Pe scurt
- Curtea Constituțională a constatat că inițiativa legislativă a cetățenilor pe legile educației îndeplinește condițiile din Constituție, deci poate fi dezbătută în Parlament. Din cele 19 articole și puncte ale proiectului, 8 trec, 11 cad pentru că reglementează norme cu caracter fiscal.
- Trec măsurile care nu cer bani în plus: clase mai mici (maximum 22 de elevi la primar, 26 la gimnaziu și la liceu, 28 la postliceal), clasa a VIII-a organizată separat, revenirea la norma de predare de 18 ore de la 1 septembrie 2026, norma universitară de maximum 16 ore convenționale și două ore mai puține, la cerere, pentru profesorii cu peste 25 de ani de învățământ și gradul didactic I.
- Cad toate măsurile cu bani: tariful la plata cu ora, prima de instalare de 3 salarii, bursele de la licența și masteratul didactic, bursa de excelență olimpică, bursele românilor de pretutindeni pe tot anul, cele două salarii la pensionarea universitarilor, voucherele de vacanță și plata într-o singură tranșă a sumelor câștigate în instanță.
Publicat: M. Of. nr. 769 din 10 septembrie 2026
Intră în vigoare: 10 septembrie 2026, data publicării
Proiectul de lege prin care 153.532 de cetățeni cer înapoi clasele mai mici Cât timp norma de 18 ore rămâne doar un proiect discutat în Parlament, regulile de degrevare pentru directori și inspectori se schimbă tot prin ordin de ministru. și norma de predare de 18 ore poate fi dezbătut în Parlament, dar fără niciuna dintre prevederile care ar fi însemnat bani în plus. Curtea Constituțională a hotărât pe 15 iulie 2026, cu unanimitate de voturi, că inițiativa legislativă a cetățenilor pe legile educației îndeplinește condițiile prevăzute de articolul 74 din Constituție, cu excepția a unsprezece puncte care reglementează norme cu caracter fiscal. Hotărârea a fost publicată abia pe 10 septembrie 2026, la 57 de zile după pronunțare, iar între cele două date Parlamentul a legiferat el însuși pe una dintre temele inițiativei, plafonul de degrevare al directorilor de școală.
Actul nu este o decizie de neconstituționalitate obișnuită, iar diferența contează. Curtea dă decizii când verifică dacă o lege sau o ordonanță respectă Constituția. Dă hotărâri într-un număr mic de atribuții de verificare, printre care validarea alegerii Președintelui, constatarea împrejurărilor care justifică interimatul funcției de Președinte și, potrivit articolului 146 litera j) din Constituție, verificarea îndeplinirii condițiilor pentru exercitarea inițiativei legislative de către cetățeni. Aici Curtea nu judecă dacă proiectul e bun sau prost. Judecă dacă cetățenii au dreptul să îl depună.
Ce verifică, exact, sunt trei lucruri, iar temeiul lor este articolul 48 din Legea nr. 47/1992 și articolul 7 din Legea nr. 189/1999. Primul: dacă propunerea a fost publicată așa cum cere legea și dacă listele de semnături au fost confirmate de primari sau de funcționarii împuterniciți de ei. Al doilea: dacă s-au strâns cel puțin 100.000 de semnături de cetățeni cu drept de vot și dacă acestea vin din cel puțin un sfert din județele țării, cu minimum 5.000 de semnături în fiecare județ și în municipiul București. Al treilea: dacă subiectul propunerii nu intră în domeniile interzise de articolul 74 alineatul (2) din Constituție, adică problemele fiscale, cele cu caracter internațional, amnistia și grațierea. Curtea a spus explicit, la paragraful 11, că oportunitatea inițiativei nu o privește: aceea rămâne a Parlamentului.
Cine a inițiat demersul se vede din act: un comitet de inițiativă de unsprezece persoane, constituit prin declarație autentificată pe 19 noiembrie 2025, în care apar liderii federațiilor sindicale din învățământ. Ținta declarată în expunerea de motive este Legea nr. 141/2025 privind unele măsuri fiscal-bugetare, în vigoare de pe 28 iulie 2025, care a mărit norma de predare cu două ore, a urcat efectivele de elevi la clasă, a tăiat tariful la plata cu ora și a restrâns bursele studenților. Inițiativa cere, în esență, readucerea textelor la forma dinaintea acelei legi.
Aritmetica semnăturilor arată cât de sever se filtrează un astfel de demers. În listele depuse erau 185.568 de semnături. Autoritățile publice au atestat 162.195, deci 23.373 nu purtau nicio atestare, adică 12,6% din total. Din cele atestate, Curtea a găsit legal atestate 153.532, deci a mai scos 8.663, adică 5,3% din cele confirmate de primării. Cu totul, 32.036 de semnături, 17,3% din câte au fost strânse, nu au fost luate în calcul. Ce a rămas depășește pragul constituțional de 100.000 cu 53.532 de semnături, adică cu 53,5%.
Motivele respingerilor sunt enumerate la paragraful 14 și sunt vicii ale primăriilor, nu ale semnatarilor: atestări făcute în mediul rural de altcineva decât primarul, în județele Dâmbovița, Dolj, Gorj sau Neamț; atestări făcute în mediul urban de altă persoană decât primarul, fără să se indice actul de împuternicire, în Dâmbovița și Vrancea; lipsa ștampilei, în douăsprezece județe date ca exemplu, de la Argeș și Bacău până la Vâlcea și Vrancea; liste comunicate în copie, nu în original, în Argeș, Caraș-Severin, Constanța, Vaslui și Vrancea. În sens invers, Curtea nu a considerat viciu lipsa datei atestării, care privea 3.856 de susținători, nici absența unei formule exprese de atestare, atât timp cât lista purta semnătura și ștampila autorității.
Condiția de răspândire teritorială a trecut la limită. Inițiatorii au depus documente din care reieșea că 15 județe ar fi avut fiecare cel puțin 5.000 de semnături atestate. După verificarea legalității atestărilor au rămas 12: municipiul București, Bihor, Cluj, Harghita, Hunedoara, Iași, Ilfov, Mureș, Satu Mare, Sălaj, Sibiu și Teleorman. Au căzut trei. Covasna a scăzut de la 5.317 semnături declarate la 4.587 legal atestate, cu 413 sub prag. Maramureș a scăzut de la 5.113 la 4.992, deci a ratat pragul cu 8 semnături. Dolj a pierdut cel mai mult: din 6.386 de semnături atestate au rămas 2.822 legal atestate, adică s-au dus 55,8% dintre ele.
Efectele pe care le produce
Hotărârea este definitivă și general obligatorie și produce efecte de pe 10 septembrie 2026, data publicării. Articolul 11 alineatul (3) din Legea nr. 47/1992 spune că hotărârile Curții se publică în Monitorul Oficial și că sunt general obligatorii, având putere numai pentru viitor. Nu există cale de atac.
Primul efect este procedural. Articolul 7 alineatul (5) din Legea nr. 189/1999 leagă începerea procedurii parlamentare de data la care Camera primește hotărârea, nu de data publicării ei. Camera Deputaților, la care propunerea a fost înregistrată pe 25 iunie 2026 și care a sesizat Curtea, poate deci începe dezbaterea. Din proiect intră în dezbatere numai partea validată: cele unsprezece puncte declarate neconstituționale nu pot fi adoptate pe această cale și nu pot fi nici reintroduse prin amendamente la această propunere.
Al doilea efect este de conținut și e util de citit punct cu punct, fiindcă titlurile din presă nu îl acoperă. Trec în Parlament opt unități din proiect. Articolul I punctele 1, 2 și 3 rescriu efectivele de elevi la clasă și regulile de constituire a formațiunilor de studiu. Articolul I punctul 7 scoate din fișa postului reducerea actuală de două ore la activitățile din afara predării. Articolul I punctul 8 introduce, la cerere, reducerea cu două ore a normei de predare pentru profesorii cu peste 25 de ani de învățământ și gradul didactic I, fără scăderea salariului. Articolul II punctul 1 rescrie conținutul granturilor de doctorat. Articolul II punctul 6 coboară norma didactică universitară maximă de la 18 la 16 ore convenționale pe săptămână. Articolul III încheie, de la 1 septembrie 2026, derogarea prin care norma de predare din preuniversitar a fost mărită.
Cad unsprezece unități. Articolul I punctele 4 și 5 schimbau modul de calcul al tarifului la plata cu ora și adăugau o majorare de 10% pentru cei care fac și management al clasei. Articolul I punctul 6 urca prima de instalare pentru titularii repartizați în zone defavorizate sau izolate de la un salariu minim brut pe țară la 3 salarii de bază ale cadrului didactic. Articolul II punctele 2, 3, 4 și 5 priveau bursele: cuantumul burselor de la licența didactică cu dublă specializare și masteratul didactic raportat la salariul net al unui profesor debutant în locul salariului minim net, reintroducerea bursei de excelență olimpică internațională, abrogată în iulie 2025, și acordarea burselor românilor de pretutindeni pe tot anul calendaristic, inclusiv în vacanța de vară. Articolul II punctul 7 ar fi adus din anul universitar 2026-2027 cele două salarii cuvenite la pensionare cadrelor didactice și de cercetare din universitățile de stat. Articolul IV cerea abrogarea a trei texte din Legea nr. 141/2025 și modificarea unui al patrulea. Articolul V schimba baza de calcul a voucherelor de vacanță pentru personalul din învățământ. Articolul VI cerea plata într-o singură tranșă, până la 30 iunie 2026, a sumelor de natură salarială stabilite prin hotărâri judecătorești.
Al treilea efect nu se vede în hotărâre, dar se vede punând-o lângă legile pe care inițiativa vrea să le modifice. Articolul 10 alineatul (2) din Legea nr. 198/2023 prevede că orice modificare sau completare a acelei legi intră în vigoare începând cu prima zi a anului școlar următor celui în care a fost adoptată prin lege. Articolul 260 alineatul (16) din Legea nr. 199/2023 spune același lucru pentru anul universitar. Dacă Parlamentul adoptă în anul școlar 2026-2027 partea validată din articolul I, clasele mai mici nu se pot aplica înainte de prima zi a anului școlar 2027-2028, iar norma universitară de 16 ore convenționale nu se poate aplica înainte de prima zi a anului universitar 2027-2028. Regula se poate ocoli, iar chiar Legea nr. 141/2025 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2026 au derogat de la ea, dar ocolirea trebuie scrisă în legea de adoptare. Dacă nu e scrisă, se aplică amânarea.
Al patrulea efect îl resimt viitoarele comitete de inițiativă, nu semnatarii acestuia. Curtea a stabilit, la paragrafele 22 până la 26, ce înțelege prin „probleme fiscale”, iar interpretarea e largă. Nu doar taxele și impozitele, ci și „acele elemente care au un impact major asupra bugetului de stat și care nu vizează concepția viitoare cu privire la formarea acestuia, ci sunt preconizate a fi aplicate în interiorul execuției bugetare curente, cum ar fi, de exemplu, acordarea unor sporuri sau a unor sume fixe de la bugetul de stat”. Motivul, spune Curtea, este că cetățenii nu au privirea de ansamblu asupra veniturilor și cheltuielilor bugetare, iar o creștere majoră a cheltuielilor publice cere, în mod necesar, și o creștere a fiscalității.
Ce s-a schimbat față de situația anterioară
Până la această hotărâre, articolul 74 alineatul (2) din Constituție interzicea inițiativelor cetățenești „problemele fiscale”, fără să spună care sunt. Curtea recunoaște deschis, la paragraful 22, că textul „face trimitere generică”, fără să delimiteze, și că a trebuit să pornească de la definiția fiscului din dicționarul Academiei ca să afle ce înseamnă. Concluzia de la paragraful 26 este că îi revine Curții competența de a stabili, de la caz la caz, care aspecte fiscale sunt interzise. Cu alte cuvinte, granița se mută din text în jurisprudență.
Pe fond, schimbarea de regim e aceasta. Înainte, un comitet de inițiativă putea presupune că îi este interzis să propună taxe și impozite. De acum știe că îi este interzis și să propună o cheltuială care apasă bugetul anului în curs, chiar dacă cheltuiala se numește bursă, primă de instalare sau voucher de vacanță. Ce rămâne permis, cel puțin după acest precedent, este partea de organizare: câți elevi stau într-o clasă, câte ore predă un profesor, ce scrie în fișa postului. Adică exact partea care nu se traduce imediat în lei plătiți de la buget.
Banii plătiți elevilor rămân, așadar, în mâna Guvernului: în septembrie 2026, o hotărâre a lăsat bursele la 450 și 300 de lei, dar le-a scos din termenul care expira odată cu anul școlar.
A doua schimbare de reținut este demonstrația în oglindă a Curții. Reducerea normei de predare din preuniversitar, articolul III, nu e fiscală, deși mărește numărul de posturi finanțate. Reducerea normei universitare de la 18 la 16 ore convenționale, articolul II punctul 6, nu e fiscală, din același motiv. Dar bursele, prima de instalare și cele două salarii la pensionare sunt fiscale. Linia de despărțire trasată de Curte nu este „costă sau nu costă”, ci „este o sumă plătită direct unei persoane sau este o regulă de organizare care are, printre altele, și un cost”.
În privința legilor pe care inițiativa vrea să le modifice, comparația arată cât de mult s-ar schimba. La efectivele de elevi, forma de azi a articolului 23 din Legea nr. 198/2023 este cea scrisă de Legea nr. 141/2025: în medie 18 elevi și maximum 24 la primar, 20 și maximum 28 la gimnaziu, 23 și maximum 30 la liceu, 26 și maximum 32 la postliceal, 17 și maximum 22 la grupa de preșcolari. Inițiativa cere 16 și maximum 22 la primar, 18 și maximum 26 la gimnaziu, 22 și maximum 26 la liceu, 22 și maximum 28 la postliceal, 15 și maximum 20 la preșcolari. Scăderea cea mai mare este la liceu și la postliceal, patru elevi în fiecare caz.
Plafonul real e însă altul decât cifra din tabel, iar asta se vede numai punând alineatul (1) lângă alineatul (6). Astăzi, direcția județeană de învățământ poate aproba depășirea maximului cu până la patru elevi, deci o clasă de liceu poate ajunge legal la 34. Inițiativa păstrează plafonul de patru, dar cere aprobarea ministerului pentru orice depășire mai mare de doi. Cu maximul coborât la 26, clasa de liceu nu ar mai putea trece de 30. Diferența se vede deci în două locuri: patru elevi la cifra din tabel și patru la plafonul efectiv.
La fel de mult contează un text care nu apare în niciun titlu, alineatul (11) al aceluiași articol 23, introdus de Legea nr. 141/2025. El obligă ca, pe fiecare nivel, filieră și profil, formațiunile de studiu să depășească valoarea medie din alineatul (1), cu o singură excepție pe unitate potrivit alineatului (12). Acesta este mecanismul care produce comasările de clase, nu maximul. Inițiativa îl abrogă, la articolul I punctul 2, și acest punct a trecut.
La norma de predare, situația de azi nu vine din articolul 207 al Legii nr. 198/2023, care spune tot 18 ore, ci din articolul LVIII al Legii nr. 141/2025, o derogare pe termen limitat: de la anul școlar 2025-2026 până la începutul anului școlar 2029-2030, norma este de 20 de ore la gimnaziu, liceu și postliceal, de 18 ore în locul a 14 pentru profesorii cu gradul I care fac mentorat și de 26 de ore în locul a 24 la instruirea practică. Articolul III al inițiativei nu abrogă derogarea, ci o încheie, spunând că de la 1 septembrie 2026 se aplică din nou articolul 207 alineatul (4). Efectul practic ar fi scurtarea derogării cu trei ani școlari.
La reducerea de două ore pentru vechime, ce cere inițiativa nu e o adăugare, e o mutare. Astăzi, articolul 207 alineatul (3) permite reducerea cu două ore pe săptămână a timpului alocat activităților din afara predării, pentru profesorii cu peste 25 de ani și gradul didactic I, dar și pentru cei care au dovedit performanță educațională, în condițiile unei metodologii aprobate prin ordin de ministru. Inițiativa șterge acest text, la articolul I punctul 7, și pune în locul lui, la punctul 8, o reducere cu două ore a normei de predare, la cererea profesorului, fără metodologie și fără scăderea salariului. Categoria „performanță educațională” dispare din beneficiari.
La granturile de doctorat, articolul II punctul 1, cel care a trecut, merge în sens invers față de restul inițiativei. Forma de azi a articolului 63 alineatul (5) din Legea nr. 199/2023, așa cum a fost scrisă de Legea nr. 141/2025, conține o a doua frază: bursele individuale ale doctoranzilor de la buget, forma cu frecvență, se acordă pe toată durata anului calendaristic. Textul propus de inițiativă păstrează prima frază și lasă a doua afară. Adoptat așa cum e scris, punctul ar scoate din lege garanția că bursa de doctorat se plătește și în lunile fără cursuri.
Avantaje și dezavantaje
Ce aduce bun
- Un demers susținut de 153.532 de cetățeni ajunge la dezbatere parlamentară, iar hotărârea a fost luată cu unanimitate de voturi, deci fără opinii separate care să îi slăbească autoritatea.
- Curtea nu a pierdut semnături pentru vicii de formă ale primăriilor: lipsa datei atestării, care privea 3.856 de susținători, și absența formulei exprese de atestare au fost tratate ca neregularități fără consecință, în continuarea Hotărârii nr. 1 din 26 martie 2024.
- A spus limpede că întârzierea publicării propunerii, 25 de zile peste termenul legal, nu duce singură la respingerea demersului cetățenesc. Un viciu procedural al unei etape trecute nu mai poate fi folosit ca pretext de blocare.
- Pentru prima dată există un test explicit pentru sintagma „probleme fiscale” din articolul 74 alineatul (2) din Constituție. Următoarele comitete de inițiativă își pot verifica proiectul înainte să adune o semnătură.
- Curtea a refuzat expres să intre în oportunitate, la paragraful 11. Parlamentul rămâne liber să adopte, să modifice sau să respingă partea validată, iar responsabilitatea politică rămâne acolo unde trebuie.
- Partea care a trecut este exact partea care se simte în sala de clasă, nu pe fluturașul de salariu: numărul de copii dintr-o grupă, clasa a VIII-a organizată separat în localitățile izolate, orele de predare pe săptămână.
Ce rămâne o problemă
- Interpretarea largă a „problemelor fiscale” scoate din mâna cetățenilor aproape orice inițiativă care costă bani în anul în curs. Rămâne accesibilă doar legiferarea fără cost imediat, ceea ce restrânge sensibil un drept constituțional.
- Cad 11 din 19 unități ale proiectului, iar filtrul nu e aleatoriu: toate măsurile care ar fi pus bani în buzunarul cuiva au căzut, iar ce a rămas e organizatoric.
- Hotărârea a stat 57 de zile nepublicată. Legea îi dă Curții 30 de zile ca să se pronunțe, termen respectat în 14 zile, dar nu îi impune niciun termen pentru publicare, deși de publicare atârnă caracterul general obligatoriu.
- Singurul text validat care avea o dată proprie, articolul III, fixa 1 septembrie 2026. Anul școlar 2026-2027 a început pe 7 septembrie 2026, iar hotărârea a apărut pe 10 septembrie. Textul e deja expirat în ziua în care devine dezbătabil.
- Paragraful 28 enumeră textele care trec și nu îl pomenește pe articolul II punctul 6, norma universitară de 16 ore convenționale. Dispozitivul îl lasă în picioare, fiindcă nu apare în lista excepțiilor, dar considerentele nu îl analizează.
- Paragraful 30 descrie primul punct al articolului IV ca vizând compensarea muncii suplimentare doar cu timp liber. Textul abrogat de acel punct, articolul XVIII alineatul (9) din Legea nr. 141/2025, privește altceva: interdicția de a compensa în bani concediile neefectuate aferente anului 2026.
- Paragraful 13 trimite la „Legea nr. 188/1999” pentru reglementarea inițiativei legislative a cetățenilor. Legea nr. 188/1999 este Statutul funcționarilor publici, abrogat în 2019. Legea corectă, citată chiar în fraza anterioară, este nr. 189/1999.
Sfaturi utile
- Nu schimbați nimic în școală pe baza acestei hotărâri. Ea nu modifică nicio lege. Efectivele de elevi, norma de predare de 20 de ore, tariful la plata cu ora și bursele rămân exact cum sunt, până când Parlamentul adoptă o lege.
- Dacă vă interesează un punct anume, urmăriți-l pe numerotarea proiectului, nu pe subiect. Ce a căzut este articolul I punctele 4 până la 6, articolul II punctele 2 până la 5 și punctul 7, plus articolele IV, V și VI. Restul intră în dezbatere.
- Directorii și inspectorii ar trebui să citească întâi Legea nr. 182/2026, publicată pe 28 august 2026, nu inițiativa. Regulile de degrevare de normă aplicabile astăzi vin de acolo, iar partea din inițiativă care privea degrevarea a fost declarată neconstituțională.
- Când urmăriți dezbaterea, verificați dacă legea de adoptare conține o derogare expresă de la articolul 10 alineatul (2) din Legea nr. 198/2023 și de la articolul 260 alineatul (16) din Legea nr. 199/2023. Fără ea, măsurile se amână cu un an școlar, respectiv cu un an universitar.
- Doctoranzii bursieri de la buget ar trebui să citească articolul II punctul 1 al inițiativei alături de forma actuală a articolului 63 alineatul (5) din Legea nr. 199/2023. Așa cum e scris, punctul scoate din lege fraza care garantează bursa pe tot anul calendaristic. Merită semnalat comisiei parlamentare, e o corectură de o frază.
- Primarii și funcționarii care atestă liste de susținători ar trebui să rețină care vicii costă semnături: atestarea făcută în mediul rural de altcineva decât primarul, atestarea urbană fără indicarea actului de împuternicire, lipsa ștampilei și trimiterea listelor în copie. În județul Dolj s-au pierdut astfel 55,8% din semnăturile atestate.
- Comitetele de inițiativă viitoare au două termene de ținut minte: propunerea se publică în Monitorul Oficial în cel mult 30 de zile de la avizul Consiliului Legislativ, iar înregistrarea la Parlament se face în cel mult 6 luni de la publicare. Al doilea a fost respectat aici, primul nu.
Întrebări frecvente
Ce a decis exact Curtea Constituțională?
De ce este o hotărâre și nu o decizie?
Se schimbă ceva pentru elevi, studenți sau profesori de pe 10 septembrie 2026?
Ce anume rămâne din inițiativă?
Ce a căzut și de ce?
Măsurile căzute nu mai pot fi adoptate niciodată?
Câte semnături au fost și de ce au fost respinse atâtea?
De ce doar 12 județe, dacă s-au strâns peste 185.000 de semnături?
Când ar putea intra în vigoare măsurile, dacă Parlamentul le adoptă?
Unde găsesc textul integral al hotărârii și al propunerii?
Analiza redacției
Hotărârea rezolvă o problemă reală și o face cu grijă. Textul constituțional pe care Curtea a trebuit să îl aplice, „nu pot face obiectul inițiativei legislative a cetățenilor problemele fiscale”, este scris în câteva cuvinte și nu spune nimic despre ce este o problemă fiscală. Curtea nu a ocolit dificultatea. A pornit de la definiția fiscului din dicționarul Academiei, a trecut prin arhitectura bugetară din articolele 138 și 139 din Constituție, a invocat obligația fișei financiare din articolul 111 și a ajuns la un criteriu funcțional: interdicția acoperă și cheltuielile mari care se aplică în interiorul execuției bugetare curente, pentru că cetățenii nu pot cântări sustenabilitatea lor. Argumentul e onest și verificabil, iar unanimitatea de voturi arată că nu a fost contestat nici în interiorul Curții.
Prima observație care nu se vede citind hotărârea de la cap la coadă privește marja cu care a trecut condiția de răspândire teritorială. Curtea scrie, la paragraful 19, că cele 12 județe reprezintă „mai mult de un sfert din județele țării”. România are 41 de județe, iar un sfert din 41 este 10,25, deci minimul constituțional este 11. Din cele 12 unități numărate de Curte, una este municipiul București, care nu este județ, iar articolul 74 alineatul (1) din Constituție îl tratează separat, „respectiv în municipiul București”. Rămân 11 județe, adică exact minimul, cu marjă zero. Dacă un singur județ din cele 11 ar fi căzut la verificarea atestărilor, întreaga inițiativă ar fi picat pe răspândire teritorială, indiferent de cele 153.532 de semnături. Iar unul chiar a fost la limită în sens invers: Maramureșul a ratat pragul de 5.000 cu 8 semnături.
A doua observație iese din compararea termenelor pe care actul le impune altora cu cel pe care jurisdicția constituțională și-l ia sieși. Inițiatorii au fost măsurați exact: Curtea a constatat, la paragraful 13, că propunerea a fost publicată fără respectarea termenului de 30 de zile de la avizul Consiliului Legislativ. Recalculat, avizul este din 10 decembrie 2025 și publicarea din 3 februarie 2026, deci 55 de zile, cu 25 peste termen. Corect constatat. În oglindă, articolul 7 alineatul (3) din Legea nr. 189/1999 dă Curții 30 de zile ca să se pronunțe, iar ea s-a pronunțat în 14, ceea ce e remarcabil. Dar de la pronunțare la publicare au trecut 57 de zile, adică aproape dublul termenului de judecată, iar pentru publicare nicio lege nu prevede vreun termen. Cum hotărârea devine general obligatorie numai de la publicare, potrivit articolului 11 alineatul (3) din Legea nr. 47/1992, întârzierea nu este administrativă, este de efect juridic.
Ce s-a pierdut în cele 57 de zile se poate număra. Articolul III al propunerii, singurul text validat care are dată proprie, fixează 1 septembrie 2026 ca moment de la care norma de predare revine la 18 ore. Anul școlar 2026-2027 a început pe 7 septembrie 2026, iar hotărârea a apărut pe 10 septembrie, deci textul este retroactiv din prima zi în care poate fi dezbătut. În același interval, pe 28 august 2026, Parlamentul a adoptat Legea nr. 182/2026, care a rescris regulile de degrevare de normă din articolul 208 al Legii nr. 198/2023, exact tema pe care inițiativa o atacă prin articolul IV, punct declarat neconstituțional. Și încă un text a expirat singur: articolul LIX din Legea nr. 141/2025, a cărui abrogare inițiativa o cerea, se aplica numai pentru anul școlar 2025-2026, încheiat înainte de publicarea hotărârii. Curtea a declarat fiscală cererea de a abroga un text care nu mai producea efecte.
A treia observație privește o consecință pe care nici hotărârea, nici comunicatele nu o menționează, dar care iese din combinarea propunerii cu legea pe care o modifică. Articolul II punctul 1, validat de Curte și descris neutru la paragraful 28 drept privind „conținutul granturilor aferente studiilor universitare de doctorat”, preia forma actuală a articolului 63 alineatul (5) din Legea nr. 199/2023 și lasă afară fraza a doua, cea care garantează bursele doctoranzilor de la buget pe toată durata anului calendaristic. Adoptat cuvânt cu cuvânt, punctul ar tăia un drept, nu ar reda unul. Iar logica Curții explică de ce a trecut: reducerea unei cheltuieli nu majorează bugetul, deci nu e fiscală. Consecința se citește greu fără ironie. Din tot capitolul de burse al inițiativei, singurul punct pe care cetățenii au dreptul să îl ducă în Parlament este cel care ia o bursă, în timp ce cererea simetrică pentru românii de pretutindeni, aceeași durată a anului calendaristic, a căzut ca normă fiscală.
Ce nu convinge sunt trei neglijențe de redactare care nu schimbă soluția, dar slăbesc un act menit să fie citat ani la rând. Paragraful 13 trimite la „Legea nr. 188/1999” în loc de nr. 189/1999, adică la Statutul funcționarilor publici, abrogat din 2019, deși legea corectă este citată în fraza imediat anterioară. Paragraful 30 descrie primul punct al articolului IV al propunerii ca vizând compensarea muncii suplimentare doar cu timp liber, adică alineatul (1) al articolului XVIII din Legea nr. 141/2025, în timp ce textul abrogat de acel punct este alineatul (9) al aceluiași articol, care privește interdicția de a compensa în bani concediile neefectuate aferente anului 2026. Iar paragraful 28, care enumeră ce trece, omite articolul II punctul 6, coborârea normei universitare de la 18 la 16 ore convenționale, deși dispozitivul îl lasă în picioare. Niciuna dintre cele trei nu e însă eroare cu consecință juridică: dispozitivul e scris limpede, prin excepții enumerate, iar un cititor de bună-credință ajunge la un singur răspuns în fiecare caz. Rămân totuși trei locuri în care actul se citește greșit din prima.
Ce ar trebui schimbat
- Un termen legal pentru publicarea hotărârilor pronunțate în temeiul articolului 146 litera j) din Constituție. Articolul 7 alineatul (4) din Legea nr. 189/1999 spune că hotărârea se comunică și se publică, fără să spună în cât timp. Efect: nu s-ar mai putea repeta situația în care un act devine general obligatoriu la 57 de zile după pronunțare, iar un text validat ajunge retroactiv înainte să fie dezbătut.
- Un criteriu scris în lege pentru sintagma „probleme fiscale”. Curtea recunoaște la paragraful 26 că îi revine ei competența de a stabili, de la caz la caz, ce este interzis. Efect: un comitet de inițiativă ar putea afla înainte de a strânge 185.568 de semnături că jumătate din proiectul lui nu are cum să treacă, iar lunile de colectare nu s-ar consuma degeaba.
- Completarea considerentelor cu articolul II punctul 6. Norma universitară de 16 ore convenționale trece prin dispozitiv, dar nu apare nicăieri în analiza Curții. Efect: comisia parlamentară nu ar mai trebui să deducă din lista excepțiilor de ce un text a fost validat, iar motivarea ar acoperi tot ce a fost verificat.
- Îndreptarea trimiterii din paragraful 13 și a descrierii din paragraful 30. Legea nr. 189/1999 în loc de nr. 188/1999 și alineatul (9) al articolului XVIII din Legea nr. 141/2025 în locul alineatului (1). Efect: cine citează hotărârea nu ar mai duce mai departe o trimitere la o lege abrogată și nu ar mai atribui alineatului abrogat un conținut care nu îi aparține.
- O poziție expresă în dispozitiv asupra condiției de publicare a propunerii. Articolul 48 litera b) din Legea nr. 47/1992 pune publicarea printre lucrurile pe care Curtea le verifică, iar Curtea a constatat că termenul a fost depășit cu 25 de zile, însă dispozitivul tace. Efect: ar dispărea posibilitatea de a susține în Parlament că această condiție a rămas neverificată.
- Corelarea articolului III al propunerii cu data adoptării, la dezbaterea din Parlament. Data de 1 septembrie 2026 a trecut, iar articolul 10 alineatul (2) din Legea nr. 198/2023 amână oricum modificările la anul școlar următor. Efect: legea de adoptare ar spune de la ce dată se aplică efectiv fiecare măsură, în loc să lase școlile și inspectoratele să calculeze singure.
Textul original al actului normativ
Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial
M. Of. nr. 769 din 10 septembrie 2026 16 pagini PDF, 116 KB actul începe la pagina 8
Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul
Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.
Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului
Hotărârea Curții Constituționale nr. 1 din 15 iulie 2026 referitoare la inițiativa legislativă a cetățenilor intitulată „Proiect de Lege pentru modificarea și completarea Legii învățământului preuniversitar nr. 198/2023, cu modificările și completările ulterioare, și a Legii învățământului superior nr. 199/2023, cu modificările și completările ulterioare, precum și pentru modificarea altor acte normative”
EMITENT: Curtea Constituțională
Publicat în: M. Of. nr. 769 din 10 septembrie 2026
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ H O T Ă R Â R E A Nr. 1 din 15 iulie 2026 referitoare la inițiativa legislativă a cetățenilor intitulată „Proiect de Lege pentru modificarea și completarea Legii învățământului preuniversitar nr. 198/2023, cu modificările și completările ulterioare, și a Legii învățământului superior nr. 199/2023, cu modificările și completările ulterioare, precum și pentru modificarea altor acte normative” Elena-Simina Tănăsescu — președinte Asztalos Csaba-Ferenc — judecător Mihai Busuioc — judecător Mihaela Ciochină — judecător Cristian Deliorga — judecător Dacian-Cosmin Dragoș — judecător Dimitrie-Bogdan Licu — judecător Laura-Iuliana Scântei — judecător Gheorghe Stan — judecător Cristina Titirișcă — magistrat-asistent
1. Pe rol se află verificarea îndeplinirii condițiilor pentru exercitarea inițiativei legislative a cetățenilor cu privire la propunerea legislativă intitulată „Proiect de Lege pentru modificarea și completarea Legii învățământului preuniversitar nr. 198/2023, cu modificările și completările ulterioare, și a Legii învățământului superior nr. 199/2023, cu modificările și completările ulterioare, precum și pentru modificarea altor acte normative”.
2. Cu Adresa nr. 1/5.759/SG din 1 iulie 2026, președintele Camerei Deputaților a transmis Curții Constituționale propunerea legislativă a cetățenilor intitulată „Proiect de Lege pentru modificarea și completarea Legii învățământului preuniversitar nr. 198/2023, cu modificările și completările ulterioare, și a Legii învățământului superior nr. 199/2023, cu modificările și completările ulterioare, precum și pentru modificarea altor acte normative”. Adresa a fost înregistrată la Registratura jurisdicțională a Curții Constituționale cu nr. 11.799 din 2 iulie 2026 și s-a procedat la constituirea Dosarului nr. 4.508J/2026.
3. La adresa transmisă de președintele Camerei Deputaților au fost anexate: (i) adresa înregistrată la Registratura generală a Camerei Deputaților cu nr. 545 din 25 iunie 2026, prin care Comitetul de inițiativă a înaintat Camerei Deputaților propunerea legislativă; (ii) expunerea de motive a inițiativei legislative (transmisă Curții Constituționale prin Adresa secretarului general al Camerei Deputaților nr. 2/6.568 din 8 iulie 2026, înregistrată la Registratura jurisdicțională a Curții Constituționale cu nr. 12.245 din 8 iulie 2026); (iii) declarația de constituire a Comitetului de inițiativă autentificată prin Încheierea nr. 1.679 din 19 noiembrie 2025 (transmisă Curții Constituționale prin Adresa secretarului general al Camerei Deputaților nr. 2/6.568 din 8 iulie 2026, înregistrată la Registratura jurisdicțională a Curții Constituționale cu nr. 12.245 din 8 iulie 2026); (iv) procura dată de Comitetul de inițiativă prin care este împuternicită doamna Banaș Teodora, pentru ca, în calitate de membru al Comitetului, să depună propunerea legislativă care formează obiectul inițiativei legislative cetățenești, în vederea avizării acesteia de către Consiliul Legislativ, autentificată prin Încheierea nr. 1.680 din 19 noiembrie 2025 (transmisă Curții Constituționale prin Adresa secretarului general al Camerei Deputaților nr. 2/6.568 din 8 iulie 2026, înregistrată la Registratura jurisdicțională a Curții Constituționale cu nr. 12.245 din 8 iulie 2026); (v) Hotărârea Comitetului de inițiativă nr. 1 din 4 februarie 2026 prin care sunt desemnați împuterniciții Comitetului de inițiativă și atribuțiile acestora; (vi) Hotărârea Comitetului de inițiativă nr. 2 din 2 aprilie 2026, prin care se îndreaptă o eroare materială din cuprinsul Hotărârii Comitetului de inițiativă nr. 1 din 4 februarie 2026; precum și (vii) un extras din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 3 februarie 2026, paginile 2-9, cuprinzând „Proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Legii învățământului preuniversitar nr. 198/2023, cu modificările și completările ulterioare, și a Legii învățământului superior nr. 199/2023, cu modificările și completările ulterioare, precum și pentru modificarea altor acte normative”, expunerea de motive a inițiativei legislative, Avizul Consiliului Legislativ nr. 1.016 din 10 decembrie 2025 și extras din Declarația notarială autentificată prin Încheierea nr. 1.679 din 19 noiembrie 2025 privind componența Comitetului de inițiativă. Totodată, au fost înaintate Curții Constituționale listele de susținători în original și opisul centralizator al acestora, cu indicarea numărului de susținători atestați pentru fiecare județ în parte.
4. Potrivit expunerii de motive care însoțește propunerea legislativă a cetățenilor, „măsurile care lovesc crunt educația și cercetarea din România au la bază date pur contabile și nu țin cont de realitate, de posibilitățile reale ale sistemului de a face față unor asemenea schimbări și de opiniile specialiștilor în științele educației. (…) Măsurile de «eficientizare» pe care Guvernul le aplică în domeniul învățământului preuniversitar prin Legea nr. 141/2025 vor avea un cost mult mai mare pe termen mediu și lung, afectând direct calitatea educației și statutul profesional și social al angajaților din învățământ și viitorul beneficiarilor primari. Și în învățământul superior se resimte impactul negativ asupra echității și accesului la educație.
Restrângerea acordării burselor și reducerea costului standard afectează în mod disproporționat studenții proveniți din medii socioeconomice vulnerabile, crescând riscul de abandon universitar”. Ca atare, inițiativa legislativă propune: — modificarea prevederilor din Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023 privind: efectivele de elevi/preșcolari/ antepreșcolari la clasă/grupă; reducerea normei didactice de predare; tariful la plata cu ora; degrevările personalului didactic de conducere, de îndrumare și control; creșterea la 3 salarii de bază ale persoanei a cuantumului primei de instalare neimpozabilă ce se acordă, începând cu anul școlar 2026-2027, personalului didactic repartizat cu statut de cadru didactic titular în unități de învățământ aflate în zone din mediul rural, defavorizate sau izolate; — modificarea Legii învățământului superior nr. 199/2023, în vederea protejării dreptului constituțional la învățătură, asigurării accesului echitabil la educație și sprijinirii dezvoltării sistemului universitar românesc; — încetarea efectelor prevederilor din Legea nr. 141/2025 privind unele măsuri fiscal-bugetare, care instituie, pe o perioadă determinată, majorarea normei didactice, atât în învățământul preuniversitar, cât și în cel superior, precum și abrogarea dispozițiilor care blochează compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, a celor privitoare la degrevarea personalului didactic, precum și a celor privind valoarea costului standard pentru fondul de burse și protecție socială în lei/lună/student; — modificarea art. 1 alin. (26) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanță, astfel încât, pentru personalul din sistemul de învățământ, acordarea voucherelor de vacanță să se stabilească prin raportare la salariul de bază net cuvenit pentru funcția de bază din luna anterioară acordării acestor vouchere; — abrogarea art. XVIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2025 pentru modificarea și completarea unor acte normative, pentru stabilirea unor măsuri privind implementarea programelor naționale din domeniul lucrărilor publice, precum și pentru stabilirea unor măsuri bugetare.
C U R T E A, examinând propunerea legislativă a cetățenilor intitulată „Proiect de Lege pentru modificarea și completarea Legii învățământului preuniversitar nr. 198/2023, cu modificările și completările ulterioare, și a Legii învățământului superior nr. 199/2023, cu modificările și completările ulterioare, precum și pentru modificarea altor acte normative”, prin raportare la dispozițiile art. 74 alin. (1) și (2) din Constituție, ale Legii nr. 189/1999 privind exercitarea inițiativei legislative de către cetățeni și ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, precum și raportul întocmit de judecătorulraportor, constată următoarele:
5. Curtea a fost legal sesizată și este competentă să se pronunțe asupra inițiativei legislative a cetățenilor intitulată „Proiect de Lege pentru modificarea și completarea Legii învățământului preuniversitar nr. 198/2023, cu modificările și completările ulterioare, și a Legii învățământului superior nr. 199/2023, cu modificările și completările ulterioare, precum și pentru modificarea altor acte normative”.
6. Atribuția Curții Constituționale de a se pronunța asupra inițiativei legislative a cetățenilor este prevăzută de dispozițiile art. 146 lit. j) din Constituție, potrivit cărora Curtea „verifică îndeplinirea condițiilor pentru exercitarea inițiativei legislative de către cetățeni”.
7. În legătură cu această atribuție sunt incidente dispozițiile art. 74 alin. (1) și (2) din Constituție, care prevăd că inițiativa legislativă aparține și „(…) unui număr de cel puțin 100.000 de cetățeni cu drept de vot. Cetățenii care își manifestă dreptul la inițiativă legislativă trebuie să provină din cel puțin un sfert din județele țării, iar în fiecare din aceste județe, respectiv în municipiul București, trebuie să fie înregistrate cel puțin 5.000 de semnături în sprijinul acestei inițiative.
(2) Nu pot face obiectul inițiativei legislative a cetățenilor problemele fiscale, cele cu caracter internațional, amnistia și grațierea.”
8. Sub aspectul competenței Curții sunt aplicabile dispozițiile art. 48 din Legea nr. 47/1992 și ale art. 7 din Legea nr. 189/1999, care, utilizând aceiași termeni, stabilesc obiectul verificării pe care Curtea o întreprinde în exercitarea atribuției sale constituționale. Dispozițiile legale menționate au următorul cuprins: — Art. 48 din Legea nr. 47/1992: „Curtea Constituțională, din oficiu sau pe baza sesizării președintelui Camerei Parlamentului la care s-a înregistrat inițiativa legislativă a cetățenilor, se pronunță asupra:
a) caracterului constituțional al propunerii legislative ce face obiectul inițiativei cetățenilor;
b) îndeplinirii condițiilor referitoare la publicarea acestei propuneri și dacă listele de susținători sunt atestate de către primarii unităților administrativ-teritoriale ori de către împuterniciții acestora;
c) întrunirii numărului minim de susținători pentru promovarea inițiativei, prevăzut la art. 74 alin. (1) sau, după caz, la art. 150 alin. (1) din Constituție, republicată, precum și asupra respectării dispersiei teritoriale în județe și în municipiul București, prevăzută de aceleași articole.”; — Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 189/1999 are un conținut identic, cu excepția tezei ultime a lit. b), care cuprinde sintagma „sunt atestate potrivit art. 5”, corespunzător celei din art. 48 lit. b) din Legea nr. 47/1992 — „sunt atestate de către primarii unităților administrativ-teritoriale ori de către împuterniciții acestora”.
9. Art. 5 alin. (1) și (3) din Legea nr. 189/1999 are următorul cuprins: „(1) Atestarea calității de cetățean cu drept de vot și a domiciliului susținătorilor se face de către primarul localității fie personal, fie, în localitățile urbane, și prin funcționarii primăriei împuterniciți de primar în acest scop. Atestarea se face prin verificarea listei de susținători, iar în ceea ce privește domiciliul, în colaborare cu organul local de poliție, dacă este cazul. (…)
(3) Atestarea de către primar a listei de susținători se face prin semnătura persoanei care a efectuat controlul, cu indicarea actului de împuternicire, dacă este cazul, și a datei când s-a făcut atestarea, precum și prin aplicarea ștampilei. Dacă primarul a solicitat sprijinul organului local de poliție, va semna și reprezentantul acestuia, cu precizarea aspectelor pe care le-a verificat. Semnătura se aplică pe ultima copertă a dosarului cuprinzând listele verificate, aflat la comitetul de inițiativă, după ce a fost confruntat cu cel depus la primărie. Aspectele neatestate se elimină din listă, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (3).”
10. Prin urmare, în exercitarea atribuției prevăzute la art. 146 lit. j) din Constituție de a verifica inițiativa legislativă a cetățenilor, Curtea are în vedere dispozițiile art. 74 alin. (1) și (2) din Constituție, ale art. 48 din Legea nr. 47/1992, precum și ale art. 5 și 7 din Legea nr. 189/1999, în raport cu care verifică: — întrunirea numărului minim de susținători pentru promovarea inițiativei, prevăzut la art. 74 alin. (1) teza întâi din Constituție (cel puțin 100.000 de cetățeni cu drept de vot), precum și respectarea dispersiei teritoriale în județe și în municipiul București, prevăzută de art. 74 alin. (1) teza a doua din Constituție (cetățenii care inițiază revizuirea trebuie să provină din cel puțin un sfert din județele țării, iar în fiecare din aceste județe, respectiv în municipiul București, trebuie să fie înregistrate cel puțin 5.000 de semnături în sprijinul inițiativei); verificarea are în vedere și condițiile pe care Legea nr. 47/1992 și Legea nr. 189/1999 le impun în privința publicării inițiativei legislative cetățenești și a atestării listelor de susținători; verificarea listelor de susținători vizează atestarea legală de către primarii unităților administrativ-teritoriale ori de către împuterniciții acestora, iar nu modul de colectare a semnăturilor ori corectitudinea datelor colectate, întrucât verificarea acestor din urmă acte sau fapte excedează competenței Curții Constituționale; — respectarea limitelor impuse de art. 74 alin. (2) din Constituție în privința inițiativelor legislative cetățenești (inițiativa legislativă să nu aibă ca obiect probleme fiscale, cu caracter internațional, amnistia și grațierea).
11. Nu intră în competența Curții examinarea oportunității inițiativei legislative, aceasta revenind Parlamentului, în calitate de organ reprezentativ suprem și unică autoritate legiuitoare a țării.
12. Procedând la verificarea inițiativei legislative cetățenești, Curtea reține următoarele:
(1) Întrunirea numărului minim de susținători pentru promovarea inițiativei, precum și respectarea dispersiei teritoriale în județe și în municipiul București (inclusiv, potrivit celor mai sus menționate, respectarea condițiilor legale referitoare la publicarea inițiativei legislative cetățenești și la atestarea listelor de susținători)
a) Publicarea inițiativei legislative
13. Curtea constată că propunerea legislativă, precum și expunerea de motive care o însoțește, semnată de Comitetul de inițiativă, au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 3 februarie 2026, fără respectarea termenului de maximum 30 de zile de la emiterea Avizului Consiliului Legislativ nr. 1.016 din 10 decembrie 2025, prevăzut la art. 3 alin. (4) din Legea nr. 189/1999. Sub acest aspect, Curtea observă că acesta este un element procedural care vizează exercitarea inițiativei legislative de către cetățeni, astfel cum este reglementată de Legea nr. 188/1999, și care nu determină, ut singuli, neconstituționalitatea demersului cetățenesc.
b) Verificarea legalității atestării listelor de susținători
14. Pe baza verificării făcute de către colectivul de magistrațiasistenți, constituit prin rezoluția președintelui Curții Constituționale, a dosarelor cu semnături ale susținătorilor inițiativei legislative, primite de la Camera Deputaților, s-a constatat că atestarea listelor de susținători nu s-a făcut în toate cazurile cu respectarea strictă a dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 189/1999, de către primarii unităților administrativ-teritoriale sau, în localitățile urbane, și de funcționarii primăriei împuterniciți de primar în acest scop, fiind consemnate următoarele situații: atestări realizate în mediul rural de alte persoane decât primarul (spre exemplu, în localități din județele Dâmbovița, Dolj, Gorj sau Neamț), iar în mediul urban, dacă atestarea a fost realizată de o altă persoană decât primarul, nu s-a indicat actul de împuternicire (spre exemplu, în localități din județele Dâmbovița sau Vrancea), lipsa unor elemente obligatorii prevăzute de lege necesare atestării, precum ștampila (spre exemplu, în localități din județele Argeș, Bacău, Bihor, Bistrița-Năsăud, Brăila, Dolj, Galați, Ialomița, Maramureș, Sălaj, Vâlcea sau Vrancea).
De asemenea, au fost situații în care listele de susținători au fost comunicate în copie, și nu în original (spre exemplu, în localități din județele Argeș, Caraș-Severin, Constanța, Vaslui sau Vrancea).
15. Există și alte omisiuni și neregularități, cea mai frecventă fiind lipsa datei atestării (în privința unui număr de 3.856 de susținători), dar care nu au fost apreciate ca fiind încălcări ale dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 189/1999, în măsura în care rezultă că atestarea a fost realizată de persoanele prevăzute de textul legal sau operează o prezumție simplă în acest sens, fundamentată pe actele depuse în dosare (a se vedea, în același sens, Decizia nr. 580 din 20 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 27 octombrie 2016, paragraful 32, Decizia nr. 222 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 30 mai 2019, paragraful 19, Hotărârea nr. 1 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 5 februarie 2015, Hotărârea nr. 1 din 21 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 20 iunie 2019, paragraful 15, Hotărârea nr. 1 din 26 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 9 aprilie 2024, paragraful 15). De asemenea, inexistența unei formule de atestare exprese nu a fost apreciată drept o încălcare a dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 189/1999 în măsura în care listele de susținători au fost validate de către autoritatea competentă, prin semnătură și ștampilă.
c) Verificarea întrunirii numărului minim de susținători pentru promovarea inițiativei, prevăzut de art. 74 alin. (1) din Constituție
16. Susținătorii atestați cu încălcarea dispozițiilor legale, potrivit mențiunilor cuprinse în listele centralizatoare pe județe întocmite în cauză, nu au fost luați în calcul la stabilirea numărului de susținători ai inițiativei legislative. Astfel, din cele 185.568 de semnături din listele de susținători, dintre care au fost atestate de autoritățile publice un număr de 162.195 de astfel de semnături, Curtea a apreciat că semnăturile unui număr de 153.532 de susținători sunt legal atestate (a se vedea, în acest sens, Hotărârea nr. 1 din 26 martie 2024, antereferită, paragrafele 14-16, în considerarea căreia au fost considerate ca fiind valide și atestările care nu cuprindeau data efectuării lor sau formula de atestare consacrată de lege). Ca urmare, Curtea constată că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 74 alin. (1) teza întâi din Constituție, respectiv existența unui număr de cel puțin 100.000 de cetățeni cu drept de vot necesar pentru promovarea inițiativei.
d) Verificarea respectării dispersiei teritoriale în județe și în municipiul București, prevăzută la art. 74 alin. (1) din Constituție
17. Potrivit documentelor depuse la Camera Deputaților de inițiatori și transmise Curții Constituționale, un număr de 15 județe ar fi îndeplinit, fiecare, cerința de a avea cel puțin 5.000 de semnături legal atestate în susținerea inițiativei legislative (municipiul București, Bihor, Cluj, Covasna, Dolj, Harghita, Hunedoara, Iași, Ilfov, Maramureș, Mureș, Satu Mare, Sălaj, Sibiu și Teleorman), aceasta cu condiția ca atestările să fi fost conforme cu dispozițiile legale de referință. Pe baza examinării dosarelor cuprinzând susținătorii inițiativei legislative din punctul de vedere al legalității atestării, Curtea a constatat că, în fapt, 12 județe îndeplinesc, fiecare, condiția de a avea cel puțin 5.000 de semnături legal atestate în susținerea inițiativei legislative, după cum urmează: municipiul București, Bihor, Cluj, Harghita, Hunedoara, Iași, Ilfov, Mureș, Satu Mare, Sălaj, Sibiu și Teleorman.
18. În ceea ce privește celelalte trei județe care, potrivit documentelor depuse de inițiatori, ar fi îndeplinit condiția constituțională, Curtea a constatat abateri de la cadrul legal de referință, potrivit celor menționate, după caz, la paragraful 14, care au determinat neluarea în calcul a acestora la stabilirea numărului de susținători ai inițiativei legislative. Astfel, în județul Covasna (unde, potrivit documentelor comunicate, ar fi existat un număr de 5.317 semnături atestate), în fapt, un număr de 4.835 de semnături au fost atestate, fiind constatate și situații în care în care atestarea în mediul rural a fost realizată de alte persoane decât primarul. Ca urmare a verificărilor astfel efectuate, Curtea a reținut un număr de 4.587 de semnături legal atestate. În județul Dolj (unde, potrivit documentelor comunicate, ar fi existat un număr de 6.419 semnături atestate), în fapt, un număr de 6.386 de semnături au fost atestate, fiind constatate și situații în care atestarea în mediul rural a fost realizată de alte persoane decât primarul. Ca urmare a verificărilor astfel efectuate, Curtea a reținut un număr de 2.822 de semnături legal atestate. În județul Maramureș (unde, potrivit documentelor comunicate, ar fi existat un număr de 5.113 semnături atestate), în fapt, un număr de 5.099 de semnături au fost atestate, fiind constatate și situații în care ștampila nu a fost aplicată. Ca urmare a verificărilor astfel efectuate, Curtea a reținut un număr de 4.992 de semnături legal atestate.
19. Față de datele consemnate, întrucât 12 județe îndeplinesc condiția prevăzută de normele constituționale de referință a numărului minim de 5.000 de susținători ai inițiativei, iar acest număr reprezintă mai mult de un sfert din județele țării, Curtea constată că este întrunită condiția dispersiei teritoriale prevăzută de art. 74 alin. (1) din Constituție.
(2) Respectarea limitelor impuse de art. 74 alin. (2) din Constituție în privința inițiativelor legislative cetățenești
20. Examinarea limitelor constituționale ale propunerii legislative presupune verificarea textelor acesteia în raport cu dispozițiile art. 74 alin. (2) din Constituție, care stabilesc domeniile care nu pot face obiectul unei inițiative legislative: „problemele fiscale, cele cu caracter internațional, amnistia și grațierea”.
21. Realizând această verificare, Curtea constată că art. I și art. II ale propunerii legislative ce formează obiectul inițiativei legislative a cetățenilor au ca obiect modificarea și completarea Legii învățământului preuniversitar nr. 198/2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 5 iulie 2023, cu modificările și completările ulterioare, precum și a Legii învățământului superior nr. 199/2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 5 iulie 2023, cu modificările și completările ulterioare. În esență, intenția inițiatorilor demersului legislativ este de a reintroduce în fondul activ al legislației textele de lege din aceste acte normative modificate prin Legea nr. 141/2025 privind unele măsuri fiscalbugetare, în forma anterioară modificării lor prin această lege.
Or, acest din urmă act normativ reprezintă o reglementare cu caracter fiscal, astfel cum rezultă din chiar art. I alin. (1) din acesta, care prevede că legea „(…) reglementează unele măsuri fiscal-bugetare pentru a consolida sustenabilitatea financiară a României pe termen lung prin limitarea cheltuielilor permanente, până la un nivel care să permită respectarea condiționalităților asumate de România, cu consecințe negative asupra performanțelor fiscale și externe ale statului român, și prin creșterea veniturilor astfel încât să se poată susține din fonduri publice finanțarea tuturor categoriilor de servicii publice destinate cetățenilor la un nivel calitativ și competitiv impus de standardele europene”. Ca atare, Curtea urmează să aprecieze dacă măsurile promovate prin prezenta inițiativă legislativă a cetățenilor sunt norme care antamează probleme din domeniile exceptate de normele constituționale de referință.
22. În prealabil, Curtea observă că art. 74 alin. (2) din Constituție face trimitere generică la „probleme fiscale”, fără a delimita sau a detalia care sunt acestea. În acest sens, procedând la interpretarea sensului normei juridice prin analiza gramaticală a textului acesteia, Curtea consideră ca fiind relevantă definiția înscrisă în Dicționarul explicativ al limbii române (Academia Română — Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan — Al. Rosetti”, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2016): „fiscul” este „instrument administrativ al statului, reglementat prin norme juridice, care stabilește și administrează impozitele și taxele ce se cuvin statului de la contribuabili; instituție a administrației de stat care se ocupă cu stabilirea, încasarea, urmărirea silită și administrarea impozitelor și taxelor cuvenite statului”. Ca atare, „problemele fiscale” ar putea fi cele care vizează impozitele, taxele și contribuțiile către bugetul de stat. În consecință, având în vedere faptul că fiscalitatea, înțeleasă ca sistem de percepere a impozitelor și taxelor, are ca scop susținerea cheltuielilor publice, circumstanțiind obligația contribuabilului de a acoperi cheltuielile publice fără a implica o contraprestație concretă din partea statului (impozit), precum și satisfacerea unor nevoi sociale, prin prestarea unui serviciu de către un operator economic, o instituție publică sau un serviciu public (taxă), constatând și că prin inițiativa legislativă cetățenească se propune o amplă modificare a structurii părții de cheltuieli a bugetului de stat, Curtea observă că problema care se pune în prezenta cauză este de a stabili dacă sintagma „probleme fiscale” din cuprinsul art. 74 alin. (2) din Constituție are în vedere doar competența exclusivă a legiuitorului de a stabili taxele și impozitele și de a configura regimul juridic al acestora, care își au temeiul în dispozițiile art. 139 alin. (1) din Constituție.
23. Curtea reține că bugetul public național care, potrivit art. 138 alin. (1) din Constituție, cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele locale ale comunelor, ale orașelor și ale județelor, se constituie ca un plan financiar al statului, aprobat prin lege, prin care sunt prevăzute veniturile și cheltuielile publice stabilite în fiecare an, necesare îndeplinirii funcțiilor și sarcinilor statului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.657 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 13 ianuarie 2011). Prin intermediul bugetului public național, statul exercită un control permanent asupra constituirii, repartizării și utilizării fondurilor publice, iar Guvernul este singura autoritate care, în temeiul art. 138 alin. (2) din Legea fundamentală, are competența constituțională de a elabora proiectul bugetului de stat și de a gestiona resursele financiare ale țării. Ca atare, Guvernul deține imaginea de ansamblu a economiei, fiind singurul organ al statului care deține mecanismele și datele necesare pentru a evalua resursele financiare reale ale țării și a asigura buna funcționare a serviciilor publice. Aceasta este rațiunea pentru care constituantul a stabilit imperativ că, potrivit art. 111 alin. (1) teza a doua și art. 138 alin. (5) din Constituție, orice propunere legislativă care determină o majorare sau o diminuare a bugetului de stat trebuie să includă o fișă financiară și să indice sursa de finanțare.
24. În același timp, Curtea observă că, într-o jurisprudență constantă, a stabilit că există o diferență între stabilirea sursei de finanțare a unei cheltuieli bugetare și aprecierea caracterului suficient al resurselor financiare rezultate din sursele de finanțare bugetare în vederea acoperirii alocărilor bugetare (a cheltuielilor), aceasta din urmă fiind o problemă exclusiv de oportunitate politică, ce privește, în esență, relațiile dintre Parlament și Guvern (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 47 din 15 septembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 28 septembrie 1993, sau Decizia nr. 64 din 16 noiembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 28 decembrie 1993). Însă, sursele de finanțare a cheltuielilor publice, provenite în principal din impozite și taxe, sunt obiective și efective, ceea ce înseamnă că operează cu elemente de certitudine și previzibilitate bugetară, pentru că, în caz contrar, s-ar putea spune că orice cheltuială bugetară se suportă din bugetul de stat, independent de existența sau inexistența unei surse de finanțare apte să o susțină. Ca atare, cheltuielile publice trebuie să fie previzionate în deplină cunoștință de cauză în bugetul de stat, pentru a putea fi acoperite în mod cert în cursul anului bugetar.
25. Având în vedere aceste considerente de principiu, Curtea constată că excluderea „problemelor fiscale” din posibilitatea de reglementare pe calea inițiativei legislative cetățenești nu poate avea în vedere doar stabilirea de taxe și impozite stricto sensu, ci trebuie să privească și acele elemente care au un impact major asupra bugetului de stat și care nu vizează concepția viitoare cu privire la formarea acestuia, ci sunt preconizate a fi aplicate în interiorul execuției bugetare curente, cum ar fi, de exemplu, acordarea unor sporuri sau a unor sume fixe de la bugetul de stat. Aceasta întrucât cetățenii nu pot avea o privire de ansamblu nici asupra veniturilor și nici asupra cheltuielilor bugetare pentru a putea evalua în mod obiectiv sustenabilitatea unor astfel de măsuri, astfel încât o creștere majoră a cheltuielilor publice implică, în mod necesar, și o creștere a fiscalității, respectiv a taxelor și impozitelor percepute de stat pentru acoperirea cheltuielilor publice. Or, rațiunea principală a interdicției stabilite de art. 74 alin. (2) din Constituție este tocmai protejarea echilibrului bugetar și a stabilității macroeconomice a statului.
26. Așadar, întrucât sintagma „probleme fiscale” din cuprinsul art. 74 alin. (2) din Constituție nu distinge referitor la tipul sau natura acestora, revine Curții Constituționale competența de a stabili care sunt aspectele fiscale cu privire la care există o interdicție de reglementare pe calea inițiativelor legislative cetățenești.
27. În prezenta cauză, Curtea reține, astfel, că prin art. I pct. 4-6, art. II pct. 2-5 și art. II pct. 7 din propunerea legislativă se instituie: (i) raportarea anumitor sporuri din învățământul preuniversitar la norma didactică de predare-învățare-evaluare în loc de numărul mediu de ore lucrătoare; (ii) o majorare salarială de 10% aplicabilă la salariul de bază pentru personalul didactic încadrat în regim de plată cu ora care desfășoară și activități de management al clasei; (iii) o primă de instalare de 3 salarii de bază pentru cadrul didactic titular în unități de învățământ aflate în zone defavorizate sau izolate; (iv) raportarea burselor acordate studenților la salariul net al unui profesor debutant în loc de salariul minim pe economie; (v) reintroducerea acordării burselor de excelență olimpică I/ internațională; (vi) acordarea burselor românilor de pretutindeni pe toată durata anului calendaristic, în loc de acordarea lor pe perioada desfășurării activităților didactice; (vii) aplicarea prevederilor art. 216 alin. (19) din Legea nr. 199/2023 începând cu anul universitar 2026-2027, respectiv să se acorde cadrelor didactice și de cercetare din instituțiile de învățământ superior de stat, la data încetării de drept a contractului de muncă în urma pensionării, două salarii raportate la ultimul salariu de bază.
Curtea observă că toate acestea sunt măsuri care presupun majorarea substanțială a bugetului de stat alocat educației pe anul în curs și reintroducerea unor facilități fiscale abrogate. Aceste măsuri țin de politica fiscal-bugetară a statului, care integrează o normă cu caracter fiscal. Prin urmare, inițiativa legislativă a cetățenilor este neconstituțională în ceea ce privește art. I pct. 4-6, art. II pct. 2-5 și art. II pct. 7 din aceasta.
28. Celelalte texte ale art. I și II ale propunerii legislative ce formează obiectul inițiativei legislative a cetățenilor, prin care se prevăd, în esență, reglementări privind alcătuirea formațiunilor de studiu din învățământul preuniversitar din învățământul urban și rural, atribuțiile din fișa postului personalului didactic, norma didactică pentru personalul didactic de predare cu vechime în învățământ de peste 25 de ani și, respectiv, conținutul granturilor aferente studiilor universitare de doctorat nu antamează probleme din domeniul constituțional de referință.
29. În continuare, Curtea reține că art. III al propunerii legislative ce formează obiectul inițiativei legislative a cetățenilor modifică, implicit, norma derogatorie referitoare la norma didactică de predare-învățare-evaluare, de instruire practică și de evaluare curentă a antepreșcolarilor/preșcolarilor și a elevilor în clasă, astfel cum este reglementată în prezent prin art. LVIII din Legea nr. 141/2025. Aceasta nu constituie o normă cu caracter fiscal și, în consecință, nu antamează probleme din domeniile exceptate de normele constituționale de referință.
30. În ceea ce privește art. IV al propunerii legislative ce formează obiectul inițiativei legislative a cetățenilor, acesta are în vedere, în esență, abrogarea expresă a unor dispoziții ale Legii nr. 141/2025, precum: abrogarea prevederilor referitoare la compensarea muncii suplimentare efectuate peste durata normală a timpului de lucru și a muncii prestate în zilele de repaus săptămânal doar cu timp liber corespunzător; abrogarea implicită a dispozițiilor privind prorogarea acordării primei de instalare a personalului didactic titular în unități de învățământ aflate în zone defavorizate sau izolate; abrogarea prevederilor referitoare la condițiile degrevării personalului didactic de conducere, de îndrumare și control de norma didactică de predare; abrogarea dispozițiilor privind stabilirea valorii costului standard pentru fondul de burse și protecție socială în lei/lună/student. Toate aceste măsuri implică decizii complexe, care afectează veniturile și cheltuielile publice la nivel național, care modifică direct mecanismele de impunere și structura cheltuielilor statului, respectiv a bugetului de stat pe anul în curs, astfel încât sunt reglementări cu caracter fiscal. Prin urmare, inițiativa legislativă a cetățenilor este neconstituțională în ceea ce privește art. IV din aceasta.
31. Totodată, Curtea reține că art. V al propunerii legislative ce formează obiectul inițiativei legislative a cetățenilor modifică art. 1 alin. (26) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanță, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 24 februarie 2009, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 94/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 3 iulie 2014, cu modificările și completările ulterioare, în sensul stabilirii „salariului de bază net cuvenit funcției de bază” în locul „salariului net cuvenit funcției de bază” (astfel cum este reglementat în prezent) drept indice de referință pentru acordarea voucherelor de vacanță pentru personalul din sistemul de învățământ. Or, întrucât modificarea legislativă afectează bugetul de stat din sistemul de învățământ pe anul în curs, aceasta reprezintă o normă cu caracter fiscal, astfel încât inițiativa legislativă a cetățenilor este neconstituțională în ceea ce privește art. V din aceasta.
32. De asemenea, Curtea observă că art. VI al propunerii legislative ce formează obiectul inițiativei legislative a cetățenilor se referă la modificarea art. XVIII alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2025 pentru modificarea și completarea unor acte normative, pentru stabilirea unor măsuri privind implementarea programelor naționale din domeniul lucrărilor publice, precum și pentru stabilirea unor măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 2 octombrie 2025, în sensul instituirii obligației Guvernului de plată a tranșelor aferente unor sume prevăzute prin hotărâri judecătorești „(…) concomitent, într-o singură tranșă, până la data de 30 iunie 2026” în loc de plata acestora în anul 2026 (astfel cum este reglementat în prezent).
Or, aceasta este o măsură de politică fiscal-bugetară care integrează o normă cu caracter fiscal, astfel încât inițiativa legislativă a cetățenilor este neconstituțională în ceea ce privește art. VI din aceasta.
33. Ca urmare, art. I pct. 4-6, art. II pct. 2-5, art. II pct. 7 și art. IV-VI din propunerea legislativă ce formează obiectul inițiativei legislative a cetățenilor sunt neconstituționale în raport cu dispozițiile art. 74 alin. (2) din Constituție, deoarece acestea constituie norme cu caracter fiscal, astfel încât vizează reglementarea unuia dintre domeniile prevăzute la art. 74 alin. (2) din Constituție.
34. Având în vedere aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 146 lit. j) și ale art. 74 din Constituție, precum și ale Legii nr. 47/1992 și ale Legii nr. 189/1999, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii H O T Ă R Ă Ș T E: Constată că inițiativa legislativă a cetățenilor intitulată „Proiect de Lege pentru modificarea și completarea Legii învățământului preuniversitar nr. 198/2023, cu modificările și completările ulterioare, și a Legii învățământului superior nr. 199/2023, cu modificările și completările ulterioare, precum și pentru modificarea altor acte normative” îndeplinește condițiile prevăzute de art. 74 alin. (1) și (2) din Constituție, cu excepția art. I pct. 4-6, art. II pct. 2-5, art. II pct. 7 și art. IV-VI din propunerea legislativă, care reglementează norme cu caracter fiscal.
Definitivă și general obligatorie. Hotărârea se comunică președintelui Camerei Deputaților și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 15 iulie 2026. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Cristina Titirișcă
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.