In brief

  • The rule is unchanged: sums won in court by staff of public institutions, under judgments that became enforceable between 2019 and 2021, are paid in five annual instalments of 5%, 10%, 25%, 25% and 35%.
  • The Constitutional Court dismissed the challenge as inadmissible, not as unfounded. The difference matters: the Court did not rule on the merits, because the objection did not say which article of the Constitution was breached.
  • The ground for dismissal is formal but final in that case: two of the three mandatory elements of any objection were missing, the constitutional reference provision and the reasoning of the contradiction.
Act: Constitutional Court Decision No. 58/2026
Published: Official Gazette No. 659 of 10 August 2026
In force from: 10 August 2026

A public employee wins salary rights in court. The judgment is final, the sum is set, but the money arrives over five years, 5% in the first year and 35% only in the fifth. A judge challenged the mechanism before the Constitutional Court. The Court never told her whether she was right, because she had not said which article of the Constitution was breached. Decision No. 58 of 22 January 2026 was published in Official Gazette No. 659 of 10 August 2026, almost seven months after delivery. It is the second recent decision in which the Court confirms, directly or indirectly, measures deferring monetary entitlements, after the one on postponing the increase of the pension point.

Two texts were challenged. Article 39(1) of Government Emergency Ordinance No. 114/2018 sets the calendar: for court judgments concerning salary entitlements of staff in public institutions and authorities, which became enforceable between 1 January 2019 and 31 December 2021, 5% of the value of the enforceable title is paid in the first year, 10% in the second, 25% in the third, 25% in the fourth and 35% in the fifth. Article 34(2), in the form at publication, froze at December 2018 level the amount of bonuses, allowances, compensations and premiums, for as long as the person holds the same post under the same conditions.

The author of the objection, Liliana Maria Biscan, was challenging the order of the Minister of Justice setting salary entitlements, in a case before the Bucharest Court of Appeal. Her criticism concerned a practical situation: what happens when the staggering must be applied simultaneously to several enforceable titles from different years, and for some of them the value of the title is not even determinable. To this is added the overlap with other staggering rules, among them Article 6(1) of Government Emergency Ordinance No. 9/2017.

The problem, from the Court’s perspective, was not whether the argument was good but that it had not been framed as a constitutional challenge. The author did not identify the constitutional reference provisions allegedly breached, and the objection contained no reasoning of unconstitutionality, as required by Article 10(2) of Law No. 47/1992.

The effects it produces

The staggering stays in force, untouched. Nothing in the 5%, 10%, 25%, 25% and 35% calendar changes. Public institutions continue to pay at that rhythm, and holders of judgments face the same deadlines.

Inadmissible does not mean constitutional. The Court did not say the texts comply with the Constitution, only that it cannot examine an objection framed elliptically. A future challenge, properly reasoned and tied to specific constitutional provisions, remains theoretically possible.

The Court recalled the three mandatory elements of any objection. Under Decision No. 1,313/2011, every objection requires the contested legal text, the constitutional reference provision allegedly breached, and the reasoning of the contradiction between them. The first two can be determined absolutely; the third carries a degree of relativity but cannot be missing altogether.

The Court does not substitute itself for the author. It held that it cannot examine an elliptically reasoned objection, since that would mean formulating the criticisms itself, an ex officio review not permitted by Article 29(4) of Law No. 47/1992.

What has changed compared with the previous situation

Nothing changes in law. As a decision of inadmissibility, it produces no effect on the provisions of Government Emergency Ordinance No. 114/2018, which remain applicable as they stand.

What is clarified is the threshold at which the Court agrees to engage. The representative of the Public Ministry invoked Decision No. 521/2024, in which the Court had already found that matters of this kind concern the interpretation and application of the law, which exceeds its competence. The referring court, for its part, considered the texts constitutional, invoking Decision No. 451/2020 and Decision No. 114/2018.

The practical question raised by the author and left untouched by the decision remains open: how the staggering applies where there are several enforceable titles from different years and the value of some is not determinable. That is a matter of interpretation, hence for the ordinary courts rather than the Constitutional Court.

Advantages and disadvantages

The good it brings

  • It sets out clearly what a constitutional objection must contain, which helps any litigant who wants to use it effectively.
  • It maintains the separation between constitutional review and interpretation of the law, preventing the former from becoming an extra appeal on questions of application.
  • It does not close off a future challenge on the merits: since the dismissal was for a drafting defect, the texts have not received definitive constitutional validation.
  • It implicitly confirms that the problem flagged, the overlap of several enforceable titles, is resolved before the court hearing enforcement, where it can be examined concretely.

The harm it brings

  • The person who raised the objection is left without an answer on the merits after years of litigation, and the dismissal is final in that case.
  • The real problem flagged, the simultaneous application of the staggering to several titles from different years, some of undeterminable value, remains unresolved in principle.
  • Publication almost seven months after delivery means the procedural benchmark was missing precisely when it could have guided similar objections.
  • For public employees waiting for money won in court, the decision brings nothing: the final instalment, the 35%, still arrives in the fifth year from the date the judgment became enforceable.
  • Neither the Government, nor the Ombudsman, nor the presidents of the two chambers submitted views, although the mechanism affects a large number of public sector employees.

Practical advice

  1. If you raise a constitutional objection, expressly identify the article of the Constitution you consider breached. Without it, the case closes on form, however good the substantive argument.
  2. Reason the contradiction, not just the grievance. The Court requires you to explain why the legal text conflicts with the constitutional norm, not merely that the outcome seems unfair.
  3. If your problem concerns how the staggering is calculated or applied, the place for that argument is the enforcement or administrative court, not the Constitutional Court.
  4. Check the date your judgment became enforceable. The 5%, 10%, 25%, 25% and 35% calendar runs from that moment, not from the date of delivery nor from the payment request.
  5. If you hold several enforceable titles from different years, ask the institution for a written schedule of instalments for each title separately. It is the only way to check whether payments follow the legal calendar.

Frequently asked questions

What does it mean that the objection was dismissed as inadmissible?
That its formulation did not meet the minimum conditions to be examined: it lacked identification of the constitutional provision allegedly breached and the reasoning of the contradiction. The Court did not rule on the merits.
Are the provisions of Emergency Ordinance No. 114/2018 now constitutional?
The decision does not say so. A dismissal as inadmissible is not equivalent to a finding of compliance with the Constitution, unlike a dismissal as unfounded.
How are salary rights won in court paid?
For judgments that became enforceable between 1 January 2019 and 31 December 2021, payment is made over five years: 5% in the first year, 10% in the second, 25% in the third, 25% in the fourth and 35% in the fifth.
When do the five years start running?
From the date the court judgment became enforceable, under Article 39(1) of Government Emergency Ordinance No. 114/2018.
Can the same objection be raised again, properly framed?
A dismissal as inadmissible does not have the authority of a ruling on the merits. A fresh objection identifying the constitutional reference provisions and reasoning the contradiction may be examined, if the other admissibility conditions are met.

Original text of the legal act

The text below is reproduced in Romanian, the official form of publication.

Show the full legal textHide the full legal text

DECIZIA Nr. 58 din 22 ianuarie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (2) și ale art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018

ISSUED BY: CONSTITUTIONAL COURT OF ROMANIA

Published in: OFFICIAL GAZETTE No. 659 of 10 August 2026

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ D E C I Z I A Nr. 58 din 22 ianuarie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (2) și ale art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative

Elena-Simina Tănăsescu

— președinte Asztalos Csaba-Ferenc

— judecător Mihai Busuioc

— judecător Mihaela Ciochină

— judecător Cristian Deliorga

— judecător Dacian-Cosmin Dragoș

— judecător Dimitrie-Bogdan Licu

— judecător Laura-Iuliana Scântei

— judecător Cristian-Nicolae Sima

— magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, în forma acestora la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, și ale art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, în forma actuală, excepție ridicată de Liliana Maria Biscan în Dosarul nr. 6.819/2/2020 al Curții de Apel București — Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.699D/2021.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens face trimitere, în esență, la considerentele reținute de Curtea Constituțională în Decizia nr. 521 din 22 octombrie 2024, prin care instanța de contencios constituțional a constatat că aspectele invocate țin de interpretarea și aplicarea legii și excedează competenței Curții Constituționale. De asemenea, arată că, prin Decizia nr. 451 din 23 iunie 2020, Curtea Constituțională a reținut că măsura eșalonării plății titlurilor executorii are un scop legitim, și anume asigurarea stabilității economice a țării. C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Sentința civilă nr. 702 din 7 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 6.819/2/2020, Curtea de Apel București — Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal- bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene în forma acestora la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, și ale art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, în forma actuală. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Liliana Maria Biscan într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a ordinului ministrului justiției de stabilire a drepturilor salariale.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 sunt neconstituționale în măsura în care eșalonarea trebuie aplicată simultan mai multor titluri executorii din ani diferiți, dintre care în unele titluri „valoarea titlului executoriu” nu este determinabilă, iar prevederile mai sus menționate vin în concurs cu aplicarea art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative și/sau cu alte norme privitoare la eșalonarea plăților de drepturi salariale restante.

6. Curtea de Apel București — Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale. În acest sens arată că, prin Decizia nr. 451 din 23 iunie 2020, Curtea Constituțională a reținut că eșalonarea succesivă a plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar este o practică recurentă a legiuitorului. De asemenea, invocă Decizia nr. 114 din 13 martie 2018, prin care instanța de contencios constituțional a stabilit că astfel de măsuri vizează rezolvarea unor situații extraordinare prin instituirea unor derogări cu caracter temporar de la dreptul comun, păstrând un raport rezonabil de proporționalitate față de scopul urmărit.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. C U R T E A, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul- raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în actul de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, în forma acestora la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, și ale art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, în forma actuală. Se observă

că dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 au avut aplicare limitată în timp și au fost modificate prin art. I pct. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 9 ianuarie 2020, fiind păstrată, de principiu, soluția legislativă. Însă, întrucât în cauza dedusă judecății produc efecte juridice prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 în redactarea anterioară acestei modificări și având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare”, urmează să fie reținute ca obiect al excepției dispozițiile art. 34 alin. (2) și ale art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal- bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2020, dispoziții care au următorul conținut:

— Art. 34 alin. (2): „Începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”;

— Art. 39 alin. (1): „Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie 2019-31 decembrie 2021, se va realiza astfel:

a) în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;

b) în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;

c) în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

d) în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

e) în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.”

11. Autorul excepției susține că textele legale criticate sunt neconstituționale fără a indica textele constituționale de referință.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, paragraful 1, instanța de contencios constituțional a statuat că există trei elemente, inerente și intrinseci oricărei excepții de neconstituționalitate, și anume: textul de lege contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte. Curtea a mai reținut că, dacă primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, nu este o condiție sine qua non ca motivarea să existe în materialitatea ei dacă textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate. În schimb, în cazul în care excepția de neconstituționalitate nu cuprinde motivarea ca element distinct, iar din textul constituțional invocat nu rezultă în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate, nu se poate reține existența unei veritabile critici de neconstituționalitate. Prin aceeași decizie, făcând referire la jurisprudența sa anterioară, Curtea a statuat că nu poate proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o manieră eliptică întrucât aceasta ar presupune ca instanța de control constituțional să se substituie autorului pentru a formula critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu exercitarea unui control din oficiu, nepermis de art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.

13. Aplicând aceste considerente de principiu la cauza de față, Curtea constată că, în ceea ce privește dispozițiile art. 34 alin. (2) și ale art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, autoarea excepției nu menționează care sunt textele constituționale de referință pretins încălcate, iar excepția invocată nu conține motivarea neconstituționalității prevederilor legale criticate, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

14. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (2) și ale art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 este inadmisibilă întrucât lipsesc două dintre cele trei elemente inerente și intrinseci oricărei excepții de neconstituționalitate, respectiv indicarea normelor constituționale de referință și motivarea relației de contrarietate dintre textele criticate și normele constituționale de referință.

15. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (2) și ale art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Liliana Maria Biscan în Dosarul nr. 6.819/2/2020 al Curții de Apel București — Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Curții de Apel București — Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 22 ianuarie 2026. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Cristian-Nicolae Sima

Source: Official Gazette of Romania, Part I, No. 659 of 10 August 2026.

This article is for informational purposes only and does not constitute legal advice. For specific situations, consult a licensed attorney or tax advisor.