Pe scurt
- Amenzile date în starea de alertă pentru încălcarea măsurilor anti-COVID rămân valabile: cele trei texte din Legea nr. 55/2020 care le stabilesc sunt constituționale.
- Critica privind discriminarea nevaccinaților a fost respinsă cu un argument simplu: cuvântul vaccin nu apare în niciunul dintre textele atacate.
- Hotărârea de Guvern care prelungea starea de alertă nu poate fi atacată la Curtea Constituțională, pentru că hotărârile Guvernului nu intră în lista din art. 146 lit. d) din Constituție.
Publicat: M. Of. nr. 567 din 10 iulie 2026
Pronunțată: 4 decembrie 2025
Un om amendat în timpul stării de alertă a cerut Curții Constituționale să desființeze temeiul amenzii și hotărârea de Guvern care impusese măsura, iar Curtea a respins ambele cereri, una ca neîntemeiată și cealaltă ca inadmisibilă. Decizia nr. 700 din 4 decembrie 2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 567 din 10 iulie 2026, confirmă că art. 65 lit. m), art. 66 lit. a) și art. 69 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 sunt constituționale. Este a treia oară în aceeași vară când Curtea închide o contestație pornită dintr-o plângere contravențională, după cea în care un șofer a cerut anularea amenzii pentru că legea nu precizează ce școală trebuie să absolve agentul constatator.
Cele trei texte atacate acoperă lanțul complet al unei amenzi: art. 65 stabilește ce fapte sunt contravenții, art. 66 stabilește cuantumul lor, iar art. 69 alin. (1) stabilește cum se achită amenda. Litera m) a art. 65 privește nerespectarea măsurilor de restrângere sau interzicere a circulației persoanelor și vehiculelor, prevăzute la art. 5 alin. (3) lit. b) din aceeași lege.
Excepția a fost ridicată de un contravenient în fața Judecătoriei Sectorului 3 București, care a sesizat Curtea prin încheierea din 9 martie 2022. Autorul a susținut că Legea nr. 55/2020 ocolește condițiile stricte de restrângere a drepturilor din art. 53 din Constituție, că lasă Guvernul să reglementeze în materia drepturilor fundamentale și că măsurile discriminau între vaccinați și nevaccinați, fără fundament științific.
Efectele pe care le produce
Primul efect este că amenzile rămân în picioare. Textele care le stabilesc sunt declarate constituționale în raport cu criticile formulate, deci plângerile contravenționale întemeiate pe aceste argumente își pierd suportul.
Al doilea efect privește ce se poate ataca și ce nu. Curtea a respins ca inadmisibilă critica adusă art. 2 din anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 1.090/2021, invocând Decizia nr. 259 din 15 mai 2025: excepția de neconstituționalitate având ca obiect alte categorii de acte decât cele enumerate limitativ la art. 146 lit. d) din Constituție și la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este inadmisibilă, iar hotărârile Guvernului nu figurează în acea enumerare.
Al treilea efect ține de raportul dintre lege și hotărâre de Guvern. Curtea a reluat considerentele din Decizia nr. 78 din 3 martie 2022 și a arătat că, după Decizia nr. 457 din 25 iunie 2020, hotărârile prin care se instituie starea de alertă nu mai sunt supuse încuviințării Parlamentului, iar prerogativa Guvernului de a le emite se încadrează în art. 108 alin. (2) din Constituție. Măsurile fiind consacrate la nivelul legii, nu se poate reține nici încălcarea separației puterilor, nici a art. 53 din Constituție.
Al patrulea efect este de tehnică a argumentării. Curtea a respins critica de discriminare fără să intre în discuția științifică propusă de autor. A constatat, la paragraful 21, că simpla citire a celor trei texte arată că nici cuvântul vaccin, nici altele din familia lui nu apar în cuprinsul lor, deci nu se poate pune problema unui tratament diferențiat pe acest criteriu.
Ce s-a schimbat față de situația anterioară
În drept, nimic. Decizia confirmă o linie deja formată, construită pe Decizia nr. 36 și Decizia nr. 40, ambele din 27 ianuarie 2022, și pe Decizia nr. 78 din 3 martie 2022.
Ce s-a limpezit este de ce textele au fost considerate suficient de clare. Curtea a reținut că art. 5 din Legea nr. 55/2020 formează un tablou exhaustiv al măsurilor care pot fi luate, iar art. 5 alin. (3) lit. b) se referă expres la restrângerea sau interzicerea circulației persoanelor și vehiculelor în locurile și, după caz, în intervalele orare stabilite. Faptul că aplicarea lor cere acte administrative normative secundare nu înseamnă că faptele contravenționale ar fi stabilite de administrație.
S-a clarificat și limita până la care merge cerința de precizie a legii. Curtea a invocat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, între care Hotărârea din 15 noiembrie 1996 în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 31, potrivit căreia conținutul legilor nu poate avea o precizie absolută, iar recurgerea la categorii generale în locul listelor exhaustive este o tehnică-tip de reglementare.
Rămâne neschimbată și o limitare mai veche a aceluiași articol. Curtea observă, la paragraful 14, că prin Decizia nr. 457 din 25 iunie 2020 fuseseră deja declarate neconstituționale art. 4 alin. (3) și (4), art. 65 lit. s) și ș) și art. 66 lit. a), b) și c) în ceea ce privește trimiterile la art. 65 lit. s), ș) și t). Litera m), cea din prezenta cauză, nu a fost atinsă de acea decizie.
Avantaje și dezavantaje
Ce aduce bun
- Închide, cu unanimitate, o serie de plângeri contravenționale întemeiate pe aceleași trei argumente.
- Spune limpede unde se atacă o hotărâre de Guvern: nu la Curtea Constituțională, ci pe calea contenciosului administrativ.
- Respinge critica de discriminare cu un argument verificabil de oricine, prin simpla citire a textelor, nu prin dezbatere științifică.
- Explică de ce o lege poate folosi formulări generale fără să devină imprevizibilă, cu trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Ce rămâne o problemă
- Argumentul cu cuvântul vaccin răspunde la forma criticii, nu la fondul ei: o măsură poate produce efecte diferite pe categorii fără să numească criteriul în textul sancționator.
- Paragraful 15 enumeră printre temeiurile invocate art. 1 alin. (3) din Constituție, dar examinarea, la paragraful 17, răspunde la art. 1 alin. (5).
- Observația de la paragraful 14 despre neconstituționalitatea parțială a art. 66 lit. a) rămâne fără concluzie în restul deciziei.
- Între sesizarea Curții și publicarea deciziei au trecut 1.584 de zile, într-o cauză despre o amendă contravențională.
Sfaturi utile
- Dacă mai aveți o plângere contravențională pe rol întemeiată pe neconstituționalitatea Legii nr. 55/2020, verificați dacă instanța a suspendat cauza. De la publicare, motivul suspendării dispare.
- Nu atacați o hotărâre de Guvern la Curtea Constituțională. Enumerarea de la art. 146 lit. d) din Constituție este limitativă, iar hotărârile Guvernului nu se află în ea.
- Dacă vizați totuși o hotărâre de Guvern, calea este acțiunea în contencios administrativ, cu termenele și condițiile proprii acelei proceduri.
- Verificați ce literă din art. 65 vi s-a reținut în procesul-verbal. Decizia nr. 457/2020 a scos din joc literele s) și ș), dar nu și litera m), care este cea privind restrângerea circulației.
- Dacă susțineți o discriminare, arătați cum operează ea, nu doar că există. Curtea a respins critica pentru că textele sancționatoare nu conțineau criteriul invocat.
Întrebări frecvente
Ce texte a analizat Curtea?
De ce a fost respinsă critica adusă hotărârii de Guvern?
Amenda mea din perioada stării de alertă mai poate fi anulată?
Curtea a spus ceva despre vaccinare?
Legea permitea Guvernului să restrângă drepturi?
Decizia a fost luată în unanimitate?
De când produce efecte?
Analiza redacției
Cel mai eficient argument din decizie este și cel mai scurt. La paragraful 21, Curtea nu discută despre eficacitatea vaccinurilor, despre studii sau despre proporționalitate. Constată că în cele trei texte atacate nu apare cuvântul vaccin și, prin urmare, criteriul invocat nu are cum să producă o diferență de tratament prin acele texte. Este o mutare corectă procedural: obiectul controlului îl formează textele indicate, nu ansamblul politicii sanitare. Este, în același timp, un răspuns care lasă întrebarea de fond neatinsă, pentru că o măsură poate produce efecte diferite pe categorii de persoane fără ca norma sancționatoare să numească vreodată criteriul.
A doua observație privește o nepotrivire între ce s-a invocat și la ce s-a răspuns. Paragraful 15 enumeră temeiurile constituționale ale criticii: art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 25 privind libertatea de circulație și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi. Paragraful 17 începe însă cu „Cu referire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 1 alin. (5) și art. 25 din Constituție”, adică la un alineat care nu figurează în enumerare. Alineatul (5) al art. 1, cel privind respectarea Constituției și a legilor, este într-adevăr temeiul pe care se judecă în mod obișnuit calitatea legii, iar paragrafele 18 și 19 discută exact claritatea și previzibilitatea normelor. Curtea a corectat, așadar, încadrarea criticii, dar fără să spună că o face. Este a doua decizie din aceeași ediție a Monitorului Oficial în care lista temeiurilor invocate și lista temeiurilor examinate nu coincid.
A treia observație pornește de la un paragraf care rămâne suspendat. La paragraful 14, Curtea semnalează că, prin Decizia nr. 457 din 25 iunie 2020, art. 66 lit. a) fusese deja declarat neconstituțional, dar numai în ceea ce privește trimiterile la art. 65 lit. s), ș) și t). Observația este introdusă cu formula „Referitor la dispozițiile art. 66 lit. a)”, apoi nu mai revine nicăieri. Cititorul rămâne să deducă singur că, litera criticată aici fiind m), constatarea din 2020 nu atinge cauza. Concluzia este corectă, dar ea nu apare scrisă.
În fine, calendarul, care în acest dosar spune ceva despre proporții. Judecătoria Sectorului 3 București a sesizat Curtea prin încheierea din 9 martie 2022, la câteva zile după ce starea de alertă încetase. Decizia a fost pronunțată pe 4 decembrie 2025 și publicată pe 10 iulie 2026, la 218 zile după pronunțare. De la sesizare la publicare au trecut 1.584 de zile, adică peste patru ani și trei luni, pentru o plângere împotriva unei amenzi contravenționale.
Ce ar trebui schimbat
- Recalificarea temeiului invocat ar trebui spusă explicit. Dacă instanța de trimitere indică art. 1 alin. (3) și Curtea judecă pe art. 1 alin. (5), o singură frază care marchează schimbarea ar scuti instanțele de fond de o comparație pe care trebuie să o facă singure.
- Observația de la paragraful 14 ar trebui să se închidă cu o concluzie. Așa cum e scrisă, ea deschide o problemă de întindere a unei neconstituționalități anterioare și nu spune de ce nu se aplică în cauză.
- Argumentul lexical de la paragraful 21 ar merita dublat de unul de fond. Absența unui cuvânt din text răspunde la modul în care a fost formulată critica, nu la ipoteza în care o măsură produce efecte diferite fără să numească criteriul.
- Cauzele pornite din plângeri contravenționale ar avea nevoie de un traseu mai scurt. Patru ani și trei luni pentru controlul de constituționalitate al unei amenzi transformă suspendarea judecății într-o sancțiune de sine stătătoare.
Textul original al actului normativ
Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial
M. Of. nr. 567 din 10 iulie 2026 16 pagini PDF, 111 KB actul începe la pagina 10
Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul
Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.
Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului
D E C I Z I A Nr. 700 din 4 decembrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 65 lit. m), ale art. 66 lit. a) și ale art. 69 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 și a dispozițiilor art. 2 din anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 1.090/2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 10 octombrie 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19
EMITENT: Curtea Constituțională a României
Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 10 iulie 2026
Elena-Simina Tănăsescu — președinte Asztalos Csaba-Ferenc — judecător Mihai Busuioc — judecător Mihaela Ciochină — judecător Dacian-Cosmin Dragoș — judecător Dimitrie-Bogdan Licu — judecător Laura-Iuliana Scântei — judecător Gheorghe Stan — judecător Cosmin-Marian Văduva — magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 65 lit. m), ale art. 66 lit. a) și ale art. 69 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, raportat la art. 2 din anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 1.090/2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 10 octombrie 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Excepția a fost ridicată de Emilian Predie în Dosarul nr. 24.324/301/2021 al Judecătoriei Sectorului 3 București și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 736D/2022.
2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 86 din 25 februarie 2025. C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 9 martie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 24.324/301/2021, Judecătoria Sectorului 3 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 65 lit. m), ale art. 66 lit. a) și ale art. 69 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, raportat la art. 2 din anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 1.090/2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 10 octombrie 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Excepția a fost ridicată de Emilian Predie într-o cauză având ca obiect o plângere contravențională.
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, prin adoptarea Legii nr. 55/2020, legiuitorul a încercat să evite să adopte măsurile de restrângere a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale cu respectarea condițiilor stricte prevăzute de art. 53 din Constituție. Legea nr. 55/2020 nu indică în mod efectiv de ce trebuie să fie restrâns exercițiul libertății de circulație. În schimb, creează premisele încălcării acestei libertăți nu doar de către Parlament, ci după cum dorește orice legiuitor în sens larg. Este contrar Constituției ca Legea nr. 55/2020 să acorde Guvernului posibilitatea să emită acte normative restrictive de drepturi fundamentale.
6. Autorul excepției mai susține că Hotărârea Guvernului nr. 1.090/2021 este neconstituțională, de vreme ce reglementează în materia drepturilor fundamentale.
7. Cele două acte normative instituie măsuri discriminatorii, de exemplu, între cei vaccinați împotriva SARS-CoV-2 sau trecuți prin boală și cei nevaccinați, fără să existe vreun fundament științific dovedit pentru acest tratament diferit.
8. Judecătoria Sectorului 3 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, prin măsurile dispuse, nu se aduce atingere egalității în drepturi. Trebuie asigurat un echilibru pentru prevenirea și înlăturarea amenințărilor iminente la adresa drepturilor convenționale, unionale și constituționale la viață, integritate fizică și sănătate ale persoanelor, în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței altor drepturi sau libertăți fundamentale. De asemenea, ingerința legiuitorului este justificată de necesitatea prevenirii și combaterii efectelor pandemiei de COVID-19, aceasta fiind legitimă și proporțională cu scopul urmărit.
9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. C U R T E A, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 65 lit. m), ale art. 66 lit. a) și ale art. 69 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020. Prevederile criticate în mod punctual din Legea nr. 55/2020 se referă la faptele de încălcare a dispozițiilor legale care reprezintă contravenții (art. 65), cuantumul acestora (art. 66) și modalitatea de achitare a amenzii (art. 69).
13. Este, de asemenea, criticată și Hotărârea Guvernului nr. 1.090/2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 10 octombrie 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 962 din 7 octombrie 2021.
14. Referitor la dispozițiile art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020, Curtea observă că, prin Decizia nr. 457 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 1 iulie 2020, a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată de Avocatul Poporului și s-a constatat că dispozițiile art. 4 alin. (3) și (4), precum și ale art. 65 lit. s) și ș) și ale art. 66 lit. a), b) și c) în ceea ce privește trimiterile la art. 65 lit. s), ș) și t) din Legea nr. 55/2020 sunt neconstituționale.
15. Autorul excepției apreciază că dispozițiile criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 25 privind libertatea de circulație și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți.
16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată, cu referire la pretinsa neconstituționalitate a Hotărârii Guvernului nr. 1.090/2021, că este aplicabilă Decizia nr. 259 din 15 mai 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1055 din 17 noiembrie 2025, pronunțată într-o cauză similară, în care Curtea a fost sesizată pentru a se pronunța cu privire la neconstituționalitatea unei hotărâri a Guvernului pentru prelungirea stării de alertă. Cu acea ocazie, Curtea a statuat că excepția de neconstituționalitate având ca obiect prevederile altor categorii de acte normative decât cele prevăzute expres și limitativ de art. 146 lit. d) din Constituție și de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este inadmisibilă. Or, având în vedere că hotărârile Guvernului nu sunt prevăzute în enumerarea limitativă din cuprinsul art. 146 lit. d) din Legea fundamentală, excepția de neconstituționalitate a Hotărârii Guvernului nr. 1.090/2021 este inadmisibilă.
17. Cu referire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 1 alin. (5) și art. 25 din Constituție, Curtea, examinând constituționalitatea art. 65 lit. m) și a art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020, prin Decizia nr. 40 din 27 ianuarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 31 mai 2022, paragrafele 26-30, a statuat că dispozițiile art. 5 din Legea nr. 55/2020 constituie un tablou exhaustiv al tipurilor de măsuri ce pot fi dispuse în temeiul acestui act normativ în vederea prevenirii și combaterii efectelor pandemiei de COVID-19, măsuri care atrag obligații a căror nerespectare constituie contravenții. Dispozițiile art. 5 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 55/2020 se referă, în mod expres, la restrângerea sau interzicerea circulației persoanelor și vehiculelor în locurile și, după caz, în intervalele orare stabilite. Având în vedere obiectivul afirmat al legii, textul de lege circumscrie sfera acestei măsuri la acele intervenții necesare protejării unor drepturi ale persoanei care se bucură de cel mai înalt grad de protecție constituțională, respectiv dreptul la viață și dreptul la sănătate.
În consecință, Curtea a constatat că dispozițiile art. 25 din Constituție nu sunt încălcate.
18. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate formulată cu privire la pretinsul caracter imprecis și neclar al normelor legale ce formează obiectul excepției, Curtea a observat, în Decizia nr. 40 din 27 ianuarie 2022, precitată, că dispozițiile art. 65 și 66 din Legea nr. 55/2020 sunt clare, precise și previzibile, sensul lor putând fi determinat de către destinatarii legii. Curtea a evocat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia, din cauza principiului generalității legilor, conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile-tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puțin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă și a se putea adapta la schimbările de situație (de exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 31).
19. De asemenea, Curtea, referindu-se la caracterul general al dispozițiilor de lege analizate, ce necesită raportarea la acte administrative normative secundare în vederea aplicării, a arătat că nu se poate conchide că faptele care constituie contravenție sunt stabilite de organele administrative. Astfel, sintagma măsurile pentru diminuarea impactului tipului de risc din cuprinsul Legii nr. 55/2020 se referă la măsuri consacrate la nivelul legii. Prin urmare, persoanele fizice au posibilitatea de a cunoaște conținutul măsurilor și, respectiv, al obligațiilor la care se referă art. 5 alin. (3) lit. b) și art. 65 lit. m) din Legea nr. 55/2020, astfel încât să își poată conforma conduita potrivit dispozițiilor legale și să înțeleagă consecințele nerespectării acestor obligații.
20. În ceea ce privește critica autorului potrivit căreia separația puterilor în stat este încălcată printr-o presupusă prerogativă acordată Guvernului de a legifera, sunt relevante considerentele reținute în Decizia nr. 78 din 3 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 20 iunie 2022, paragraful 42, prin care Curtea a statuat că, drept urmare a pronunțării Deciziei nr. 457 din 25 iunie 2020, precitată, hotărârile Guvernului prin care se instituie starea de alertă, pe întreg teritoriul țării sau doar pe teritoriul unor unități administrativ-teritoriale, nu mai sunt supuse încuviințării Parlamentului, acest mecanism fiind în acord cu dispozițiile Legii fundamentale. Prerogativa Guvernului de a emite hotărâri ce vizează implementarea măsurilor reglementate la nivelul legii de restrângere a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți pentru a răspunde în mod adecvat evoluției pandemiei de COVID-19 se circumscriu prevederilor art. 108 alin. (2) din Constituție. De asemenea, de vreme ce aceste măsuri sunt consacrate la nivelul legii adoptate de Parlament, nu se poate reține încălcarea prerogativelor constituționale ale acestei autorități publice, a principiului separației și echilibrului puterilor și nici a dispozițiilor art. 53 din Constituție.
21. În continuare, Curtea observă că este neîntemeiată și critica raportată la art. 16 alin. (1) din Constituție, potrivit căreia persoanele nevaccinate ar fi fost discriminate față de cele vaccinate. Simpla examinare a celor 3 texte din cuprinsul Legii nr. 55/2020 care sunt criticate în prezenta cauză evidențiază că cuvântul vaccin și/sau altele din familia sa nu sunt menționate în cuprinsul acestora. Ca atare, nu se poate pune problema unui eventual tratament diferențiat și, cu atât mai puțin, a unei discriminări pe baza acestui criteriu.
22. Cu referire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 53 din Constituție, este relevantă Decizia nr. 36 din 27 ianuarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 13 aprilie 2022, paragrafele 42-46, în care Curtea a statuat că drepturile fundamentale, care nu sunt absolute prin natura lor, pot fi supuse unor limitări rezonabile printr-o reglementare etatică. Reținând că apariția, evoluția și încetarea pandemiei de COVID-19 nu reprezintă aspecte/împrejurări ce pot fi caracterizate prin certitudine, elementele care influențează aceste etape nefiind predictibile/cuantificabile, Curtea a apreciat că legiuitorul se află într-o imposibilitate obiectivă de a reglementa o durată maximă pentru care se poate institui starea de alertă în cazul pandemiei de COVID-19. Cu toate acestea, legiuitorul trebuie să compenseze această imposibilitate obiectivă prin reglementarea unui ansamblu legislativ complet, clar și previzibil în materia declarării/prelungirii stării de alertă în vederea prevenirii și combaterii efectelor pandemiei de COVID-19, menit să asigure respectarea principiului proporționalității.
23. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E:
1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 din anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 1.090/2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 10 octombrie 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, excepție ridicată de Emilian Predie în Dosarul nr. 24.324/301/2021 al Judecătoriei Sectorului 3 București.
2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 65 lit. m), ale art. 66 lit. a) și ale art. 69 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 București și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 4 decembrie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.