Pe scurt
- Ministerul Transporturilor a rescris integral schema de ajutor de stat e-MOVE RO, prin care se finanțează stații de reîncărcare pentru vehicule electrice, altele decât cele de pe autostrăzi. Buget: 262 de milioane de euro, bani nerambursabili din Fondul pentru modernizare.
- Se pot finanța până la 100% din cheltuielile eligibile, cu maximum 25 de milioane de euro pe întreprindere. Banii nu se dau primului venit: se acordă prin licitații concurențiale succesive, în care câștigă cine cere cel mai puțin ajutor pe kilowatt instalat.
- Beneficiari pot fi microîntreprinderi, IMM-uri și firme mari, inclusiv regii autonome, dar nu firmele nou-înființate. Numărul maxim de beneficiari este 50, iar schema se aplică până la 31 decembrie 2028.
Publicat: M. Of. nr. 660 din 10 august 2026
Intră în vigoare: 10 august 2026
Firmele care vor să își electrifice flota sau să deschidă stații de încărcare pentru public au acum harta completă a unei scheme de 262 de milioane de euro. Ministerul Transporturilor nu a modificat câteva articole, ci a înlocuit toată anexa ordinului din 2025, deci textul care contează pentru orice viitoare cerere de finanțare este cel publicat luni. Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii, interimar, nr. 755 din 6 august 2026 a apărut în Monitorul Oficial nr. 660 din 10 august 2026 și este a doua schemă majoră de acest fel din vara aceasta, după schema e-MOBILITY RO, cu 299 de milioane de euro pentru stațiile de pe autostrăzi și drumurile naționale. Cele două se completează, nu se suprapun: e-MOVE RO se adresează explicit infrastructurii din afara rețelei administrate de Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere.
Schema are trei submăsuri, cu bugete separate și licitații separate. Submăsura 1, cu 66 de milioane de euro, finanțează construirea, instalarea, modernizarea sau extinderea infrastructurii de reîncărcare, fie pentru flota proprie a firmei, fie accesibilă publicului, fie ambele. Submăsura 2, cu 92 de milioane, adaugă la infrastructura pentru flotele întreprinderilor producția la fața locului de energie regenerabilă și stocarea ei. Submăsura 3, cea mai mare, cu 104 milioane, face același lucru pentru infrastructura accesibilă publicului.
Banii vin din Fondul pentru modernizare, mecanismul european alimentat din vânzarea certificatelor de emisii, și sunt încadrați în Programul-cheie 9 privind eficiența energetică în transporturi. Administratorul și furnizorul ajutorului este chiar Ministerul Transporturilor, prin Direcția generală programe europene transport. Consiliul Concurenței a avizat forma nouă pe 5 august 2026, cu Avizul nr. RG/12.524.
Ministerul Transporturilor a intervenit în aceeași perioadă și în zona siguranței aeriene: pe 30 iulie 2026 a fost publicată noua ediție a reglementării privind transportul aerian al bunurilor periculoase, care înlocuiește regulile din 2015.
Efectele pe care le produce
Electrificarea transportului rutier este, de altfel, una dintre măsurile pe care statul se bazează ca să reducă emisiile de oxizi de azot: Programul național de control al poluării atmosferice a fost actualizat tocmai pentru că România ratează această țintă.
Se poate obține finanțare integrală, dar prin competiție. Intensitatea maximă a ajutorului este de 100% din cheltuielile eligibile, ceea ce este neobișnuit de generos. Explicația stă în mecanism: pentru că alocarea se face prin procedură de ofertare concurențială cu criterii publicate cu cel puțin șase săptămâni înainte de termenul de depunere, regulamentul european permite intensitate maximă. În practică, cine cere 100% pierde în fața celui care cere mai puțin.
Criteriul de departajare este prețul public pe kilowatt. Punctajul se calculează pe baza ajutorului de stat solicitat raportat la puterea instalată, în euro pe kilowatt instalat. Cel care cere cel mai puțin ia punctajul maxim, cel care cere cel mai mult ia zero, iar valorile intermediare se interpolează liniar. La submăsura 3, unde proiectul are două componente, punctajul final este media punctajelor pe componente. La egalitate de punctaj câștigă proiectul cu suma solicitată mai mare.
Plafoane duble pentru o singură firmă. O întreprindere nu poate primi mai mult de 25 de milioane de euro în total, cumulat pe toate licitațiile schemei, și nici mai mult de 40% din bugetul total al schemei. Diferența până la valoarea totală a proiectului o suportă beneficiarul, din surse proprii sau atrase, dar care să nu fie tot ajutor public.
Stațiile publice au cerințe tehnice minime clare. Pentru infrastructura accesibilă publicului, fiecare locație trebuie să aibă cel puțin două puncte de 150 kW în curent continuu și cel puțin unul de 350 kW în curent continuu de mare putere, acolo unde analiza de oportunitate justifică. Stațiile trebuie să suporte reîncărcare inteligentă, să accepte instrumentele de plată folosite pe scară largă în Uniune, inclusiv plăți electronice cu cardul, și să fie accesibile nediscriminatoriu 24 de ore din 24, 7 zile din 7. Tarifele pentru alți utilizatori decât beneficiarul trebuie să corespundă prețurilor pieței.
Unde nu se pot pune stațiile. Infrastructura finanțată prin această schemă nu are voie să fie pe autostrăzi, drumuri expres sau drumuri naționale principale administrate de Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, nici la mai puțin de 3 kilometri pe șosea de cea mai apropiată ieșire de autostradă sau drum expres. Excepția o fac aeroporturile, unde amplasarea este eligibilă indiferent de aceste distanțe.
Obligații care țin cinci ani după finalizare. Beneficiarul se angajează la o perioadă de durabilitate de 5 ani în care nu poate opri activitatea, nu poate înstrăina bunurile finanțate, nu poate face modificări substanțiale care ar submina obiectivul investiției și trebuie să asigure accesul nediscriminatoriu al publicului, inclusiv la tarife și metode de plată. La acestea se adaugă un audit energetic anual, întocmit de personal autorizat de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei, pe toată perioada de durabilitate.
O regulă separată pentru aeroporturi. Submăsurile 1 și 2 acoperă și achiziția de unități electrice de alimentare la sol pentru aeronave. Pentru fiecare astfel de unitate electrică achiziționată, solicitantul este obligat să caseze una cu motor termic, în termen de 60 de zile de la punerea în funcțiune a celei noi.
Ce s-a schimbat față de situația anterioară
Ordinul nu operează modificări punctuale. Articolul I spune că anexa la Ordinul nr. 1.318/2025, publicat în Monitorul Oficial nr. 789 din 25 august 2025, se modifică și se înlocuiește integral cu anexa noului ordin. Cu alte cuvinte, forma din 2025, cu modificările ei ulterioare, nu mai există ca text aplicabil; rămâne doar cadrul publicat acum. Ordinul nu conține un tabel comparativ, deci diferențele față de versiunea veche se pot stabili doar comparând cele două texte publicate în Monitorul Oficial.
Ce se poate spune cu certitudine din textul nou este că schema a fost reașezată pe un calendar mai strâns și cu o clauză de siguranță europeană explicită. Regulamentul (UE) nr. 651/2014, temeiul de exceptare pe categorii pe care se sprijină ajutorul, expiră la 31 decembrie 2026. Articolul 12 din schemă prevede că, după această dată, Ministerul Transporturilor se angajează să armonizeze schema cu noile reglementări și să ceară reavizarea Consiliului Concurenței. Dacă nu o face, nu se mai pot încheia contracte după 31 decembrie 2026 sau după expirarea perioadei de tranziție, care intervine prima.
A doua condiție care ține de calendar este că schema intră în vigoare la publicare, dar numai ulterior aprobării finanțării de către Banca Europeană de Investiții, conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 60/2022. Schema se aplică până la 31 decembrie 2028, proiectele trebuie finalizate până cel târziu la 30 iunie 2030, iar plata ajutoarelor se poate face până la 31 decembrie 2030. Bugetul mediu anual nu poate depăși 131 de milioane de euro.
În fine, o restricție de eligibilitate care merită reținută: întreprinderile nou-înființate sunt excluse explicit de la finanțare. Prin întreprindere nou-înființată schema înțelege firma constituită în anul anterior depunerii cererii și care nu are situații financiare aprobate pentru ultimul exercițiu încheiat, firma constituită chiar în anul depunerii, sau cea care nu a desfășurat activitate economică, dar nu mai mult de trei ani fiscali consecutivi înainte de depunere.
Infrastructura pentru combustibili alternativi a primit, pe 12 august 2026, și partea ei de reglementare tehnică: prescripția PT C 15-2025 „Instalații de alimentare cu hidrogen”, aprobată în pachetul de șase ordine privind prescripțiile tehnice ISCIR.
Avantaje și dezavantaje
Ce aduce bun
- 262 de milioane de euro nerambursabili pentru o infrastructură care astăzi lipsește tocmai acolo unde oamenii petrec timp: în orașe, în parcuri logistice, la sedii de firmă, la aeroporturi.
- Intensitatea de până la 100% face proiectele posibile și pentru firme care nu au capital propriu pentru cofinanțare, cu condiția să fie competitive la preț.
- Mecanismul de licitație pe euro pe kilowatt împinge natural costul public în jos, în loc să lase prețul la aprecierea evaluatorului.
- Obligația de acces public nediscriminatoriu, 24 din 24, cu plată cu cardul și tarife de piață, protejează șoferul obișnuit de stații care ar deveni de facto private sau accesibile doar prin aplicații proprii.
- Integrarea producției regenerabile și a stocării în același proiect, la submăsurile 2 și 3, scade dependența stațiilor de rețea și amprenta de carbon a încărcării.
Ce rămâne o problemă
- Excluderea firmelor nou-înființate lasă pe dinafară exact tipul de operator specializat care apare de obicei într-o piață nouă de reîncărcare.
- Numărul maxim de 50 de beneficiari pentru 262 de milioane de euro concentrează banii într-un grup restrâns, iar plafonul de 40% din buget pentru o singură firmă permite o concentrare și mai mare.
- Schema atârnă de două condiții externe: aprobarea finanțării de către Banca Europeană de Investiții și armonizarea cu noul regulament european de exceptare după 31 decembrie 2026. Dacă a doua întârzie, contractarea se blochează.
- Interdicția de amplasare la mai puțin de 3 kilometri de ieșirile de autostradă este logică pentru a nu dubla schema e-MOBILITY RO, dar poate exclude locații comerciale bune din imediata vecinătate a nodurilor rutiere.
- Auditul energetic anual pe toată perioada de durabilitate este un cost recurent care nu apare în bugetul proiectului și pe care beneficiarul îl duce singur cinci ani.
- Regula de departajare la egalitate de punctaj, care dă prioritate proiectului cu suma solicitată mai mare, merge în sens invers față de logica generală a schemei, care premiază cererile mici.
Sfaturi utile
- Dacă pregătești un proiect: pornește de la analiza de oportunitate, nu de la deviz. Schema o cere explicit, cu minimum două scenarii tehnico-economice independente sau o justificare a motivului pentru care nu există alternative, plus analiza cost-eficacitate și costul reducerii unei tone de CO2.
- Calculează întâi euro pe kilowatt instalat: acesta este singurul criteriu care contează la clasare. Un proiect scump per kilowatt pierde chiar dacă e impecabil tehnic.
- Nu începe lucrările înainte de a depune. Efectul stimulativ cere ca solicitarea să fie depusă înainte de demararea lucrărilor. Achiziția de teren, avizele, studiile tehnice și analiza de oportunitate nu contează ca demarare, dar prima comandă fermă de echipamente da.
- Un proiect pe locație, nu mai multe. Poți depune oricâte proiecte într-o sesiune, dar câte unul singur pentru fiecare locație, iar pentru fiecare ai nevoie de un înscris care atestă dreptul de folosință: proprietate, superficie, comodat sau administrare.
- Verifică indicatorul de solvabilitate. Raportul dintre datorii totale și capitaluri proprii trebuie să fie pozitiv și mai mic de 7,5 în ultimul an financiar. Dacă nu se încadrează, ai nevoie de scrisoare de bonitate bancară sau de confort.
- Dacă vizezi o locație lângă autostradă: măsoară distanța pe șosea până la cea mai apropiată ieșire. Sub 3 kilometri, locația nu este eligibilă în această schemă, dar poate fi în e-MOBILITY RO.
- Bugetează auditul energetic anual pentru toți cei cinci ani de durabilitate, alături de costul de operare al stației. Este o obligație contractuală, nu o recomandare.
Întrebări frecvente
Cine poate cere bani prin schema e-MOVE RO?
Cât se poate primi pentru un proiect?
Cum se aleg proiectele câștigătoare?
Pot instala stația pe autostradă?
Ce cerințe tehnice trebuie să îndeplinească o stație accesibilă publicului?
Până când se poate depune și până când se plătesc banii?
Ce se întâmplă dacă vând stația după ce am primit finanțarea?
Prin ce se deosebește e-MOVE RO de e-MOBILITY RO?
Erori și neconcordanțe în textul publicat
- Anexa la schemă, submăsura 3, componenta 1: și cel mai mare ajutor solicitat primește punctajul maxim. Grila de la pagina 14 din Monitorul Oficial nr. 660 acordă 100 de puncte ajutorului de stat cel mai mic solicitat pe kW instalat și tot 100 de puncte celui mai mare solicitat pe kW instalat. În celelalte cinci blocuri identice ale aceleiași anexe, valoarea de jos este 0 puncte: 95 și 0 la submăsura 1, 100 și 0 la submăsura 2, 100 și 0 la componenta de energie regenerabilă a submăsurii 3. Mai mult, propoziția de deasupra tabelului și art. 16 alin. (3) lit. g) spun exact invers, că punctajul crește pe măsură ce ajutorul solicitat scade. Citit literal, criteriul devine inert: toți ofertanții iau 100 de puncte pe componenta de infrastructură, iar clasamentul submăsurii 3, cea mai mare dintre cele trei, cu 104 milioane de euro, se decide exclusiv pe componenta de energie regenerabilă, care cântărește jumătate din media finală. Cifra corectă, care se deduce din restul anexei, este 0 puncte.
- Art. 18 alin. (2) lit. c): submăsura 3 obligă la stocare, dar nu o trece printre cheltuielile eligibile. Lista cheltuielilor eligibile pentru submăsura 3 cuprinde infrastructura de reîncărcare, producția la fața locului de energie regenerabilă și lucrările de conectare la o unitate locală de producție și stocare, dar nu și costurile de investiții ale unităților de stocare. Litera precedentă, pentru submăsura 2, le enumeră explicit: „costurile de investiții ale unităților de stocare a energiei electrice din surse regenerabile”. În același timp, art. 11 alin. (2) lit. c) impune proiectelor de submăsura 3 sisteme de stocare care să absoarbă anual cel puțin 75 la sută din energia produsă de instalația regenerabilă, iar anexa punctează componenta a doua ca „instalarea capacităților de energie regenerabilă și sisteme de stocare”, în euro pe MW instalat. Cum art. 18 alin. (3) spune că tot ce nu figurează în alin. (2) este neeligibil, bateria pe care beneficiarul e obligat să o construiască și pe care e evaluat rămâne, după litera textului, în întregime pe cheltuiala lui.
- Art. 12 alin. (3): trimitere la o condiție suspensivă pe care alin. (2) nu o instituie. Alin. (3) condiționează lansarea procedurilor și acordarea ajutoarelor după 31 decembrie 2026 de „îndeplinirea condiției suspensive prevăzute la alin. (2)”. Alin. (2) nu prevede o condiție suspensivă, ci un angajament fără termen al Ministerului Transporturilor și Infrastructurii de a armoniza schema și de a cere reavizarea Consiliului Concurenței, urmat de două interdicții care privesc încheierea de contracte, nu lansarea procedurilor. Din text nu se poate stabili ce anume trebuie constatat, și de cine, pentru ca ministerul să poată deschide o sesiune în 2027 sau 2028.
Analiza redacției
Schema acoperă exact golul lăsat de sora ei, e-MOBILITY RO: tot ce nu e autostradă sau drum național principal. Granița dintre cele două s-a mutat între timp: articolul 11 a fost rescris integral la amândouă schemele, iar interdicția de a amplasa stații e-MOVE RO la mai puțin de 3 kilometri de o ieșire de autostradă a dispărut din text. Împărțirea pe trei submăsuri e logică și bugetele o urmează, 66 de milioane pentru infrastructura simplă, 92 pentru flotele întreprinderilor cu producție și stocare proprie, 104 pentru infrastructura accesibilă publicului cu aceleași componente. Interesant e însă cum se împart aceiași bani pe temeiul juridic european: art. 13 alin. (4) arată 212 milioane pe art. 36a din regulament, adică pe infrastructura de reîncărcare, și doar 50 de milioane pe art. 41, adică pe producția regenerabilă și stocare. Cu alte cuvinte, deși două submăsuri din trei cer obligatoriu componenta verde, ea primește 19,08 la sută din bugetul schemei.
Dezechilibrul acesta se regăsește în criteriul de selecție, și aici e observația care nu se vede citind actul de la cap la coadă. La submăsura 2, art. 16 alin. (3) lit. f) spune că 100 la sută din punctaj se definește ca ajutor solicitat pe kilowatt instalat de reîncărcare, dar precizează că în acest ajutor intră și producția la fața locului și sistemul de stocare. Numitorul rămâne însă puterea stațiilor, nu a panourilor. Rezultatul e că un proiect care pune o instalație fotovoltaică serioasă și o baterie pe măsură își ridică numărătorul fără să își miște numitorul, deci pierde în fața unuia care pune minimul de regenerabil admis. Submăsura 2 obligă la componenta verde prin art. 11 alin. (2) lit. b) și o penalizează prin criteriul de clasare. Submăsura 3 rezolvă asta corect, cu două componente punctate separat, în euro pe kW și în euro pe MW, mediate la final. Diferența dintre cele două soluții e o scăpare, nu o alegere de politică publică.
A doua observație ține de calendar și iese din înmulțire. Art. 16 alin. (3) lit. j) spune că se organizează proceduri concurențiale pentru fiecare submăsură în parte, deci trei. Litera a) din același alineat cere ca fiecare set de criterii să fie publicat cu cel puțin șase săptămâni înainte de termenul de depunere. Între publicarea ordinului, 10 august 2026, și 31 decembrie 2026, data după care art. 12 alin. (2) blochează contractarea dacă schema nu e armonizată cu noul regulament european, sunt 143 de zile. Trei proceduri lansate una după alta consumă doar din publicarea prealabilă 126 de zile. Rămân 17 zile pentru evaluarea tehnico-economică din art. 21 alin. (6) și pentru semnarea contractelor la toate trei. Fie ministerul lansează cele trei sesiuni în paralel, ceea ce textul nu interzice dar nici nu spune, fie două dintre submăsuri intră în 2027 și depind integral de armonizarea din art. 12 alin. (2).
În fine, plafoanele merită recitite, pentru că unul dintre ele nu funcționează. Art. 16 alin. (2) spune că ajutorul acordat unei întreprinderi nu poate depăși 40 la sută din bugetul schemei, adică 104,8 milioane de euro. Alineatul precedent limitează însă ajutorul la 25 de milioane pe întreprindere, cumulat pe toate procedurile, ceea ce înseamnă 9,54 la sută din buget. Plafonul de concentrare nu poate fi atins niciodată și nu produce niciun efect. Ce produce efect e chiar plafonul de 25 de milioane, raportat la numărul maxim de 50 de beneficiari din art. 14: dacă zece firme îl ating, ele iau 250 din cele 262 de milioane, iar celorlalte patruzeci le rămân 12. Media de 5,24 milioane pe beneficiar, care rezultă din cele două cifre, descrie o schemă cu totul diferită de cea pe care plafoanele o permit.
Ce ar trebui schimbat
- Îndreptarea grilei submăsurii 3 printr-o rectificare în Monitorul Oficial. Punctajul pentru cel mai mare ajutor solicitat pe kW trebuie să fie 0, ca în celelalte cinci blocuri ale anexei. Cât timp rămâne 100, prima sesiune a celei mai mari submăsuri poate fi contestată de orice ofertant clasat pe locul următor, iar procedura de ofertare concurențială, care e chiar temeiul intensității de 100 la sută, nu mai selectează nimic.
- Trecerea costurilor de investiție ale unităților de stocare în art. 18 alin. (2) lit. c). Fără ele, submăsura 3 cere o baterie dimensionată să absoarbă 75 la sută din producția anuală și o lasă integral în sarcina beneficiarului, deși o punctează ca și cum ar fi finanțată. Corectura e de o singură propoziție, copiată din litera precedentă.
- Un criteriu separat în euro pe MW și la submăsura 2. Modelul există deja în aceeași schemă, la submăsura 3, cu două componente punctate distinct și mediate. Aplicat și la submăsura 2, ar elimina situația în care investiția verde obligatorie strică punctajul celui care o face bine.
- Departajarea la egalitate, inversată, în ambele scheme. Art. 16 alin. (3) lit. i) dă prioritate proiectului cu suma solicitată mai mare, iar aceeași regulă apare și în schema e-MOBILITY RO. O singură corectură, aplicată în ambele ordine, ar alinia departajarea la logica pe care se sprijină intensitatea de 100 la sută.
- Calendarul celor trei proceduri, publicat odată, la început. Cu datele de lansare și de depunere pentru toate trei submăsurile, numărate înapoi de la 31 decembrie 2026 și incluzând cele șase săptămâni obligatorii, solicitanții ar ști din august care sesiune mai încape în valabilitatea actuală a regulamentului european și care nu.
- O regulă de punctare pentru unitățile de alimentare la sol din aeroporturi. Art. 11 alin. (2) lit. d) finanțează achiziția de GPU-uri electrice, cu obligația casării unui GPU termic în 60 de zile, dar singurul criteriu de clasare rămâne ajutorul pe kilowatt instalat de reîncărcare. Ghidul solicitantului ar trebui să spună cum intră costul unui GPU în acest raport, altfel proiectele de aeroport concurează cu un numărător umflat și un numitor neschimbat.
Textul original al actului normativ
Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial
M. Of. nr. 660 din 10 august 2026 16 pagini PDF, 117 KB actul începe la pagina 4
Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul
Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.
Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului
Se încarcă textul actului…
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.