Pe scurt

  • Un inculpat a reclamat că nu i s-a asigurat avocat din oficiu nici în urmărirea penală, nici în camera preliminară, și că nu i s-au adus la cunoștință drepturile din Codul de procedură penală.
  • Curtea Constituțională a respins excepția ca inadmisibilă, cu unanimitate de voturi: nemulțumirea nu privea textele de lege, ci modul în care organele judiciare le-au aplicat.
  • Reproșul rămâne valabil ca apărare, dar se ridică în fața instanței penale, nu la Curtea Constituțională. Instanța îl poate analiza și remedia.
Act: Decizia CCR nr. 164/2026
Publicat: M. Of. nr. 611 din 27 iulie 2026
Intră în vigoare: 27 iulie 2026

Dacă nu ați avut avocat din oficiu într-un dosar penal, plângerea se face la instanța care judecă dosarul, nu la Curtea Constituțională. Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepția ridicată de Bratu Adrian-Robert într-un dosar al Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, prin care erau contestate art. 83 lit. c), d), e) și h) și art. 90 lit. b) din Codul de procedură penală. Este aceeași linie pe care Curtea a urmat-o și atunci când a fost întrebată despre confirmarea judecătorului la redeschiderea urmăririi penale. Decizia nr. 164 din 26 februarie 2026 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 611 din 27 iulie 2026.

Textele contestate sunt chiar cele care enumeră drepturile inculpatului. Art. 83 lit. c) prevede dreptul de a avea un avocat ales, iar dacă nu își desemnează unul, în cazurile de asistență obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu. Literele d), e) și h) privesc dreptul de a propune probe, de a ridica excepții și de a pune concluzii, dreptul de a formula orice alte cereri și celelalte drepturi prevăzute de lege.

Art. 90 lit. b) stabilește că asistența juridică este obligatorie în cazul în care organul judiciar apreciază că suspectul ori inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea. Autorul excepției a susținut că nu i s-a asigurat avocat din oficiu și că nu i s-a adus la cunoștință, nici oral, nici în scris, acest text.

Efectele pe care le produce

Primul efect este că textele rămân neatinse. Art. 83 și art. 90 din Codul de procedură penală se aplică în continuare în aceeași formă, iar Curtea nu a analizat pe fond dacă sunt sau nu constituționale.

Al doilea efect este delimitarea care contează practic. Curtea a reținut că susținerile autorului nu vizează neconstituționalitatea textelor, ci modul în care aceste prevederi legale au fost aplicate de organele judiciare în cauza dedusă judecății. Este exact tipul de problemă pe care instanțele de judecată o pot analiza și remedia, după caz.

Al treilea efect este o limită de competență, invocată expres. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată și nu poate analiza modul de aplicare concretă a legii într-o cauză determinată.

Al patrulea efect ține de temeiul respingerii, care este ceva mai neobișnuit. Curtea a constatat inadmisibilitatea prin prisma art. 126 alin. (1) din Constituție, adică a regulii potrivit căreia justiția se realizează prin instanțele judecătorești, și a art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992. Cu alte cuvinte, răspunsul aparține judecătorului cauzei.

Al cincilea efect este cel util pentru orice inculpat aflat în aceeași situație. Reproșul privind lipsa avocatului din oficiu nu se pierde: el rămâne o apărare care se invocă în procedura camerei preliminare sau în calea de atac, unde poate atrage sancțiuni procesuale concrete.

Ce s-a schimbat față de situația anterioară

În drept nu se schimbă nimic. Decizia nu modifică regimul asistenței juridice obligatorii și nu adaugă nicio condiție nouă. Ea confirmă doar unde se poartă discuția.

Poziția instanței de sesizare a fost, de altfel, în același sens, deși pe alt temei. Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov a considerat excepția neîntemeiată și a arătat că autorul invocă argumente care vizează fondul contestației, fără să facă o corelare concretă și precisă între textele criticate și prevederile constituționale pretins încălcate.

Merită observată și lista de texte constituționale invocate de autor. Ea cuprindea accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, prezumția de nevinovăție, dreptul la apărare, dreptul de petiționare, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, înfăptuirea justiției și folosirea căilor de atac. Reprezentanta Ministerului Public a cerut respingerea ca inadmisibilă tocmai pentru că autorul se limitase la enumerarea acestor dispoziții, fără să arate în ce constă contrarietatea.

Este a doua oară în aceeași zi de Monitor Oficial când Curtea respinge o excepție din materie penală pentru un motiv de admisibilitate, nu pe fond. Tendința nu este întâmplătoare: criticile care descriu o experiență procesuală concretă, oricât de întemeiate ar fi ca reproș, nu se transformă automat într-o problemă de constituționalitate a textului.

Pentru standardul aplicat, Curtea trimite la Decizia nr. 491 din 27 octombrie 2022, unde a reținut același lucru: controlul constituționalității vizează exclusiv conformitatea dispozițiilor legale cu normele constituționale, nu și modul de aplicare a acestora de către organele judiciare. Când critica privește însă chiar textul, Curtea intră pe fond, cum a făcut atunci când a analizat dacă apărarea poate afla identitatea reală a martorului amenințat.

Avantaje și dezavantaje

Ce aduce bun

  • Spune clar unde se rezolvă problema: în fața instanței penale, care poate analiza și remedia modul de aplicare a legii.
  • Reproduce integral textele privind drepturile inculpatului și asistența juridică obligatorie, utile ca reper pentru oricine își pregătește apărarea.
  • Confirmă că asistența juridică este obligatorie și atunci când organul judiciar apreciază că inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea, nu doar în cazurile enumerate expres.
  • Explică de ce o enumerare de articole din Constituție nu este suficientă pentru a susține o excepție, informație care scutește timp pierdut.

Ce rămâne o problemă

  • Autorul excepției rămâne fără un răspuns pe fond, după mai bine de patru ani de la sesizarea Curții.
  • Decizia nu oferă niciun criteriu despre cum trebuie să aprecieze organul judiciar dacă cineva își poate face singur apărarea, deși aceasta era miza reală.
  • Remediul depinde de instanța care judecă dosarul, deci soluțiile pot diferi de la un caz la altul.
  • Nu se clarifică nici obligația de a aduce la cunoștință prevederile privind asistența obligatorie, aspect reclamat expres de autor.

Sfaturi utile

  1. Dacă nu ați avut avocat într-un dosar penal, invocați acest lucru în fața instanței, în procedura camerei preliminare sau în calea de atac. Este singurul loc unde poate fi analizat și remediat.
  2. Cereți în scris desemnarea unui avocat din oficiu și păstrați dovada cererii. Fără o urmă scrisă, discuția ulterioară devine mult mai greu de purtat.
  3. Dacă apreciați că nu vă puteți face singur apărarea, spuneți-o expres organului judiciar și cereți consemnarea în proces-verbal. Art. 90 lit. b) leagă asistența obligatorie tocmai de această apreciere.
  4. Verificați dacă vi s-au adus la cunoștință drepturile din art. 83 din Codul de procedură penală și dacă acest lucru a fost consemnat. Lipsa consemnării este un argument procesual.
  5. Dacă ridicați o excepție de neconstituționalitate, nu enumerați articole din Constituție. Arătați concret în ce constă contrarietatea dintre textul de lege și norma constituțională, altfel excepția va fi respinsă ca inadmisibilă.
  6. Separați clar cele două tipuri de critici: ce reproșați textului de lege și ce reproșați organelor judiciare. Primele merg la Curtea Constituțională, celelalte la instanța cauzei.

Întrebări frecvente

Când este obligatorie asistența juridică în procesul penal?
Printre altele, potrivit art. 90 lit. b) din Codul de procedură penală, atunci când organul judiciar apreciază că suspectul ori inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea. Textul enumeră și alte cazuri de asistență obligatorie.
Ce a decis efectiv Curtea Constituțională?
A respins excepția ca inadmisibilă, cu unanimitate de voturi, pentru că susținerile priveau modul de aplicare a legii de către organele judiciare, nu constituționalitatea textelor.
Unde reclam lipsa avocatului din oficiu?
La instanța care judecă dosarul. Curtea Constituțională a arătat expres că acest tip de problemă intră în competența instanțelor de judecată, care o pot analiza și remedia, după caz.
Ce drepturi are inculpatul potrivit art. 83 din Codul de procedură penală?
Între altele, dreptul la un avocat ales sau, în cazurile de asistență obligatorie, la un avocat din oficiu, dreptul de a propune probe, de a ridica excepții și de a pune concluzii, dreptul de a formula orice alte cereri privind latura penală și civilă, precum și celelalte drepturi prevăzute de lege.
De ce nu este suficient să invoc mai multe articole din Constituție?
Pentru că o excepție trebuie să arate în ce constă contrarietatea dintre textul criticat și norma constituțională. Simpla enumerare a unor dispoziții nu constituie o critică veritabilă, iar Curtea nu se poate substitui autorului în formularea ei.
De când produce efecte decizia?
De la publicarea în Monitorul Oficial, adică de la 27 iulie 2026. Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii de la data publicării și au putere numai pentru viitor.

Textul original al actului normativ

Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial

M. Of. nr. 611 din 27 iulie 2026 16 pagini PDF, 111 KB actul începe la pagina 4

Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul

Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.

Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului

DECIZIA nr. 164 din 26 februarie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 lit. c), d), e) și h) și ale art. 90 lit. b) din Codul de procedură penală

EMITENT: Curtea Constituțională a României

Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 27 iulie 2026

Elena-Simina Tănăsescu — președinte Asztalos Csaba-Ferenc — judecător Mihai Busuioc — judecător Mihaela Ciochină — judecător Cristian Deliorga — judecător Dimitrie-Bogdan Licu — judecător Gheorghe Stan — judecător Alina Oprișan — magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 lit. c), d), e) și h) și ale art. 90 lit. b) din Codul de procedură penală. Excepția fost ridicată de Bratu Adrian- Robert în Dosarul nr. 3.132/226/2021/a1 al Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.964D/2021.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că autorul excepției se limitează la enumerarea dispozițiilor constituționale, fără să arate în ce constă contrarietatea dintre textele criticate și normele de referință.

C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 22 decembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 3.132/226/2021/a1, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 lit. c), d), e) și h) și ale art. 90 lit. b) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Bratu Adrian-Robert într-o cauză penală având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, în esență, autorul acesteia precizează că organele judiciare i-au încălcat dreptul la apărare prin faptul că nu i-au asigurat prezența unui avocat din oficiu nici în cursul urmăririi penale, nici în procedura camerei preliminare și nu i-au adus la cunoștință, oral sau în scris, prevederile art. 90 lit. b) din Codul de procedură penală.

6. Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Apreciază că autorul invocă argumente care vizează fondul contestației, acesta nefăcând o corelare concretă și precisă a dispozițiilor art. 83 lit. c), d), e) și h) din Codul de procedură penală, precum și ale art. 90 lit. b) din același act normativ cu prevederile constituționale pretins încălcate.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile constituționale, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 83 lit. c), d), e) și h) și ale art. 90 lit. b) din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: — Art. 83 lit. c), d), e) și h): „În cursul procesului penal, inculpatul are următoarele drepturi: (…) c) dreptul de a avea un avocat ales, iar dacă nu își desemnează unul, în cazurile de asistență obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu; d) dreptul de a propune administrarea de probe în condițiile prevăzute de lege, de a ridica excepții și de a pune concluzii; e) dreptul de a formula orice alte cereri ce țin de soluționarea laturii penale și civile a cauzei; (…) h) alte drepturi prevăzute de lege.”; — Art. 90 lit. b): „ Asistența juridică este obligatorie: (…) b) în cazul în care organul judiciar apreciază că suspectul ori inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea;”.

11. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție, precum și dreptul la un proces echitabil, astfel cum acesta se interpretează în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituție și prin prisma exigențelor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție, în art. 24 — Dreptul la apărare, în art. 51 alin. (1), (3) și (4) privind dreptul la petiționare, în art. 52 — Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, în art. 124 — Înfăptuirea justiției, precum și în art. 129 — Folosirea căilor de atac.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în esență, autorul excepției reclamă o presupusă încălcare a dreptului la apărare, susținând că, pe parcursul urmăririi penale și în procedura camerei preliminare, organele judiciare nu i-au asigurat prezența unui avocat din oficiu și nu i-au fost aduse la cunoștință, nici oral, nici în scris, prevederile art. 90 lit. b) din Codul de procedură penală.

13. Curtea reține că susținerile autorului nu vizează neconstituționalitatea textelor de lege criticate, ci modul în care aceste prevederi legale au fost aplicate de către organele judiciare în cauza dedusă judecății. Prin urmare, Curtea apreciază că nemulțumirile exprimate de autorul excepției privesc exclusiv modul de aplicare, în situația sa particulară, a dispozițiilor legale criticate, aspect ce intră în competența instanțelor de judecată, acestea putând să îl analizeze și să îl remedieze, după caz. Controlul constituționalității normelor juridice vizează exclusiv examinarea conformității dispozițiilor legale cu normele constituționale, nu și modul de aplicare a acestora de către organele judiciare.

14. Așadar, întrucât susținerile formulate de autorul excepției se raportează la modalitatea de aplicare a legii, și nu la pretinse vicii de neconstituționalitate ale textelor criticate, aceste aspecte excedează competenței Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată”, fără a putea analiza modul de aplicare concretă a legii într-o cauză determinată (în același sens, a se vedea Decizia nr. 491 din 27 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 18 ianuarie 2023, paragraful 29).

15. În consecință, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă prin prisma dispozițiilor art. 126 alin. (1) din Constituție și art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992.

16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 lit. c), d), e) și h) și ale art. 90 lit. b) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Bratu Adrian-Robert în Dosarul nr. 3.132/226/2021/a1 al Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 26 februarie 2026.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent, Alina Oprișan

Sursă: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 27 iulie 2026, paginile 4-5.

Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.