la faza anterioară începerii urmării penale.
17. Prin urmare, organele de constatare nu se confundă cu organele de cercetare penală (poliție judiciară/procurori/organe de cercetare speciale), pentru care legiuitorul a instituit, în mod justificat, regimul incompatibilității la art. 64 și 65 din Codul de procedură penală, tocmai pentru a garanta imparțialitatea procesului penal. Dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. c), precum și ale art. 65 alin. (1) din Codul de procedură penală, criticate de autorul excepției, sunt aplicabile judecătorilor, procurorilor și organelor de cercetare penală, cu referire expresă la ipoteza în care aceștia au fost anterior implicați în cauză ca martor sau expert. Or, organul de constatare nu se regăsește în niciuna dintre ipotezele reglementate de textele criticate, neavând prerogative de urmărire penală propriu-zisă.
18. De altfel, Curtea s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor criticate prin prisma unor critici similare celor din prezenta cauză, de exemplu, prin Decizia nr. 198 din 7 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 4 iulie 2016, paragrafele 15-25, Decizia nr. 97 din 1 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 29 iunie 2018, paragrafele 25-30, sau Decizia nr. 243 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 632 din 20 iulie 2018, paragrafele 15-21, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția, reținând că, potrivit art. 114 alin. (1) din Codul de procedură penală, poate fi audiată în calitate de martor orice persoană care are cunoștință despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probe în cauza penală, iar, potrivit art. 114 alin. (4) din același act normativ, pot fi audiate în calitate de martor și persoanele care au întocmit procese-verbale în temeiul art. 61 și 62 din același act normativ.
19. În deciziile precitate, Curtea a constatat că dispozițiile art. 61 din Codul de procedură penală stabilesc în sarcina mai multor organe obligația de a întocmi procese-verbale de constatare ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni. Curtea a observat că, potrivit alin. (5) al art. 61, procesul-verbal încheiat de aceste organe constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală și nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ.
20. Astfel, Curtea a constatat că posibilitatea conferită de normele procesual penale ale art. 114 alin. (4) din Codul de procedură penală, de a fi audiate în calitate de martor și persoanele care au întocmit procese-verbale în temeiul art. 61 din Codul de procedură penală — organele de constatare, se constituie într-o garanție a respectării dreptului la un proces echitabil, iar nu într-o încălcare a acestuia. Curtea a apreciat că textul criticat oferă posibilitatea audierii persoanelor care întocmesc procese-verbale potrivit art. 61 din Codul de procedură penală, aceasta constituindu-se, în egală măsură, într-o garanție a exercitării dreptului acuzatului de a interoga martorii, expresie a exercitării dreptului la apărare și, implicit, a prezumției de nevinovăție, ca garanție a dreptului la un proces echitabil.
21. Referitor la prevederile art. 114 alin. (3) din Codul de procedură penală, prin Decizia nr. 763 din 28 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 3 martie 2020, Curtea a constatat deja conformitatea acestora cu dispozițiile art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil și art. 24 referitor la dreptul la apărare din Legea fundamentală.
22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenței, atât soluția, cât și considerentele deciziilor anterior analizate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă
În numele legii
D E C I D E:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Țîmbău Valerică în Dosarul nr. 13.660/231/2017 al Judecătoriei Focșani — Secția penală și constată că dispozițiile art. 61 alin. (1) lit. b), alin. (2) și (5), ale art. 64 alin. (1) lit. c), ale art. 65 alin. (1) și ale art. 114 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Focșani — Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 26 februarie 2026.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Alina Oprișan
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.