Коротко
- Правило незмінне: суми, виборені в суді працівниками публічних установ за рішеннями, що стали виконуваними між 2019 і 2021 роками, виплачують п’ятьма річними частинами по 5, 10, 25, 25 і 35 відсотків.
- Конституційний Суд відхилив оскарження як неприйнятне, а не як необґрунтоване. Різниця важлива: він не висловився по суті, бо заперечення не вказувало, яку статтю Конституції порушено.
- Підстава відхилення формальна, але остаточна в тій справі: бракувало двох із трьох обов’язкових елементів будь-якого заперечення, конституційної норми-орієнтира та обґрунтування суперечності.
Опубліковано: Офіційний вісник № 659 від 10 серпня 2026 року
Чинний з: 10 серпня 2026 року
Державний службовець виборює в суді зарплатні права. Рішення остаточне, сума визначена, але гроші приходять протягом п’яти років: 5 відсотків першого року і 35 лише п’ятого. Суддя оскаржила механізм у Конституційному Суді. Суд не сказав їй, чи має вона рацію, бо вона не вказала, яку статтю Конституції порушено. Рішення № 58 від 22 січня 2026 року опубліковано в Офіційному віснику № 659 від 10 серпня 2026 року, майже через сім місяців після ухвалення. Це друге недавнє рішення, яким Суд прямо чи опосередковано підтверджує заходи з відтермінування грошових прав, після того, що стосувалося відтермінування підвищення пенсійного бала.
Оскаржували два тексти. Стаття 39 частина (1) Урядової постанови про надзвичайні заходи № 114/2018 встановлює графік: за судовими рішеннями щодо прав зарплатного характеру працівників публічних установ і органів, які стали виконуваними між 1 січня 2019 року і 31 грудня 2021 року, виплачують 5 відсотків вартості виконавчого документа першого року, 10 другого, 25 третього, 25 четвертого і 35 п’ятого. Стаття 34 частина (2) у редакції на момент опублікування заморожувала на рівні грудня 2018 року розмір надбавок, доплат, компенсацій і премій, доки особа обіймає ту саму посаду на тих самих умовах.
Авторка заперечення, Ліліана Марія Біскан, оскаржувала наказ міністра юстиції про визначення зарплатних прав у справі, що перебувала в Бухарестському апеляційному суді. Її критика стосувалася практичної ситуації: що робити, коли розтермінування треба застосувати одночасно до кількох виконавчих документів різних років, а в деяких вартість документа навіть не піддається визначенню. До цього додається збіг з іншими нормами про розтермінування, зокрема зі статтею 6 частиною (1) Урядової постанови про надзвичайні заходи № 9/2017.
Проблема, з погляду Суду, полягала не в тому, добрий аргумент чи ні, а в тому, що його не сформульовано як конституційну скаргу. Авторка не вказала конституційних норм-орієнтирів, які нібито порушено, а заперечення не містило обґрунтування неконституційності, якого вимагає стаття 10 частина (2) Закону № 47/1992.
Які наслідки він створює
Розтермінування лишається чинним, недоторканим. У графіку 5, 10, 25, 25 і 35 відсотків не змінюється нічого. Публічні установи й далі платять у цьому ритмі, а власники рішень мають ті самі строки.
Неприйнятне не означає конституційне. Суд не сказав, що тексти відповідають Конституції, а лише що не може розглядати заперечення, сформульоване уривчасто. Майбутня скарга, належно обґрунтована й прив’язана до конкретних конституційних норм, теоретично лишається можливою.
Суд нагадав три обов’язкові елементи будь-якого заперечення. За Рішенням № 1.313/2011 кожне заперечення потребує оскаржуваного тексту закону, конституційної норми-орієнтира, яку нібито порушено, та обґрунтування суперечності між ними. Перші два визначаються абсолютно, третій має певну відносність, але не може бути відсутнім зовсім.
Суд не заступає місце автора. Він зазначив, що не може розглядати уривчасто обґрунтоване заперечення, бо це означало б формулювати закиди самому, тобто здійснювати контроль з власної ініціативи, чого не дозволяє стаття 29 частина (4) Закону № 47/1992.
Що змінилося порівняно з попередньою ситуацією
У праві не змінюється нічого. Це рішення про неприйнятність, тож воно не впливає на положення Урядової постанови № 114/2018, які лишаються застосовними в наявному вигляді.
Прояснюється поріг, з якого Суд погоджується розглядати справу по суті. Представник прокуратури послався на Рішення № 521/2024, у якому Суд уже визнав, що такі аспекти належать до тлумачення і застосування закону, що виходить за межі його компетенції. Суд, який звернувся, натомість вважав тексти конституційними, посилаючись на Рішення № 451/2020 і № 114/2018.
Лишається відкритим саме те практичне питання, яке порушила авторка і якого рішення не торкнулося: як застосовувати розтермінування, коли є кілька виконавчих документів різних років, а вартість деяких не піддається визначенню. Це питання тлумачення, тож компетенція судів загальної юрисдикції.
Переваги та недоліки
Що доброго він приносить
- Чітко нагадує, що має містити конституційне заперечення, а це допомагає кожному, хто хоче використати його дієво.
- Зберігає розмежування між конституційним контролем і тлумаченням закону, не даючи першому стати додатковим засобом оскарження питань застосування.
- Не закриває шляху для майбутньої скарги по суті: оскільки відхилення сталося через дефект формулювання, тексти не дістали остаточного конституційного підтвердження.
- Опосередковано підтверджує, що зазначена проблема, збіг кількох виконавчих документів, вирішується перед судом, який розглядає виконання, де її можна дослідити конкретно.
Що поганого він приносить
- Особа, яка порушила питання, лишається без відповіді по суті після років процесу, і відхилення в тій справі остаточне.
- Справжня зазначена проблема, одночасне застосування розтермінування до кількох документів різних років, частина з яких має невизначувану вартість, лишається нерозв’язаною принципово.
- Публікація майже через сім місяців після ухвалення означає, що процесуального орієнтира бракувало саме тоді, коли він міг би скерувати подібні заперечення.
- Для бюджетників, які чекають виборених у суді грошей, рішення не дає нічого: остання частина, ті 35 відсотків, і далі надходить на п’ятий рік від дня, коли рішення стало виконуваним.
- Ані Уряд, ані Омбудсман, ані голови обох палат не надіслали позицій, хоча механізм стосується великої кількості працівників публічного сектору.
Корисні поради
- Якщо порушуєте питання неконституційності, прямо вкажіть статтю Конституції, яку вважаєте порушеною. Без неї справа закриється на формі, хоч би яким добрим був аргумент по суті.
- Обґрунтуйте суперечність, а не лише невдоволення. Суд вимагає пояснити, чому текст закону конфліктує з конституційною нормою, а не просто що результат видається несправедливим.
- Якщо ваша проблема в тому, як обчислюють чи застосовують розтермінування, місце для цієї дискусії, це суд виконання або адміністративного судочинства, а не Конституційний Суд.
- Перевірте дату, коли ваше рішення стало виконуваним. Графік 5, 10, 25, 25 і 35 відсотків спливає від цього моменту, а не від ухвалення чи від заяви про виплату.
- Якщо у вас кілька виконавчих документів різних років, попросіть в установи письмовий розпис часток окремо для кожного документа. Це єдиний спосіб перевірити, чи виплати відповідають законному графіку.
Часті запитання
Що означає відхилення заперечення як неприйнятного?
Чи є тепер положення Постанови № 114/2018 конституційними?
Як виплачують зарплатні права, виборені в суді?
Відколи спливають ці п’ять років?
Чи можна знову порушити те саме заперечення, сформулювавши його правильно?
Оригінальний текст нормативного акта
Наведений нижче текст відтворено румунською мовою, в офіційній формі опублікування.
Показати повний текст актаСховати повний текст акта
DECIZIA Nr. 58 din 22 ianuarie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (2) și ale art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018
ВИДАВ: КОНСТИТУЦІЙНИЙ СУД РУМУНІЇ
Опубліковано в: ОФІЦІЙНИЙ ВІСНИК № 659 від 10 серпня 2026 року
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ D E C I Z I A Nr. 58 din 22 ianuarie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (2) și ale art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative
Elena-Simina Tănăsescu
— președinte Asztalos Csaba-Ferenc
— judecător Mihai Busuioc
— judecător Mihaela Ciochină
— judecător Cristian Deliorga
— judecător Dacian-Cosmin Dragoș
— judecător Dimitrie-Bogdan Licu
— judecător Laura-Iuliana Scântei
— judecător Cristian-Nicolae Sima
— magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, în forma acestora la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, și ale art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, în forma actuală, excepție ridicată de Liliana Maria Biscan în Dosarul nr. 6.819/2/2020 al Curții de Apel București — Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.699D/2021.
2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens face trimitere, în esență, la considerentele reținute de Curtea Constituțională în Decizia nr. 521 din 22 octombrie 2024, prin care instanța de contencios constituțional a constatat că aspectele invocate țin de interpretarea și aplicarea legii și excedează competenței Curții Constituționale. De asemenea, arată că, prin Decizia nr. 451 din 23 iunie 2020, Curtea Constituțională a reținut că măsura eșalonării plății titlurilor executorii are un scop legitim, și anume asigurarea stabilității economice a țării. C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Sentința civilă nr. 702 din 7 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 6.819/2/2020, Curtea de Apel București — Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal- bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene în forma acestora la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, și ale art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, în forma actuală. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Liliana Maria Biscan într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a ordinului ministrului justiției de stabilire a drepturilor salariale.
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 sunt neconstituționale în măsura în care eșalonarea trebuie aplicată simultan mai multor titluri executorii din ani diferiți, dintre care în unele titluri „valoarea titlului executoriu” nu este determinabilă, iar prevederile mai sus menționate vin în concurs cu aplicarea art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative și/sau cu alte norme privitoare la eșalonarea plăților de drepturi salariale restante.
6. Curtea de Apel București — Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale. În acest sens arată că, prin Decizia nr. 451 din 23 iunie 2020, Curtea Constituțională a reținut că eșalonarea succesivă a plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar este o practică recurentă a legiuitorului. De asemenea, invocă Decizia nr. 114 din 13 martie 2018, prin care instanța de contencios constituțional a stabilit că astfel de măsuri vizează rezolvarea unor situații extraordinare prin instituirea unor derogări cu caracter temporar de la dreptul comun, păstrând un raport rezonabil de proporționalitate față de scopul urmărit.
7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. C U R T E A, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul- raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
10. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în actul de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, în forma acestora la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, și ale art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, în forma actuală. Se observă
că dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 au avut aplicare limitată în timp și au fost modificate prin art. I pct. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 9 ianuarie 2020, fiind păstrată, de principiu, soluția legislativă. Însă, întrucât în cauza dedusă judecății produc efecte juridice prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 în redactarea anterioară acestei modificări și având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare”, urmează să fie reținute ca obiect al excepției dispozițiile art. 34 alin. (2) și ale art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal- bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2020, dispoziții care au următorul conținut:
— Art. 34 alin. (2): „Începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”;
— Art. 39 alin. (1): „Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie 2019-31 decembrie 2021, se va realiza astfel:
a) în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.”
11. Autorul excepției susține că textele legale criticate sunt neconstituționale fără a indica textele constituționale de referință.
12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, paragraful 1, instanța de contencios constituțional a statuat că există trei elemente, inerente și intrinseci oricărei excepții de neconstituționalitate, și anume: textul de lege contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte. Curtea a mai reținut că, dacă primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, nu este o condiție sine qua non ca motivarea să existe în materialitatea ei dacă textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate. În schimb, în cazul în care excepția de neconstituționalitate nu cuprinde motivarea ca element distinct, iar din textul constituțional invocat nu rezultă în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate, nu se poate reține existența unei veritabile critici de neconstituționalitate. Prin aceeași decizie, făcând referire la jurisprudența sa anterioară, Curtea a statuat că nu poate proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o manieră eliptică întrucât aceasta ar presupune ca instanța de control constituțional să se substituie autorului pentru a formula critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu exercitarea unui control din oficiu, nepermis de art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.
13. Aplicând aceste considerente de principiu la cauza de față, Curtea constată că, în ceea ce privește dispozițiile art. 34 alin. (2) și ale art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, autoarea excepției nu menționează care sunt textele constituționale de referință pretins încălcate, iar excepția invocată nu conține motivarea neconstituționalității prevederilor legale criticate, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.
14. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (2) și ale art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 este inadmisibilă întrucât lipsesc două dintre cele trei elemente inerente și intrinseci oricărei excepții de neconstituționalitate, respectiv indicarea normelor constituționale de referință și motivarea relației de contrarietate dintre textele criticate și normele constituționale de referință.
15. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (2) și ale art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Liliana Maria Biscan în Dosarul nr. 6.819/2/2020 al Curții de Apel București — Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Curții de Apel București — Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 22 ianuarie 2026. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Cristian-Nicolae Sima
Ця стаття має інформаційний характер і не є юридичною консультацією. Для конкретних ситуацій зверніться до ліцензованого адвоката або податкового консультанта.