ANPC poate obliga comerciantul să dea banii înapoi în 15 zile, iar Curtea Constituțională confirmă regula

Decizia Curții Constituționale nr. 236/2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, ale art. 27 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2018 privind pachetele de servicii de călătorie și serviciile de călătorie asociate și ale art. 15¹ din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii

EMITENT: Curtea Constituțională a României

Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 27 august 2026

Elena-Simina Tănăsescu — președinte Asztalos Csaba-Ferenc — judecător Mihai Busuioc — judecător Mihaela Ciochină — judecător Cristian Deliorga — judecător Dacian-Cosmin Dragoș — judecător Dimitrie-Bogdan Licu — judecător Gheorghe Stan — judecător Valentina Bărbățeanu — magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, ale art. 27 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2018 privind pachetele de servicii de călătorie și serviciile de călătorie asociate, precum și pentru modificarea unor acte normative și ale art. 15¹ din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, excepție ridicată de Societatea Christian 76 Tour — S.R.L. din București în Dosarul nr. 26.345/325/2020 al Judecătoriei Timișoara — Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.882D/2021.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 20D/2022, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi legale, excepție ridicată de aceeași autoare în Dosarul nr. 28.607/325/2020 al Judecătoriei Arad — Secția civilă.

4. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5. Având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate din dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea acestora. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura propusă. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 20D/2022 la Dosarul nr. 1.882D/2021, care a fost primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Precizează că autoritatea administrativă intervine, iar contravenientul are dreptul de a contesta orice măsură luată de aceasta, în condițiile în care legiuitorul stimulează soluționarea amiabilă a unui potențial litigiu între consumator și profesionist. Face referire la Decizia nr. 237 din 29 aprilie 2025 prin care Curtea Constituțională a reținut că Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului nu desfășoară activitate jurisdicțională, ci exclusiv administrativă.

Aceasta are doar competența de a constata contravenții, de a aplica sancțiuni contravenționale, în contextul în care verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal este în competența exclusivă a instanțelor judecătorești. În exercitarea atribuțiilor, reprezentanții acestei autorități fac o apreciere cu privire la redactarea clauzelor contractuale, întrucât nu ar putea constata în alt mod săvârșirea unei contravenții și întocmi procesul-verbal prin care este sancționată aceasta. În cazul în care nerespectarea normelor privind calitatea produselor sau serviciilor este constatată de către această autoritate, operatorul economic are posibilitatea să conteste în justiție temeinicia actului de constatare și realitatea faptelor consemnate în acesta.

C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

7. Prin Încheierea nr. 5.873 din 8 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 26.345/325/2020, și, respectiv, prin Încheierea din 8 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 28.607/325/2020, Judecătoria Timișoara — Secția I civilă și, respectiv, Judecătoria Arad — Secția civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 15 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, ale art. 27 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2018 privind pachetele de servicii de călătorie și serviciile de călătorie asociate, precum și pentru modificarea unor acte normative și ale art. 15¹ din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor. Excepția a fost ridicată, în ambele dosare, de Societatea Christian 76 Tour — S.R.L. din București în cauze având ca obiect soluționarea plângerilor formulate împotriva unor procese-verbale de constatare și sancționare a unor contravenții.

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este lovit de nulitate absolută, întrucât nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și 17 D E C I Z I I A L E C U R Ț I I C O N S T I T U Ț I O N A L E CURTEA CONSTITUȚIONALĂ D E C I Z I A Nr. 236 din 12 martie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, ale art. 27 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2018 privind pachetele de servicii de călătorie și serviciile de călătorie asociate, precum și pentru modificarea unor acte normative și ale art. 15¹ din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, în redactarea anterioară modificării acestora prin art. II pct. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2022 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul protecției consumatorilor din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv locul săvârșirii faptei, lipsa acestei mențiuni împiedicând verificarea legalității procesului-verbal, a competenței agentului constatator, precum și exercitarea dreptului la apărare, fiind vorba despre un element esențial al actului contravențional. Autoarea excepției arată că instanța nu poate suplini lipsurile procesului-verbal prin interpretare sau probe ulterioare, întrucât s-ar substitui organului constatator, iar nulitatea absolută intervine ori de câte ori actul nu conține mențiunile expres cerute de lege.

9. De asemenea, autoarea excepției precizează că, în temeiul dispozițiilor legale criticate, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) poate interveni direct într-un raport juridic de drept privat dintre profesionist și consumator, stabilind unilateral drepturi și obligații contractuale. Or, o asemenea activitate este proprie unui judecător, nu unui funcționar public din cadrul unei autorități administrative. Arată că ANPC devine, prin aceste atribuții, o instanță extraordinară, interzisă de art. 126 alin. (5) din Constituție, întrucât soluționează în fapt un litigiu civil, stabilește culpa, cuantifică prejudicii și decide restituirea unor sume. Autoarea excepției mai arată că intenția originară a legiuitorului, la adoptarea art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992, a fost aceea de a permite ANPC doar să dispună măsuri simple de remediere: restituirea sumelor încasate fără temei legal, înlocuirea sau remedierea unor produse alimentare necorespunzătoare. Susține că extinderea succesivă prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2018 și Legea nr. 363/2007 a deturnat norma de la scopul inițial și a transformat ANPC într-un organ cu atribuții jurisdicționale, lipsit de garanțiile procedurale ale unui proces.

10. Judecătoria Timișoara — Secția I civilă și Judecătoria Arad — Secția civilă apreciază că prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile art. 126 și 53 din Constituție, câtă vreme profesionistul are posibilitatea să se prezinte în fața instanței judecătorești și să își formuleze apărările pe care le consideră pertinente și utile cauzei. Chiar Curtea Constituțională a confirmat, cu privire la acest articol, posibilitatea operatorului economic de a contesta în justiție temeinicia și realitatea faptelor consemnate în actul de constatare, precum și legalitatea sancțiunilor aplicate ori a măsurilor dispuse.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. C U R T E A, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 15 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, modificate prin art. II pct. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 174/2008 pentru modificarea și completarea unor acte normative privind protecția consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 27 noiembrie 2008, ale art. 27 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2018 privind pachetele de servicii de călătorie și serviciile de călătorie asociate, precum și pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 23 august 2018, și ale art. 15¹ din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 28 decembrie

2007. Prevederile legale criticate au următorul conținut: — Art. 15 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992: „(4) Persoanele împuternicite conform art. 54 să constate contravențiile și să aplice sancțiunile prevăzute de prezenta ordonanță vor stabili odată cu sancțiunea și măsuri de remediere sau, dacă acest lucru nu este posibil, înlocuirea ori restituirea contravalorii serviciilor, după caz.”; — Art. 27 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2018: „(3) Odată cu aplicarea sancțiunii contravenționale principale se pot aplica una sau mai multe dintre următoarele sancțiuni contravenționale complementare:

a) respectarea imediată a clauzelor contractuale care au fost încălcate;

b) restituirea sumelor încasate fără temei legal, într-un termen de maximum 15 zile;

c) repararea deficiențelor constatate prin procesul-verbal, în termenul prevăzut în procesul-verbal.”; — Art. 15¹din Legea nr. 363/2007: „Odată cu aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale, agentul constatator poate dispune ca sancțiune complementară restituirea contravalorii produsului sau serviciului, după caz, în termen de maximum 15 zile, de la luarea la cunoștință de către contravenient a procesului-verbal de constatare a contravenției.”

15. Curtea observă că, ulterior sesizării sale cu soluționarea prezentei excepții de neconstituționalitate, dispozițiile art. 15¹ din Legea nr. 363/2007 au fost modificate prin art. II pct. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2022 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul protecției consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 6 mai 2022, având în prezent următorul cuprins: „Odată cu aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale, agentul constatator poate dispune ca sancțiune complementară una dintre măsurile de remediere prevăzute la art. 12¹ alin. (1) lit. a) și c), după caz.” Însă, având în vedere cele reținute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea reține că vor constitui obiect al controlului de constituționalitate și dispozițiile art. 15¹ din Legea nr. 363/2007 în redactarea anterioară modificării antereferite.

16. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 126 alin. (1) și (5) privind instanțele judecătorești și interdicția înființării instanțelor extraordinare și în art. 53 — Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile de lege criticate în cauza de față au mai format obiect al controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituționalitate identice și prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală. Astfel, prin Decizia nr. 237 din 29 aprilie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1011 din 3 noiembrie 2025, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate.

18. Prin decizia menționată, Curtea a reținut (paragrafele 34 și 35) că Ordonanța Guvernului nr. 2/2018 reprezintă o reglementare cu caracter special în materia protecției consumatorilor, stabilind cadrul legal cu privire la contractele ce au ca obiect pachetele de servicii de călătorie și serviciile de călătorie asociate, încheiate între călători și comercianți în scopul asigurării unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor și a bunei funcționări a pieței. Totodată, drepturile cetățenilor care au calitatea de consumatori și obligațiile corelative ale agenților economici, prevăzute de actele normative criticate în cauză, au caracter de protecție împotriva unor practici incorecte promovate de operatorii economici, având în vedere raportul disproporționat de resurse și forță economică existent între aceștia.

19. În acest context, Curtea a observat (paragraful 36 din Decizia nr. 237 din 29 aprilie 2025, precitată) că prevederile legale criticate instituie o serie de obligații în sarcina operatorului economic/prestatorului de servicii/comerciantului și atribuții ale autorităților abilitate prin lege cu drept de control în domeniul protecției consumatorului, iar impunerea prin efectul legii a unui termen în interiorul căruia operatorul economic trebuie să remedieze deficiențele produselor sau serviciilor este o măsură de natură să protejeze consumatorul. În acest fel, legiuitorul responsabilizează operatorii economici implicați în comercializarea produselor și serviciilor și, drept consecință, se asigură un nivel superior de protecție a consumatorului.

20. Curtea a mai reținut (paragrafele 37-39 din Decizia nr. 237 din 29 aprilie 2025) că, în jurisprudența sa, răspunzând unor critici similare, formulate prin raportare la dispozițiile art. 126 alin. (1) și (5) din Constituție, a analizat natura juridică, atribuțiile și modul de organizare și funcționare ale Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor. Curtea a mai observat (paragraful 41 din aceeași decizie) că, în exercitarea atribuțiilor lor, reprezentanții Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor fac o apreciere cu privire la redactarea clauzelor contractuale, deoarece altfel nu ar putea constata săvârșirea unei contravenții și nu ar putea întocmi procesul-verbal prin care aceasta este sancționată. Această apreciere însă nu are valoarea unei judecări a cauzei, iar contravenientul poate formula plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției și poate ataca, în fața unei instanțe independente și imparțiale, sentința prin care plângerea sa este respinsă.

21. Curtea a reținut (paragraful 42 din Decizia nr. 237 din 29 aprilie 2025) că, în cazul în care nerespectarea normelor privind calitatea produselor sau a serviciilor este constatată de reprezentanții autorităților abilitate prin lege cu drept de control în acest domeniu, care aplică și sancțiuni, operatorul economic are posibilitatea să conteste în justiție temeinicia și realitatea faptelor consemnate în actul de constatare, precum și legalitatea sancțiunilor aplicate ori a măsurilor dispuse (a se vedea, spre exemplu, Decizia 403 din 28 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 19 decembrie 2003). Procesul-verbal de constatare a contravenției se întocmește pe baza constatărilor nemijlocite ale agentului constatator și, ca orice act oficial, acest proces-verbal are forță probantă până la proba contrară. Contravenientul are posibilitatea să îl conteste și să uzeze de toate mijloacele legale de probă pentru a dovedi că cele consemnate nu corespund realității. În acest sens, art. 62 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 stabilește că prevederile acestui act normativ se completează cu cele ale Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările și completările ulterioare, care consacră, în art. 31-36, căile de atac împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, soluționarea acestora revenind instanțelor judecătorești (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 471 din 12 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 26 octombrie 2018, paragraful 21).

Similar, dispozițiile art. 27 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2018 și ale art. 16 alin. (1) din Legea nr. 363/2007 stabilesc regula, de principiu, potrivit căreia contravențiilor prevăzute în aceste acte normative le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, în măsura în care nu se prevede altfel. Instanța judecătorească competentă administrează probele prevăzute de lege în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, partea interesată având posibilitatea de a formula toate apărările pe care le consideră pertinente și utile.

22. Cu privire la critica referitoare la încălcarea art. 126 alin. (1) și (5) din Constituție, Curtea a reținut (paragraful 43 din Decizia nr. 237 din 29 aprilie 2025) că întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu are semnificația unei judecări a faptei, competențele atribuite de lege reprezentanților împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor nefiind similare celor la care Curtea a făcut referire în jurisprudența sa, respectiv în Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008, prin care a calificat jurisdicția exercitată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și de Colegiul Consiliului ca o jurisdicție extraordinară, iar natura juridică a organelor care o exercită ca fiind aceea a instanțelor extraordinare.

23. În aceste condiții, Curtea (paragraful 44 din Decizia nr. 237 din 29 aprilie 2025) a constatat că, în exercitarea atribuțiilor stabilite prin prevederile legale criticate, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului nu desfășoară o activitate jurisdicțională, ci exclusiv una administrativă, iar această modalitate de reglementare reprezintă opțiunea legiuitorului, care a ales să ocrotească un interes de ordin general, public, în vederea prevenirii și combaterii faptelor care pot afecta securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora.

24. În ceea ce privește criticile referitoare la modul în care reprezentanții împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor au stabilit temeiul legal al procesului-verbal privind constarea și sancționarea contravenției și aplicarea sancțiunilor contravenționale principale și complementare, Curtea a observat (paragraful 47 din Decizia nr. 237 din 29 aprilie 2025) că reprezintă aspecte supuse cenzurii instanței învestite cu soluționarea cauzei deduse judecății, excedând controlului Curții Constituționale.

25. Neintervenind elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele reținute își mențin valabilitatea și în prezenta cauză. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Christian 76 Tour — S.R.L. din București în Dosarul nr. 26.345/325/2020 al Judecătoriei Timișoara — Secția I civilă și în Dosarul nr. 28.607/325/2020 al Judecătoriei Arad — Secția civilă și constată că dispozițiile art. 15 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, ale art. 27 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2018 privind pachetele de servicii de călătorie și serviciile de călătorie asociate, precum și pentru modificarea unor acte normative și ale art. 15¹ din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate, în redactarea anterioară modificării acestora prin art. II pct. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2022 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul protecției consumatorilor.

Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Timișoara — Secția I civilă și Judecătoriei Arad — Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 12 martie 2026.