Lista ocupațiilor deficitare din România: 289 de meserii unde angajatorii pot recruta străini mai ușor

Ca instrument administrativ, lista este bine făcută și merită spus, pentru că de calitatea ei depinde soarta unor dosare individuale. Cele 289 de poziții sunt numerotate continuu, ordonate alfabetic, fiecare are un cod COR de șase cifre, niciun cod nu se repetă și nicio denumire nu apare de două ori. Cine verifică o cerere de aviz de muncă nu are, în interiorul anexei, niciun loc unde să ezite. Problema listei nu este redactarea, ci ce spune ea, fără să o spună, despre felul în care statul înțelege deficitul de forță de muncă.

Împărțită pe grupele majore ale Clasificării Ocupațiilor din România, lista arată așa: 103 poziții în grupa 7, meseriile calificate, 53 în grupa 8, operatorii de mașini și instalații, 47 în grupa 9, muncitorii necalificați, 32 în grupa 5, servicii și comerț, 31 în grupa 3, tehnicieni, 18 în grupa 4, funcționari administrativi, și doar 5 în grupa 6, lucrătorii calificați din agricultură. Grupele majore 1 și 2, adică pozițiile de conducere și ocupațiile care cer studii superioare, nu au nicio intrare. Zero din 289. Statul român declară oficial că nu are deficit de medici, ingineri, profesori sau programatori cu studii superioare; singurele ocupații din zona tehnologiei ajunse pe listă sunt „operator calculator electronic și rețele” (351101), „tehnician echipamente de calcul și rețele” (351103) și „programator ajutor” (351201), toate încadrate ca tehnicieni. La fel, în sănătate apar infirmierul (532103), îngrijitorul de bătrâni la domiciliu (532201) și registratorul medical (334401), niciun cadru cu studii superioare. Lista nu e o hartă a deficitului din economie, ci a deficitului de muncă manuală și de rutină, iar asta ar trebui asumat explicit, nu dedus de cititor.

Al doilea efect care nu se vede la prima lectură vine din nivelul de detaliu ales. Lista lucrează la codul de șase cifre, adică la ocupație, nu la grupa de bază de patru cifre. De aceea apar pe ea 10 feluri de electrician, 6 feluri de sudor, 12 poziții care încep cu „muncitor necalificat” și 12 de montator. Consecința practică este că admiterea sau respingerea unui dosar se decide pe cifra scrisă în contractul de muncă: un sudor încadrat pe un cod apropiat, dar diferit de cele șase enumerate, cade în afara listei deși face aceeași muncă. Iar în agricultură, unde lipsa de brațe de muncă e cel mai des invocată public, grupa 6 are cinci poziții, agricultor, crescător de păsări, florar-decorator, grădinar și viticultor, restul acoperirii venind prin necalificați, la codul 921302. Diferența dintre a fi și a nu fi pe listă e prea mare ca să depindă de asemenea distincții.

Ce ar trebui schimbat

• Trecerea la grupa de bază de patru cifre acolo unde toate ocupațiile dintr-o grupă sunt oricum incluse. Cele șase coduri de sudor și cele zece de electrician s-ar strânge în câteva grupe, iar dosarele nu s-ar mai respinge pentru o cifră. Efectul se vede imediat la ghișeu: se elimină motivul de refuz care nu ține de deficitul real, ci de nomenclator.
• Publicarea datelor pe baza cărora s-a construit lista. Ordinul trimite la metodologia aprobată prin Ordinul nr. 987/2026, dar nici anexa, nici preambulul nu arată pragul de la care o ocupație devine deficitară și nici numărul de locuri vacante pe fiecare cod. Publicate o dată cu lista, aceste cifre ar face verificabilă fiecare intrare și, mai important, fiecare absență.
• O explicație pentru absența completă a grupelor majore 1 și 2. Dacă rezultatul e corect și piața muncii chiar nu duce lipsă de personal cu studii superioare, afirmația merită scrisă și argumentată, pentru că e contraintuitivă. Dacă rezultatul vine din metodologie, adică din faptul că indicatorii folosiți surprind doar posturile cu rotație mare, atunci metodologia trebuie completată, altfel spitalele și firmele de software rămân în afara mecanismului fără să știe de ce.
• Un termen fix de revizuire, scris în chiar corpul ordinului. Art. 2 se oprește la publicare, fără să spună cât timp e valabilă lista. O revizuire anuală cu dată certă, de pildă publicarea până la 31 ianuarie, dă angajatorului un reper pentru planificarea recrutării, care oricum se face cu luni înainte de sezon.
• Publicarea listei în format deschis pe site-ul ministerului. Un fișier tabelar cu cele 289 de rânduri, denumire și cod, ar permite firmelor și platformelor de recrutare să verifice automat codul din contract, în loc să caute manual într-o anexă de Monitor Oficial. Costul e nul, iar numărul de cereri respinse pentru încadrare greșită scade fără nicio schimbare de politică.