Pe scurt
- Statul plătește 75% din bateria de acasă, dar nu mai mult de 15.000 de lei cu TVA. Programul se adresează exclusiv persoanelor fizice care au deja calitatea de prosumator, adică au panouri fotovoltaice racordate la rețea și un contract de prosumator pe numele lor. Sistemul de stocare trebuie să aibă cel puțin 10 kWh, să folosească litiu sau sodiu, nu plumb, și să reziste la minimum 5.000 de cicluri de încărcare și descărcare.
- Cele două plafoane se bat cap în cap la sistemele mici. Cota de 75% acoperă integral suma de 15.000 de lei doar la un proiect de 20.000 de lei. Dar standardul de cost maxim eligibil este de 1.500 de lei pentru fiecare kWh instalat, așa că un sistem de 10 kWh, minimul admis, are cel mult 15.000 de lei cheltuieli eligibile și primește cel mult 11.250 de lei. Ca să atingi plafonul de 15.000 de lei îți trebuie o baterie de cel puțin 13,34 kWh.
- Nu contează cine se înscrie primul, ci cine pune mai mulți bani de acasă. Dosarele se ordonează după un punctaj de maximum 100 de puncte, jumătate pentru capacitatea bateriei, jumătate pentru contribuția proprie. Punctajul maxim cere o baterie de peste 20 kWh și o contribuție proprie de cel puțin 25.000 de lei, adică un proiect de 40.000 de lei, în care finanțarea publică ajunge la 37,5%. Ordinul intră în vigoare la 14 septembrie 2026, iar data deschiderii sesiunii se stabilește separat, prin dispoziție a președintelui Administrației Fondului pentru Mediu.
Publicat: M. Of. nr. 775 din 14 septembrie 2026
Intră în vigoare: 14 septembrie 2026, data publicării
Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a emis ordinul care aprobă ghidul după care Administrația Fondului pentru Mediu va plăti până la 15.000 de lei cu TVA pentru o baterie de stocare montată la o casă care are deja panouri solare. Este a doua schemă de stocare deschisă în aceeași săptămână, după cele 650 de milioane de euro pentru panouri și baterii la primării, școli și spitale, publicate cu trei zile mai devreme, pe 11 septembrie 2026. Diferența de tratament dintre cele două este considerabilă: instituțiile publice primesc 100% din cheltuielile eligibile, prosumatorul persoană fizică pune de acasă cel puțin un sfert din valoarea proiectului.
Ordinul are două articole și o anexă. Articolul 1 aprobă ghidul de finanțare, articolul 2 dispune publicarea în Monitorul Oficial. Ghidul propriu-zis, cu 35 de articole și patru anexe, ocupă restul celor 16 pagini ale ediției nr. 775. A fost semnat de ministrul Diana-Anda Buzoianu la București, pe 11 septembrie 2026, pe baza referatului de aprobare nr. 60.836 din 8 septembrie 2026 al Administrației Fondului pentru Mediu.
Solicitantul eligibil este definit într-o singură frază la articolul 5 alineatul (1): persoana fizică având calitatea de prosumator. Nu se pot înscrie firme, asociații de proprietari sau primării, iar locul de consum nu poate fi folosit pentru activitate economică ori profesională, decât dacă aceasta are contor separat. Bateria trebuie să deservească exclusiv locul de consum pentru care solicitantul e prosumator, iar dacă instalația fotovoltaică nu are invertor hibrid, acesta se poate monta până cel târziu la punerea în funcțiune a sistemului de stocare, însă pe banii beneficiarului: costul invertorului este declarat neeligibil la articolul 6 alineatul (2).
Finanțarea nu ajunge niciodată direct la om. Administrația Fondului pentru Mediu nu încheie contract cu beneficiarul persoană fizică, ci cu instalatorul, care montează sistemul, emite factura cu suma statului trecută distinct și cere apoi decontarea. Instalatorul trebuie să fie operator economic cu cod CAEN 4321, lucrări de instalații electrice, să dețină atestat ANRE de tip B cu vechime de cel puțin 12 luni și să se angajeze că nu subcontractează montajul. Lista celor validați se publică pe pagina Administrației Fondului pentru Mediu, iar beneficiarul își alege unul dintre ei prin aplicația informatică a instituției.
Programul are caracter multianual și se aplică la nivel național, din veniturile Fondului pentru mediu provenite din licitarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră. Ghidul nu fixează un buget total și nicio dată de deschidere. Sesiunile de înscriere și sumele alocate fiecăreia se aprobă prin dispoziție a președintelui Administrației Fondului pentru Mediu și se publică pe pagina instituției.
Efectele pe care le produce
Ordinul intră în vigoare la 14 septembrie 2026, data publicării în Monitorul Oficial. Este un act al conducătorului unui organ central de specialitate al administrației publice, iar pentru astfel de acte termenul de 3 zile nu se aplică: potrivit articolului 12 alineatul (3) din Legea nr. 24/2000, ele intră în vigoare la data publicării, dacă nu prevăd ele însele o dată ulterioară. Articolul 2 al ordinului nu prevede niciuna.
Primul efect practic este că nimeni nu se poate înscrie încă. Ghidul e în vigoare, dar înscrierile pornesc doar după ce președintele Administrației Fondului pentru Mediu aprobă prima sesiune și după ce se publică lista instalatorilor validați. Ghidul permite, la articolul 8 alineatul (1) litera h), ca înscrierea solicitanților să se deruleze în paralel cu validarea instalatorilor, deci cele două calendare nu sunt neapărat succesive.
Al doilea efect este că mărimea bateriei devine o decizie financiară, nu una tehnică. Punctajul se compune din două criterii de câte 50 de puncte. Capacitatea aduce 2,5 puncte pentru fiecare kWh, deci minimul de 10 kWh valorează 25 de puncte, iar de la 20 kWh în sus se primesc cele 50 de puncte maxime. Restul punctelor vin din contribuția proprie, după o formulă care înmulțește cu 30 raportul dintre banii beneficiarului și banii statului. La proiectul de 20.000 de lei, unde statul plătește maximul de 15.000, raportul este de o treime și aduce 10 puncte. Cele 50 de puncte se ating abia când banii beneficiarului ajung la 25.000 de lei, adică la un proiect de 40.000 de lei.
Al treilea efect îl simte cine cumpără ieftin. Articolul 26 alineatul (10) prevede că, dacă valoarea contribuției proprii sau capacitatea sistemului rezultate din documente sunt mai mici decât cele declarate la înscriere și duc la un punctaj inferior, Administrația Fondului pentru Mediu nu decontează cheltuielile aferente proiectului. Nu reduce finanțarea proporțional, nu recalculează: nu decontează nimic. Cum punctajul contribuției proprii e o funcție continuă, orice reducere de preț obținută după înscriere coboară punctajul, mai puțin în cazul celor care erau deja la plafonul de 50 de puncte.
Al patrulea efect ține de termene. Beneficiarul are 90 de zile de la publicarea listei solicitanților aprobați ca să își aleagă instalatorul, altfel se consideră că a renunțat la finanțare. Montajul și punerea în funcțiune trebuie făcute în cel mult 12 luni de la aceeași dată, termen care urcă la 18 luni doar dacă investiția e gata și s-a cerut deja actualizarea certificatului de racordare, iar prelungirea o solicită instalatorul, nu beneficiarul. Plata către instalator se face în maximum 60 de zile de la depunerea cererii de decontare.
Al cincilea efect se întinde dincolo de montaj. Monitorizarea durează un an de la emiterea certificatului de racordare actualizat. În acest interval, beneficiarul trebuie să țină sistemul în funcțiune, să permită vizite pe amplasament, să nu modifice instalația sau imobilul astfel încât să afecteze investiția și să nu înstrăineze imobilul către o persoană juridică sau o entitate care desfășoară activități economice, cu excepția ipotecii. Documentele încărcate la înscriere se păstrează până la finalul monitorizării.
Bateria intră și în altă socoteală. Metodologia ANRE aplicabilă de la 25 septembrie 2026 numără energia scoasă din stocare la fel ca pe cea produsă, atunci când o comunitate de energie cere reducerea tarifului de distribuție.
Ce s-a schimbat față de situația anterioară
Până la acest ordin, statul finanța prosumatorii persoane fizice numai pentru panouri, prin programul aprobat cu Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 1.063/2023, cunoscut publicului drept Casa Verde Fotovoltaice. Acolo bateria nu era cheltuială eligibilă. Cine voia stocare o plătea integral din buzunar. Programul de acum se adresează exclusiv celor care au trecut deja prin prima etapă: condiția de intrare nu este intenția de a monta panouri, ci calitatea de prosumator dobândită anterior, dovedită cu contract de prosumator și certificat de racordare.
Mecanismul de decontare a fost preluat aproape identic din programul de panouri: contract cu instalatorul, nu cu beneficiarul, factură cu suma statului menționată distinct, cerere de decontare depusă de instalator pentru minimum zece sisteme odată dacă are mai mult de zece beneficiari înscriși. Ghidul aduce însă și cerințe noi. Factura trebuie să poarte un cod QR care cuprinde numărul și data facturii, adresa de implementare, numele, prenumele și codul numeric personal al beneficiarului, numărul și data certificatului de racordare actualizat și capacitatea sistemului. Instalatorul are obligația, prin contractul de participare, să transmită anual Administrației Fondului pentru Mediu date despre energia stocată efectiv de sistemele montate.
S-a schimbat și modul de selecție. La programul de panouri, ordinea era în esență cea a înscrierii. Aici există o grilă de punctaj, iar la egalitate departajarea se face întâi pe valoarea contribuției proprii, apoi pe capacitatea sistemului și abia la final pe data și ora înscrierii. Cine se înscrie primul, dar pune mai puțini bani, pierde în fața cuiva care depune mai târziu un dosar mai scump.
Față de schema deschisă pe 11 septembrie 2026 pentru entitățile publice, diferența nu e doar de procent. Acolo, bateria trebuie dimensionată la 2 până la 4 ore din puterea centralei existente, adică nu poate fi nici prea mică, nici supradimensionată. Aici, ghidul cere doar minimum 10 kWh și compatibilitate tehnică cu instalația fotovoltaică pe care o deservește, fără nicio legătură între capacitatea bateriei și puterea panourilor. O gospodărie cu 3 kW de panouri și una cu 10 kW intră sub aceleași reguli și pot cere aceeași capacitate.
Avantaje și dezavantaje
Ce aduce bun
- Beneficiarul nu avansează partea statului. Instalatorul facturează diferența, iar suma publică se decontează direct în contul lui de trezorerie, deci prosumatorul plătește doar contribuția proprie.
- Cerințele tehnice sunt scrise cu praguri verificabile, nu cu formulări elastice: minimum 10 kWh, minimum 5.000 de cicluri, garanție de cel puțin 5 ani, sistem de gestionare a bateriei care monitorizează temperatura, tensiunea și curenții maximi de încărcare și descărcare.
- Acumulatorii cu plumb sunt excluși expres, indiferent de tehnologia constructivă, iar componentele trebuie certificate de un organism acreditat. Este o barieră reală în calea sistemelor ieftine și scurte de viață.
- Dosarul de înscriere are opt documente și se încarcă online, fără deplasare la ghișeu. Cererea de finanțare se completează prin tehnoredactare și este valabilă fără semnătură.
- Dosarul poate fi retras și depus din nou până la închiderea sesiunii, fără să se piardă dreptul de participare.
- Beneficiarul se poate transfera de cel mult două ori la alt instalator validat în primele 90 de zile, plus încă o dată după. Dacă instalatorul ales nu îl preia în 5 zile, poate alege imediat altul.
- Dacă aplicația informatică nu funcționează, toate termenele care depind de ea se prelungesc cu perioada respectivă, iar sesiunile pot fi suspendate până la remediere.
Ce rămâne o problemă
- Plafonul de 15.000 de lei nu se poate atinge cu un sistem la limita de jos. La standardul de cost de 1.500 de lei pe kWh, un sistem de 10 kWh are cel mult 15.000 de lei cheltuieli eligibile, iar 75% din ele înseamnă 11.250 de lei.
- Peste un proiect de 20.000 de lei, cota reală scade sub 75%: la 30.000 de lei ajunge la 50%, iar la 40.000 de lei, valoarea care aduce punctaj maxim, la 37,5%.
- Punctajul premiază cheltuiala, nu eficiența. Cine poate scoate 25.000 de lei din buzunar trece înaintea cuiva care își dimensionează corect bateria pentru consumul propriu.
- Invertorul hibrid, obligatoriu dacă instalația nu are deja unul, este neeligibil, dar intră în valoarea totală a proiectului. Costul lui se adaugă la contribuția proprie, deci urcă punctajul, fără ca statul să participe cu un leu la el.
- O reducere de preț obținută după înscriere poate anula întreaga finanțare, nu doar o parte din ea, dacă scade punctajul față de cel declarat.
- Nici bugetul programului, nici data deschiderii sesiunii nu se află în ghid. Ambele se stabilesc ulterior, prin dispoziție a președintelui Administrației Fondului pentru Mediu.
- Ghidul fixează termene scurte pentru solicitant, 5 zile pentru clarificări, dar niciun termen în care instituția să soluționeze contestațiile depuse în cele 30 de zile de la publicarea listelor.
- În caz de deces al solicitantului înainte de aprobarea finanțării, drepturile nu se transmit moștenitorilor, iar dosarul se pierde.
Sfaturi utile
- Verificați întâi dacă sunteți prosumator în acte, nu doar în fapt. Vă trebuie contract de prosumator pe numele dumneavoastră și certificat de racordare pentru locul de consum unde se montează bateria. Fără ele, dosarul nu are cum să treacă, oricâte panouri ar fi pe acoperiș.
- Faceți calculul plafonului înainte de a cere oferte. Înmulțiți capacitatea dorită, în kWh, cu 1.500 de lei: atât se acceptă ca cheltuială eligibilă. Luați 75% din rezultat și comparați cu 15.000 de lei. Sub 13,34 kWh, plafonul nu se atinge, indiferent cât costă sistemul.
- Decideți conștient dacă intrați în competiția pe punctaj. Un sistem de 10 kWh cu contribuția proprie minimă adună 35 de puncte din 100. Dacă sesiunea are buget mic și cereri multe, un astfel de dosar rămâne în afara finanțării, iar ghidul spune expres că proiectele neselectate din lipsă de buget nu se reportează în sesiunea următoare și nu pot fi contestate pentru acest motiv.
- Declarați la înscriere valori pe care le puteți susține. La decontare, banii proprii și capacitatea pot fi egale sau mai mari decât valorile declarate, fără ca punctajul să se schimbe, dar dacă ies mai mici și punctajul scade, nu se decontează nimic. Rotunjiți în jos capacitatea și în jos contribuția, nu invers.
- Cereți ofertantului fișa tehnică înainte de a semna ceva. Vă trebuie, negru pe alb, capacitate de minimum 10 kWh, tehnologie litiu-ion, LiFePO4, sodiu-ion sau echivalentă fără plumb, minimum 5.000 de cicluri, garanție de cel puțin 5 ani și sistem de gestionare a bateriei. Certificarea se face de un organism acreditat conform SR EN/ISO 17065.
- Strângeți din timp certificatele de atestare fiscală, de la stat și de la primărie, plus factura de energie electrică de cel mult 6 luni. Dacă implementați proiectul la altă adresă decât domiciliul, vă trebuie certificat fiscal și de la primăria acelei localități.
- Încărcați documentele electronice în formatul original în care le-ați primit. Scanarea sau fotografia unui document emis electronic se respinge, iar aplicația nu permite înlocuirea a ceea ce ați încărcat deja.
- Puneți în calendar cele 90 de zile pentru alegerea instalatorului și cele 12 luni pentru montaj, ambele numărate de la publicarea listei solicitanților aprobați, nu de la înscriere. Prelungirea până la 18 luni o cere instalatorul, nu dumneavoastră, și numai dacă solicitarea ajunge la Administrația Fondului pentru Mediu înainte de expirarea celor 12 luni.
- Cereți actualizarea certificatului de racordare imediat după punerea în funcțiune. Fără el nu se poate emite factura conformă, deci nu se poate deconta nimic, iar de la data emiterii lui începe și anul de monitorizare.
- Nu vindeți și nu transferați imobilul către o firmă cât timp sunteți în monitorizare. Transmiterea către o persoană juridică sau către o entitate cu activitate economică este interzisă, cu excepția ipotecii, iar nerespectarea obligațiilor duce la restituirea sumelor.
Întrebări frecvente
Când pot depune cererea?
Câți bani primesc, concret?
Ce este standardul de cost de 1.500 de lei pe kWh?
Trebuie să am deja panouri fotovoltaice?
Invertorul hibrid este plătit de stat?
Cum se calculează punctajul?
Ce se întâmplă la punctaj egal?
Ce se întâmplă dacă sistemul iese mai ieftin decât am declarat?
Ce baterii sunt acceptate?
Pot depune mai multe cereri?
Cine îmi montează bateria?
Ce obligații am după montaj?
Pot contesta respingerea?
Erori și neconcordanțe în textul publicat
- Articolul 19 alineatul (4) litera a) din ghid: aceeași frază indică două baze de calcul diferite pentru jumătate din punctaj. Textul anunță punctarea contribuției proprii „raportat la valoarea totală a proiectului”, iar formula tipărită imediat după el împarte contribuția proprie la finanțarea acordată de Administrația Fondului pentru Mediu, nu la valoarea totală. Diferența nu e teoretică: pentru același dosar, la un proiect de 20.000 de lei, cu 15.000 de lei finanțare și 5.000 de lei contribuție proprie, formula dă 10 puncte, iar raportarea la valoarea totală dă 7,5. Mai grav, plafonul stabilit în continuare, „pentru o valoare mai mare de 50 se acordă punctajul maxim de 50 de puncte”, devine inaccesibil în a doua citire: raportul dintre contribuția proprie și valoarea totală este întotdeauna subunitar, deci rezultatul înmulțirii cu 30 nu poate trece de 30 de puncte, iar punctajul maxim de 100 de puncte prevăzut la alineatul (3) al aceluiași articol nu s-ar putea obține niciodată. Anexa nr. 3, cererea de finanțare, adâncește neconcordanța: la litera C punctul 1 cere „procentul contribuției proprii”, adică o mărime care are sens doar raportată la valoarea totală, în timp ce alineatul (1) al articolului 19 spune că solicitantul declară „valoarea contribuției proprii”. Criteriul decide ordinea de selecție, deci cine primește finanțare și cine nu.
- Articolul 24 alineatul (4) din ghid și punctul 2.2 din contractul de participare, anexa nr. 2: perioada de decontare începe la două date diferite, la 90 de zile una de alta. Ghidul spune că perioada de decontare a cheltuielilor eligibile este de 24 de luni și „se calculează de la data expirării termenului de 90 de zile prevăzut la art. 22 alin. (1) pentru selectarea instalatorului validat”. Modelul de contract, care este anexă a aceluiași ghid și se semnează de instalator, spune că aceeași perioadă de 24 de luni curge „de la data publicării pe pagina de internet a AFM a listei solicitanților aprobați”, adică de la momentul din care încep să curgă cele 90 de zile. După expirarea ei, ambele texte prevăd că nu se mai pot depune cereri de decontare, iar cheltuielile nedecontate la timp nu mai pot fi finanțate. Instalatorul care se orientează după contract pierde trei luni de decontare față de cel care se orientează după ghid. Articolul 14 alineatul (6) permite Administrației Fondului pentru Mediu să modifice modelul de contract până la semnare, dar asta nu îndreaptă textul publicat, ci doar mută rezolvarea în afara actului.
- Articolul 28 alineatul (6) din ghid: trimiterea prin care se admit anumiți instalatori nu are țintă. Textul prevede că pot participa în program „instalatorii și reprezentanții legali ai acestora aflați sub incidența dispozițiilor art. 28 alin. (4) și ale art. 30 alin. (6)” din ghidul programului de panouri fotovoltaice, aprobat prin Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 1.063/2023, cu modificările și completările ulterioare. În forma în vigoare a acelui ghid, articolul 30 are patru alineate, deci alineatul (6) nu există, iar articolul 28 alineatul (4) prevede altceva decât o interdicție: „AFM nu poate fi trasă la răspundere pentru nerespectarea de către beneficiar/instalator a termenelor și condițiilor stipulate în prezentul ghid.” Sub incidența unei astfel de dispoziții nu se poate afla nimeni în sensul unei excluderi care să merite ridicată. Cum întreg conținutul normei constă în trimitere, din textul publicat nu se poate stabili cărei categorii de instalatori i se deschide participarea și, prin urmare, nici dacă un instalator anume beneficiază de ea.
Analiza redacției
Programul rezolvă o problemă reală și o rezolvă la timp. România are, după mai mulți ani de programe pentru panouri, zeci de mii de prosumatori casnici care produc mult exact la prânz, când consumă puțin, și consumă mult seara, când nu mai produc nimic. Bateria rezolvă ambele capete ale problemei: gospodăria își folosește seara ce a produs la amiază, iar rețeaua de joasă tensiune primește un vârf de injecție mai mic. Cerințele tehnice sunt scrise de cineva care știe ce se vinde pe piață: excluderea acumulatorilor cu plumb, pragul de 5.000 de cicluri, obligativitatea sistemului de gestionare a bateriei și certificarea de organism acreditat elimină exact categoria de produse ieftine care ar fi transformat programul într-o risipă. Partea slabă nu e concepția, ci aritmetica.
Primul lucru care nu se vede citind ghidul de la cap la coadă este că cele trei cifre financiare ale programului, 75%, 15.000 de lei și 1.500 de lei pe kWh, nu se închid una pe alta. Cota de 75% acoperă plafonul de 15.000 de lei doar la un proiect de exact 20.000 de lei. Dar standardul de cost limitează cheltuiala eligibilă la 1.500 de lei pentru fiecare kWh instalat, iar capacitatea minimă admisă e de 10 kWh. Rezultă că un sistem la limita de jos are cel mult 15.000 de lei cheltuieli eligibile și primește cel mult 11.250 de lei, cu 3.750 de lei mai puțin decât plafonul afișat. Pentru a atinge cei 15.000 de lei e nevoie de cel puțin 13,34 kWh, o capacitate care nu apare nicăieri în ghid și pe care nimeni nu o va găsi într-un catalog, fiindcă bateriile se vând în trepte de 5 kWh. În practică, plafonul din titlu se atinge abia de la 15 kWh în sus.
A doua observație iese din combinarea articolului 19 cu articolul 7. Punctajul contribuției proprii se calculează pe raportul dintre banii beneficiarului și banii statului, iar finanțarea statului este blocată la 15.000 de lei. Prin urmare, singura variabilă care mai crește punctajul este cheltuiala proprie. Ca să atingi cele 50 de puncte îți trebuie o contribuție de 25.000 de lei, adică un proiect de 40.000 de lei, în care cota reală a statului coboară la 37,5%. Suta de puncte se obține, așadar, punând 25.000 de lei din buzunar ca să iei 15.000 de la stat. Cine își dimensionează bateria corect pentru consumul propriu, la 10 kWh și cu contribuția minimă, strânge 35 de puncte din 100 și pleacă din start din a doua jumătate a clasamentului. Grila nu selectează proiectele cele mai eficiente, ci gospodăriile cu cei mai mulți bani disponibili. Iar pentru că invertorul hibrid, singura cheltuială obligatorie declarată neeligibilă, intră totuși în valoarea totală a proiectului și deci în contribuția proprie, cine e obligat să îl cumpere primește, involuntar, și punctaj în plus pentru asta.
A treia observație vine din comparația cu schema deschisă pentru instituții publice cu trei zile mai devreme. Acolo, ministerul a cerut ca bateria să acopere între 2 și 4 ore din puterea centralei existente, tocmai ca să nu se cumpere capacitate nefolosibilă. Aici, singura legătură cerută între baterie și instalația fotovoltaică este „compatibilitatea din punct de vedere tehnic”. Combinată cu grila de punctaj, absența unei limite superioare produce un stimulent clar: o gospodărie cu 3 kW de panouri, care în vârf de vară nu are cum să umple mai mult de câțiva kWh de surplus pe zi, are tot interesul să declare un sistem de peste 20 kWh, fiindcă acolo sunt punctele. Banul public ar plăti, în astfel de cazuri, o capacitate care nu se va încărca niciodată complet. Cu atât mai mult cu cât indicatorul de performanță al programului, definit la articolul 2 alineatul (4) ca R = f x ∑Ci, nu măsoară energia stocată efectiv, ci capacitatea instalată înmulțită cu un factor de emisie. Cifrele nu se închid nici aici: f este dat în kilograme de CO2 pe kWh, C în kWh, deci produsul iese în kilograme, în timp ce R este definit în tone. Luat ad litteram, un sistem de 10 kWh reduce 1,7972 kilograme de CO2, iar zece mii de astfel de sisteme, care ar consuma 150 de milioane de lei, reduc 17,97 tone. Instalatorii sunt obligați prin contract să nu afecteze îndeplinirea acestui indicator și să raporteze anual energia stocată, dar energia raportată nu intră în formulă.
În fine, ghidul distribuie timpul asimetric. Beneficiarului i se dau 5 zile pentru clarificări, sub sancțiunea respingerii, instalatorului tot 5 zile pentru documente și 10 zile pentru semnarea contractului, iar în monitorizare se răspunde în 15 zile. Administrația își ia 60 de zile pentru plată și nu își fixează niciun termen pentru soluționarea contestațiilor, deși pentru depunerea lor stabilește 30 de zile, la articolele 13 și 21. Nu există nici termen pentru evaluarea dosarelor, nici pentru publicarea listelor. Singurul reper temporal ferm al beneficiarului, cele 90 de zile pentru alegerea instalatorului, curge de la publicarea unei liste a cărei dată nu e previzibilă. Iar articolul 8 alineatul (2), care permite eliminarea „anumitor etape” dintr-o sesiune, e scris fără nicio limită: la o citire strictă, printre etapele enumerate la alineatul (1) figurează și analiza contestațiilor.
Ce ar trebui schimbat
- Corelarea plafonului de 15.000 de lei cu standardul de cost, fie prin ridicarea standardului, fie prin coborârea explicită a plafonului la sistemele mici. Efect: prosumatorul care montează minimul admis de 10 kWh află din ghid că primește 11.250 de lei, nu descoperă la decontare că suma din titlul programului nu i se aplică.
- Rescrierea articolului 19 alineatul (4) litera a) cu o singură bază de calcul, aceeași în text, în formulă și în cererea de finanțare din anexa nr. 3. Efect: două dosare identice primesc același punctaj indiferent de cine le evaluează, iar plafonul de 50 de puncte și totalul de 100 de puncte devin atingibile în ambele citiri, nu doar în una.
- Legarea capacității finanțate de puterea instalată a sistemului fotovoltaic deservit, pe modelul intervalului de 2 până la 4 ore folosit în programul pentru entități publice. Efect: banul public nu mai plătește capacitate care nu se poate încărca, iar punctajul încetează să premieze supradimensionarea.
- Unificarea datei de la care curge perioada de decontare, în articolul 24 alineatul (4) și în punctul 2.2 din contractul de participare. Efect: instalatorul știe din act, nu din negociere cu finanțatorul, până când poate depune cereri de decontare, iar diferența de 90 de zile dintre cele două texte nu mai decide dacă un dosar se plătește sau nu.
- Introducerea unui termen de soluționare a contestațiilor, la articolele 13 și 21, și a unui termen de evaluare a dosarelor. Efect: solicitantul respins știe cât are de așteptat înainte de a se putea adresa instanței de contencios administrativ, iar cele 90 de zile pentru alegerea instalatorului nu mai pornesc de la o dată imposibil de anticipat.
- Limitarea expresă a etapelor care pot fi eliminate potrivit articolului 8 alineatul (2), cu excluderea celor privind contestațiile. Efect: dreptul de a contesta, recunoscut la articolele 13 și 21, nu mai depinde de conținutul unei dispoziții administrative care organizează sesiunea.
- Îndreptarea indicatorului de performanță de la articolul 2 alineatul (4), prin punerea unităților de măsură în acord și prin raportarea la energia stocată efectiv, pe care instalatorii oricum o transmit anual. Efect: programul poate arăta câte tone de dioxid de carbon a evitat în realitate, nu un număr obținut din capacitatea instalată, iar datele colectate de la instalatori încep să servească la ceva.
Textul original al actului normativ
Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial
M. Of. nr. 775 din 14 septembrie 2026 16 pagini PDF, 128 KB
Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul
Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.
Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului
Se încarcă textul actului…
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.