Pe scurt
- Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția unui șofer care susținea că textul din Codul rutier privind neprezentarea la invitația poliției rutiere e prea vag și permite abuzuri.
- Textul rămâne în vigoare: art. 102 alin. (1) pct. 25 din OUG nr. 195/2002 sancționează neprezentarea, în mod nejustificat, în termenul stabilit la unitatea de poliție rutieră la care ai fost invitat, cu amenda din clasa a IV-a de sancțiuni.
- Curtea a stabilit că polițistul poate aprecia dacă motivele absenței sunt justificate și că legea nu trebuie să prevadă un termen minim fix, pentru că identitatea celor care au comis fapte în trafic trebuie stabilită rapid. Decizie luată cu unanimitate de voturi.
Publicat: M. Of. nr. 659 din 10 august 2026
Intră în vigoare: 10 august 2026
Primești o invitație să te prezinți la poliția rutieră într-un anumit termen. Dacă nu te duci și polițistul consideră că nu ai avut un motiv întemeiat, ești amendat. Un șofer din Mehedinți a susținut că acest text îi lasă polițistului o putere prea mare, pentru că el fixează și termenul, și dacă scuza ta ține. Curtea Constituțională i-a răspuns că a confundat marja de apreciere cu neclaritatea legii. Același raționament l-a folosit și când i s-a cerut să stabilească criteriile după care o defecțiune a mașinii devine deficiență majoră. Decizia nr. 170 din 26 februarie 2026 a fost publicată în Monitorul Oficial pe 10 august 2026, în același val cu decizia prin care Curtea a confirmat termenul de 30 de zile pentru plângerea privind informațiile publice. Ambele merg în aceeași direcție: procedura nu este o îngrădire a dreptului.
Textul atacat este scurt și îl cunosc mai ales cei care au avut de-a face cu un dosar rutier. Potrivit art. 102 alin. (1) pct. 25 din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni „neprezentarea, în mod nejustificat, în termenul stabilit la unitatea de poliție rutieră la care au fost invitate pentru soluționarea oricărei probleme legate de calitatea de participant la trafic sau de proprietar ori utilizator de vehicul”.
Autorul excepției, Dumitru Nicoară, ajunsese în apel la Tribunalul Mehedinți după ce plângerea lui împotriva procesului-verbal fusese respinsă. A susținut că textul permite abuzuri din partea poliției rutiere, pentru că polițistul poate stabili arbitrar dacă motivele neprezentării sunt sau nu justificate. Mai mult, tot el fixează termenul în care persoana trebuie să se prezinte, fără să fie obligat să țină cont de distanța dintre domiciliu și unitatea de poliție, de vârsta sau starea de sănătate a celui invitat, de situația lui familială sau de posibilitățile financiare.
Argumentul central a fost o comparație: textul ar fi trebuit să prevadă, la fel ca art. 159 din Codul de procedură civilă, un termen de înmânare de minimum 5 zile înainte de data la care persoana trebuie să se prezinte. Autorul nu a indicat expres textele constituționale încălcate, dar Curtea a reținut din motivare că are în vedere art. 1 alin. (5) din Constituție, privind cerințele de claritate, precizie și previzibilitate ale legii.
Tribunalul Mehedinți a apreciat excepția ca neîntemeiată, considerând textul clar și previzibil. Guvernul a cerut respingerea ca inadmisibilă, susținând că argumentele vizează de fapt aplicarea textului, nu constituționalitatea lui. Reprezentantul Ministerului Public a pus tot concluzii de inadmisibilitate. Amenda rămasă neplătită are, de la 25 august 2026, și o consecință asupra permisului: o zi de suspendare pentru fiecare 50 de lei neachitați.
Pe aceeași linie de gândire, Curtea Constituțională a confirmat, tot în vara lui 2026, că instanța nu poate scurta suspendarea permisului de conducere aplicată odată cu amenda, pentru că durata sancțiunii complementare este fixată de lege la 30, 60 sau 90 de zile.
Dacă amenda rămâne, merită știut și cât plătești efectiv: Curtea Constituțională a confirmat că jumătate din minimul amenzii se poate achita în tot mai multe situații, inclusiv acolo unde legea care stabilește fapta nu prevedea expres această posibilitate.
Amenda rămasă neplătită are, din 30 iulie 2026, o consecință în plus: primăriile au formularul oficial prin care anunță că o amendă rutieră neachitată în 90 de zile se transformă în zile fără permis, una pentru fiecare 50 de lei.
Efectele pe care le produce
Contravenția rămâne în vigoare, exact în forma criticată. Cine este invitat la poliția rutieră și nu se prezintă în termenul stabilit, fără un motiv pe care polițistul îl consideră întemeiat, riscă amenda din clasa a IV-a de sancțiuni. Nimic din regim nu se schimbă. Aceeași abordare, potrivit căreia aprecierea situației de fapt revine celui care aplică norma și nu face legea neclară, apare și în decizia despre suspendarea de 60 de zile pentru circulația pe sens opus.
Puterea de apreciere a polițistului este confirmată explicit. Curtea a reținut că faptul că aprecierea asupra motivelor neprezentării este lăsată la latitudinea polițistului nu semnifică lipsa de claritate a normei, ci conferă o atribuție polițistului, funcționar public cu statut special, care acționează în sprijinul interesului general.
Nu există și nu va exista un termen minim fix de prezentare. Curtea a considerat că nereglementarea unui termen minim este justificată de necesitatea descoperirii cu celeritate a identității persoanelor care au săvârșit fapte antisociale. A observat, de altfel, că autorul excepției beneficiase în concret de un termen de 5 zile.
Controlul rămâne la instanță, nu dispare. Aceasta este partea utilă pentru orice șofer: modul în care polițistul aplică legea este supus controlului instanței, prin plângerea împotriva procesului-verbal, în condițiile art. 118 alin. (1) din OUG nr. 195/2002. Judecătorul poate verifica dacă motivele neprezentării au fost sau nu întemeiate și dacă termenul acordat a fost suficient ca petentul să se poată prezenta.
Ce s-a schimbat față de situația anterioară
În drept nu se schimbă nimic. Fiind o decizie de respingere, art. 102 alin. (1) pct. 25 din OUG nr. 195/2002 rămâne în vigoare neatins, iar practica poliției rutiere și a instanțelor continuă la fel.
Ce se schimbă este soarta unui anumit tip de apărare. Până acum, un contravenient putea încerca să atace însuși textul, pe motiv că e prea vag. De la publicare, acea cale are un răspuns constituțional definitiv: norma este clară și previzibilă.
În schimb, Curtea a marcat clar unde se poartă bătălia utilă: nu la constituționalitatea textului, ci la aplicarea lui în cazul concret, în fața judecătorului care soluționează plângerea contravențională. Este o mutare de accent care ajută apărarea, dacă e folosită corect.
Curtea a reamintit și un principiu general de tehnică legislativă, sprijinit pe jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului: formularea normelor juridice nu poate avea o precizie absolută, iar recurgerea la categorii generale în locul listelor exhaustive este o tehnică standard de reglementare. Rolul instanțelor este tocmai să înlăture dubiile de interpretare.
Avantaje și dezavantaje
Ce aduce bun
- Clarifică faptul că marja de apreciere a unui funcționar public nu face, prin ea însăși, o lege neclară. Este un reper util dincolo de materia rutieră.
- Confirmă expres că plângerea contravențională rămâne calea prin care se cenzurează atât temeinicia motivelor invocate, cât și caracterul suficient al termenului acordat.
- Menține un instrument necesar pentru identificarea rapidă a participanților la trafic implicați în fapte antisociale, într-o materie unde întârzierea poate face proba imposibilă.
- Reduce numărul excepțiilor ridicate fără șanse reale în dosarele rutiere, care suspendau judecata cu lunile.
Ce rămâne o problemă
- Nu rezolvă problema practică semnalată de autor: o invitație înmânată cu câteva ore înainte rămâne, teoretic, posibilă, iar remediul vine abia ulterior, în instanță.
- Diferența față de art. 159 din Codul de procedură civilă, care prevede un termen de înmânare de minimum 5 zile, rămâne nerezolvată în plan legislativ. Curtea a răspuns pe constituționalitate, nu pe oportunitate.
- Persoanele vârstnice, bolnave sau care locuiesc departe de unitatea de poliție rămân dependente de aprecierea polițistului în primă fază și de disponibilitatea lor de a merge în instanță în a doua.
- Publicarea la aproape șase luni de la pronunțare înseamnă că reperul a lipsit exact în perioada în care ar fi putut orienta dosarele aflate pe rol.
- Curtea nu spune nimic despre forma pe care trebuie să o îmbrace invitația sau despre dovada comunicării ei, deși tocmai acolo se nasc cele mai multe dispute practice.
Sfaturi utile
- Nu ignora invitația. Chiar dacă termenul ți se pare scurt, prezentarea este întotdeauna mai ieftină decât amenda plus procesul.
- Dacă nu poți ajunge, anunță în scris înainte de termen și explică motivul, cu documente dacă ai (bilet de trimitere, concediu medical, delegație, bilet de transport). Un motiv comunicat din timp e mult mai greu de calificat drept nejustificat.
- Cere reprogramarea, tot în scris. Textul sancționează neprezentarea nejustificată, nu imposibilitatea obiectivă anunțată și dovedită.
- Păstrează plicul sau dovada de comunicare a invitației. Dacă ajungi în instanță, data la care ai primit-o efectiv este elementul care arată dacă termenul a fost sau nu suficient.
- Dacă ai fost amendat, atacă procesul-verbal, nu legea. Curtea a spus explicit că judecătorul poate verifica atât temeinicia motivelor tale, cât și dacă termenul acordat a fost rezonabil. Acolo se câștigă, nu pe neconstituționalitate.
- Termenul de plângere împotriva procesului-verbal este de 15 zile de la înmânare sau comunicare, potrivit art. 118 alin. (1) din OUG nr. 195/2002. Pierderea lui închide singura cale rămasă.
Întrebări frecvente
Ce faptă se sancționează, mai exact?
A declarat Curtea neconstituțional acest text?
Poate polițistul să îmi dea orice termen vrea?
Cine decide dacă motivul absenței mele a fost întemeiat?
De ce nu se aplică termenul de 5 zile din Codul de procedură civilă?
Ce pot face dacă am fost amendat pe acest temei?
Analiza redacției
Decizia închide o discuție purtată de ani buni în dosarele contravenționale: dacă o normă care lasă polițistului atât aprecierea motivelor absenței, cât și fixarea termenului de prezentare mai poate fi considerată previzibilă. Răspunsul Curții este că da, iar temeiul e clasic, marja de apreciere a agentului nu se confundă cu neclaritatea textului. Construcția stă în picioare până în punctul în care compari cele două paragrafe care fac munca grea, 11 și 16.
Paragraful 11 reproduce norma: invitația se poate emite „pentru soluționarea oricărei probleme legate de calitatea de participant la trafic sau de proprietar ori utilizator de vehicul”. Paragraful 16 justifică lipsa unui termen minim prin „necesitatea descoperirii cu celeritate a identității persoanelor care au săvârșit fapte antisociale”. Justificarea este mai îngustă decât norma pe care o apără. Identificarea rapidă explică de ce proprietarul unui vehicul poate fi chemat în câteva ore ca să spună cine conducea, dar nu explică de ce același regim, fără niciun termen minim, se aplică unei invitații emise pentru orice altă problemă din enumerarea largă a punctului 25. Curtea validează întregul motivând doar felia urgentă a lui, iar diferența rămâne în sarcina judecătorului sesizat cu plângerea.
A doua observație iese din datele dosarului, nu din raționament. Încheierea de sesizare este din 16 iunie 2020, pronunțarea din 26 februarie 2026, publicarea din 10 august 2026: cinci ani și opt luni la Curte, plus încă aproape șase luni până în Monitorul Oficial, într-un litigiu de fond înregistrat în 2018. Argumentul celerității, folosit ca să justifice de ce cetățeanul poate fi convocat fără un termen minim, vine de la o instituție care a avut nevoie de peste șase ani ca să răspundă la o critică de două pagini. Nu e o contradicție juridică, dar e exact asimetria care face ca îndemnul „aveți plângerea la instanță” să sune altfel pentru cel care o formulează decât pentru cel care o soluționează.
Mai există un lucru nespus. Și Guvernul, și reprezentantul Ministerului Public au cerut respingerea ca inadmisibilă, primul invocând expres art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, pentru că autorul nu a indicat niciun text constituțional pretins încălcat. Curtea a trecut peste, deducând singură din motivare că se invocă art. 1 alin. (5) din Constituție, și a soluționat pe fond fără să spună un cuvânt despre excepția de inadmisibilitate. Soluția e mai generoasă pentru justițiabil, dar lasă nelămurit când anume nemotivarea chiar oprește analiza.
Ce ar trebui schimbat
- Un termen minim de prezentare, calculat de la comunicarea invitației. Trei zile lucrătoare introduse în OUG nr. 195/2002, cu derogare expresă și motivată în scris pentru urgențe, ar muta discuția din sala de judecată în invitația însăși. Astăzi, singura cale de a contesta un termen prea scurt este plângerea împotriva procesului-verbal, adică după ce amenda a fost deja aplicată.
- Invitația să arate motivul concret al convocării. Dacă documentul spune pentru care dintre problemele enumerate la pct. 25 este chemată persoana, atât polițistul, cât și judecătorul pot verifica dacă urgența pe care Curtea o invocă la paragraful 16 chiar există în acel caz. Fără motiv scris, aprecierea se sprijină pe ce își amintește agentul.
- Reprogramarea anunțată din timp să înlăture contravenția. Textul sancționează neprezentarea nejustificată, dar nu spune nimic despre situația celui care comunică în scris, înainte de termen, un motiv real și cere altă dată. O mențiune expresă ar scoate din instanțe o categorie întreagă de dosare.
- Dovada comunicării invitației, obligatorie la dosarul contravențional. Curtea reține la paragraful 16 că autorul a beneficiat de un termen de 5 zile, deci data comunicării decide soluția. Când procesul-verbal nu e însoțit de dovada înmânării, instanța ajunge să aprecieze suficiența termenului fără să știe când a început el să curgă.
- Curtea să răspundă expres excepțiilor de inadmisibilitate ridicate în cauză. Când Guvernul și procurorul cer respingerea pe art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, iar decizia trece direct la fond fără să le amintească, instanțele de trimitere rămân fără reper despre cât de motivată trebuie să fie o excepție ca să depășească filtrul.
Textul original al actului normativ
Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial
M. Of. nr. 659 din 10 august 2026 16 pagini PDF, 185 KB actul începe la pagina 4
Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul
Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.
Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului
DECIZIA Nr. 170 din 26 februarie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 102 alin. (1) pct. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 659 din 10 august 2026
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ D E C I Z I A Nr. 170 din 26 februarie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 102 alin. (1) pct. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice Elena-Simina Tănăsescu
— președinte Asztalos Csaba-Ferenc
— judecător Mihai Busuioc
— judecător Mihaela Ciochină
— judecător Cristian Deliorga
— judecător Dimitrie-Bogdan Licu
— judecător Gheorghe Stan
— judecător Cristina Cătălina Turcu
— magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 102 alin. (1) pct. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Dumitru Nicoară în Dosarul nr. 9.316/225/2018 al Tribunalului Mehedinți — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 782D/2020.
2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3. Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, arătând că autorul pune în discuție interpretarea și aplicarea în concret a legii. C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
4. Prin Încheierea din 16 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 9.316/225/2018, Tribunalul Mehedinți — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 102 alin. (1) pct. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Excepția a fost ridicată de Dumitru Nicoară într-o cauză având ca obiect apelul împotriva sentinței civile prin care s-a respins plângerea împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de textul de lege criticat.
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că, prin modul în care este formulat, textul de lege criticat permite săvârșirea de abuzuri din partea organului de poliție rutieră deoarece acesta poate stabili în mod arbitrar dacă motivele neprezentării persoanei invitate sunt sau nu justificate. De asemenea, organul de poliție poate stabili, în mod arbitrar, termenul în care persoana invitată este obligată să se prezinte, fără a ține cont, de exemplu, de distanța la care se află unitatea de poliție față de domiciliul persoanei invitate (atunci când invitația s-a înmânat cu câteva ore înainte de momentul prezentării), de vârsta sau starea de sănătate a persoanei invitate, de situația familială sau de posibilitățile sale financiare. Totodată, acesta poate stabili caracterul „urgent” al necesității prezentării la sediul unității de poliție. Textul criticat ar fi trebuit să prevadă, similar art. 159 din Codul de procedură civilă, un termen de înmânare de minimum 5 zile înainte de termenul stabilit pentru prezentare.
6. Tribunalul Mehedinți — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textul criticat fiind clar și previzibil.
7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă deoarece nu este motivată, așa cum prevede art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, iar argumentele autorului vizează de fapt aplicarea textului criticat, ceea ce excedează competenței instanței de contencios constituțional.
9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepției de neconstituționalitate. C U R T E A, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 102 alin. (1) pct. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: „Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: (…) 25. neprezentarea, în mod nejustificat, în termenul stabilit la unitatea de poliție rutieră la care au fost invitate pentru soluționarea oricărei probleme legate de calitatea de participant la trafic sau de proprietar ori utilizator de vehicul”.
12. Autorul excepției nu indică textele constituționale pretins încălcate, însă din motivarea acesteia rezultă că are în vedere art. 1 alin. (5) din Constituție privind criteriile de calitate ale legii sub aspectul clarității, preciziei și previzibilității.
13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul critică neclaritatea textului, care ar permite poliției rutiere să poată stabili, în mod arbitrar, dacă motivele neprezentării persoanei invitate sunt sau nu justificate, precum și termenul în care persoana este obligată să se prezinte la sediul unității.
14. Curtea a reținut, în jurisprudența sa referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituție, că una dintre cerințele principiului
respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se claritatea și previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate — care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist — să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013).
15. De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că formularea normelor juridice nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, ale căror interpretare și aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară. Nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Deși certitudinea în redactarea unei legi este un lucru dorit, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă; or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunțată în Cauza S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36).
16. Aplicând aceste considerente la cauza de față, Curtea reține că textul de lege criticat reglementează sancționarea faptei persoanei fizice de a nu se prezenta, în mod nejustificat, în termenul stabilit la unitatea de poliție rutieră la care a fost invitată, pentru soluționarea oricărei probleme legate de calitatea de participant la trafic sau de proprietar ori utilizator de vehicul. Este o reglementare care servește la identificarea persoanelor care au săvârșit contravenții sau infracțiuni la regimul circulației rutiere. Faptul că aprecierea asupra motivelor neprezentării la sediu — și anume dacă sunt justificate sau nu — este lăsată la latitudinea polițistului nu semnifică lipsa de claritate a normei, ci conferă o atribuție polițistului — funcționar public cu statut special — ce acționează în sprijinul interesului general. De asemenea, nereglementarea unui termen fix minim în care persoana fizică trebuie să se prezinte la sediul unității de poliție este justificată de necesitatea descoperirii cu celeritate a identității persoanelor care au săvârșit fapte antisociale. De altfel, autorul excepției a beneficiat de un termen de 5 zile în care putea să se prezinte la unitatea de poliție.
17. Curtea reține că textul de lege criticat este clar și previzibil, reglementând cu privire la sancționarea persoanei fizice care în mod nejustificat nu se prezintă la sediul unității de poliție, în condițiile în care polițistul, în calitate de angajat al statului cu atribuții în domeniul circulației rutiere, apreciază dacă motivele neprezentării la sediu sunt justificate sau nu. Mai mult, modul de aplicare a legii de către polițist este supus controlului instanței de judecată prin formularea unei plângeri împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții, în condițiile art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002. Instanța poate verifica, atunci când apreciază asupra legalității și temeiniciei procesului- verbal, dacă motivele de neprezentare au fost sau nu întemeiate și dacă termenul a fost suficient pentru ca petentul să se poată prezenta.
18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dumitru Nicoară în Dosarul nr. 9.316/225/2018 al Tribunalului Mehedinți — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 102 alin. (1) pct. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Mehedinți — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 26 februarie 2026. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.