Amenda pentru un panou publicitar se contestă acum ca orice altă amendă: legea a acoperit o scăpare de opt ani

O amendă de până la 20.000 de lei pentru un panou publicitar se contestă, de acum, după regulile pe care le știe toată lumea de la amenzile obișnuite. Legea a acoperit o scăpare care ținea de opt ani. Legea nr. 152/2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 596 din 21 iulie 2026, adaugă un singur alineat la art. 50 din Legea nr. 185/2013 privind amplasarea și autorizarea mijloacelor de publicitate. Este a doua intervenție punctuală de vară într-un domeniu pe care noul Cod al amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor l-a rescris în ansamblu.

Textul nou este scurt: contravențiilor prevăzute la art. 49 alin. (1) le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002.

Ca să se vadă miza, merită citit ce scria art. 50 înainte. În forma republicată în Monitorul Oficial nr. 147 din 15 februarie 2018, articolul avea un singur paragraf și trimitea la Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 doar pentru art. 4 alin. (1), adică strict pentru regula după care prevederile privind contravențiile intră în vigoare în 30 de zile de la publicare. Despre restul regimului contravențional, legea tăcea.

Iar faptele sancționate nu sunt puține. Art. 49 alin. (1) enumeră șapte contravenții: amplasarea mijloacelor de publicitate fără aviz pentru publicitate temporară sau a panourilor cu fundație fără autorizație de construire, nerespectarea tipurilor și dimensiunilor admise prin regulamentul local, folosirea mijloacelor sonore care tulbură liniștea publică sau a reclamelor luminoase care perturbă traficul, neaducerea amplasamentului la starea inițială, neîntreținerea panourilor, lipirea de afișe în alte locuri decât cele special destinate și, la lit. g), chiar nerespectarea de către primării a obligației de a instala panourile pentru afișe și mică publicitate.

Efectele pe care le produce

Primul efect este că procesul-verbal de contravenție trebuie să respecte cerințele de conținut din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Lipsa unor mențiuni esențiale devine, astfel, un motiv verificabil de nulitate, nu o chestiune lăsată la aprecierea fiecărei instanțe.

Al doilea efect este calea de atac. Plângerea împotriva procesului-verbal se face la judecătorie, în 15 zile de la înmânare sau comunicare, după procedura din ordonanță. Cine a primit o amendă pentru un panou știe acum exact unde merge și în cât timp.

Al treilea efect este cel mai palpabil financiar. Mecanismul din art. 28 al ordonanței permite achitarea a jumătate din minimul amenzii în 15 zile de la înmânarea sau comunicarea procesului-verbal, cu mențiune făcută de agentul constatator. La amenzile din art. 49 alin. (2), minimul este de 1.000 de lei pentru amplasarea fără aviz sau autorizație, de 1.000 de lei pentru reclamele sonore și luminoase care deranjează și de 500 de lei pentru neîntreținerea panourilor. Diferența dintre a plăti repede și a lăsa termenul să treacă devine, deci, de sute de lei.

Al patrulea efect ține de termene. Ordonanța fixează prescripția aplicării sancțiunii la 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar la contravențiile continue termenul curge de la data constatării. Tot ea prevede că executarea amenzii se prescrie dacă procesul-verbal nu a fost comunicat în cel mult o lună de la data aplicării. Sunt reperele pe care le poate invoca oricine consideră că a fost sancționat prea târziu.

Al cincilea efect este unul de proporționalitate. Ordonanța prevede avertismentul ca sancțiune și obligă la individualizarea sancțiunii după gravitatea faptei și împrejurările în care a fost săvârșită. Pentru o firmă care a depășit cu puțin dimensiunile admise, asta contează.

Ce s-a schimbat față de situația anterioară

Înainte, Legea nr. 185/2013 stabilea contravenții și amenzi, dar nu spunea că li se aplică regimul general. Trimiterea exista, însă era îngustă: doar la art. 4 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, adică la termenul de 30 de zile în care intră în vigoare prevederile privind contravențiile. Acea trimitere rămâne acum la alin. (1) al art. 50.

De acum, la ea se adaugă alin. (2), care aplică întreaga ordonanță faptelor din art. 49 alin. (1). Este diferența dintre a împrumuta o regulă și a prelua un regim.

Nu se schimbă nimic la fapte și la cuantumuri. Contravențiile rămân cele șapte din art. 49 alin. (1), iar amenzile rămân cele din alin. (2) al aceluiași articol: 1.000 – 10.000 lei pentru amplasarea fără aviz sau autorizație, pentru nerespectarea tipurilor și dimensiunilor și pentru afișele lipite aiurea; 1.000 – 20.000 lei pentru publicitatea sonoră sau luminoasă care deranjează, pentru neaducerea terenului la starea inițială și pentru primăriile care nu instalează panourile; 500 – 1.000 lei pentru neîntreținerea mijlocului de publicitate.

Se schimbă, în schimb, poziția din care discuți amenda. Până acum, un contravenient care invoca nulitatea procesului-verbal sau prescripția se sprijinea pe un argument de interpretare, pentru că legea specială nu trimitea la regimul general. Acum trimiterea este expresă și scrisă în lege.

Avantaje și dezavantaje

Sfaturi utile

Întrebări frecvente