Pe scurt
- Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția prin care o bancă cerea ca hotărârile din contestațiile la executare silită să poată fi atacate și cu recurs, nu doar cu apel.
- Practic nu se schimbă nimic: regula rămâne cea din Codul de procedură civilă, contestația la executare silită se judecă în fond și apel, fără o a treia cale de atac, cu excepția a două situații speciale (partajul bunurilor comune și contestația terțului care invocă un drept real asupra bunului urmărit).
- Decizia e definitivă și general obligatorie, deci închide orice altă tentativă de a contesta pe cale constituțională aceeași regulă, chiar și atunci când în contestație se ridică probleme de fond, precum caracterul abuziv al unor clauze bancare.
Publicat: M. Of. nr. 638 din 2 august 2026
Pronunțată: 5 martie 2026
Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de o bancă împotriva regulii potrivit căreia hotărârile din contestațiile la executare silită pot fi atacate doar cu apel, fără drept de recurs. Decizia nr. 214/2026, publicată în Monitorul Oficial la aproape cinci luni de la pronunțare, confirmă art. 651 alin. (4) coroborat cu art. 718 din Codul de procedură civilă și reia, pe fond, aceeași logică pe care Curtea a aplicat-o și într-o altă contestație la executare silită analizată tot în 2026: cine vrea să conteste o executare rămâne, ca regulă, cu un singur grad de control judiciar deasupra instanței de fond.
Excepția a fost ridicată de Raiffeisen Bank într-un dosar aflat în faza recursului, formulat împotriva unei hotărâri prin care instanța de apel admisese în parte contestația unui debitor la executarea silită. Tot din perspectiva creditorului, Curtea a confirmat că un contract sub semnătură privată poate fi executat fără trecerea prealabilă prin registru. Banca a susținut că regula actuală creează o discriminare nejustificată: în materie civilă, orice cerere evaluabilă în bani poate fi judecată, de regulă, în fond, apel și recurs, dar contestația la executare, unde uneori se judecă o veritabilă chestiune de fond (de exemplu, caracterul abuziv al unor clauze contractuale și restituirea sumelor încasate în baza lor), rămâne blocată la apel. Curtea de Apel Târgu Mureș, care a sesizat CCR, a apreciat că excepția e neîntemeiată, pentru că reglementarea căilor de atac ține de competența exclusivă a legiuitorului. Pe același temei a fost confirmat și termenul de 5 zile pentru atacarea unei ordonanțe președințiale, unde motivarea se depune însă abia după comunicarea hotărârii.
Tot despre arhitectura acestei faze, Curtea a stabilit separat că încuviințarea executării silite se dă în camera de consiliu, fără citarea părților, în cel mult 7 zile.
Pe 28 august 2026, Curtea a decis la fel și pentru cererea de penalități din executarea silită: Decizia nr. 215/2026 confirmă că încheierea de la art. 906 alin. (2) se dă o singură dată, fără cale de atac.
Efectele pe care le produce
Pentru oricine e implicat, ca debitor sau ca creditor, într-o contestație la executare silită, regula rămâne neschimbată: hotărârea primei instanțe poate fi atacată doar cu apel, iar hotărârea din apel e definitivă. Tot pe zona de executare silită, Curtea a confirmat și că încheierea de încuviințare se dă fără citarea părților și nu are cale de atac proprie. Nu mai există o a treia cale de atac la Înalta Curte de Casație și Justiție, cu excepția a două situații speciale prevăzute expres de lege. Asta e valabil chiar și atunci când în contestație se ridică o problemă de fond serioasă, precum caracterul abuziv al unor clauze dintr-un contract de credit, care, formulată ca acțiune separată de drept comun, ar fi beneficiat de recurs.
Pentru instanțe, decizia înseamnă că orice excepție similară, invocată cu aceleași argumente, poate fi respinsă direct, prin trimitere la jurisprudența deja consolidată a Curții (inclusiv Decizia nr. 72/2025). Pentru bănci și alți creditori care execută silit, dar și pentru debitori, miza practică e clară: strategia procesuală trebuie gândită încă din fond și apel, fără să se conteze pe o eventuală corectare la recurs.
Ce s-a schimbat față de situația anterioară
- Nimic în text: art. 651 alin. (4) și art. 718 din Codul de procedură civilă rămân neschimbate.
- Se închide o cale de atac constituțională: argumentul discriminării dintre contestația la executare și celelalte cereri evaluabile în bani nu mai poate fi folosit cu succes ca excepție de neconstituționalitate.
- Jurisprudență confirmată: Curtea reafirmă, cu trimitere la Decizia nr. 72/2025, că accesul liber la justiție nu presupune acces la toate gradele de jurisdicție, iar reglementarea căilor de atac e atributul exclusiv al legiuitorului.
Curtea folosește frecvent acest tip de soluție atunci când critica vizează, în realitate, aplicarea legii, nu conținutul ei. Un exemplu recent din procedura penală este decizia prin care organele de constatare pot fi audiate ca martori în procesul penal, publicată la 31 iulie 2026.
Avantaje și dezavantaje
Ce aduce bun
- Predictibilitate: regula rămâne stabilă, fără riscul unei schimbări bruște de jurisprudență în plin dosar.
- Executările silite contestate se soluționează mai rapid, fără un al treilea grad de jurisdicție care ar prelungi litigiul cu luni sau ani.
- Instanțele pot respinge direct excepții similare, deja tranșate, fără o nouă analiză de fond.
Ce rămâne o problemă
- Cine ridică, în cadrul unei contestații la executare, o problemă de fond precum clauzele abuzive dintr-un contract bancar rămâne cu un grad de jurisdicție în minus față de cineva care ar formula aceeași cerere separat, pe calea dreptului comun.
- Persoanele fără pregătire juridică pot rămâne cu impresia greșită că mai au o cale de atac disponibilă după apel, deși, cu cele două excepții din lege, aceasta nu există.
Sfaturi utile
- Dacă ești parte într-o contestație la executare silită (debitor sau creditor): știi din start că hotărârea din apel e definitivă, cu excepția a două situații speciale (partajul bunurilor proprietate comună și contestația unui terț privind un drept real asupra bunului urmărit).
- Dacă vrei să contești caracterul abuziv al unor clauze dintr-un contract de credit și ții neapărat la acces la toate cele trei grade de jurisdicție: discută cu un avocat despre varianta unei acțiuni separate, de drept comun, în loc să incluzi acest capăt de cerere doar în contestația la executare.
- Pregătește-ți argumentele solide încă din fond și din apel, nu conta pe o eventuală corectare la o cale de atac ulterioară, pentru că, în regulă generală, aceasta nu există în contestația la executare.
- Consultă un executor judecătoresc sau un avocat înainte de a decide strategia procesuală, mai ales dacă suma implicată în executare e mare sau dosarul ridică probleme de fond complexe.
Întrebări frecvente
Ce a decis Curtea Constituțională?
De ce nu există recurs în contestația la executare silită?
Există excepții de la regula „doar apel”?
Ce se întâmplă cu clauzele abuzive ridicate în cadrul unei contestații la executare?
Mai poate fi contestată această regulă pe cale constituțională?
Analiza redacției
Decizia rezolvă o problemă reală de administrare a justiției: dacă fiecare contestație la executare ar putea urca până la Înalta Curte, faza de executare silită ar deveni un al doilea proces, la fel de lung ca primul. Curtea nu inventează nimic, ci repetă soluția din Decizia nr. 72 din 25 februarie 2025, iar motivarea se sprijină pe distincția față de Decizia nr. 369/2017: acolo criteriul care limita recursul era valoarea cererii, aici e materia. Argumentul e corect în principiu, dar Curtea îl folosește fără să răspundă la ce invoca efectiv banca. Când în contestație se judecă tocmai caracterul abuziv al unor clauze și restituirea sumelor încasate în baza lor, obiectul cererii e identic cu al unei acțiuni de drept comun; ceea ce diferă e doar vehiculul procesual pe care partea l-a ales sau în care a fost împinsă. Curtea numește asta „materie” și se oprește acolo.
Cifra care nu se vede citind decizia iese din compararea a două date pe care actul le conține amândouă. Curtea de Apel Târgu Mureș a sesizat Curtea Constituțională prin Încheierea din 9 iunie 2021; pronunțarea a venit la 5 martie 2026, iar publicarea la 2 august 2026. Sunt peste 1.700 de zile de la sesizare la soluție și încă aproape cinci luni până la publicare, într-un dosar de fond înregistrat în 2018. În același timp, textul declarat constituțional, art. 651 alin. (4), îi dă justițiabilului 10 zile de la comunicare ca să formuleze apel. Raportul dintre termenul impus părții și cel pe care instanța constituțională și l-a luat singură e de aproximativ 170 la 1. Nu e o critică de neconstituționalitate, dar e contextul în care afirmația că un singur grad de control judiciar asigură un „recurs efectiv” trebuie citită.
A doua observație ține de raportul dintre obiectul sesizării și ce a analizat efectiv Curtea. Dispozitivul constată constituționalitatea art. 651 alin. (4) coroborat cu art. 718, fără distincție pe alineate, dar toată motivarea de la paragrafele 14 și 16 privește exclusiv art. 718 alin. (1). Alineatul (2), care are un regim complet diferit, nu apare nicăieri în examinare, deși e reprodus integral la paragraful 12. Iar el spune ceva ce contrazice parțial teza Curții despre unitatea materiei: contestația privind înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu urmează căile de atac ale hotărârii care se execută, deci poate ajunge la recurs dacă titlul e o hotărâre judecătorească, dar rămâne la apel dacă titlul e un contract de credit. Cu alte cuvinte, în chiar materia executării silite legiuitorul a acceptat deja recursul, iar linia de demarcație nu e materia, ci natura titlului. O decizie care declară constituțional un text pe care nu îl analizează lasă în urmă o certitudine mai mică decât pare.
Ce ar trebui schimbat
- Dispozitivul să acopere exact ce s-a analizat. Dacă motivarea privește numai art. 718 alin. (1), soluția ar trebui să spună asta, nu să valideze art. 718 în bloc. Altfel o viitoare excepție pe alin. (2) va fi respinsă ca deja tranșată, deși nu a fost niciodată examinată.
- Legiuitorul să tranșeze regimul capetelor de cerere de drept substanțial grefate pe contestație. Practica judiciară acceptă, conform paragrafului 7, judecarea în contestație a cererilor privind clauzele abuzive și restituirea sumelor. Un alineat nou la art. 718 care să prevadă fie disjungerea acestor capete, fie păstrarea căilor lor proprii de atac ar elimina discriminarea invocată fără să deschidă recursul pentru toată materia.
- Instanța de executare să indice în dispozitiv calea de atac pe fiecare capăt. Când într-o singură hotărâre coexistă soluții supuse art. 718 alin. (1) și soluții supuse alin. (2), menționarea globală a apelului induce în eroare partea care ar fi avut recurs pe unul dintre capete.
- Un termen legal pentru redactarea și publicarea deciziilor Curții. Efectul general obligatoriu se produce de la publicare, nu de la pronunțare, iar cele aproape cinci luni scurse între 5 martie și 2 august 2026 sunt timp în care instanțele au judecat aceeași chestiune fără să știe cum a fost dezlegată.
- Data sesizării să fie afișată public alături de data pronunțării. Astăzi ea se găsește doar în corpul deciziei, la paragraful 4. Publicarea ei structurată ar permite oricui să măsoare durata reală a controlului de constituționalitate, nu doar celui care citește textul integral.
Textul original al actului normativ
Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial
M. Of. nr. 638 din 2 august 2026 8 pagini PDF, 86 KB actul începe la pagina 5
Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul
Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.
Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului
DECIZIA nr. 214 din 5 martie 2026
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 651 alin. (4) coroborat cu art. 718 din Codul de procedură civilă
EMITENT: CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 638 din 2 august 2026
Elena-Simina Tănăsescu
– președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
– judecător
Mihai Busuioc
– judecător
Mihaela Ciochină
– judecător
Dacian-Cosmin Dragoș
– judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
– judecător
Gheorghe Stan
– judecător
Ioana-Laura Paris
– magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 651 alin. (4) coroborat cu art. 718 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Raiffeisen Bank – S.A. din București în Dosarul nr. 14.612/320/2018 al Curții de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.300D/2021.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, deoarece reglementarea procedurii de judecată este de competența exclusivă a legiuitorului.
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 9 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 14.612/320/2018, Curtea de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 651 alin. (4) coroborat cu art. 718 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Societatea Raiffeisen Bank – S.A. din București într-o cauză aflată în faza recursului, acesta fiind formulat împotriva hotărârii de respingere a apelului prin care fusese admisă în parte o contestație la executare.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile criticate sunt neconstituționale deoarece, de vreme ce în materie civilă, în lipsa unei reguli speciale, orice cerere evaluabilă în bani poate fi judecată în fond, apel și recurs, se creează o reală discriminare cu privire la imposibilitatea exercitării căii de atac a recursului în contestațiile la executarea silită, în care are loc o adevărată judecată pe fond, discriminarea creată nefiind întemeiată pe o cauză obiectivă. Neconstituționalitatea dispozițiilor criticate se raportează și la efectele concrete pe care le produce asupra justului echilibru dintre justițiabili, în sensul că se încalcă principiul egalității în fața legii.
6.
Autoarea subliniază că nu se poate face abstracție de natura conflictului ivit în raporturile dintre părți și, astfel, se impune ca natura litigiului să determine tratamentul juridic, iar dificultatea unei probleme de drept nu poate fi evaluată în funcție de cadrul procesual în care se invocă, ci de natura sa. Or, reglementarea normativă a recursului nu atașează acestei căi de atac tipologiile de hotărâri care pot fi supuse acestuia, ci vizează numai motivele pentru care poate fi exercitată.
7.
În practica judiciară se manifestă un consens în ceea ce privește judecarea, în cadrul procesual al contestațiilor la executare, a petitelor privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale și eliminarea lor din contract, corelativ cu restituiri de sume încasate în temeiul clauzelor pretins abuzive – cereri în cazul cărora, dacă ar fi formulate pe calea dreptului comun, ar fi beneficiat de apel și de recurs. Prin urmare, dispozițiile criticate blochează accesul la calea de atac a recursului, punând ab initio justițiabilii – reclamant și pârât, respectiv contestator și intimat, părți ale raportului juridic de aceeași natură – pe poziții diferite, fără o justificare obiectivă și rezonabilă.
8.
Curtea de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece stabilirea căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor pronunțate în diferite materii este atributul exclusiv al legiuitorului, iar soluția legislativă prevăzută la art. 718 coroborat cu art. 651 alin. (4) din Codul de procedură civilă nu reprezintă o încălcare a dreptului justițiabilului de acces la justiție sau o discriminare în raport cu celelalte subiecte de drept care au deschisă calea de atac a recursului potrivit normelor de drept comun. Reglementarea analizată se aplică tuturor persoanelor fizice sau juridice de drept privat care sunt părți într-o contestație la executare, fiind respectat principiul egalității în fața legii. Instituirea, în anumite materii, a unor reguli speciale cu privire la căile de atac nu încalcă principiul înfăptuirii justiției și nici accesul la justiție.
9.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
10.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
11.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
12.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 651 alin. (4) coroborat cu art. 718 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut:
– Art. 651 – Instanța de executare: „(4) Dacă prin lege nu se dispune altfel, instanța de executare se pronunță prin încheiere executorie, care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare.”;
– Art. 718 – Căi de atac: „(1) Hotărârea pronunțată cu privire la contestație poate fi atacată numai cu apel, cu excepția hotărârilor pronunțate în temeiul art. 712 alin. (4) și art. 715 alin. (4) care pot fi atacate în condițiile dreptului comun. (2) Hotărârea prin care s-a soluționat contestația privind înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea ce se execută. Dacă prin contestație s-a cerut lămurirea înțelesului, întinderii ori aplicării unui titlu care nu constituie hotărâre a unui organ de jurisdicție, hotărârea prin care s-a soluționat contestația va putea fi atacată numai cu apel, dispozițiile alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător.”
13.
În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate prevederile constituționale cuprinse în art. 16 – Egalitatea în drepturi, art. 21 – Accesul liber la justiție și în astfel cum este interpretat, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituție, și prin prisma exigențelor art. 6 – Dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 124 – Înfăptuirea justiției, art. 129 – Folosirea căilor de atac și ale art. 14 – Interzicerea discriminării din Convenție.
14.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 651 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă fiind respinsă ca neîntemeiată. În acest sens, cu titlu exemplificativ, prin Decizia nr. 72 din 25 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 9 iulie 2025, paragrafele 17-21, Curtea a reținut că dispozițiile art. 651 alin. (4) din Codul de procedură civilă reglementează regimul juridic al căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor pronunțate de instanța de executare. Această reglementare a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenței sale constituționale conferite de art. 126 alin. (2) și art. 129 și reglementează caracterul executoriu al încheierii pronunțate de instanța de executare, calea de atac ce poate fi formulată, precum și termenul de exercitare a acesteia. Aceasta este voința legiuitorului, care are posibilitatea să reglementeze regimul juridic al hotărârii instanței de executare circumscris materiei în care a fost pronunțată, respectiv materia executării silite.
15.
Curtea a reținut că sunt neîntemeiate susținerile referitoare la neconstituționalitatea art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă din perspectiva imposibilității exercitării căii de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în materia contestației la executare, statuând că accesul liber la justiție, garantat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Nici reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art. 13 din Convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
16.
Curtea a mai reținut că art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu contravine nici art. 16 din Constituție, întrucât legiuitorul, în considerarea unor situații speciale, justificate în mod obiectiv și rațional, poate institui un tratament juridic diferențiat. În cazul de față, legiuitorul a stabilit, ca regulă generală, că atacarea hotărârilor pronunțate în contestația la executare se face numai cu apel. Cele două excepții cuprinse în textul contestat se referă la împărțirea bunurilor proprietate comună [art. 712 alin. (4) din Codul de procedură civilă] și la contestația formulată de o terță persoană ce vizează un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit [art. 715 alin. (4) din Codul de procedură civilă]. O atare opțiune a legiuitorului este justificată de domeniile în care intervin aceste reglementări, și anume în ipoteze specifice ce țin de materia succesiunilor sau a drepturilor reale. Pentru aceleași considerente, dispozițiile criticate nu contravin nici art. 124 alin. (2) din Constituție și nici art. 14 din Convenție.
17.
Totodată, Curtea a observat că nu sunt aplicabile cele reținute prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, prin care s-a constatat că este neconstituțională sintagma „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv”, cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Admiterea excepției cu acel prilej a avut ca temei încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât legiuitorul a stabilit un prag valoric prin care nu a asigurat o protecție egală a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor, creând discriminări între cetățeni – în ceea ce privește dreptul de a formula o cale de atac – în funcție de valoarea cererii adresate instanței judecătorești. Este vorba despre o discriminare pe criteriul valorii cererii în cadrul aceleiași categorii de persoane care au formulat cereri evaluabile în bani. Or, aceste considerente nu pot fi translatate în cauza de față, unde criteriul folosit este cel al materiei, care poate fi stabilit de legiuitor potrivit opțiunii sale, fără a se putea pune semnul egalității între persoane care au litigii din materii diferite.
18.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
19.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Raiffeisen Bank – S.A. din București în Dosarul nr. 14.612/320/2018 al Curții de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 651 alin. (4) coroborat cu art. 718 din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 5 martie 2026.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Ioana-Laura Paris
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.