Pe scurt
- Regula rămâne neschimbată: sumele câștigate în instanță de personalul din instituțiile publice, cu hotărâri devenite executorii între 2019 și 2021, se plătesc în cinci tranșe anuale de 5%, 10%, 25%, 25% și 35% Angajații din instituțiile de cultură primesc banii câștigați în instanță după o schemă asemănătoare, descrisă în Ordinul ministrului culturii nr. 3.195/2026..
- Curtea Constituțională a respins contestarea acestor prevederi ca inadmisibilă, nu ca neîntemeiată. Diferența contează: instanța nu s-a pronunțat pe fond, pentru că excepția nu indica ce articol din Constituție ar fi încălcat.
- Motivul respingerii este unul de formă, dar cu efect definitiv în acel dosar: lipseau două din cele trei elemente obligatorii ale oricărei excepții, textul constituțional de referință și motivarea contrarietății.
Publicat: M. Of. nr. 659 din 10 august 2026
Intră în vigoare: 10 august 2026
Un angajat la stat câștigă în instanță drepturi salariale. Hotărârea e definitivă, suma e stabilită, dar banii vin în cinci ani, cu 5% în primul an și 35% abia în al cincilea. O magistrată a contestat mecanismul la Curtea Constituțională. Curtea nu i-a răspuns dacă are dreptate, pentru că nu a spus ce articol din Constituție ar fi încălcat. Decizia nr. 58 din 22 ianuarie 2026 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 659 din 10 august 2026, la aproape șapte luni după pronunțare. Este a doua decizie recentă în care Curtea confirmă, direct sau indirect, măsuri de amânare a unor drepturi bănești, după cea privind amânarea creșterii punctului de pensie.
Textele contestate sunt două. Articolul 39 alineatul (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 stabilește calendarul: pentru hotărârile judecătorești privind drepturi de natură salarială ale personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii între 1 ianuarie 2019 și 31 decembrie 2021, se plătește 5% din valoarea titlului executoriu în primul an, 10% în al doilea, 25% în al treilea, 25% în al patrulea și 35% în al cincilea. Articolul 34 alineatul (2), în forma de la publicare, îngheța la nivelul lunii decembrie 2018 cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și primelor, atât timp cât persoana ocupă aceeași funcție în aceleași condiții, regulă a cărei constituționalitate a fost confirmată separat, printr-o altă excepție, prin Decizia CCR nr. 759/2025.
Autoarea excepției, Liliana Maria Biscan, contesta ordinul ministrului justiției de stabilire a drepturilor salariale, într-un dosar aflat la Curtea de Apel București. Critica ei viza o situație practică: ce se întâmplă când eșalonarea trebuie aplicată simultan mai multor titluri executorii din ani diferiți, iar la unele dintre ele valoarea titlului nici măcar nu este determinabilă. La aceasta se adaugă concursul cu alte norme de eșalonare, între care articolul 6 alineatul (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017.
Problema, din perspectiva Curții, nu a fost dacă argumentul e bun, ci că nu a fost formulat ca o critică de neconstituționalitate. Autoarea nu a indicat textele constituționale de referință pretins încălcate, iar excepția nu conținea motivarea neconstituționalității, cerută de articolul 10 alineatul (2) din Legea nr. 47/1992. În aceeași ședință, din 22 ianuarie 2026, Curtea s-a pronunțat însă pe fond într-un alt litigiu salarial din sectorul public și a constatat că plafonarea creșterilor salariale din 2023 și 2024 este constituțională.
Pe zona drepturilor bănești ale salariaților, o clarificare venită pe fond, nu pe formă, a sosit câteva luni mai târziu de la instanța supremă: prin Decizia ÎCCJ nr. 40/2026 s-a stabilit că termenul de prescripție pentru compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat începe să curgă abia la încetarea raportului de muncă.
Pe latura sporurilor, Curtea a mers în aceeași direcție: prin Decizia nr. 38/2026 a confirmat plafonul de 30% pe ordonator de credite, inclusiv pentru cei care obținuseră un alt mod de calcul prin hotărâri judecătorești definitive.
Efectele pe care le produce
Eșalonarea rămâne în vigoare, neatinsă. Este aceeași linie pe care Curtea o ține și în privința altor sume promise personalului bugetar: tot în vara aceasta a confirmat că ajutoarele la ieșirea la pensie ale militarilor, polițiștilor și magistraților puteau fi lăsate neplătite între 2017 și 2021. Nimic din calendarul de 5%, 10%, 25%, 25% și 35% nu se schimbă. Instituțiile publice continuă să plătească după acest ritm, iar beneficiarii hotărârilor rămân cu aceleași termene.
Inadmisibil nu înseamnă constituțional. Curtea nu a spus că textele sunt conforme cu Constituția, ci că nu poate examina o excepție formulată eliptic. O critică viitoare, motivată corect și raportată la texte constituționale concrete, rămâne teoretic posibilă.
Curtea a reamintit cele trei elemente obligatorii ale oricărei excepții. Potrivit Deciziei nr. 1.313/2011, orice excepție presupune textul de lege contestat, textul constituțional de referință pretins încălcat și motivarea relației de contrarietate dintre ele. Primele două se pot determina absolut, al treilea are un grad de relativitate, dar nu poate lipsi cu totul.
Curtea nu se substituie autorului excepției. Instanța constituțională a arătat că nu poate examina o excepție motivată eliptic, pentru că ar însemna să formuleze ea însăși criticile, adică un control din oficiu, nepermis de articolul 29 alineatul (4) din Legea nr. 47/1992.
Ce s-a schimbat față de situația anterioară
În drept nu se schimbă nimic. Fiind o decizie de inadmisibilitate, ea nu produce efecte asupra textelor din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, care rămân aplicabile în forma lor.
Ce se clarifică este pragul de la care Curtea acceptă să discute. Reprezentantul Ministerului Public a invocat Decizia nr. 521/2024, prin care Curtea constatase deja că aspectele de acest tip țin de interpretarea și aplicarea legii, ceea ce excedează competenței sale. Instanța de trimitere, la rândul ei, considerase textele constituționale, invocând Decizia nr. 451/2020 și Decizia nr. 114/2018.
Rămâne deschisă exact întrebarea practică ridicată de autoare și neatinsă de decizie: cum se aplică eșalonarea când există mai multe titluri executorii din ani diferiți, iar valoarea unora nu este determinabilă. Aceasta este o chestiune de interpretare, deci de competența instanțelor de drept comun, nu a Curții Constituționale.
Avantaje și dezavantaje
Ce aduce bun
- Reamintește limpede ce trebuie să conțină o excepție de neconstituționalitate, ceea ce ajută orice justițiabil care vrea să o folosească eficient.
- Menține separarea între controlul de constituționalitate și interpretarea legii, evitând ca prima să devină o cale de atac suplimentară pentru chestiuni de aplicare.
- Nu închide calea unei critici viitoare pe fond: respingerea fiind pentru viciu de formulare, textele nu au primit o validare constituțională definitivă.
- Confirmă implicit că problema semnalată, concursul mai multor titluri executorii, se rezolvă în fața instanței care judecă executarea, unde poate fi analizată concret.
Ce rămâne o problemă
- Persoana care a ridicat excepția rămâne fără răspuns pe fond, după ani de proces, iar respingerea este definitivă în acel dosar.
- Problema reală semnalată, aplicarea simultană a eșalonării la mai multe titluri din ani diferiți, unele cu valoare nedeterminabilă, rămâne nerezolvată la nivel de principiu.
- Publicarea la aproape șapte luni de la pronunțare înseamnă că reperul procedural a lipsit tocmai în perioada în care ar fi putut orienta alte excepții similare.
- Pentru bugetarii care așteaptă bani câștigați în instanță, decizia nu aduce nimic: ultima tranșă, cea de 35%, vine tot în al cincilea an de la data la care hotărârea a devenit executorie.
- Nici Guvernul, nici Avocatul Poporului, nici președinții celor două Camere nu au transmis puncte de vedere, deși mecanismul afectează un număr mare de angajați din sectorul public.
Sfaturi utile
- Dacă ridici o excepție de neconstituționalitate, indică explicit articolul din Constituție pe care îl consideri încălcat. Fără el, dosarul se închide pe formă, oricât de bun ar fi argumentul de fond.
- Motivează contrarietatea, nu doar nemulțumirea. Curtea cere să explici de ce textul de lege intră în conflict cu norma constituțională, nu doar că rezultatul ți se pare nedrept.
- Dacă problema ta ține de modul în care se calculează sau se aplică eșalonarea, locul acelei discuții este instanța de executare sau de contencios administrativ, nu Curtea Constituțională.
- Verifică data la care hotărârea ta a devenit executorie. Calendarul de 5%, 10%, 25%, 25% și 35% curge de la acel moment, nu de la data pronunțării și nici de la cea a cererii de plată.
- Dacă ai mai multe titluri executorii din ani diferiți, cere instituției un desfășurător scris al tranșelor pentru fiecare titlu în parte. Este singurul mod de a verifica dacă plățile respectă calendarul legal.
Întrebări frecvente
Ce înseamnă că excepția a fost respinsă ca inadmisibilă?
Textele din OUG nr. 114/2018 sunt acum constituționale?
Cum se plătesc drepturile salariale câștigate în instanță?
De când curg cei cinci ani?
Pot ridica din nou aceeași excepție, formulată corect?
Analiza redacției
Cel mai instructiv lucru din decizie nu e soluția, ci ce anume a ajuns să fie judecat. Curtea de Apel București a sesizat Curtea cu art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 în forma de la publicare și cu art. 39 alin. (1) „în forma actuală”, formulare repetată de trei ori, la paragrafele 1, 4 și 10. La paragraful 10, Curtea explică de ce restrânge analiza la redactarea veche, iar explicația privește exclusiv art. 34 alin. (2), singurul despre care se arată că a fost modificat prin art. I pct. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020. Concluzia paragrafului, titlul deciziei și dispozitivul cuprind însă ambele texte „în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2020”. Instanța de trimitere a întrebat despre versiunea în vigoare a art. 39 alin. (1) și a primit un răspuns formulat pe o versiune anterioară, fără ca decizia să arate ce anume s-a schimbat între ele. Cum soluția este inadmisibilitatea, consecința practică e mică, iar textul rămâne aplicabil în forma lui. Dar cine caută peste doi ani dacă art. 39 alin. (1) în vigoare a trecut prin filtrul constituțional nu va găsi în această decizie un răspuns limpede.
A doua observație se vede doar dacă deschizi același număr al Monitorului Oficial. În nr. 659 din 10 august 2026 a fost publicată și Decizia nr. 170/2026, unde autorul excepției nu indicase, la fel, niciun text constituțional. Acolo Curtea a reținut la paragraful 12 că „din motivarea acesteia rezultă” că se invocă art. 1 alin. (5) din Constituție și a judecat pe fond. Aici a respins ca inadmisibilă. Criteriul din Decizia nr. 1.313/2011, citat pe larg la paragraful 12 al deciziei de față, permite ambele rezultate: motivarea nu trebuie să existe în materialitatea ei dacă textul de referință e suficient de precis. Diferența reală există și e apărabilă, pentru că aici critica viza concursul cu art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017, adică aplicarea, nu conformitatea cu o normă constituțională. Ea nu e însă spusă nicăieri, iar două decizii care tratează opus același viciu, publicate în aceeași zi și în același număr, lasă justițiabilul fără reper.
Rămâne aritmetica mecanismului pe care Curtea a ales să nu îl privească. Cele cinci tranșe din art. 39 alin. (1) însumează exact 100%, deci calendarul se închide corect, dar distribuția lor spune altceva decât suma: 15% în primii doi ani și 85% în ultimii trei. Un creditor al statului cu titlu devenit executoriu în 2019 avea încasat, la doi ani după ce câștigase definitiv, 15% din ce i se datora. Iar decizia care refuză să examineze acest calendar a fost pronunțată la 22 ianuarie 2026, la patru ani și opt luni după sentința de sesizare din 7 mai 2021, adică în chiar ultimul an în care se mai plătesc tranșe pentru titlurile devenite executorii la finalul lui 2021. Un control care ajunge la capăt odată cu măsura pe care ar fi trebuit să o verifice nu mai are cum să o corecteze.
Ce ar trebui schimbat
- O etapă de regularizare a excepției, înainte de patru ani de așteptare. Dacă lipsa textului constituțional de referință se vede din primul document al dosarului, autorul ar trebui invitat să completeze, cu termen. Astfel, verdictul de inadmisibilitate ar veni în luni, nu după ce litigiul de fond s-a stins.
- Versiunea textului analizat, precizată separat pentru fiecare articol. Când sesizarea vizează un articol în forma actuală și altul în forma inițială, dispozitivul ar trebui să spună asta pentru fiecare în parte, nu să le acopere pe amândouă cu o singură mențiune temporală.
- Motivarea expresă a diferenței față de soluțiile proprii recente. O frază care să arate de ce, într-un caz, motivarea eliptică permite deducerea textului constituțional, iar în altul nu, ar transforma două decizii aparent contradictorii într-un criteriu utilizabil.
- O regulă scrisă pentru concursul mai multor titluri executorii. Art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 nu spune cum se aplică cele cinci tranșe când aceeași persoană are titluri din ani diferiți, unele cu valoare nedeterminabilă la data emiterii. Problema a ajuns la Curtea Constituțională pentru că nu are răspuns în ordonanță, iar acolo îi este locul.
- Desfășurătorul plății, obligatoriu de comunicat de instituția debitoare. Un document care să arate, pentru fiecare titlu, anul, procentul și suma achitată ar face verificabilă respectarea calendarului fără expertiză și ar scoate din instanțe o parte din litigiile de executare.
Textul original al actului normativ
Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial
M. Of. nr. 659 din 10 august 2026 16 pagini PDF, 185 KB actul începe la pagina 2
Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul
Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.
Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului
DECIZIA Nr. 58 din 22 ianuarie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (2) și ale art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018
EMITENT: CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 659 din 10 august 2026
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ D E C I Z I A Nr. 58 din 22 ianuarie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (2) și ale art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative
Elena-Simina Tănăsescu
— președinte Asztalos Csaba-Ferenc
— judecător Mihai Busuioc
— judecător Mihaela Ciochină
— judecător Cristian Deliorga
— judecător Dacian-Cosmin Dragoș
— judecător Dimitrie-Bogdan Licu
— judecător Laura-Iuliana Scântei
— judecător Cristian-Nicolae Sima
— magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, în forma acestora la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, și ale art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, în forma actuală, excepție ridicată de Liliana Maria Biscan în Dosarul nr. 6.819/2/2020 al Curții de Apel București — Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.699D/2021.
2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens face trimitere, în esență, la considerentele reținute de Curtea Constituțională în Decizia nr. 521 din 22 octombrie 2024, prin care instanța de contencios constituțional a constatat că aspectele invocate țin de interpretarea și aplicarea legii și excedează competenței Curții Constituționale. De asemenea, arată că, prin Decizia nr. 451 din 23 iunie 2020, Curtea Constituțională a reținut că măsura eșalonării plății titlurilor executorii are un scop legitim, și anume asigurarea stabilității economice a țării. C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Sentința civilă nr. 702 din 7 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 6.819/2/2020, Curtea de Apel București — Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal- bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene în forma acestora la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, și ale art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, în forma actuală. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Liliana Maria Biscan într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a ordinului ministrului justiției de stabilire a drepturilor salariale.
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 sunt neconstituționale în măsura în care eșalonarea trebuie aplicată simultan mai multor titluri executorii din ani diferiți, dintre care în unele titluri „valoarea titlului executoriu” nu este determinabilă, iar prevederile mai sus menționate vin în concurs cu aplicarea art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative și/sau cu alte norme privitoare la eșalonarea plăților de drepturi salariale restante.
6. Curtea de Apel București — Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale. În acest sens arată că, prin Decizia nr. 451 din 23 iunie 2020, Curtea Constituțională a reținut că eșalonarea succesivă a plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar este o practică recurentă a legiuitorului. De asemenea, invocă Decizia nr. 114 din 13 martie 2018, prin care instanța de contencios constituțional a stabilit că astfel de măsuri vizează rezolvarea unor situații extraordinare prin instituirea unor derogări cu caracter temporar de la dreptul comun, păstrând un raport rezonabil de proporționalitate față de scopul urmărit.
7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. C U R T E A, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul- raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
10. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în actul de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, în forma acestora la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, și ale art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, în forma actuală. Se observă
că dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 au avut aplicare limitată în timp și au fost modificate prin art. I pct. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 9 ianuarie 2020, fiind păstrată, de principiu, soluția legislativă. Însă, întrucât în cauza dedusă judecății produc efecte juridice prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 în redactarea anterioară acestei modificări și având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare”, urmează să fie reținute ca obiect al excepției dispozițiile art. 34 alin. (2) și ale art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal- bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2020, dispoziții care au următorul conținut:
— Art. 34 alin. (2): „Începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”;
— Art. 39 alin. (1): „Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie 2019-31 decembrie 2021, se va realiza astfel:
a) în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.”
11. Autorul excepției susține că textele legale criticate sunt neconstituționale fără a indica textele constituționale de referință.
12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, paragraful 1, instanța de contencios constituțional a statuat că există trei elemente, inerente și intrinseci oricărei excepții de neconstituționalitate, și anume: textul de lege contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte. Curtea a mai reținut că, dacă primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, nu este o condiție sine qua non ca motivarea să existe în materialitatea ei dacă textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate. În schimb, în cazul în care excepția de neconstituționalitate nu cuprinde motivarea ca element distinct, iar din textul constituțional invocat nu rezultă în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate, nu se poate reține existența unei veritabile critici de neconstituționalitate. Prin aceeași decizie, făcând referire la jurisprudența sa anterioară, Curtea a statuat că nu poate proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o manieră eliptică întrucât aceasta ar presupune ca instanța de control constituțional să se substituie autorului pentru a formula critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu exercitarea unui control din oficiu, nepermis de art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.
13. Aplicând aceste considerente de principiu la cauza de față, Curtea constată că, în ceea ce privește dispozițiile art. 34 alin. (2) și ale art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, autoarea excepției nu menționează care sunt textele constituționale de referință pretins încălcate, iar excepția invocată nu conține motivarea neconstituționalității prevederilor legale criticate, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.
14. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (2) și ale art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 este inadmisibilă întrucât lipsesc două dintre cele trei elemente inerente și intrinseci oricărei excepții de neconstituționalitate, respectiv indicarea normelor constituționale de referință și motivarea relației de contrarietate dintre textele criticate și normele constituționale de referință.
15. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (2) și ale art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Liliana Maria Biscan în Dosarul nr. 6.819/2/2020 al Curții de Apel București — Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Curții de Apel București — Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 22 ianuarie 2026. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Cristian-Nicolae Sima
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.